Victor

Babeș
 Savantul român care a descoperit 50 de noi tipuri de microbi şi un vaccin
împotriva turbării

Victor Babeş este considerat unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă la nivel
mondial. A descoperit peste 50 de microbi şi este considerat cel mai mare
parazitolog din lume. Victor Babeş s-a născut la Viena în iulie 1854, unde obţine
şi diploma de „Doctor“ în medicină. Se remarcă prin propria metodă de gândire
care se evidenţiază prin sistem interdisciplinar. „El îşi termină studiile liceale la
Budapesta. Urmează aici un curs de medicină şi apoi doi ani de medicină la
Viena, unde funcţionează ca demonstrator la catedra de medicină. În 1872
revine la Budapesta, unde este numit asistent la catedra de anatomie patologică.
Aici rămâne până în anul 1872. Între timp la Viena îşi ia Diploma de doctor în
medicină şi titlul de docent la Universitatea din Budapesta, unde este numit
profesor de anatomie patologică şi bacteriologică. Între 1877 şi 1886 a tipărit 60
de lucrări de seamă. Caracteristic în activitatea lui este faptul că el n-a despărţit
diferitele ramuri ale ştiinţelor medicale unele de altele, el n-a separat ştiinţele de
practică. Babeş a rostit odată o minunată cugetare: «Cu cât un învăţat
dominează mai mult ştiinţa, cu atât vederile sale devin mai largi, cu atât ele se
întind mai mult peste marginile înguste ale specialităţii sale»“, arată profesorul
Iacob Hallerîn lucrarea „Marele savant-patriot Victor Babeş.

În colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din
lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase) prin
care a pus bazele moderne ale acestei științe.De asemenea, este fondatorul școlii
românești de microbiologie.

Concepţia filosofică a lui Victor Babeş

 Savantul Victor Babeş şi-a fundamentat propria concepţie filosofică, care a stat
la baza cercetărilor sale şi a descoperirilor care au însemnat un salt spectaculos
al medicinei. „Gândirea filosofică a savantului interesează mult. Ea luminează şi
explică scheletul solid al operei sale, fundamentul pe care el clădeşte,
construieşte, creează. «Consideraţiuni asupra raportului ştiinţelor naturale către
filozofie» este prima lucrare cu conţinut filosofic pe care Victor Babeş a scris-o la
vârsta de 25 de ani. Lucrarea prezintă o luare de poziţie faţă de problemele
filosofice. Microbiologia explică cauza bolilor infecţioase, realizează pentru un
cercetător o sănătoasă gândire filosofică. După un an apare o altă lucrare
filosofică a lui Babeş: «Un picuţ de filozofie». Mai târziu, la 70 de ani, Victor
Babeş, după ce realizează peste 1.000 de lucrări ştiinţifice, rostesteşte la Ateneul
Român testamentul său filosofic intitulat «Credinţă şi ştiinţă», a treia şi ultima sa
lucrare cu continut filosofic“, mai menţionează Iacob Haller.
Pe langa activitatea stiintifica, Babes a fost preocupat de imbunatatirea starii
sanitare a populatiei, in special in combaterea si prevenirea pelagrei. Studiind
cauzele acestei boli, care (ca si tuberculoza) avea extindere in masa, a subliniat
esenta sociala a acesteia si in 1907 a sustinut:
„Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rusini nationale, vi-l dau eu:
improprietarirea taranilor.”
De asemenea, Babes s-a preocupat indeaproape de problemele medicinii
profilactice, abordand probleme ca: alimentarea cu apa a localitatilor,
organizarea stiintifica a luptei antiepidemice etc.
Conceptia sa filozofica, inscrisa pe linia materialismului este expusa in lucrarile:
Consideratiuni asupra raportului stiintelor naturale catre filozofie (1879) si
Credinta si stiinta (1924). Babes a combatut agnosticismul lui Kant, teoria ideilor
innascute (ineismul) lui Descartes, apriorismul idealist al lui Schelling, precum si
fideism. A sustinut in mod consecvent caracterul obiectiv al lumii, al legilor naturii
si al cauzalitatii.

Precursor al tratamentului antibiotic

Pionier al medicinii profilactice, Babeş s-a străduit toată viaţa să evite bolile, să
găsească vaccinuri, seruri preventive care să pună la adăpost omul de
îmbolnăviri şi să fixeze cu siguranţă diagnosticul. Babeş căuta să transforme
microbii ce dau boli în microbi slăbiţi, atenuaţi care injectaţi omului sau
animalelor utile, să producă rezistenţă contra bolilor date în natură de aceiaşi
microbi virulenţi. Igienistul Babeş muncea să înlăture bolile date de apele
infectate, el se străduia să vaccineze populaţiile ameninţate de epidemii. Babeş a
 înfiinţat în cadrul Institutului "Babeş", serviciul de vaccinare antirabică cu un
vaccin imaginat de el însuşi, menit să prevină apariţia teribilei boli la cei muşcaţi
de câini sau de lupi turbaţi. Metodele originale proprii întrebuinţate în cercetări,
tehnicile imaginate de el pentru rezolvarea necunoscutelor din experienţe,
aparatele inventate de el, instrumente făurite de el au fost însuşite şi
întrebuinţate în laboratoarele din toată lumea. Babeş a descoperit 50 de noi
microbi. El a arătat că anumite asociaţii de microbi pot produce boli. În această
problemă de o importanţă deosebită, ce a studiat-o în 1885, ce s-a realizat cu 60
de ani mai târziu este tratamentul cu antibiotice“, mai arată profesorul Iacob
Haller. Autorul unei descoperiri remacabile împotriva turbării
Autorul unei descoperiri remacabile împotriva turbării

Victor Babes s-a dedicat cercetării anumito boli fără leac la vremea respectivă:
ciumă, holeră, în tuberculoză, în răpciugă, în lepră, în diferite, în gangrenă
pulmonară, în febrele tifoide şi paratifoide, sifilis. Rezultatele muncii sale au stat
la baza descoperirii leacurilor pentu combaterea acestor boli. „El a studiat
pelagra, «boala mizeriei», cum a numit-o Babeş, o problemă de care s-a ocupat
mult timp. În domeniul turbării, descoperirile lui Victor Babeş au o valoare
excepţională pe plan mondial - virusul turbării văzut de Babeş are mărimea între
a 20.000 şi a 10.000-a parte dintr-un milimetru. Tot el a descoperit în celulele
nervoase din creier din organismul mort de turbare, nişte globi atunci când e
vorba de turbare, ceea ce este foarte important. Cercetările s-au făcut timp de 50
de ani. Azi, această descoperire a fost redată autorului ei şi corpii cu pricina au
luat denumirea lui Babeş - Negri. Vaccinul contra turbării, preparat de savantul
român puţin timp după ce Pasteur imaginase vaccinul său, a dat rezultate
strălucite, timp de zeci şi zeci de ani, în lupta pentru prevenirea bolii, iar metoda
de vaccinare găsită de el a primit numele de «metoda românească». Cartea sa
despre turbare, publicată în 1912 este un monument al ştiinţei. Deci după
Pasteur, Babeş poate fi considerat ca primul între cei mai mari cercetători ai
 turbării. Turbarea este o boală provocată de un virus, este o viroză“, se
precizează în lucrarea „Savantul-patriot Vitor Babeş“.
A studiat diferite boli infecţioase al animalelor
Victor Babş s-a preocupat şi de alte viroze ca rujeola, vărsatul, gripa, scarlatina,
tifosul exantematic, febra aftoasă etc. Mai mult decât atât, el a studiat şi diferite
boli infecţioase ale animalelor: dalacul, holera găinilor, tuberculoza păsărilor etc.
„Cu sprijinul acestor studii, el a descoperit cauza unei boli grave care omora oile,
boii, vacile din Câmpia Dunării. Este vorba de paraziţi, denumiţi «Babesioze».
Tot în domeniul parazitologiei, Babeş are lucrări de seamă de malarie, trichinoză
etc“, arată profesorul Iacob Haller. Ca urmare a cercetărilor sale din domeniul
parazitologiei, Babeş a fost considerat cel mai mare parazitolog din lume. El este
considerat pionier în prepararea şi folosirea serurilor - serul antidifteric. În
laboratoarele din Paris, în prepararea serurilor, s-a folosit metoda Babeş.

Biografie
Victor Babeș s-a născut în 1854 la Viena. A fost fiul lui Vincențiu Babeș, originar din
Banat. A studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde și-a luat doctoratul.
Babeș își începe cariera științifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de Anatomie
Patologică (1874 - 1881). În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de
microbiologie și pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu
Victor Cornil. Împreună cu acesta publică primul tratat de bacteriologie intitulat Les
bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies
infectieuses (1885).
În anii 1885 - 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow și Robert Koch.
În 1881 primește titlul de conferențiar (docent privat) iar în 1885 postul de profesor
asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta.
În 1887 Victor Babeș este chemat la București ca profesor la catedra de Anatomie
Patologică și Bacteriologie.

Activitate științifică
 Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în
problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A
demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în
evidență peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebită importanță este
descoperirea unei clase de paraziți - sporozoari intracelulari nepigmentați - care
cauzează febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul
Internațional de Zoologie din Londra (1900) acești paraziți sunt clasificați în genul
Babesia.
În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de Histologie
patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de
Patologie și Bacteriologie din București.
Victor Babeș, datorită formației sale științifice de bază, a creat concepția ce poate fi
denumită "patomorfologia procesului infecțios", sinteză a microbiologiei cu
histopatologia.
Activitatea lui Babeș a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare, imprimându-i
orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus
vaccinarea antirabică în țara noastră, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile
grave, cu seroterapia.
Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre
precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.
În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române. A fost membru al
Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer
al Legiunii de Onoare

Casa memorială "Victor Babeş"

 O clădire din cărămidă cu demisol, parter şi etaj, construită la sfârşitul anilor 1920. Aici se
află, încă de la jumătatea secolului trecut, întreaga istorie a savantului Victor Babeş, omul
care a schimbat istoria medicinei prin cercetările şi descoperirile sale.

La fiecare pas pe care îl faci in interiorul casei-muzeu din strada Andrei Mureşanu, nr. 14A din
Bucureşti, inima îţi tresaltă în amintirea omului care a pus bazele şcolii româneşti de
microbiologie, care s-a remarcat din tinereţe în domeniile bacteriologiei şi morfopatologiei.

În dreptul fiecărei vitrine, care adăposteşte sub geam obiectele personale ale savantului –
parcă în încercarea de a împiedica trecerea timpului – există câte o poveste care aşteaptă să
fie spusă... O poveste care respiră prin obiectele personale ale omului de ştiinţă şi ale familiei
sale. "Victor Babeş a avut o educaţie nemţească, rigidă...", ne spune muzeologul Victoria
Gavril, amintind de locul în care s-a născut savantul - la Viena, în 1854 - şi de primii ani ai
copilăriei. Educaţia avea să-i pună pecetea pe întreaga sa viaţă - de la vârsta de 20 de ani,
Victor a lucrat, ca asistent, în laboratorul de anatomie patologică din Budapesta. După 1881,
îl regăsim la Paris, unde a fost atras de omul de ştiinţă Louis Pasteur şi de descoperirile
acestuia în domeniul microbiologiei. Devenise, între timp, profesor-asociat. În 1887, a fost
chemat la Bucureşti, unde a preluat catedra de anatomie patologică şi bacteriologie.

Întreaga sa carieră se află între pereţii acestei case memoriale. Paşii ne poartă încet-încet
prin muzeu. Descoperim biroul masiv la care Babeş a lucrat până în ultima sa noapte, birou
sub al cărui geam se află diploma marelui doctor. Descoperim detaliile care, însoţite de
istorisirea ghidului nostru, încep să contureze imaginea omului de ştiinţă: o călimară cu
ultimele urme de cerneală, un titlu de carte din biblioteca personală, o lampă de birou care
cine ştie de câte ori a vegheat lucrările savantului...

ÎNFIINŢARE.
Deşi casa nu este cea în care a locuit cercetătorul, după moartea sa, obiectele personale au
fost aduse aici de fiul său, Mircea, din apartamentul Institutului "Victor Babeş", primul institut
de cercetare din peninsula balcanică, în care a locuit familia. "În 1926, Mircea Babeş era în
misiune diplomatică, pentru că el a fost diplomat, şi, când a venit acasă, i s-a pus în vedere
să părăsească apartamentul de la institut. Astfel, el a făcut un credit şi a luat această casă în
care se află astăzi muzeul. În 1956, a donat parterul şi o parte din obiectele care îi
aparţinuseră savantului Victor Babeş, la sfatul lui Parhon, pentru a nu-i fi rechiziţionată casa
de către comunişti", povesteşte Victoria Gavril. Întreaga casă a devenit muzeu în urma
testamentului soţiei lui Mircea Babeş, Sofia, care a lăsat, în 1986, atât colecţia integrală de
obiecte şi documente aparţinând familiei savantului cât şi întregul imobil pentru a fi
transformat în casă memorială.

FAMILIA.

Deasupra primei vitrine din cea de-a doua încăpere tronează portretul lui Vincenţiu Babeş,
tatăl omului de ştiinţă, mare personalitate culturală şi preşedinte al Partidului Naţional al
Românilor din Transilvania. Vincenţiu "a fost secretar la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie din
Viena. Acolo s-a căsătorit cu Sofia şi tot acolo i s-au născut trei dintre cei nouă copii pe care i-
au avut împreună. Primul născut a fost Aurel, care a devenit mare chimist, profesor la catedra
de Chimie a Institutului Babeş şi al cărui fiu a făcut citodiagnosticul de cancer uterin, cunoscut
astăzi ca «testul Papanicolau». Papanicolau, grecul care a studiat în America, a publicat, la
un an după fiul lui Aurel Babeş, descoperirea acestei metode, deşi acest Babeş comunicase
deja rezultatele pe care le obţinuse. Deşi Papanicolau a fost susţinut de americani, fiind mai
credibilă această atribuire, oncologii români spun, astăzi, «procedeul Babeş-Papanicolau»,
deoarece este o descoperire românească", ne spune ghidul nostru.

Nici ceilalţi membri ai familiei nu sunt uitaţi; în diverse fotografii se află sora lui Victor Babeş,
Alma, apoi celelalte două surori gemene - Aurelia şi Angelica etc.

CĂLĂTORIA.
 În acest colţ al casei, regăsim, pe lângă portrete, pictate sau fotografiate, şi obiecte
personale, precum microscopul de la institut al savantului, colecţia sa de medalii şi plachete
primite ca în semn de recunoştinţă pentru meritele sale sau documente care atestă cercetările
omului de ştiinţă în variate domenii ale medicinei. În final, ajungem la vitrina în care sunt
expuse tratatele publicate de marele cercetător. Între ele descoperim primul tratat de
bacteriologie, din 1885, semnat de Victor Babeş în colaborare cu Victor Cornil – "Les
bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histiologie pathologique des maladies infestieuses”
("Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologica a maladiilor infecţioase", n.r.).

BABES-BOLYAI

Dupa Unirea din 1918, Victor Babes a fost chemat la Cluj pentru a reorganiza Facultatea de
Medicina a Universitatii Cluj-Napoca, din cadrul careia majoritatea profesorilor, maghiari de
origine, se retrasesera in Ungaria. Vreme de mai multi ani, Babes a predat in paralel la
Bucuresti si Cluj. In semn de recunoastere pentru realizarile sale, unul dintre numele
Universitatii Cluj-Napoca ii apartine lui Babes. "Bolyai" este numele unui mare matematician
maghiar din Transilvania.

Diverse
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în
Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale
"Victor Babeș"