In fiecare an la 24 martie este marcata, in intreaga lume, Ziua Mondiala a luptei impotriva tuberculozei epidemice, proclamata de Organizatia Mondiala

a Sanatatii (OMS) si marcheaza momentul din 1882, cand Robert Koch a informat oficial comunitatea stiintifica internationala ca a descoperit bacilul TBC. Tuberculoza este ntlnit n Romnia mai frecvent dect n alte ri ale Uniunii Europene, se estimeaz c apar n medie 130 de cazuri la 100 000 de locuitori, fa de media european de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori. Se estimeaz c n Romnia sunt aproximativ 30 000 bolnavi n toat ara. n fiecare jude exist cel puin un spital i trei-patru dispensare de pneumoftiziologie.

Robert Koch Robert Koch (n. 11 decembrie 1843, Clausthal, Saxonia Inferioar d. 27 mai 1910, BadenBaden) a fost un bacteriolog german. A studiat la Gttingen, avndu-l ca profesor pe Jacob Henle care afirma n 1840 ca rnile sunt infectate de nite organisme parazite. Koch a stabilit cauza bacterial a mai multor boli infecioase i a descoperit microorganismele care cauzeaz antraxul (1876), infectarea rnilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) i alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 pn n 1891 i ef al Institutului de Boli Infecioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 pn n 1904. n cursul cercetrilor sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a cltorit n Africa de Sud, India, Egipt i n alte ri. Cu aceast ocazie, el a fcut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonic, lepra i alte boli. Pentru contribuiile lui la studiul infeciei tuberculoase, Koch a primit n 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicin.
Robert Koch (n. 11 decembrie 1843, Clausthal, Saxonia Inferioara d. 27 mai 1910, Baden-Baden) a fost un bacteriolog german. A studiat la Gttingen, avandu-l ca profesor pe Jacob Henle care afirma in 1840 ca ranile sunt infectate de niste organisme parazite. In 1866 a venit la Berlin pentru aprofundarea cunostintelor in domeniul chimiei, iar aici pe perioada de 6 luni cat dureaza studiul va veni in contact cu ideile lui Rudolf Virchow. In 1867 se stabileste la Rackwitz

(provincia Posen), unde trece examenul de Ofiter Medical Districtual. In 1870 se inroleaza voluntar in razboiul franco-prusac. 1872-1880: Ofiter al Districtului medical Wollstein; in aceasta perioada face primii pasi in dezvoltarea cercetarii stiintifice a organismelor care cauzeaza infectii. Antraxul la vremea respectiva era foarte raspandit in districtul Wollstein, iar Koch fara nici un ajutor banesc sau stiintific isi propune sa descopere cat mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, iar ca aparatura a avut un microscop daruit de sotia sa, iar instrumentarul era procurat de el insusi. Bacilul antraxului era descoperit de Pollender, Rayer si Davaine, insa Koch isi propune sa demonstreze faptul ca acest bacil este de fapt agentul care produce boala. In acest scop el inoculeaza la soareci extracte din splina animalelor bolnave, si constata ca acestia mor, in timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale sanatoase soarecii traiesc. Experimentul confirma un fapt ce se banuia si anume ca sangele animalelor infectate este capabil sa transfere boala la animalele sanatoase. Koch nu este multumit cu acest rezultat, el vrea sa urmareasca daca bacilii care nu vin in contact cu nici un tip de animal pot provoca boala. El cultiva acesti bacili pe un mediu obtinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin studierea, cercetarea si fotografierea acestui experiment, Koch inregistreaza multiplicarea bacililor si observa care medii sunt prielnice dezvoltarii si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in anumite conditii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cind conditiile externe devin favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sanatoase. Koch cultiva bacilii timp de citeva generatii si observa ca acesti bacili isi pastreaza virulenta chiar si in lipsa oricarui organism animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il prezinta in fata lui Ferdinand Cohn profesor de botanica la Universitatea din Breslau si a colegului acestuia profesorul Cohnheim, disciplina de Anatomie Patologica la aceeasi universitate. Amindoi profesorii sunt impresionati de munca si de rezultatele lui Koch. 1876: Cohn publica un articol, in jurnalul la care era editor, despre munca lui Koch, articol prin care acesta din urma cunoaste faima si recunoasterea muncii sale. Insa aceasta faima il motiveaza si mai mult , el continua sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani, timp in care descopera si imbunatateste metodele de fixare , colorare si fotografiere a bacteriilor, munca obositoare care are ca rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra bolilor cauzate de infectiile bacteriene ale ranilor. Prin acest studiu el pune bazele stiintifice ale controlului acestor infectii. 1880: este numit membru al Biroului Imperial al Sanatatii (germana Reichs-Gesundheitsamt) in Berlin, fapt care ii inlesneste accesul si lucrul intr-un laborator modern , avind colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si altii. Aici continua sa dezvolte lucrarile incepute legate de bacterii, inventeaza noi metode de cultivare asa numitele- Reinkulturen-, medii de cultura a bacteriilor pe substrat solid (amidon de cartof si agar), medii insamintate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se folosesc si in zilele noastre. Pune bazele a noi tehnici de colorare, prin care bacteriile sa fie mai usor de analizat si de identificat, rezultatul fiind obtinerea De culturi bacteriene pure. 1882: publica un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de cultura si de identificare a acestuia. 1883: este inca ocupat cu dezvoltarea cercetarilor asupra acestui bacil , cind este trimis ca sef al Comisiei Germane pentru combaterea holerei, in Egipt pentru a studia epidemia de holera din aceasta tara. Descopera vibrionul holerei si adIIuce culturi pure din acest virion in Germania. Aceasta descoperire cumulata cu cercetarea holerei in India, il pun in pozitia de a elabora regulile pentru controlul epidemiei de holera, reguli care sunt aprobate de Parlamentul din Dresda in 1893 si care vor constitui bazele controlului acestei epidemii, baze valabile si astazi. Descoperirea vibrionului holerei, care ii aduce un premiu de 100.000 DM, a avut o influenta foarte mare asupra controlului si conservarii apei potabile. 1885: Profesor de Igiena la Universitate din Berlin, si Director al noului Institut De Igiena German.

1890: este numit General de brigada (germana Generalarzt) clasa I si Cetatean de Onoare a Berlinului. 1891: Profesor Onorific al Facultatii de Medicina din Berlin si director al Institului de Boli Infectioase, unde are norocul sa lucreze alaturi de alte personalitati: Ehrlich, von Behring si Kitasato, ei insisi mari descoperitori. Se reintoarce la bacilul tuberculozei si reuseste sa creeze o forma inactivata a bacilului pe care o denumeste tuberculina. Pune bazele obtinerii tuberculinei prin 2 cai diferite, fiecare tuberculina primind numele de "cea veche" si "cea noua". Insa comunicarea pe care o sustine asupra obtinerii tuberculinei, naste vii comentarii si controverse, care culmineaza atunci cind tuberculina nu se ridica la inaltimea asteptarilor opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei, ocazie cu care si opinia publica devine un dusman pentru Koch. 1896: anunta obtinerea unei noi tuberculine , insa si de data aceasta rezultatele sint sub asteptari; aceasta tuberculina va avea insa un rol important ca substanta de diagnostic. Este trimis in Africa de Sud pentru studierea pestei bovine, dar nu reuseste sa izoleze agentul infectios; obtine insa limitarea efectelor epidemiei prin injectarea animalelor sanatoase din fermele neatacate a unui preparat din vezica urinara a animalelor bolnave. Lucreaza apoi in India si Africa la studiul malariei, a ciume bubonice ai a bolilor transmise de catre Tripanosoma la vaci si cai. 1898: publica rezultatele acestor studii in Germania. La scurt timp de la intoarcerea in tara, este trimis in Italia si la tropice , acolo unde in urma cercetarilor confirma rezultatele lui Sir Ronald Ross in privinta malariei, desfasurind un studiu fructuos privind etiologia diferitelor forme de malarie si controlul acestei maladii cu ajutorul chininei. 1901: Congresul International al Tuberculozei (Londra) unde Koch afirma ca bacilii care provoaca tuberculoza la om si animale nu sunt identici, afirmatie care bulverseaza lumea medicala; insa timpul va demonstra ca Robert Koch a avut dreptate. Lucreaza la cercetarea bacilului tific, si in urma cercetarilor emite ipoteza ca bacilul se transmite mult mai usor de la om la om, decit prin apa infectata, si ca urmare se iau masuri in aceasta privinta. 1904: este trimis in Africa de Est (provincie germana) pentru studiul febrei Coastei de Est (East Coast fever), boala care aparuse la vite; cu aceasta ocazie face observatii interesante legate de Babetsii si de Trypanosoma. 1905 primeste Premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie . 1906 se reintoarce in Africa pentru a continua studiile asupra genului Trypanosoma, si raporteaza ca atoxylul (compus pe baza de arsenic, obtinut din anilina) este tot atat de eficient ca si chinina impotriva malariei. Pe parcursul vietii sale Koch primeste numeroase distinctii, medalii si titluri de Membru onorific al Universitatilor din Heidelberg, Bologna, a Societatilor medicale din Berlin, Viena, Posen, Napoli si New York, precum si Cetatean de Onoare al oraselor Berlin, Wollstein si din partea orasului natal Clausthal; este decorat cu Ordinul Coroanei Germane, Marea Cruce a ordinului german Vulturul Rosu ( prima de acest gen acordata unei personalitati medicale), precum si alte Ordine inalte din partea Rusiei si Turciei