F.E.G.

“EDUCATION” - FILIALA OLTENIŢA

ŞCOALA POSTLICEALĂ
SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL
GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător, Candidat,
Asistent medical generalist, Penu Violeta
Stoica Laura

2020
F.E.G. “EDUCATION” - FILIALA OLTENIŢA
ŞCOALA POSTLICEALĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI EPILEPTIC

2020
 MOTTO

"Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai periculoasă ca alte boli."
Hipocrate 1893
 ARGUMENT

Am ales acest subiect deoarece bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme

de reabilitare, de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte
infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul epileptic era total mărginit social,
fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este încă frustrat la alegerea profesiei, la
alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc., faţă de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire;
în aceeaşi măsură epilepticului îi sunt limitate posibilităţile de participare la activităţi
culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi tendinţa de
izolare cauzată de anxietate, de teama de a nu face criză, fac din epileptic un om retras,
singuratic, care se simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale vieţii.
După unii autori, numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le
întâmpină bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil,
în formarea unei personalităţii şi a unui comportament vicios, decât boala însăşi.
Această situaţie poate şi trebuie să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se
adresează în aceeaşi măsură bolnavului cât şi anturajului acestuia. În special o instruire
adecvată anturajului ar duce la popularizarea ideii că epilepsia, departe de a fi o boală
ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului
privind respectarea dietei şi a regimului de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la
înlăturarea sentimentului de condamnare, de marginalizare resimţit de bolnav şi în
consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.

Istoric
Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al
omenirii. Acum 4000 de ani întâlnim prima prevedere legislativă privind statutul
bolnavului epileptic – codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici.
Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a
fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte
boli.
 În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe
toxice, menţinându-se totodată ideea originii satanice a acesteia.
Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport
direct între traumatismele craniene şi epilepsie.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar
la sfârşitul secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice.
Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice.
El considera toate crizele ca având punct de plecare leziunea.
Personalităţi care au avut epilepsie sau simptomele acestei boli
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei, în urmă cu mai bine de 2300 de ani şi
unul dintre cei mai mari conducători militari din istorie. Prin acţiunile sale armate,
Alexandru cel Mare a devenit stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată şi un
important promotor al culturii elene în întreaga lume. În vremea sa, epilepsia era
considerată "boală sacră". Oamenii credeau că persoanele care aveau crize erau, de fapt,
posedate de spirite malefice sau atinse de divinitate. Tocmai de aceea, în timpul unei
crize, se rosteau descântece şi se invocau numele zeilor.
Iulius Cezar, un strălucit general roman şi un formidabil politician, care a trăit
între anii 100 î Hr. - 44 î Hr. În cazul său, crizele frecvente au apărut în ultimii doi ani
din viaţă, cel puţin patru dintre ele fiind amintite în documente. În vremea lui Cezar,
epilepsia devenise cunoscută ca "boala căderii". Asta din cauza tipului de criză în timpul
căreia bolnavul cădea şi îşi pierdea cunoştinţa. Conceptul de criză parţială nu era
cunoscut şi nici nu a fost descris în documente până în secolul al XIX-lea.
Ioana D’Arc, eroină a Franţei şi sfântă a Bisericii Catolice. A trăit între anii 1412-
1431 şi este considerată cea mai importantă figură din Franţa Evului Mediu. La vârsta
de 13 ani, Ioana D'Arc susţinea cu ardoare că aude vocea lui Dumnezeu care o îndeamnă
să lupte alături de armată pentru eliberarea Franţei de sub dominaţia engleză. Despre
acele momente extatice, Ioana povestea că vede lumini, aude vocile sfinţilor şi bătăi de
clopote. Unii dintre neurologi consideră că acele clipe erau, de fapt, manifestări ale
crizelor de epilepsie.
 Alfred Nobel, un chimist, inginer şi om de afaceri suedez care a pus bazele
fundaţiei ce oferă în fiecare an premiile Nobel pentru excelenţă în diverse domenii.
Epilepsia nu l-a împiedicat pe Alfred Nobel să ducă o viaţă normală, să strângă o avere
considerabilă şi să devină celebru prin invenţia sa care a schimbat cursul istoriei:
dinamita.
Când vorbea despre crizele sale, pictorul le descria ca pe sentimente de furie
apărute din senin, halucinaţii, confuzie şi teamă, pierderi de scurtă durată ale memoriei.
Vincent van Gogh a fost chiar surprins de un martor în timpul unei crize convulsive,
care a apărut în timp ce artistul lucra la un tablou. Medicii care îl tratau îi prescriau
deseori bromură de potasiu ca anticonvulsiv şi îl îndemnau să facă băi în staţiunea Saint-
Remy.
Charles Dickens, unul dintre cei mai faimoşi scriitori englezi ai perioadei
victoriene, autor al celebrelor cărţi A Christmas Carol şi Oliver Twist. Dickens a suferit
de epilepsie şi a găsit o cale de a vorbi despre boala lui. Multe dintre personajele operelor
sale manifestau semnele bolii şi făceau adesea crize.
Lewis Carroll, celebru prozator englez, care a trăit în perioada 1823-1898, cea
mai populară operă a sa fiind Alice în ţara Minunilor. Specialiştii cred că atunci când
vorbea despre senzaţia personajului său Alice, de cădere în gol, Carroll descria, de fapt,
senzaţiile din timpul unei crize de epilepsie. Deseori, personajul Alice simte cum corpul
ei sau obiectele din jur îşi schimbă dimensiunile, devenind fie mai mari, fie mai mici.
Iar aceasta este o altă manifestare a crizelor. Se pare că scriitorul a vorbit în jurnalul său
despre crizele suferite, spunând că erau întotdeauna urmate de migrene şi sentimentul
de înstrăinare de sine însuşi.
Gustave Flaubert, scriitor francez al secolului al XIX-lea, autor al faimoasei cărţi
Doamna Bovary, pe care medicii l-au diagnosticat cu epilepsie. Crizele începeau cu
sentimentul unei greutăţi împovărătoare şi continuau cu senzaţia de insecuritate, de
parcă ar fi fost introdus într-o altă dimensiune, aşa cum povesteşte însuşi scriitorul.
Flaubert chiar a scris despre crize că veneau "ca un vârtej de gânduri şi de imagini, timp
în care cunoştinţa mi se scufunda precum un vas într-o furtună". Atunci când intra în
criză, scriitorul avea halucinaţii, începea să geamă, îşi mişca braţul drept fără control şi,
după 10 minute, îşi revenea. Tatăl său era medic şi îl obliga adesea să îşi lase sângele
curăţat de lipitori. Tratamentul nu a avut niciodată efecte pozitive şi Flaubert a încetat
această practică, obişnuindu-se să trăiască cu boala. A scris chiar despre manifestările
epilepsiei în câteva dintre operele sale.
Ion Creangă, socotit cel mai mare povestitor al românilor, datorită Amintirilor din
copilărie a rămas unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai noştri. Pofta de viaţă,
jovialitatea şi înzestrarea spirituală a lui Creangă l-au apropiat pe acesta de
personalităţile marcante ale vremii sale. Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu au fost doar
doi dintre prietenii care i-au stat alături. În 1883, apar primele simptome ale epilepsiei.
Scriitorul trăieşte cu boala vreme de şase ani, crizele apărând uneori şi la şcoală, în faţa
elevilor cărora le era învăţător. Boala se agravează odată cu aflarea veştii că Eminescu
a murit, iar în 1889 Creangă se stinge în bojdeuca sa din Iaşi. Se pare că povestitorul
moştenise epilepsia de la mama lui.
 CUPRINS

MOTTO

ARGUMENT

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SNC……........................................................…9

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EPILEPSIA............................................................................21

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU
EXAMENUL CLINIC ȘI PARACLINIC SPECIFIC ÎN EPILEPSIE ........................................33

CAPITOLUL IV

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVILOR CU EPILEPSIE……….……………..40

CAPITOLUL V

PLAN DE NURSING ………………………………………………………..........………………..54

CAPITOLUL VI

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ................................................................................................95

CONCLUZII ......................................................................................................................................97

BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................................99
 CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SNC

Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau
sistemul nervos cerebrospinal) este reprezentat de organele nervoase care
constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul
medular al coloanei vertebrale.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de
neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa
informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un
anumit comportament.1

Fig 1.Sistemul nervos central

Din perspectiva filogenetică, SNC apare ca forma superioară conducerii
neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și
artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic,
astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul
reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea

1
Beldean Lumіnіţa, Gal Gherghіnіca, Seuchea Mοnіca,Prοcesul de nursіng – aspecte teοretіce şі practіce,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 1999;(p.56)

9
reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la
vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă
în două porțiuni - una intracraniană (encefal) și o porțiune extracraniană
medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul coloanei
vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a
ectoblastului regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui
Hensen și posterior de mugurele cordal. La acest nivel, ectodermul se îngroașă
formând placa neurală, ulterior şanţul neural, care în dezvoltarea acestuia
marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează
transformarea șanțului neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea
începe medial către extremități, comunicarea cu exteriorul realizându-se prin
intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor închide
ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal,
mezencefal și rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în
telencefal și diencefal, iar rombencefalul în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central

Fig 2. Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană.
Este alcătuit din:
10
 - trunchiul cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. bulbul rahidian - este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi
măduvă nu există o demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduva prelungită.
Are formă de trunchi de con, cu baza mare orientată în sus şi baza mică orientată
în jos, spre măduvă. Limita superioară a bulbului este reprezentat de şanţul
bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte). Configuraţia externă: Bulbul prezintă
două feţe: antero-laterală şi posterioară.2
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a măduvei
astfel: fisura mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele
anterioare ale măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite piramide
bulbare. Cordoanele laterale prezintă o ridicătură ovoidă numită olivă bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în
partea inferioară a bulbului. În partea superioară a bulbului devine superficial şi
se lărgeşte, se dilată, formând ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa
posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi inferiori, cu ajutorul cărora se
leagă de cerebel.

2
Tіtіrcă Lucreţіa – Tehnіcі de evaluare şі îngrіjіrі acοrdate de asіstenţіі medіcalі, Edіtura
„Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p78)

11
 Fig 3.Structura internă

Structura internă: Bulbul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă

albă. Substanţa cenuşie este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului
dispoziţia este ca în măduvă, dar în jumătatea superioară nu mai este dispusă sub
formă de coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule nervoase care
alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc datorită încrucişării
fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii.
Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale măduvei. Reprezintă originea
fibrelor motorii care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii senzitivi
corespund coanelor posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund coanelor
laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe vegetative. Nucleii proprii nu au
echivalent la nivelul măduvei. Substanţa albă este alcătuită din fibre ascendente,
descendente şi proprii sau de asociere, care fac legătura între diferiţi nuclei ai
bulbului.
2. puntea lui Varolio - reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului
cerebral, fiind situată între bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de
substanţă nervoasă, lată de 3 cm, dispusă transversal între emisferele
cerebeloase. Este delimitată inferior de şanţul bulbo-pontin, iar superior de şanţul
ponto-peduncular (care o separă de pedunculii cerebrali ai mezencefalului).

12
 3. Mezencefalul - este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de
apeductul cerebral sau al lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă
ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi
posterioară. Faţa antero-laterală reprezentată în cea mai mare parte de pedunculii
cerebrali. Acestea sunt două cordoane de substanţă nervoasă, situate între puntea
lui Varolio şi diencefal, continuându-se spre creierul mare. Faţa posterioară
prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului. Mezencefalul este format din substanţă
albă şi substanţă cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care formează
nucleii mezencefalului (motori, senzitivi, vegetativi şi proprii). Substanţa albă
este formată din fascicule ascendente şi descendente, precum şi din fibre
nervoase care leagă diferiţi nuclei ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni) sunt nervi perechi şi simetrici inervând
extremitatea cefalică. Sunt analogii nervilor spinali, alcătuind împreună cu
aceştia sistemul nervos periferic. La om sunt 12 perechi de nervi cranieni, notate
cu cifre romane. După funcţie se împart în trei grupe: senzitivi, motori şi micşti.

Fig 4. Cerebelul (creierul mic)

13
 Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului
cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă. Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare
dispus transversal. Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni
laterale numite emisfere cerebeloase. Cerebelul are trei feţe: superioară în raport
cu cortul cerebelului; inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului;
anterioară în raport cu trunchiul cerebral. Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2
feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale care separă
lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2 porţiuni:
superioară sau corp al cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular sau
arhicerebral.3 Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior. Cerebelul
este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori
leagă cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei superiori
realizează legătura cu mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul
delimitează ventriculul 4.
Structura internă: Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând
cortexul sau scoarţa cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei
albe formează nucleii cerebeloşi. Cortexul cerebelos este format din 3 straturi de
celule dispuse uniform pe toată suprafaţa cerebelului. Nucleii cerebelului sunt
perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele cerebeloase. Substanţa albă este
formată din 3 feluri de fibre: de asociere care leagă diferitele zone ale substanţei
cenuşii din cadrul aceleiaşi emisfere, comisurale care leagă cele două emisfere
cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie, leagă cerebelul de alte etaje ale
sistemului nervos. Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi
eferente care pleacă de la cerebel.

3
Clοcοtіcі Lucreţіa, Prοfesіa de asіstentă medіcală, Edіtura Іnfο-Team, 1995;(p.45)

14
 Diencefalul (creierul intermediar)
Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea
trunchiului cerebral, sub emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe
mase de substanţă nervoasă: talamusul, metatalamusul, epitalamusul,
hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului se află ventriculul 3.
Configuraţia externă. Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi
posterioară acoperită de emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma
optică care este un cordon de substanţă albă format din fibrele nervoase ale
nervilor optici. Tot pe faţa bazală se află şi glanda hipofiză. Faţa posterioară
prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.
Structura internă. Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de
nuclei, iar substanţa albă la exterior.

Fig 5. Creierul mare (Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv
pentru care este numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una
dreaptă şi una stângă separate printr-un şanţ adânc numit fisură interemisferică
sau longitudinală. În partea bazală a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o
lamă de substanţă albă numită corpul calos.

15
 Configuraţie externă. Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare
orientat antero-posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe
şi 3 margini. Extremităţile sunt: anterioară (pol frontal); posterioară (pol
occipital) şi latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt: dorso-laterală aflată în
raport cu bolta craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi bazală în
raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi infero-
medială. Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite scizuri
sau fisuri. Şanţurile adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar cele
superficiale delimitează circumvoluţiile sau girusurile. Astfel, având suprafaţa
cutată, creierul mare al omului este un girencefal (encefal cu girusuri), în
opoziţie cu creierul animalelor inferioare care are suprafaţa netedă, numindu-se
lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi
inferioară
• șanţul central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi
medială
• șanţul calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• șanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi
dorso-laterală
• șanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care
se află în raport. Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci în patru
lobi: frontal în raport cu osul frontal situat înaintea şanţului central; parietal în
raport cu osul parietal; temporal în raport cu osul temporal situat sub şanţul
lateral; occipital în raport cu osul occipital. Fiecare lob prezintă mai multe

16
circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale.4 Pe faţa bazală a
emisferelor cerebrale se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului
frontal se află cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului olfactiv
care prelucrează informaţiile legate de miros. Creierul olfactic are suprafaţa
netedă fără circumvoluţii, alcătuind paleocortexul.
Structura internă. Creierul mare este alcătuit din substanţă cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală sau
cortexul cerebral, dar este prezentă şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte
nucleii bazali sau corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni de tip,
formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi repartizate neuniform. În
afară de celulele nervoase, scoarţa mai conţine nevroglii, fibre nervoase şi vase
sangvine.
Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos
central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât,
trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind
învelit la fel ca și creierul într-o membrană conjunctivă (meninge).

Fig 6.Structura măduvei

4
Cοldea Lіlіana, Beldean Lumіnіţa, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі lοcοmοtοr, Edіtura Unіversіtăţіі
„Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2001;(p.98)

17
 Măduva prezintă mai multe învelişuri.
Meningele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu
același rol ca meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura
mater, stratul mijlociu arahnoida și stratul alipit de măduvă pia mater.
În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater
nu este strâns lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu
(important pentru injecții epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat
conjunctiv și adipos. Altă diferență este existența ligamentelor din pia și dura
mater, Ligamentum denticulatum, aceste spații fiind umplute cu lichid
cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).
Forma măduvei se prezintă sub forma unui cordon îngroşat la capete,
Intumescentia cervicalis și Intumescentia lumbosacralis, de aici pornesc nervii
spinali ce inervează membrele inferioare și superioare.
În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită
Conus medullaris. Ventral (dedesubt la animale) și în față la om, măduva
prezintă un șanț Fissura mediana anterior (la om) și (la animale: Fissura mediana
ventralis) pe partea opusă Sulcus medianus posterior. Aceste adâncituri (șanțuri)
împart măduva în cordoane (Funiculus anterior), (Funiculus posterior) și între ele
(Funiculus lateralis). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul
lateral și cel dorsal sau ventral.
Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali:
- primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis.
 măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere)
 măduva toracică (12 vertebre)
 măduva lombară (5 vertebre)
 măduva sacrală (5 vertebre)
 măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).
18
 Fig 7. Structura măduvei
Măduva spinării este formată din substanță cenușie unde predomină
celulele nervoase și substanță albă, aici predomină prelungirile nervoase (axonii)
celulelor nervoase.
Într-o secțiune transversală, măduva apare ca un fluture, cu două coarne
anterioare şi două coarne posterioare, unite prin comisura cenuşie, străbătută de
canalul ependimar. Între coarnele anterioare şi posterioare se află coarnele
laterale, mai pronunţate în regiunea toracică şi lombară.5 În secţiune
longitudinală, substanţa cenuşie medulară apare sub formă de coloane.
Înconjurând substanţa cenuşie, la exterior se află substanţa albă, organizată, de
fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral şi posterior.

5
Beldean Lumіnіţa, Cοldea Lіlіana, Helju Alіna, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі dіgestіv şі renal,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2000;(p.56)

19
Fig 8. Măduva spinării

20
 CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE DESPRE EPILEPSIE

Epilepsia
1. Definiţie
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos central care produce
descărcări bruşte şi intense de activitate electrică în creier. Această activitate
electrică anormală de la acest nivel se manifestă clinic prin convulsii care
afectează controlul mişcării, al vorbirii, al vederii sau chiar al stării de conştiență.

2. Etiologie şi epidemiologie
Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta.
La nou-născut cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele obstetricale,
malformaţiile congenitale, tulburări metabolice şi injecţiile.
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala
aminomusculară, Tcc, şi tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale,
droguri şi intoxicaţii.
La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după
investigaţii detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o
semnificaţie mai mare decât cei cu patologie demonstrabilă.

21
 Fig 9.cazuri de epilepsie
Prevalența epilepsiei este de cel puţin 4-6 ‰. Rata de debut, mai mare în
prima copilărie şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vârsta de 65 de
ani. În puţine cazuri din cele cu debut în copilărie, epilepsia este asociată cu
handicapul mintal.

3. Etiopatologie
I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.
II. Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar

indispozant.
Factori:
- prenatali
- natali
- postnatali
Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul
sarcinii:
- traumatisme abdominale

22
 - infecţii ale mamei
- factori toxici (alcool, noxe profesionale)
Factori natali:
- distocii de naştere
- traumatismele fătului în timpul naşterii
- incompatibilitate Rh
Factori postnatali:
- traumatisme cranio-cerebrale
- infecţii la cap
- factori alergici
- tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor

4. Clasificare
Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării
crizelor convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o
versiune uşor revizuită (Dreifuss 1981).

Clasificarea crizelor convulsive

Fig 10. crize convulsive

23
 1. Crize parţiale sau cu debut focal cu
simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
- motorii
- vegetative
2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de
conştiinţă
- psihomotorii
- intelectuale
- ideaţionale
- afective
- exclusiv alterarea conştiinţei
3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
I. Crize generalizate - fără debut focal
1. Neconvulsive (PM)

- crize astatice
- absenţe tipice sau atipice
- crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive

- mioclonice
- clonice
- tonice
- tonico-clonice (convulsii majore)
- absente
II. Crize unilaterale sau predominant unilaterale
- clonice
- tonice
24
 - tonico-clonice
III. Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice
sau tonico-clonice, unilaterale, alternante sau generalizate)
IV. Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă - include criza motorie jacksoniană şi o varietate de
crize senzoriale în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă - sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea
precedată de o criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua
forma unor halucinaţii olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii
corporale. Pacientul poate prezenta modificări de gândire, percepţie sau emoţie,
conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clonică generalizată - este criza epileptică obişnuită, cu
instalare bruscă, fazele tonică şi clonică şi o perioadă privată de mai multe
minute, în timpul cărora pacientul nu poate fi trezit.
Criza mioclonică, atonică - este criza cu contracţii mioclonice extinse sau
atacuri de cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.
Absentă - este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de
conştiinţă. Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi
se termină brusc.

5. Diagnostic clinic
Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.
Forme clinice:
 epilepsia generalizată:
o criză majoră (Grand-mal)
o criză minoră (Petit-mal)
 epilepsie localizată:
25
 o motorie
o senzitivă
o vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
o prodromul
o aura epileptică
o accesul convulsivant
o faza stertoasă
Prodromul - de obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar
manifestări de tip motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt
conştienţi de aceste simptome. Simptomele care apar în prodrom, de tip motor -
mioclonii localizate într-un anumit segment, de tip vegetativ (căscat, strănut,
mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz (acufene),
tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice,
depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.
Aura epileptică - are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi
individuale. Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări:
tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu apare
întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea
cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.6
Accesul convulsivant - are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-
30 de secunde cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice,
abolirea reflexului fotomotor şi a reflexului cornean, cianoză, apnee – prin
contractura diafragmului, emisiuni involuntare de urină şi materii fecale, şi o
fază clonică.
6
Dan Prelіpceanu, Psіhіatrіe clіnіcă, Edіtura Medіcală, 2013;(p.26)

26
 Faza clonică - bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă
durată, generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei
spume abundente şi uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoasă - durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul
se află într-un somn profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele
fotomotor cornean şi reflexele osteotendinoase sunt abolite. Poate exista reflexul
Babinski lateral.7
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se
starea de rău comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se
produce prin edem pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxistică minoră (petit mal, absente)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu
este urmată de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea,
devine palid, scapă obiectele din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără
a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la
50-100/zi – pienolopsia.
Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui
segment al corpului (faţă, membre). Bolnavul este conştient de aceste crize
(secuse motorii de contractură – crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză
majoră).
Epilepsia senzitivă – crize Jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală,
fierbinţeală, cu posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut),
bolnavul este conştient.
Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este
manifestată prin tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală,
7
Dan Prelіpceanu, Radu Mіhăіlescu, Lіdіa Nіca - Udangіu, Ghіd de urgenţe în psіhіatrіe, Edіtura Scrіpta, 2003;

27
tulburări de culoare: paloare, roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastralgii,
crize ambulatorii motorii, chiar complexe, cu deplasarea bolnavului.
Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul
prezintă stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu
deplasarea bolnavului.
Sunt şi forme particulare cum ar fi:
a) Mioclonii – crize de tip motor (focale) Jacksoniene. Sunt crize
localizate la un anumit segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales
la copil.
b) Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi
(zgomote, muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).
Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.

Fig 11.Investigații paraclinice

6. Diagnostic paraclinic
Investigaţii paraclinice.
- EEG normală în stare de veghe este compusă din unde alfa (frecvenţa de
8-12Hz) şi beta (13-30Hz), activitatea electrică a celor două emisfere fiind
simetrică.

28
 - EEG patologic înregistrată în stare de veghe, poate prezenta asimetrie
emisferică, grafoelemente patologice persistente sub formă de focar precum
undele teta (4-7Hz) şi delta (1-3Hz), descărcări de vârfuri şi vârf-undă.
- CT şi RMN, pot evidenţia patologia organică sau malformativă.
7. Diagnostic diferenţial
Se face cu:
- sincopa
- AIT-ul
- mişcările involuntare (spasm hemifacial)
- narcolepsia,
- cataplexia,
- migrena,
- crizele psihogene.

8. Evoluţie şi prognostic
Evoluţia şi prognosticul epilepsiei depinde de cauzele care au produs-o, de
contextul social în care se află pacientul, de felul în care se instituie şi este urmat
tratamentul.
Evoluţia bolii este cronică şi, aşa cum am văzut, pe lângă crizele
paroxistice apar şi alte numeroase tulburări psihice, inclusiv modificări
permanente de personalitate.
Dacă tratamentul de întreţinere este corect administrat, individul poate
duce o viaţă normală. O mare importanţă o are statusul epileptic, care pune
probleme vitale de mare urgenţă.
În 10-20% din cazuri ar putea exista în epilepsie şi vindecări spontane.
Evoluţia epilepsiei şi prognosticul ei depind în mare măsură şi de
numeroşi factori externi (consum de alcool, droguri, mediul ambiant).
29
 9. Tratament
a) igieno-dietetic
Regimul alimentar ar fi de preferinţă lactovegetarian, sărac în lichide şi
sare, dar se va evita foamea din cauza hipoglicemiei care poate favoriza crizele.
Tratamentul igieno-dietetic trebuie să asigure individului o viaţă cât mai
apropiată de normal. La regimul alimentar descris mai sus mai trebuie adăugată
evitarea alcoolului. Se vor evita şi stresurile iar vizionarea de filme sau de
emisiuni TV se va limita. Sporturile permise vor ţine cont de posibilităţile de
accidentare în perioada unei eventuale crize neprevăzute, la fel ca şi încadrarea
pacientului într-o profesie, unde trebuiesc evitate locurile periculoase (apă, foc,
înălţime, mecanisme în mişcare).8
Familia trebuie conştientizată de toate problematicile epilepticului şi ea
trebuie să colaboreze atât în administrarea tratamentului, în evitarea
supraprotecţiei dar şi a protejării pacientului.
O importanţă mare o au prejudecăţile sociale privind criza epileptică,
adeseori medicul trebuie să se lupte cu autorităţile şcolare pentru menţinerea
pacientului în sistemul normal de şcolarizare. În acest sens educaţia sanitară în
şcoli şi chiar în societate este foarte importantă.
b) Tratamentul curativ poate fi etiologic sau simptomatic.
Tratamentul etiologic devine radical acolo unde este posibil (extirparea
unor malformaţii, cicatrici cerebrale, parazitoze, etc.). Acest tip de tratament este
însă foarte limitat în stadiul actual şi rolul principal îl are tratamentul
simptomatic, reprezentat prin măsuri igieno-dietetice şi prin tratamentul
medicamentos.

8
Tіtіrcă Lucreţіa – Ghіd de nursіng, Edіtura „Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p.128)

30
 c) Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este esenţial şi el vizează scăderea sau evitarea
descărcărilor patologice la nivelul focarului epileptogen, blocarea circuitelor
neuronale.
Au existat foarte multe droguri propuse, dar foarte puţine au trecut proba
timpului. Tratamentul anticonvulsivant se dă în funcţie de tipul crizei, se pot
administra singure sau în combinaţii, ţelul final al tratamentului fiind sistarea
completă a crizelor.
Există anticonvulsivante de ordinul I (Fenobarbital, Fenitoin, Trepal,
Zarozin) care au o mare eficienţă şi o bună toleranţă, în timp ce restul se vor
utiliza în funcţie de toleranţă şi efect.
În cele ce urmează vom expune sumar maniera de tratament, aşa cum se
face el în activitatea clinică.
În petit mal, succinimidele (Zarozin) sunt preferate în crizele mici (250
mgr de 3-6 ori pe zi la adult). Se pot combina cu Fenobarbitalul. Tridionele
(Trepalul) s-au utilizat mult în petit mal, dar azi se utilizează mai puţin (150-300
mgr de 2 ori pe zi), şi uneori pot agrava crizele.
În crizele mioclonice, Diazepamul şi Nitrazepamul sunt deosebit de
eficiente. Tot în acest cadru se pot utiliza şi derivaţi primidindionici (Mysolin).
Supradozarea duce la hipersedare, bradikinezie, impotenţă, cefalee,
depresie.
Fenitoinele sunt de ales dacă fenobarbitalul eşuează (unii le preferă
barbituricilor). Se utilizează în toate formele de epilepsie cu excepţia crizelor de
petit mal. Dozele sunt de 100 mgr de două ori pe zi, până la maxim 400 mgr la
adult. Se pot combina cu fenobarbitalul.
Carbamazepina (Tegretolul) este foarte utilă în grand mal şi în epilepsia
temporală (doze de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1200 mgr).
31
 Diazepamul este un anticonvulsivant potenţator, puţin toxic, foarte bun în
statusul epileptic dar şi în tratamentul cronic al epilepsiei. Se utilizează totuşi ca
adjuvant pe lângă alte anticonvulsivante.
Valproatul de sodiu este un anticonvulsivant recent cu efect atât în grand
mal, epilepsie focală sau petit mal. Dozele sunt de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la
1400 de mgr.
Statusul epileptic se tratează cu Diazepam intravenos (cu injectare lentă de
5 mgr/minut) urmat imediat de 250 mgr Fenobarbital (tot intravenos, cu viteză de
50 mgr/minut) şi 10 ml de paraldehidă intramuscular. Dacă nu se poate folosi
calea intravenoasă, se pot face 200-300 mgr Fenobarbital intramuscular.
Perfuziile cu manitol (sol. 40%), Sulfat de Mg (sol. 25%), Ser glucozat hiperton
care prin efectele deshidratante ajută la ameliorarea crizelor. Uneori puncţia
lombară sau insuflaţia de aer poate avea efect de sistare a crizelor de status
epileptic.
d) Tratamentul chirurgical
Are un rol restrâns, dar el rămâne totuşi valabil. Se procedează la excizia
cortexului lezat sau întreruperea căilor responsabile de criză. Numărul
pacienţilor care beneficiază de aceste tratamente este însă foarte mic.

32
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA

BOLNAVULUI PENTRU EXAMEN CLINIC ȘI PARACLINIC
SPECIFIC ÎN EPILEPSIE

Rolul asistentului medical in ingrijirea clinica

Foaia de observatie si supravegherea functiilor,examinările de
laborator efectuate produselor biologice şi patologice le trece în fisele de
observaţie. Completează simptomatologiile bolilor cu elemente obiective,
exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia
organismului prin T.A., Puls, Respiratie, Saturatia de Oxigen. Aceste elemente
confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea
tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii.
Utilitatea și obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de
recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează
examenul de laborator. Recoltarea produselor este efectuată de asistentul medical
care trebuie să respecte următoarele norme generale:
 orarul recoltărilor;
 efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
 pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru
recoltare; - tehnica de recoltare propiu-zisă;
 completarea buletinului de trimitere la laborator și etichetarea
produselor recoltate;

33
  păstrarea și transportul în condiţii optime a produselor recoltate.
Efectuarea pregătirii psihice a bolnavului constă în instruirea
acestuia privind comportamentul sau în timpul recoltării,
colaborarea sa pentru reuşita tehnicii. Pacientul este pregătit fizic
printr-un regim alimentar, repaus la pat, asezându-l într-o anumită
poziţie în funcţie de recoltarea ce se va efectua.
Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica
Una din sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea
şi examinarea paraclinică a bolnavului. Participarea acestuia este o datorie sau o
obligaţie profesională. Ajutând medicul și bolnavul, asistentul creează un climat
favorabil pentru relaţia medic – pacient - asistent. Pentru aceasta, asistentul
trebuie să țină cont de următoarele sarcini:
 să pregătească fizic şi psihic pacientul
 să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării
 să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării
 să pregătească documentele medicale (fișa de consultaţii, foaia de
observaţie clinică, rezultatele examinării)
 asigură iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a
organismului;
 fereşte pacientul de traumatisme, curenţi de aer;
 asigură liniştea necesară desfăşurării examenului;
 pregăteşte produse biologice ale pacientului, pentru a le arata
medicului la vizită.

34
 Recoltarea produselor biologice şi patologice
Regulile de bază în aplicarea precauţiilor universale:
 considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;
 considerarea că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV şi HBV;
 considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt
contaminate după utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în
îngrijirea bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi
patologice.
Examenele de laborator efectuate produselor biologice şi patologice
completează simptomatologia bolii cu elemente obiective ce exprimă
modificările apărute. Ele confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
Asistenta medicală se spală pe mâini, îmbracă mănuşile de cauciuc sterile,
aspiră în seringă 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se puncţionează vena şi se
aspiră 1,6 ml sânge. Se scurge seringa în eprubetă şi se agită. Se etichetează şi se
trimite la laborator.
Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cercetează prezenţa sau
absenţa anticorpilor în serul bolnavului. Sângele se recoltează prin puncţie
venoasă direct în eprubetă într-o cantitate de 5-10 ml.
După coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei şi
după 30 de minute se decantează serul într-o eprubetă sterilă. Din el se fac mai
multe reacţii, în funcţie de boala suspicionată (tifos, sifilis, scarlatină, viroze).
Examen de urină
După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.
Examenul de laborator furnizează:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate);
35
 - date microscopice (sediment în care se găsesc elemente figurate, cilindri,
celule epiteliale);
- date fizico-chimice (pH, ionogramă, proteinurie, creatinină).

Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

Electrocardiograma (EKG) - înregistrarea grafică a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Pregătirea pacientului pentru EKG:
- se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura
factorii emoţionali;
- se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul
cu 10-15 min. înainte de înregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţie şi va fi rugat să-şi
relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
roşu – mâna dreaptă;
galben – mâna stângă;
verde – picior stâng;
negru – picior drept.
- Montarea electrozilor precordiali
V1 - spaţiul VI intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 - spaţiul VI intercostal, pe marginea stângă a sternului;
V3 - între V2 şi V3;
V4 - spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară;

36
 V5 - la intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilara anterioară
stânga;
V6 - la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie
stângă.
Îngrijirea pacientului după EKG: ajută bolnavul să se îmbrace.
Tehnica de investigare EEG
O electroencefalogramă (EEG) poate indica activitatea cerebrală care
sugerează un risc crescut de crize. Este recomandată doar pentru cei care este
foarte posibil să fi avut o criză epileptică, pe baza simptomelor. În cazul
diagnosticării epilepsiei, electroencefalografia poate ajuta în diferențierea tipului
de criză sau sindrom existent. În cazul copiilor, este necesară, în mod normal,
doar după o a doua criză. Nu poate fi utilizată pentru a exclude diagnosticul și
poate indica un rezultat fals pozitiv în cazul celor care nu suferă de această
afecțiune. În anumite situații, poate fi utilă efectuarea EEG-ului în timp ce
pacientul doarme sau este privat de somn
Tomografia computerizată:
- această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă şi pentru
detecţia neoplaziei creierului)
Pregătirea pacientului:
- camera de examinat trebuie să aibă temperatura de minim 20 oC, pentru
că pacientul va fi dezbrăcat
- pacientul va fi însoţit de asistentă
- i se vor înlătura bijuteriile şi obiectele de metal
- pacientului i se va explica în ce constă tehnica şi de ce este necesară
- asistenta nu va sta în vecinătatea aparatului care emană radiaţii
- medicul va purta şorţ şi echipament de protecţie
Sunt câteva situaţii în care pacientul necesită o pregătire prealabilă:
37
 • În cazul în care examinarea CT necesită administrarea substanţei de
contrast injectată intravenos este necesar să fie ţinut post cu 4-6 ore înainte de
examinare (astfel se evită senzaţia de vomă după injectarea substanţei de contrast
intravenos).
• Pentru examinarea abdomenului şi pelvisului, pacienţii vor fi rugaţi să
bea substanţă de contrast sau apă înainte de examinare, la sosirea lor în
departament, conform cu diagnosticul suspectat.
• Pacientul îşi va goli vezica urinară cu 30-40 de minute înaintea
examinării, pentru evitarea distensiei vezicale importante.
• În situaţia în care examinarea CT presupune şi administrarea de
contrast rectal (clismă), sau se efectuează în scopul diagnosticării unor afecţiuni
enterice, pacientul va primi recomandări de a urma un anumit tratament cu 24 de
ore înaintea examinării pentru evacuarea completă a tubului digestiv.
Administrarea substanţei de contrast.
Cele mai multe dintre examinările CT pot solicita administrarea pe cale
orală şi/sau intravenoasă a unei substanţe de contrast. Aceasta este o substanţă pe
bază de iod, şi se foloseşte pentru a evidenţia diferenţa dintre diversele ţesuturi
ale corpului.
Atunci când substanţa de contrast este administrată intravenos, de obicei
pacienţii ar putea simţi o senzaţie tranzitorie de căldură la nivelul întregului
organism şi un gust metalic. Aceste simptome dispar foarte repede, fără nici un
tratament. Pacientul va fi informat înainte de examinare cu privire la aceste
efecte secundare minore. Orice alte senzaţii percepute de către pacient trebuie să
fie comunicate imediat tehnicienilor/asistenţilor radiologi.
La 1% dintre cazuri pot să apară reacţii alergice minore la substanţe de
contrast administrate intravenos, simptomele incluzând dureri de cap, greaţă,
vărsături, strănut, umflături şi erupţii cutanate. Aceste simptome se vor rezolva
38
rapid, în general, în termen de 30 de minute după administrarea agentului de
contrast. Ocazional, pot persista şi în acest caz ar putea fi nevoie de medicaţie.9
Reacţii alergice severe sunt întâlnite foarte rar, la aproximativ 1 din 10.000
de cazuri şi necesită tratament medical de urgenţă. Riscul unei reacţii alergice
majore este crescut la pacienţii astmatici. Departamentele noastre de computer
tomografie sunt localizate în incinta unităţilor spitaliceşti, astfel încât putem
asigura îngrijiri medicale specializate de urgenţă şi intervenţie promptă în astfel
de cazuri.
Pacienţii care prezintă risc de a dezvolta o reacţie alergică la injectarea
intravenoasă a substanţei de contrast sunt cele cu antecedente de alergie la
administrare de iod, antecedente de diabet, astm bronşic, insuficienţă renală şi
alte alergii.
Dacă în primele 24 de ore după administrarea intravenoasă a substanţei de
contrast apar semne şi simptome care pot fi acuzate de iod (de exemplu:
respiraţie dificilă, umflarea tegumentelor, limbii, gâtului, roşeaţa tegumentelor),
trebuie informat medicul curant.

9
Paul Pοpescu Neveanu, Tratat de psіhοlοgіe generală, Edіtura Treі, 2013;(p.70-98)

39
 CAPITOLUL IV

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVILOR CU

EPILEPSIE
Internarea pacientului în spital
Internarea bolnavului epilepsie se face în clinica de psihiatrie când acesta ia
primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important
în viaţa bolnavului, deoarece el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit
să decurgă la ajutorul oamenilor străini.
Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a
biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomandă
internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer
eliberat de altă speţă. La internarea unor persoane găsite pe stradă neidentificată,
asistenta de serviciu va anunţa imediat organele de poliţie.
Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii
internaţi fiind înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de
observaţie cu datele de identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de
la bolnav sau însoţitori.
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta
bolnavul să se dezbrace şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a
examinării.
Examinarea clinică poate fi completată de prelevări de produse biologice
şi patologice şi de un examen psihologic.
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la
internare şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon
introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, îl
40
ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a cunoaşte secţia,
prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îi aduce la
cunoștință regulamentul de ordine interioară.10
Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului
În spitale de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are
un rol foarte important.
Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor
asigura saloane de zi cât şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de
dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite, liniştite. Se va avea însă grijă ca
prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu gratii, iar
rezervele rezervate bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt
prevăzute cu vizoare. De asemenea, secţia de psihiatrie trebuie să asigure
bolnavilor şi ateliere pentru ergoterapie.
Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării, în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite
care să satisfacă atât cerinţele de confort ale bolnavului cât şi ale personalului de
îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mişca în voie, să nu limiteze
mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este
nevoie.
În sala de mese trebuie să se asigure condiţii igienice de mediu, se
aeriseşte, se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-i creşte apetitul.
Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului
Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evoluţia unei
boli, de aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea
regulilor de igienă.

10
Beldean Lumіnіţa, Cοldea Lіlіana, Helju Alіna, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі dіgestіv şі renal,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2000;(p.159)

41
 În cazul pacienţilor cu epilepsie asigurarea igienei generale şi corporale
este în majoritatea cazurilor precară pentru că pacientul prezintă dezinteres
pentru propria-i persoană şi pentru cei din jur.
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod
discret, de a îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de
dimineaţă şi seară. Astfel ea va îndemna bolnavul să-şi spele faţa, gâtul,
membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea să efectueze toaleta
cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi
asupra lenjeriei de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta medicală trebuie să urmărească, să supravegheze poziţia
bolnavului în pat pentru că în foarte multe boli pacienţii adoptă poziţii care să le
diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care este o boală a creierului, bolnavii
nu au o anume poziţie în pat sau în timpul somnului care să atragă atenţia, dar
foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea poziţiei pentru a
preveni escarele.
De asemenea este foarte important de urmărit şi faciesul bolnavului. De
cele mai multe ori, la pacienţii cu Parkinson se poate observa foarte uşor un
facies care trădează oboseala, astenia de care el se plânge. Este un facies puţin
mobil, cu trăsăturile trase.
Pregătirea patului şi accesoriile lui
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi
bolnavul majoritatea timpului de boală şi convalescenţă. Patul trebuie să fie
comod, de dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi uşor de curăţat, pentru ca
îngrijirile, investigaţiile şi tratamentele aplicate bolnavului să fie uşor de
efectuat.

42
 Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful,
cearșaful plic, faţa de pernă.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihna şi
îngrijirea bolnavilor.
La intrarea în salon bolnavul găseşte patul pregătit cu lenjerie curată,
salonul bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie pe
parcursul internării.
Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului
Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta
medicală, atât pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia
tratamentului deoarece unele medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi
măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi vor fi notate în foaia de
observaţie.
Respiraţia – nevoia omului de a căpăta oxigenul din mediu şi a elimina
dioxid de carbon, poate prezenta unele modificări în neurastenie.
Ritmul respiraţiei (în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai
des, iar uneori poate exista o adevărată aritmie.
Temperatura corpului (valori normale 36-37°C) nu prezintă modificări
importante în cazul unui bolnav neurastenic.
Pulsul este expansiunea ritmică a arterelor, cu valori normale cuprinse
între 60-80 bătăi/minut la un adult sănătos.
Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali, prezintă şi ea unele modificări. Valorile normale la un adult
sănătos sunt cuprinse între 115-140/70-90 mmHg.
În ceea ce priveşte funcţiile vegetative, aici se constată câteva modificări:
- diureza nu prezintă modificări;
43
 - scaunul prezintă unele modificări, bolnavii pot avea fie constipaţie, fie
diaree;
- transpiraţia - mulţi bolnavi pot prezenta o uşoară diaforeză, care însă
creează doar un uşor disconfort;
- convulsii şi autorănire
Unii bolnavi pot prezenta şi o aparentă hipotiroidie.
Alimentaţia pacientului
Alimentaţia trebuie să aibă în vedere hrănirea substanţială a bolnavului cu
atât mai mult cât aceştia suferă de foarte multe ori de o lipsă a poftei de mâncare.
Bolnavii epileptici au un regim alimentar dietetic. Se vor suprima, însă,
alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea
mai multe mese pe zi, uşoare şi dese, mai ales după stările convulsive.
Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de
vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.11
În funcţie de starea pacientului, alimentaţia este: activă sau pasivă. Dar de
cele mai multe ori este pasivă.
 Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau

la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile
aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacienţii la
masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se servesc pe rând,
vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află
motivul şi se iau măsuri.

11
Salvage Jane, Nursіngul în acţіune, prіn Bіrοul Reg. Ο.M.S, 1993;(p.55)

44
 În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul
pacientului (tăviţă, scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se
ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în sala de mese.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la
masă. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe
mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu
muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon
la masă.
Alimentarea pasivă
Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri,
trebuie să fie ajutaţi.
Scop - vor fi hrăniţi bolnavii:
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi, adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri materiale
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
Asistenta
• îmbracă halatul de protecţie
• aşează părul sub bonetă
45
 • se spală pe mâini
Pacientul
se aşează în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau
în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
i se protejează lenjeria cu un prosop curat
se protejează cu un prosop în jurul gâtului
se adaptează măsuţa la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă
ce i se introduce în gură
Servirea mesei
asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu
perna
verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt
temperatura, nici gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură
îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste
puterile de deglutiţie ale pacientului
este şters la gură, i se aranjează patul
se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav,
pot contribui la formarea escarelor
schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
strânge vesela şi o transportă la oficiu
Asistenta:
• încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de
contribuţia alimentelor în procesul vindecării
• stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura

46
 • oferă pacientului cantităţi nu prea mari - deoarece, neputând să le
înghită, ar putea să le aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului
Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului
În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant, fiind consemnate
în rubrica „tratament” din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de
prezentare (fiolă, tablete), doza pe 24h, calea de administrare, doza unică și
orarul.
Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală sau
chimică de sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de
administrare (comprimat, fiolă) folosită pentru prevenirea, ameliorarea sau
vindecarea bolilor.12
La indicaţia medicului asistenta medicală administrează medicamentele
prescrise ţinând cont de regulile de administrare a medicamentelor.
Administrarea se face progresiv urmărindu-se eventuala apariţie a
semnelor de intoleranţă (uscăciunea gurii, tulburări de acomodare vizuală,
greţuri, acufene, stări convulsive).
Eficacitatea lor este limitată, ameliorând tremurătura şi rigiditatea, fără a
influenţa hipochinezia.
Administrarea medicamentelor pe cale orală.
 medicamente solide
Asistenta se spală pe mâini; foloseşte mănuşi de protecţie; înainte de
administrare se verifică medicamentul.

12
Revіsta A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursіng;(p.88)

47
  Tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca
atare; tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se
aşează sub limbă;
 Tabletele se administrează întregi sau porţionate, în stare fărâmiţată
sau înmuiate în apă;
 Pilulele pot fi înghiţite cu lichide sau pot fi înglobate în anumite
alimente solide; sunt învelite de obicei cu un strat de zahăr sau altă substanţă
solidă cu gust plăcut;
 Pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate: se înmoaie
înainte caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită
 Pulberile nedivizate: se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit; se
pun pe limba bolnavului, cât mai aproape de rădăcina acesteia, apoi bolnavul bea
puţină apă. Dacă praful are un gust amar, dezagreabil, înghiţirea se va face cu
ceai dulce, limonadă, cafea neagră, lapte sau alt lichid preferat de bolnav şi
permis de boala lui de bază;
 Din cauza gustului neplăcut prafurile mai pot fi înlocuite cu plăci
amilacee (oblate) în care se împachetează praful, după ce au fost umezite în apă,
fiind apoi întinse pe o lingură; pacheţelul format se pune pe faţa dorsală a limbii,
cât mai aproape de rădăcină, şi este înghiţit cu puţină apă;
 Caşetele şi capsulele se dizolvă în stomac, medicamentul acţionând în
continuare ca şi cum ar fi fost administrat sub formă de praf;
 Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror
formă permite înghiţirea lor uşoară;
 Diferitele prafuri pot fi amestecate între ele, pentru a putea fi luate
într-o singură priză; nu se va amesteca însă nici un praf sau altă formă
medicamentoasă cu cărbune animal care absoarbe şi medicamentele, reducând
sau suprimând acţiunea lor;
48
  Dacă în cursul unui tratament trebuie totuşi administrat şi cărbune
animal alături de alte medicamente, acesta se va administra la cel puţin 3 ore
după celelalte medicamente, când ele s-au resorbit în mare parte;
 Granulele se măsoară cu linguriţa;
 Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub
formă de soluţii (ex. Purgativele saline);
 Medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub
formă de tablete zaharate sau pastile, pe care bolnavul le ţine în gură ca pe o
bomboană, până la topirea lor completă, sau se aşează sub limbă, de unde se
resorb integral, fără să mai treacă prin ficat, ca în cazul resorbţiei intestinale;
 Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acţiune
iritantă asupra mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină, rezistentă
faţă de HCl şi fermenţii stomacali; tabletele şi capsulele ajung astfel intacte în
intestin, unde fermenţii intestinali dizolvă învelişul lor protector, punând în
libertate medicamentul (s.n. medicamente enterosolvente);
 Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu bază de
polietilen care prelungeşte timpul de resorbţie şi deci efectul medicamentului
(exp. nitroglicerina retard).
De ştiut
1 linguriţă rasă cu pulbere = 1,5-2,5 g
1 linguriţă cu vârf cu pulbere = 2,5-5 g
1 vârf de cuţit = 0,5-1 g
 Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu
apă, ceai, sirop.
 La pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie se introduc
medicamentele prin sondă Einhorn, în stomac sau duoden, împreună cu
alimentele.
49
  Administrarea medicamentelor direct în duoden prin sondă se mai
utilizează şi pentru introducerea în tubul digestiv a substanţelor iritante pentru
mucoasa stomacală evitând astfel contactul medicamentului cu peretele
stomacal, cum sunt medicamentele vermifuge pentru parazitozele tubului
digestiv cu localizare duodenală precum şi substanţele pentru tratamentul
intraduodenal a căilor biliare extrahepatice, profitând de posibilităţile circulaţiei
enterohepatice.
 Astfel, se pot introduce antibiotice care, resorbindu-se, ajung prin vena
portă la ficat, care le excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila.
Trebuie evitat
 Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din
ambalajul lor.
 Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri cu cărbune
medicinal care absoarbe medicamentele reducând din acţiunea lor.
 Administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii < 2ani.
 Ţinerea în gură a tabletelor cu un gust neplăcut acoperite cu un strat
exterior de zahăr deoarece prin dizolvarea peliculei apare gustul real al
medicamentului
 Folosirea aceloraşi linguri, linguriţe la mai mulţi pacienţi.
Injecția intramusculară

Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe

medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale)
în țesutul muscular.
 Scop
 Locuri de elecție
 Materiale necesare
 Pregatirea pacientului
 Pregatirea medicamentelor
 Tehnica
50
  Observatii
 Accidente/ Incidente

- Scop
Terapeutic
 Absorbție rapidă în circulația sanguină.
 Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile
intradermice sau subcutanate.
Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de
efectul medicației administrate intravenos, dar mai rapid de 4-5 ori decât ce este
administrat subcutanat.
Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la
injectare.
Locuri de elecție
Mușchi voluminoși

– Mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injectiilor

cu volum mic. (= 2 ml)
– Mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4
cadrane. Locul propice pentru injecția intramusculară este CADRANUL
SUPERIOR EXTERN (pentru a nu se atinge nervul sciatic). Regiunea gluteală
este de obicei folosită în cazul adulților.

– Muschiul ventrogluteal. Pentru identificarea locului propice pentru injecția

intramusculară, se pune mâna cu eminența tenară (grupa de mușchi dispusă sub
degetul mare) pe trohanterul mare, indexul pe spina iliacă antero-superioară și

51
mediusul larg deschis pe creasta iliacă. Spatiul delimitat între degetele 2 si 3
corespunde locului injectiei.

– Vastul lateral – Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară; regiunea

este folosită de obicei la copii; există însă riscul lezării nervului femural sau al
atrofiei musculare. Regiunea este situată pe partea laterală a coapsei la un lat de
palmă sub trohanterul mare și un lat de palmă deasupra rotulei.
– Dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.

Materiale necesare
– Medicația prescrisă de medic;
– Seruri pentru dizolvare;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și
ac steril intramuscular lung (4-7 cm);
– Mănusi de unică folosință;
– Comprese sterile și alcool.
Pregatirea pacientului
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
– Se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.
Pregatirea medicamentelor
– Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de
administrare.
– Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a
sterilității;
– Se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
– Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se
trage în seringă doza;
– Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se
umple cu aer, trâgand de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care
seringa a fost umplută anterior. Se intoarce apoi flaconul și seringa se va umple
singură cu cantitatea necesară de lichid.
– Se elimina aerul din seringă;
– Se schimba acul;
Tehnica

52
– Se verifică prescripția medicală;
– Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă
mănușile de unică folosință;

– Stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;

– Șterge cu un tampon alcoolizat zona;
– Recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;
– Fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade,
perpendicular, pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.

53
– Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de
sânge. Dacă apare sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;

– Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și

să absoarbă gradat medicația;
– Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în
timp ce mâna dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
– Dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în
același unghi de 90 de grade;

54
– Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;
– Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.

Observatii
– Locul se alege in funcție de constituția pacientului;
– Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
– Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de
coagulare, dupa terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
– Medicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul
de infecţii – abces postinjectabil.
– Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă
testarea pentru ca pacientul să nu fie alergic la substanță.
– La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o
evidenta a zonelor de injectare, iar acestea să alterneze
– Daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații
cu gheață pe zona unde urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a
amorți zona și a reduce durerea.
– Se atentioneaza întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la
injectare pentru că va spori gradul de durere.
– Injectiile musculare pot duce la cresterea nivelului de creatinkinaza. Se
pot crea confuzii, deoarece creatinkinaza crește în infarct miocardic acut. De
aceea, la pacientii cărora le trebuie testat nivelul de creatinkinaza, este
recomandat ca administrarea să se facă intravenos.
Accidente/ Incidente
– Durere prin atingerea nervului sciatic;
– Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
– Hematom prin lezarea unui vas;
– Ruperea acului;
– Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;
– Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;
– Flegmon postinjectional

Îngrijiri speciale
Dispensarizarea bolnavilor epileptici
Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de
specialitate este cea mai eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor.

55
Dispensarizarea trebuie să înceapă cu întocmirea unei evidenţe teritoriale
exhaustive a bolnavilor.
Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un
medic specialist neurolog şi psihiatru. Asistenta medicală aduce indicaţii şi
sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a persoanelor care ajung în contact zi de zi cu
bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de viaţă al acestuia.
Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte
disciplina tratamentului, modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile
periculoase care trebuiesc evitate: foc, ape, înălţime. Se insistă asupra pericolului
de consumare a băuturilor alcoolice şi asupra evitării stresurilor şi a
suprasolicitărilor.
Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în cazul
unei evoluţii favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de specialitate
cam la 6 luni interval, şi mai frecvent în cazul unor evoluţii nefavorabile.
Epilepsia şi căsătoria
Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările
îndelungate, care se finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative
falimentare şi frustraţii. Complexul de inferioritate în care trăiesc majoritatea
epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia lor, precum şi încadrarea într-o anumită
categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează întemeierea unei căsătorii.
De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi
tăinuită între partenerii care vor să se căsătorească.
Descoperirea ulterioară a bolii de către partenerul celălalt, poate duce la o
scindare ireparabilă între parteneri.
Epilepsia şi sarcina
Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie
convulsivantă crescută. Actualmente se estimează transmiterea genetică la o
56
frecvenţă de 2-3%. Viaţa sexuală echilibrată nu dăunează epilepticului.
Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în perioada de gestaţie au născut feţi
vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut descendenţi vii.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie

Fig 12. primul ajutor

Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe
pacienţii epileptici arată că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi
pacienţi suferă mai mult datorită concepţiilor greşite şi prejudecăţilor altor
persoane în legătură cu epilepsia, decât afecţiunii ca atare. Problemele apar la
şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi afectate perspectivele de
căsătorie. În cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important a se încerca
reducerea acestor neînţelegeri şi a susţine pacientul şi familia sa.13
În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta
este adesea pus în situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai
diferite locuri. Vom discuta cu pacientul pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor
din jur, şi să o accepte pe cât posibil.
Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte
cu ei în cazurile de declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare
nevoie de suportul familiei. Împreună, familia şi pacientul, vor trebui să

13
Mіrcea Mіclea, Psіhοlοgіe cοgnіtіvă, Edіtura Pοlіrοm, 1999;(p.147)

57
depăşească această situaţie, să o accepte, să nu se culpabilizeze. Faptul că se
culpabilizează îi face să aibă un comportament foarte grijuliu şi supraprotectiv.
În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală
creează anxietate, teamă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de
izolare, modificându-şi comportamentul, devenind răutăcioşi. Pacientul cu
epilepsie va fi susţinut şi integrat în grupuri, unde este acceptat, ţinându-se
seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie, vârstă.
Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o
încadrare socială corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie
accesibil şi eficient, inofensiv pentru organism.

58
 CAPITOLUL V

PLAN DE NURSING

Cazul 1.
Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Numele: R.
Prenumele: N.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Com.Radovanu
Starea civilă: Căsătorit
Cultură: profesionala
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă.
Neagă TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut.
Lucrează ca muncitor necalificat.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama
aparent sănătoasă.Istoricul bolii: bolnavul vine la internare pentru creşterea
59
frecvenţei crizelor caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi
tonico-clonice, spumă roză la gură (îşi muşcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi
alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului prin internări anterioare, revine la internare cu
trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii acestora. La
internare este agitat psihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne
de impregnare etanolică. Este orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli,
hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de percepţie. Conţinutul gândirii este
redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data internării: 12.02.2020 ora 1130

60
 APLICAREA PROCESULUI DE NURSING
Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:
Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie în - alcoolism
hidrata şi a se alimenta surplus - bulimie
alimenta
3. Nevoia de a - - -
elimina
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de
alcool
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - - -
curat, îngrijit, de a
proteja tegumentele

61
şi mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine
temperatura
corpului în limite
normale

9. Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă - probabilitate de - necoordonare a

pericolele de pericole atingere a mişcărilor
integrităţii fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii - spitalizarea şi
comunica intelectual şi afectiv minime şi tendinţa despărţirea de
la izolare familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în asuma rosturile
vederea realizării sociale
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
păstrezi sănătatea

62
 ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR
Ziua 12.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia - alimentaţie - pacientul să - creez condiţii de microclimat - pacientul e

de a se exagerată se - liniştesc pacientul nemulţumit şi
alimenta datorită alimenteze - porţionez cantitatea de irascibil dar
consumului de conform alimente acceptă
alcool vârstei - calculez cantitatea de calorii regimul
necesară pacientului pe 24 de alimentar
ore impus
- îi ofer 6 mese pe zi în porţii
mici
- aşez alimentele pe tavă şi i le
ofer pacientului urmărindu-l
dacă înghite
- îi interzic consumul de alcool
- hidratez pacientul cu apă
plată, sucuri de fructe, supe
2. Nevoia - dificultate de - scoaterea - asigurarea repausului fizic - pacientul se
de a avea o a-şi coordona pacientului - aşezarea bolnavului în mobilizează
bună mişcările dată din criza decubit dorsal normal
postură de criza epileptică - introducerea între dinţi în - nu prezintă

63
epileptică - prevenirea partea laterală a unui obiect traumatisme
crizei moale - valorile F.V.:
epileptice - desfacerea gulerului pentru a R=17 p/min,
nu fi împiedicată respiraţia T=36,2oC,
- întoarcerea capului într-o TA=120/70
parte pentru a favoriza mmHg,
respiraţia P=63 p/min,
- verificarea permeabilităţii rezultatele
căilor respiratorii analizelor de
- imobilizarea pacientului laborator:
pentru a evita lovirea şi uree=18 mg%,
autorănirea glicemie=99
- măsurarea şi notarea F.V. mg%,
- pregătirea pacientului pentru Hb=12,26 g%,
investigații clinice şi VSH=31/42
paraclinice mm,
- la indicaţia medicului calcemie=8,6
administrez: Carbamazepina mg%,
200mg.1cpx3/zi, Haloperitol AST=22 U/L,
50 pic.x2/zi. Vit. B1, B6 1fi/zi AST=32U/L,
i.m. VDRL=negati
v,
Sumar urină
=albumină,
glucoză,
nitraţi –
absenţi;
rare leucocite

64
3. Nevoia - dificultate de - pacientul să - asigur condiţii de - pacientul
de a dormi a dormi dată se poată microclimat doarme
de agitaţia odihni şi - verific patul (să nu aibă datorită
psihomotorie dormi resturi alimentare, să nu somnului
conform prezinte cute) indus
vârstei - sfătui pacientul să-şi aleagă o medicamentos
poziţie comodă
- la indicaţia medicului
administrez pacientului:
Napoton 1cpx2/zi, Rivotril
1cp/zi
4. Nevoia - deficit de - pacientul să - identific factorii care au - pacientul are
de a comunicare la exprime declanşat anxietatea împreună capacitatea de
comunica nivel diminuarea cu persoanele cheie control a
intelectual şi agresivităţii - evaluez nivelul de anxietate agresivităţii
afectiv - pacientul să - evaluez funcţia cognitivă sale
- lipsă de exprime - facilitez exprimarea - s-a adaptat la
cunoaştere a sentimente sentimentelor şi modul în care noua situaţie
mijloacelor de calm şi percepe această atitudine
eficace de linişte - sesizez percepţia irealistă a
comunicare - pacientului
comunicarea - favorizez exprimarea
cu alţii să se sentimentelor şi a lucrurilor
facă de o care-l preocupă
manieră - pacientul este ajutat să-şi
pozitivă cunoască punctele forte şi
valoarea sa
- pacientul este ajutat să-şi

65
 exprime preferinţele şi să ia
decizii
- planific intervenţii în aşa fel
încât să nu cuprindă elemente
anxiogene: frustrare,
surprindere
- pacientul nu va fi contrazis
5. Nevoia - - pacientul să - asigur condiţii de mediu - pacientul se
de a evita vulnerabilitate beneficieze adecvate pentru a evita simte în
pericolele faţă de de un mediu pericolele prin accidentare siguranţă şi
pericole de siguranţă - amplasez pacientul în salon este liniştit
- lezare fără în funcţie de starea sa,
datorită crizei accidente afecţiunea şi receptivitatea sa
epileptice - informez şi stabilesc
împreună cu pacientul planul
de recuperare a stării de
sănătate şi creştere a
rezistenţei organismului
- ajut şi suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor
organismului
- determin pacientul să
participe la luarea deciziilor
privind îngrijirile
- administrez tratament
medicamentos prescris de
medic

66
Zilele 13-14.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia - dificultate de - pacientul să - determin pacientul să-şi - pacientul

de a se a se recrea participe la exprime emoţiile şi prezintă stare
recrea manifestată activităţi sentimentele de bine fizic
prin refuz, recreative şi - câştig încrederea bolnavului şi psihic
izolare şi să prezinte şi-l ajut să depăşească
neadaptarea la stare de bine momentele dificile
rolul de fizic şi psihic - învăţ pacientul tehnici de
bolnav relaxare, îl ajut să le execute
şi observ modul cum le
realizează
- organizez activităţi
recreative cu pacientul dar
care să nu îl solicite prea
mult
- facilitez consultul de
specialitate (psiholog,
psihiatru)
2. Nevoia - somnolenţă - combaterea - asigur condiţii de - în urma
de a dormi datorită stării de microclimat (cameră aerisită, îngrijirilor

67
 reacţiilor somnolenţă a temperatura de 20oC, luminat acordate,
adverse a pacientului natural) somnolenţa
medicaţiei - execut cu pacientul exerciţii dispare
de înviorare
- sfătui pacientul să facă
plimbări în parcul din curtea
spitalului
3. Nevoia - alimentaţie - pacientul să - explic cu calm pacientului - pacientul
de a se deficitară prin fie alimentat necesitatea respectării respectă
alimenta şi refuz de a corespunzător regimului pentru evoluţia regimul
hidrata respecta bolii alimentar
regimul - întocmesc regimul
alimentar alimentar împreună cu el
ţinând cont de ceea ce-i place
- fac bilanţul ingesta-excreta

68
Zilele 15-16.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate
1. Nevoia - dificultate în - combaterea - incit pacientul să-şi - pacientul
de a se a-şi asuma izolării exprime temerile şi începe să-şi
realiza rolurile pacientului emoţiile asume rolul
sociale dată - ajut pacientul în social iar
de neputinţă şi satisfacerea celorlalte
starea sa este
izolare nevoi dependente
ameliorată
- răspund cu calm la
întrebările pacientului
- încurajez pacientul
- planific ore de
psihoterapie pentru pacient
2. Nevoia - insuficiente - pacientul să - explorez nivelul de - pacientul
de a învăţa cunoştinţe acumuleze noi cunoştinţe al pacientului înţelege
cunoştinţe pe privind boala, modul de informaţiile
tot parcursul manifestare, măsurile primite, şi-a
spitalizării preventive şi curative,
îmbogăţit
- pacientul să modul de participare la
cunoştinţele
dobândească intervenţii şi procesul de
despre boala
atitudini, recuperare
sa pe perioada
obiceiuri şi - verific dacă a înţeles
spitalizării

69
 deprinderi noi mesajul corect şi dacă şi-a
însuşit noile cunoştinţe
- să aibă un mod de viaţă
raţional
- sănătatea o fac prin
conversaţie, ocazie cu care
şi verific dacă înţelege
ceea ce îi explic

Medicaţia prescrisă de medic

Modul de
Medicamentul Acţiune Efecte adverse
prezentare
Rivotril Comprimate 0,5 Convulsii clonice şi Oboseală,
mg, 2 mg mioclonice somnolenţă,
letargie
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian
Napoton Drajeuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,
oboseală, cefalee,
apatie
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă,
 2 mg miorelaxant, oboseală, ameţeli,
 10 mg anticonvulsivant uscăciunea gurii
Fiole
 10 mg

70
Carbomazepină Comprimate 200 Antiepileptic, Somnolenţă,
mg hipnotic greaţă, vomă,
tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările
 2 mg de deficit de tiamină
 10 mg -
Fiole
 10 mg
Vitamina B6 Comprimate 250 Substitutiv în stările
mg de deficit de -
piridoxină
Se externează cu recomandările:
 continuarea tratamentului conform Rp. cu:
 Clorpromazină
 Fenobarbital
 Diazepam
 evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă,
locurile prea aglomerate, înălţimile mari)

71
Cazul 2.
Plan de ingrijire
Culegerea datelor
Numele: B.
Prenumele: P.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Mun.Oltenița
Starea civilă: căsătorit
Cultură: 8 clase

72
 Nu prezintă proteze, alergii.
Elemente fizice: I=1,65 m; G=60 kg;
Relaţii familiale armonioase.
Locul de muncă: nu are
Antecedente personale: apendicectomie la 12 ani, neagă afecţiuni infecto-
contagioase, poliomielită la vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de
trimitere de la medicul de familie pentru o nouă decompensare caracterizată
clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de comportament, creşterea frecvenţei
crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la
spitalul de copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale.
Frecvenţa actuală a crizelor afirmată de mamă: “face 2 zile la rând crize multe
apoi se mai opreşte; are momente când vorbeşte şi momente când nu vorbeşte.
Nu poate desfăşura activităţi uşoare zilnic. Prezintă momente de irascibilitate
când strică, sparge, sare la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ
orientat global. Discernământ critic diminuat.
Data internării: 01.02.2020 ora 1330

73
 APLICAREA PROCESULUI DE NURSING
Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:
Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie şi - inapetentă
hidrata şi a se alimenta şi hidrata, hidratare inadecvată - afecţiunea psihică
alimenta dificultate de a prin deficit

74
 urma dieta
3. Nevoia de a - - -
elimina
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de
alcool
6. Nevoia de a se - dificultate de a se - neputință de a se - tulburări de
îmbrăca şi a se îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca și dezbrăca comportament
dezbrăca datorată întârzierii
mentale
7. Nevoia de a fi - dificultate în - crize convulsive - imposibilitatea
curat, îngrijit, de a autoîngrijire - întârziere mentală unei bune igiene
proteja corporale
tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a - vulnerabilitate - probabilitate de - necoordonare a
evita pericolele faţă de pericole atingere a integrităţii mişcărilor
fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime - spitalizarea şi
comunica intelectual şi şi tendinţa la izolare despărţirea de

75
 afectiv familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în asuma rosturile
vederea realizării sociale
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
păstrezi sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele 01-02.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate
1. Nevoia - dificultate de - pacientul să - monitorizez ingestia de - pacientul
de a se a se alimenta fie alimentat şi alimente şi lichide, este hrănit şi
alimenta şi manifestată echilibrat greutatea, pliul cutanat hidratat
hidrata prin inapetenţă hidroelectroliti - stimulez apetitul corespunzător
c bolnavului prin asigurarea

76
 - pacientul să alimentaţiei în funcţie de
aibă greutatea preferințele lui
în limite - ajut pacientul să se
normale hrănească sau în
imposibilitate, îl hrănesc
cu alimente uşor
digerabile cu un grad
crescut de vitamine şi
minerale
- efectuez toaleta bucală a
pacientului după
alimentare şi îl așez într-o
poziţie comodă
- fac bilanţul ingesta-
excreta
- explic pacientului pe
înţelesul său orice
investigaţie pe care o
întreprind
- pregătesc şi însoţesc
pacientul la investigaţiile
clinice şi paraclinice
- observ în permanenţă
starea pacientului şi
raportez medicului orice
schimbare apărută
2. Nevoia - dificultate de - reducerea - asigur repausul fizic - pacientul se
de a se a-şi coordona crizelor ca - mişcări violente ale mobilizează

77
mişca mişcările dată frecvenţă şi membrelor normal după
de criza intensitate - tegumente palide şi administrarea
convulsivă cianotice medicaţiei
- aşez bolnavul în decubit - nu prezintă
dorsal
traumatisme
- introduc între dinţi în
- valorile F.V.:
partea laterală un obiect
R=18 p/min,
moale
T=36,7oC,
- desfac gulerul pentru a
TA=125/70
nu fi împiedicată respiraţia
- întorc capul într-o parte mmHg,
pentru a favoriza respiraţia P=66 p/min,
- verific permeabilitatea rezultatele
căilor respiratorii analizelor de
- imobilizez pacientul laborator:
pentru a evita lovirea şi uree=18 mg%,
autorănirea glicemie =99
- măsor şi notez F.V. mg%,
- la indicaţia medicului
Hb=12,26 g%,
administrez: Fenobarbital
VSH=8/11
1cpx2/zi,
mm,
Haloperidol 60 pic/zi,
calcemie=9,6
Romparkin 3 cp/zi
mg%,
AST= 21 U/L,
AST=28 U/L,
VDRL=
negativ,

78
 Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi
– absenţi;
rare leucocite
3. Nevoia - dificultate de - pacientul să - favorizez adaptarea - pacientul îşi
de a se autoîngrijire, fie ajutat în pacientului la noul mediu satisface
îmbrăca şi manifestată satisfacerea asigurând un climat calm singur nevoia
dezbrăca prin nepăsare nevoii şi de securitate şi este liniştit
deficitare - plasez pacientul într-un
- pacientul să salon luminos, liniştit, fără
nu prezinte factori perturbatori,
disconfort prevăzut cu pat confortabil
- pacientul să şi lenjerie curată
aibă o stare de - liniştesc pacientul
bine fizic și comunicând permanent cu
psihic el
- încurajez pacientul să-şi
aleagă singur hainele
- aşez îmbrăcămintea
pacientului în ordinea
îmbrăcării şi îl ajut
- încurajez pacientul în
progresele făcute
- îi explic necesitatea unei
lenjerii curate şi comode
pentru confortul propriu

79
4. Nevoia - deficit de - pacientul să - previn infecţiile - pacientul a
de a fi curat autoîngrijire se preocupe, să nosocomiale prin învăţat că
datorată se îngrijească respectarea măsurilor de îngrijirea sa îl
problemelor şi de aspectul asepsie şi antisepsie face să se
cu care se lui exterior - pacientul va fi educat să
simtă mai bine
confruntă - pacientul să consume legume şi fructe
- pacientul are
manifestat aibă o stare de - stimulez pacientul să se
tegumente
printr-un bine fizic și spele, să se îmbrace, să-şi
intacte și
aspect exterior psihic aranjeze părul
normal
neîngrijit - ajut pacientul în
efectuarea toaletei şi se colorate

încurajează în progresele
făcute
- schimb lenjeria de corp
şi de pat de câte ori este
nevoie
- masez zonele predispuse
escarei
5. Nevoia - alterarea - asigurarea - asigur repausul fizic şi - somn indus
de a se somnului unui somn psihic al pacientului medicamentos
odihni şi a datorită corespunzător - asigur condiţii de - pacientul
dormi insomniei din punct de favorizare a somnului, doarme 7 ore
manifestată vedere calitativ semiobscuritate, linişte şi
pe noapte
prin nelinişte, şi cantitativ rog şi ceilalţi membri ai
irascibilitate echipei de îngrijire să
procedeze la fel
- respect tăcerile şi
plângerile pacientului

80
 pentru a-i permite să-şi
controleze emoţiile
- învăţ pacientul tehnici de
relaxare, modalități care
favorizează somnul prin
discuţii, demonstraţii
- ca intervenţie delegată se
administrează un sedativ
Clordelazin 3 cp/zi

Zilele 03-04.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate
1. Nevoia - dificultate de - combaterea - asigur condiţii de - pacientul nu
de a comunicare la mutismului şi microclimat comunică şi
comunica nivel afectiv, încurajarea - creez un climat de se izolează
manifestată prin pacientului în a înţelegere empatică
mutism comunica - port conversaţii cu
ceilalţi pacienţi din salon

81
 pentru a-i stârni interesul
- facilitez ore de
psihoterapie
2. Nevoia - vulnerabilitate - prevenirea - respect regulile de - sub
de a evita faţă de pericole, crizelor asepsie tratament
pericolele manifestată prin comiţiale - favorizez adaptarea antiepileptic
risc de persoanelor la noul mediu criza dispare
autolezare - furnizez informaţiile de
şi pacientul
care are nevoie
este mai calm
- ajut pacientul să-şi
recunoască anxietatea
- învăţ tehnici de relaxare
- asigur siguranţa şi
însoţirea pacientului
- menţin permanent
legătura cu aparţinătorii
pacientului şi îi informez
despre starea sa
3. Nevoia - dificultate de a - pacientul să - ascult activ pacientul - pacientul
de a se se implica într- fie conştient de pentru a-i permite să-şi efectuează
realiza un rol social propria sa exprime sentimentele anumite
valoare şi privind dificultatea de a se activităţi (îşi
competenţă realiza
împătureşte
- ajut pacientul să
hainele, face
identifice motivele
curat în
comportamentului său,
noptieră)
apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale

82
 - sesizez orice formă de
interes pentru o anumită
activitate şi-l antrenez în
desfăşurarea ei
- îndrum spre acele
activităţi care sunt
atractive pentru pacient şi
totodată utile
- observ şi notez orice
schimbare în
comportamentul
pacientului (depresie,
satisfacţie)
- psihoterapie

Ziua 05.02.2020
Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate
1. Nevoia - incapacitatea - stimularea - creez condiţii de - starea
de a se de a desfăşura pacientului, microclimat pacientului s-a
recrea activităţi convingerea să - fac împreună cu ameliorat
recreative participe la pacientul plimbări
activităţi - port conversaţii care îi
recreative fac plăcere şi îl recreează

83
 - limitez atenţia acordată
gândurilor triste (readuc
persoana la timpul
prezent)
2. Nevoia - dificultate de - combaterea - explorez nivelul - pacientul este
de a învăţa a învăţa bolii psihice pacientului de a acumula receptiv pe
- greutate în noi cunoștințe moment
achiziţionarea - integrez educaţia în
de noi cadrul îngrijirilor (de ex.
comportări toaleta pe regiuni, baie,
spălatul pe mâini,
pieptănatul, etc.)

Medicaţia prescrisă de medic

Modul de
Medicamentul Acţiune Efecte adverse
prezentare
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
 15 mg antiepileptic, hipnotic somnolenţă,

84
  100 mg de lungă durată agitaţie, confuzie,
erupţii cutanate
alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml, flacon de Antipsihotic depresivă, sdr.
10 ml Sedativ Parkinsonian,
Fiole de 5 mg/ml tulburări
extrapiramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
constipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic, Sedare,
antipsihotic, sedativ somnolenţă,
tulburări de vedere,
uscăciunea gurii

Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:

- Tratament cu:
 Carbomazepină 2 cp/zi
 Fenobarbital 2 cp/zi
 Diazepam 2 cp/zi
- supraveghere din partea familiei

85
 - va evită locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de
foc, apa
- să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie

Cazul 3.
Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Numele: S.
Prenumele: G.
Sex: feminin
86
 Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Com. Chirnogi
Starea civilă: divorţată
Cultură: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0,
A=1. Prima menstruaţie la 13 ani, ultima menstruaţie la 38 ani. A lucrat în
cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi.
Anamneza medicală: Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de
trimitere din policlinică pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză
cefalee, insomnie, tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-
spaţial şi la propria persoană. Ţinută vestimentară neordonată, igienă corporală
necorespunzătoare.
Examen psihiatric
Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea
frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinută
neîngrijită, mimică anxioasă, privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie
psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se consideră bolnavă psihic. Nu declară
implicaţii judiciare.
Data internării: 07.02.2020 ora 1730

87
 APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o

88
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - inapetenţă - pierderea
hidrata şi a se alimenta temporară a
alimenta mirosului (anosmie)
3. Nevoia de a - dificultate de a - constipaţia - reacţie adversă la
elimina elimina medicaţie
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - parestezii la
mişca şi a avea o mişcărilor nivelul membrului
bună postură inferior stâng
5. Nevoia de a se - - -
odihni şi a dormi
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - criza epileptică - carenţa de igienă
curat, îngrijit, de a acorda îngrijiri de
proteja tegumentele păstrare a igienei
şi mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - - -
pericolele
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii - spitalizarea şi
comunica afectiv minime şi tendinţa despărţirea de
la izolare familie

89
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în
vederea realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
păstrezi sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele 07-08.02.2020
Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară de îngrijire delegate
1. Nevoia - deficit de - pacienta să - dau pacientei alimentaţie - pacienta
de a a elimina, aibă eliminări echilibrată (fructe, cereale, prezintă

90
elimina manifestat normale, să legume) eliminări
prin prezinte scaun - ingestie adecvată de lichide normale
constipaţie la 1-2 zile (2000 ml/zi)
- să nu mai - stabilesc un orar regulat de
prezinte eliminare
distensie - pacienta să prezinte zona
abdominală, perianală curată, o ajut la
flatulenţă efectuarea toaletei
- schimb lenjeria de corp la
nevoie
- asigur suport psihic
pacientei
- exerciţii fizice zilnic
- la indicaţia medicului
administrez laxativ
Dulcolax 1dr/1zi
2. Nevoia - deficit de - pacienta să - previn infecţiile - pacienta a
de a fi curat autoîngrijire se preocupe, nosocomiale prin respectarea învăţat că
şi cu datorat să se măsurilor de asepsie şi îngrijirea sa o
tegumentele problemelor îngrijească şi antisepsie face să se simtă
protejate cu care se de aspectul ei - pacienta va fi educată să mai bine
confruntă exterior consume legume şi fructe - pacienta are
manifestat - pacienta să - stimulez pacienta să se tegumente
printr-un nu prezinte spele, să se îmbrace, să-şi intacte și normal
aspect disconfort aranjeze părul colorate
exterior - pacienta să - ajut pacienta în efectuarea
neîngrijit aibă o stare de toaletei şi o încurajez în
bine fizic și progresele făcute

91
 psihic - schimb lenjeria de corp şi
de pat de câte ori este nevoie

3. Nevoia - dificultate - realizarea - execut cu pacienta exerciţii - pacienta se

de a se în a se unei bune de mobilizare mobilizează
mişca mişca mobilităţi - redau încrederea pacientei singură dar cu
datorită - efectuarea - înlătur stimulii exageraţi teamă
paresteziei de exerciții la din mediul înconjurător -valorile F.V.:
la nivelul nivelul tuturor (zgomote, lumină puternică, R=19 p/min,
membrului articulaţiilor număr mare de vizitatori) T=36,5oC,
stâng - să se - măsor şi notez în F.O. TA=140/70
inferior menţină în valorile funcţiilor vitale mmHg,
- alterarea limite - pregătesc pacienta pentru P=66 p/min,
spațiului normale explorări clinice şi - rezultatele
personal funcţiile vitale paraclinice analizelor de
la indicaţia medicului se laborator:
administrează: uree=19 mg%,
Fenobarbital 1cpx2/zi glicemie=110
Clorpromazin 1cpx3/zi mg%,
Multivitamin1cp x2/zi Hb=12,26 g%,
Fenilopină 1cp x2/zi VSH=8/13 mm,
MemoPlus 1 cp/zi calcemie=9,6
Ibuprofen 1 cp.2/zi mg%,
AST= 33 U/L,
AST=35 U/L,
VDRL= negativ,
Ht=44%;
Colesterol seric
total=220 mg/dl;

92
 Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
4. Nevoia - dificultate - pacienta să - port discuţii cu pacienta - pacienta
de a se de a se fie hidratată şi dacă anosmia este colaborează şi se
alimenta alimenta alimentată intermitentă sau este alimentează
prin conform permanentă şi aflu că lipsa corect
pierderea vârstei mirosului apare din când în - pacienta nu
temporară a când şi nu durează perioade prezintă semne
mirosului lungi de timp de malnutriție
- monitorizez ingestia de
alimente şi lichide, a greutăţii
- stimulez apetitul pacientei
prin asigurarea alimentaţiei
în funcţie de preferințele ei
- ajut pacienta să se
hrănească cu alimente uşor
digerabile cu un grad crescut
de vitamine şi minerale
aranjate frumos pe farfurie
pentru a o atrage să le
consume
- la indicaţia medicului
programez şi însoţesc
pacienta pentru a efectua o
electroencefalogramă somn-

93
 veghe

Zilele 09-10.02.2020
Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară de îngrijire delegate

94
1. Nevoia - comunicare - pacienta să - asigur un mediu liniştit, - pacienta s-a
de a ineficientă la folosească plăcut adaptat la
comunica nivel afectiv mijloace de - evaluez funcţia noua situaţie
comunicare cognitivă a pacientei - este calmă,
adecvate stării - facilitez exprimarea nu este
sale sentimentelor şi modul în agresivă
- pacienta să care percepe această - cunoaşte
fie echilibrată atitudine mijloacele
psihic - sesizez percepţia eficace de
irealistă a pacientei comunicare
- favorizez exprimarea - pacienta
sentimentelor şi a este orientată
lucrurilor care-o preocupă în timp şi
- pacienta nu va fi spaţiu
contrazisă - este
- pacienta este ajutată să- echilibrată
şi cunoască punctele forte psihic
şi valoarea sa
- colaborez cu medicii din
echipă şi cu membrii
familiei pentru a rezolva
problema
- explic pacientei că
trebuie să colaboreze şi să
comunice cu cadrele
medicale şi cu cei din

95
 jurul său

2. Nevoia - dificultate - pacienta să- - explorez ce activități îi - pacienta nu

de a se de a se și recapete plac pacientei mai stă
recrea angaja într-o stima de sine - analizez și stabilesc dacă izolată și
activitate - pacienta să acestea sunt în participă la
recreativă fie echilibrată concordanță cu starea sa activităţile
din punct de psihică și fizică recreative
vedere psihic - planific activităţi simţind o
recreative împreună cu stare de
pacienta confort fizic
- notez reacțiile și şi psihic
manifestările pacientei cu
referire directă la:
starea de plictiseală și
tristeţe

Ziua 11.02.2020

96
 Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi
Obiective Evaluare
deficitară de îngrijire delegate
1. Nevoia de - - pacienta să - ajut pacienta să-şi - pacienta este
a acţiona incapacitate acţioneze exprime disconfortul echilibrată
conform de a conform spiritual psihic
convingerilor participa la propriilor - îi citesc cărţi religioase
activităţile credinţe şi şi îi răspund cu calm la
grupului său valori întrebări
de - pacienta să - facilitez întâlnirea
apartenenţă fie dintre preot şi pacientă
religioasă echilibrată
- frustrare în psihic
faţa
atitudinii
altora
2. Nevoia de - deficit de - acumularea - identific obiceiurile şi - pacienta a
a învăţa cunoaștere a de noi deprinderile greşite ale asimilat şi
afecțiunii şi cunoștințe pacientei înţeles
a evoluției - ţin lecţii: de formare a informaţiile
sale deprinderilor igienice, de despre natura
alimentaţie raţională, afecţiunii sale
mod de viaţă echilibrat,
de administrare a
diferitelor tratamente
- efectuez demonstraţii
practice

97
 - încurajez şi o ajut la
dobândirea noilor
deprinderi
- verific împreună cu
pacienta dacă şi-a însușit
noile cunoștințe şi
deprinderi

Medicaţia prescrisă de medic

98
 Modul de
Medicamentul Acţiune Efecte adverse
prezentare
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
 15 mg antiepileptic, hipnotic somnolenţă,
 100 mg de lungă durată agitaţie, confuzie,
erupţii
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic Somnolenţă,
Antipsihotic potenţarea
Sedativ băuturilor
Antivomitiv alcoolice, tulburări
de vedere
Dulcolax Drajeuri de 5 mg Laxativ de contact Disconfort
Supozitoare 10 mg abdominal
Ibuprofen Comprimate Antiinflamator şi Erupţii cutanate
filmate de: 400 mg. antialgic Prurit
600 mg. Somnolenţă
Cefalee
MemoPlus capsule 50 mg. Tonic cerebral -

Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita - Nu se

acţionează în administrează la
carenţele vitaminice parkinsonieni în
timpul
tratamentului cu
levadope

Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:

99
- Tratament cu:
 Carbomazepină 2 cp/zi
 Fenobarbital 2 cp/zi
 Diazepam 2 cp/zi
- supraveghere din partea familiei
- va evită locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de
foc, apa
- să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie

CAPITOLUL IV

100
 Educaţia pentru sănătate

Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii.

Restabilirea completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea
cauzelor care au determinat-o, adică acelor cauze care se datorează mediului
înconjurător.
Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional sanitară,
încât aceasta să constituie un factor de influenţă pozitivă asupra psihicului
bolnavului, să constituie la crearea unor emoţii pozitive, care urmăresc
optimismul şi încrederea bolnavului în medic şi asistenta medicală şi în
eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în
vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros
prescripțiile şi recomandările medicale.
Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea
neuropsihică a bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată
dau forţe noi organismului în lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit,
care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranţa în vindecare, poate scădea
puterea organismului şi înrăutăţi cursul bolii.14
Măsurile de educaţie sanitară se încadrează tendinţelor mereu actuale ale
asistenței psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toţi membrii unei echipe
terapeutice trebuie să sensibilizeze anturajul familial şi profesional în legătură cu
modalităţile de debut, evoluţie şi cu particularităţile etapei terapeutice
reabilitative.

14
Dan Prelіpceanu, Psіhіatrіe clіnіcă, Edіtura Medіcală, 2013;

101
 Profilaxia bolii, "duşmanul cunoscut este pe jumătate învins". Acelaşi
lucru şi pentru epilepsie. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni, este
bine ca fiecare să-i cunoască bine manifestările pentru a lua din vreme măsurile
energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente principale
asupra cărora trebuie să luăm aminte: întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi
organizarea activităţii atât în ce priveşte regimul de muncă cât şi regimul de
odihnă.
Externarea pacientului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi
şeful de secţie. Asistenta aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le
va pune la dispoziţia medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora
plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia până în ultimul moment. Asistenta,
cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital va anunţa familia bolnavului şi va da
explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va lămurii în
special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a
însuşit în mod corespunzător.

102
 Concluzii

Pacientul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi

observat nu numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistenta medicală va urmări ca pacientul să păstreze regimul igieno-
dietetic impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare,
lichide în exces, deoarece consumul acestora poate precipita apariţia crizelor.
Asistenta medicală va comunica zilnic la vizita medicului, eventualele modificări
survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii sub
tratamentul anticonvulsivant şi sedativ. Asistenta medicală discută permanent cu
pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre
tratament, modul de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se
simtă valoros, îl ajută şi îl sprijină în comunicarea cu familia. Răspunde la
întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l
respingă, să-l accepte aşa cum este, să-i dea acestuia sentimentul de securitate şi
de apreciere.
La externare, bolnavului i se explică necesitatea de a urma tratamentul
anticonvulsivant permanent şi să meargă la control periodic. El va cunoaşte
împrejurările periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa
particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii
autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice,
cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentei medicale este să-l convingă pe pacient că poate să ducă
o viaţă normală sau cel puţin apropiată de normal.

103
 Nu trebuie să uităm că 30% din oameni au un acces de epilepsie o dată în
viaţă. Maladia nu stă în calea unei vieţi normale, spun experţii. Mai mult decât
atât, unii dintre bolnavii de epilepsie au intrat în istorie prin geniul lor.
Printre aceştia se numără Iulius Cezar, Alexandru cel Bun, Ion Creangă,
Feodor Dostoievski, Vincent van Gogh, Petru cel Mare, Charles Dickens.

104
 Bibliografie

1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing –

aspecte teoretice şi practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
1999;
2. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Helju Alina, Aspecte nursing în afecţiuni
ale aparatului digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
2000;
3. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions
HRW Ltée, Montréal, 1980;
4. Clocotici Lucreţia, Profesia de asistentă medicală, Editura Info-Team, 1995;
5. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului
locomotor, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001;
6. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Editura Medicală, 2013;
7. Dan Prelipceanu, Radu Mihăilescu, Lidia Nica - Udangiu, Ghid de urgenţe în
psihiatrie, Editura Scripta, 2003;
8. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Polirom, 1999;
9. Paul Popescu Neveanu, Tratat de psihologie generală, Editura Trei, 2013;
10.Revista A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursing;
11.Salvage Jane, Nursingul în acţiune, prin Biroul Reg. O.M.S, 1993;
12.Thompson M. June, Clinical Nursing, Mosby Company, 1986;
13.Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti,
1996;
14.Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura
„Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;

105
15.https://www.google.ro/search?q=sistemul+nervos+poze&newwindow=1&tb
m;
16.https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1266&bih=838&q=epile
psia+simpto-me

106