INDRUMAR PRIVIND GESTIONAREA EFICIENTA A

TRATAMENTULUI ENDODONTIC

Exista factori care pot favoriza in mod semnificativ reusita tratamentului endodontic:
- absenta infectiei periapicale,
- o obturatie endodontica bine condensata, care sa se extinda pana la 2 mm de apexul
radiologic si nu dincolo de acesta,
- o restaurare coronara adecvata,
- utilizarea unui sistem de izolare de tip diga in timpul manoperelor,
- cazurile ce presupun un tratament endodontic per primam, fata de retratament.
Alti factori au capacitatea de a influenta rata de succes, dar acestia nu au fost inca
cuantificati. Desi exista o gama mai larga de factori care pot influenta rezultatul tratamentului
endodontic, succesul depinde in mod esential de eliminarea infectiei prezente in canal la
inceputul acestuia si de impiedicarea contaminarii in timpul procedurilor de tratament.
Tratamentul endodontic este combinatia dintre prepararea mecano-chimica a spatiului
radicular pentru a facilita amplasarea unui material biocompatibil care sa sigileze canalul in
intregime. Prin aceasta, microorganismele si materia organica ce se poate descompune si
sustine dezvoltarea bacteriana sunt indepartate, pentru a mentine sau restaura sanatatea
tesuturilor periradiculare. Articolul doreste sa dezbata succesul tratamentului endodontic si
factorii ce afecteaza rezultatul acestuia , cum ar fi : microbii, corpii straini, epiteliul, precum si
factori preoperativi, intraoperativi si alti factori combinati.
Definirea rezultatului : succes versus esec
Clasificarea rezultatului tratamentului in succes sau esec este fundamentala cand se evalueaza
rezultatele ce pot afecta tratamentul endodontic. Inevitabil, mai multe variante trebuie luate in
considerare cand se evalueaza rezultatul si multe din cazuri nu pot fi identificate cu usurinta.
In termeni histologici, succesul endodontic presupune o reparare completa a tesuturilor
periapicale, fara prezenta celulelor inflamatorii. Acest deziderat este destul de dificil de atins
insa, si ne bazam mai mult pe indicatorii clinici si radiologici care evalueaza rezultatul.

Abbot a propus mai multi indicatori ai succesului tratamentului versus esec (tabel). Revederea
acestora este utila cand se evalueaza succesul endodontic si variabilele asociate.

SUCCES
ESEC
Nici un semn clinic sau simptom al infectiei Dintele tratat este simptomatic sau are un
sau inflamatiei in urma tratamentului
aspect anormal

Nici o pierdere a functiei

Tesutul moale raspunde anormal la palpare

sau alta examinare
Nici un semn radiologic al unei patologii in Radiografia arata ca leziunea periapicala a
desfasurare
aparut dupa tratametul endodontic
O reducere in dimensiunea si densitatea O leziune periapicala care era evidenta
oricarei
radiotransparente
periapicale radiografic inainte de tratament nu s-a
preexistente
vindecat sau si-a marit dimensiunea

Succesul tratamentului endododntic

Este important sa ne intrebam:cat succes obtinem cu terapia endodontica? Ratele de succes,
bazandu-se pe criterii stricte,se situeaza intre 31%-96%, dupa unele cercetari chiar pana la
98,7%, sau 100%. O revizuire a literaturii de specialitate, dupa combinarea datelor de la 76 de
studii ce utilizau doua metode diferite de examinare, au estimat: in 40 din studii in medie un
procent de 74,4% succes, utilizand criteriile stricte de evaluare radiologica, iar alte 36 de
studii ce utilizau criterii lejere de evaluare radiologia, procentul de succes a fost in medie de
85,2 %. Unul dintre studiile cele mai comprehensive ce analizeaza rata de succes (RS) a
tratamentului endodontic a fost realizat de Sjogren et al in 1990 si arata ca RS variaza intre
91% si 96%, functie de statusul biologic initial al pulpei, de factori cum ar fi: prezenta/absenta
obturatiei de canal, de prezenta/absenta leziunilor periapicale. Este important de inteles ca
factorii care influenteaza rezultatul tratamentului astfel incat modalitatile de tratament a fie
adaptate si imbunatatite.
Factori care afecteaza rezultatul tratamentului:

A. A spectele teoretice:
Bacteriile :
Primul si cel mai important factor in determinarea succesului unei restaurari
endodontice pe termen lung este prezenta si /sau persistenta microorganismelor. Cand

discutam despre rolul bacteriilor in canalul radicular si spatiile periradiculare, trebuie sa ne

intoarcem catre studiul realizat de Kakehashi et al., care au demonstrat, intr-un studiu
gnotobiotic, ca microorganismele insele sunt cauza inflamatiei pulpare, necrozei, sau a
infectiilor periradiculare. In consecinta, o indepartare inadecvata a florei microbiene ( bacterii,
virusuri, fungi), duce la o infectie continua si la o persistenta a starii inflamatorii.

Biofilmul bacterian (Pitt Ford si rstavik 2008)

Instrumentele fracturate si canalele radiculare omise au fost de asemenea adaugate

totusi ca o posibila cauza a esecului . Cu toate astea, insa, in cele mai multe studii
longitudinale ( ca cel al lui Sjogren et al.), majoritatea cauzelor se reduc in cele din urma la
invazia sau colonizarea bacteriana a spatiului endodontic.

Tubuli dentinari infiltrati cu microorganisme

Exista dovezi clare ca in urma prepararii mecano-chimice nu pot fi indepartate toate

microorganismele din canalele radiculare. Totusi, este posibila minimizarea cantitatii de flora
bacteriana prezenta in acest spatiu, respectand cu strictete protocolul operator si masurile de
control al infectiei, pastrand-o la un nivel critic. Mentinerea unei sigilari coronare etanse
dupa finalizarea tratamentului endodontic este, de asemenea, fundamentala in minimizarea
colonizarii bacteriene, in cele mai multe cazuri, cand dezvoltarea bacteriana este tinuta sub
control, sistemul de aparare al gazdei va raspunde adecvat antigenului. Astfel, fundamentala
pentru rezultatul tratamentului endodontic este capacitatea clinicianului de a minimiza
(re)colonizarea bacteriana la acest nivel.
Corpii straini:

Distrugerea mecanica sau prezenta corpilor straini in spatiul periradicular, care are loc
in cazul perforatiilor, supraobturatiilor sau traumei cronice, vor cauza distrugeri periradiculare
prin inflamatie cronica persistenta, daca factorii iritanti nu sunt indepartati. Au fost mentionati
o serie de iritranti: fragmente de vegetale, conuri de hartie, celuloza si o gama larga de diverse
materiale. Problema apare cand un anumit material sau substanta nu poate fi indepartata,
ducand la o stare de iritatie inflamatorie cronica .

Gutaperca dezintegrat drept cauz potenial pentru eecul tratamentului endodontic al

parodontitelor apicale cronice. Conglomeratele de particule fine (a) induc o reacie intens circumscris
tisular (TR) n jurul particulelor. Regiunea demaract n (a) este mrit n (b). de observat particulele fine de
gutaperc (* in c, GP n d) sunt ncojurate de numeroase celule mononucleare (MNC). Mrire: (a) 30x, (b)
80x, (c) 200x i(d) 750x. (Nair, 2002.)

O categorie aparte de corpi straini o constituie materialele de obturatie. S-a constatat ca

in timp, sigilantii sunt fagocitati de catre macrofage, iar surplusul de material din
supraobturatie va intarzia vindecarea, fara totusi a o impiedica. Microorganismele sunt de
departe mai iritante decat materialele de obturatie.

Granulom masiv determinat de conurile de hrtie afectnd canalul radicular (a). regiunea demarcat
n (b) este mrit n (c) i marit i mai mult n (d). De observat vrful conului de hrtie care se proecteaz n
leziunea de parodontit apical i placa bacterain adernd de suprafaa conului de hrtie. RT, vrful
rdcinii; EP, epiteliu; PC, celul de plant Mrire: (a) 20x, (b) 40x, (c) 60x i(d) 150x. (Nair, 2002.)

Astfel, clinicianul ar trebui sa aiba multa grija la introducerea materialelor in parodontiu,

intrucat acestea pot compromite tratamentul endodontic instituit.
Epiteliul:

Un alt factor care poate afecta rezultatul tratamentului endodontic este rolul jucat de epiteliu.
Daca resturile epiteliale Malassez persista, acestea pot, sub un stimul adecvat, sa prolifereze,
dand nastere unui chist. Cele mai multe chisturi pot fi tratate cu succes, dar uneori este
necesara chirurgia endodontica. Este importanta diagnosticarea corecta a situatiei clinice
inaintea tratamentului.

B.Aspectele clinice:
Factorii preoperativi :
Factori generali ai pacientului : Mai multe studii au explorat factorii legati de pacienti,
precum: sexul, varsta, sanatatea generala si efectele lor asupra rezultatului tratamentului
endodontic. Swartz si colab, Smith si colab. au descoperit rata mai mare de succes la barbati,
fata de femei. In alte studii, realizate de Ng si colab, sexul pacientilor nu afecteaza rata de
succes.
O ipoteza rezonabila postulata ar fi ca la persoanele varstnice au o rata mai scazuta de
vindecare, din cauza imbatranirii tesuturilor, a malnutritiei sau a bolilor sistemice asociate,
cum ar fi diabetul . Studiile statistice arata ca rata succesului endodontic tinde sa scada odata
cu varsta. Alte studii ( Fouad & Burleson) arata ca diabetul a avut o influenta semnificati va
asupra ratei de succes a tratamentului la dintii cu parodontite apicale cronice. Extinderea
cercetarilor privind influenta varstei sau a factorilor sistemici ce afecteaza rezultatul
tratamentului endodontic este totusi limitata la momentul actual.
Tipul de dinte

Un alt factor conjunctural asociat cu succesul pe termen lung al tratamentului este

anatomia radiculara a fiecarui tip de dinte. Ipotetic, aceasta este o afirmatie corecta, intrucat
molarii sunt asociati cu o morfologie radiculara mai complexa. Totusi, studiile care compara
tipurile de dinti nu au aratat diferente semnificative in acest sens. Dupa Tronstad, mai multe
studii au aratat ca tratamentul endodontic la dintii cu trei radacini au avut o rata de succes mai
mare (90%) decat la cei cu doua radacini (80%), si decat la cei cu o singura radacina ( 70%).
Rezultatele au fost atribuite faptului ca spatiul canalar destul de ingust al radacinilor dintilor
pluriradiculari este relativ mai bine preparat, debridat si antiseptizat decat canalele mai largi
ale monoradicularilor.

Totusi, un studiu realizat de Ng si colab. a aratat ca nu exista nici o diferenta semnificativa

in rezultatul tratamentului intre modoradiculari si alti dinti cu morfologie mai complexa.
Totusi, autorii recunosc ca studiile nu au inclus date diferentiate in functie de statusul pulpar
sau parodontal al dintilor analizati. Astfe, dpdv teoretic ar fi mai corect de presupus ca
tratamentul endodontic la dintii cu morfologie radiculara mai complexa, cum ar fi molarii, au
o rata de succes mai redusa decat monoradicuarii.
Cu toate acestea insa, cercetarile nu indica diferente semnificative intre diversele tipuri de
dinti.
Statusul preoperativ al dintilor
Stausul biologic preoperativ al pulpei (pulpite, necroza) si efectele sale asupra
rezultatului tratamentului endodontic au fost temeinic studiate. Unele studii au aratat ca dintii
vitali cu pulpite au demonstrat o capacitate crescuta de vindecare, in timp ce altele au aratat ca
in cazul pulpelor necrozate fara infectie periapicala, rezultatele au fost mai bune.
Rationamentul pentru aceasta observatie ar fi ca debriurile necrotice par sa fie mai

susceptibile la irigantii utilizati in endodontie, dar si lipsa bacteriilor din spatiul endodontic ar
putea duce la acelasi rezultat. Atat Ng si colab, cat si Kojima si colab. au demonstrat in
analiza lor faptul ca rata succesului la dintii vitali este mai mare ( cu 5-9%) fata de cei
devitali, statusul preoperativ al pulpei fiind un factor care influenteaza rezultatul
tratamentului endodontic.
Prezenta radiotransparentei preoperativ si dimensiunea leziunii periapicale au fost, de
asemenea, studiate. Se pare ca prezenta acestor radiotransparente afecteaza rezultatul
tratamentului, acest lucru implicand o infectie prezenta in canal.

Leziune cronica periradiculara la 2.1

Rata succesului scade intre 9-13% cand exista o radiotransparenta periapicala. Majoritatea
microorganismelor implicate in acest proces sunt anaerobe si de multe ori sunt greu de
indepartat sau distrus, mai ales din meandrele sistemului canalar. In ceea ce priveste
dimensiunea leziunii initiale, s-a concluzionat ca nu exista nici o diferenta in ceea ce priveste
rezultatul tratamentului. Totusi, timpul de vindecare este mai mare in cazul leziunilor mai
mari, necesitand si o perioada de monitorizare mai lunga.
Prin urmare, statisticile arata ca pentru orice caz care presupune o infectie, probabilitatea
de a avea un esec este mai mare decat in cazurile fara infectie. Leziunile periapicale implica
invariabil prezenta unui canal infectat, deci rata de succes in astfel de cazuri este efectata
negativ, prin cei doi factori : natura microorganismelor si metodele utilizate pentru eliminarea
acestora.
Factori intraoperativi
Diga, prepararea mecanica, iriagantii si medicatia. Utilizarea digii este fundamentala in
tratamentul endodontic, in lipsa acesteia practicienii fiind in pericol din punct de vedere legal.
Este dovedit stiintific faptul ca prin contaminare cu saliva a spatiului canalar se introduc noi
microorganisme, ce pot prelungi durata tratamentului si afecta prognosticul. Totodata, riscul
inhalarii instrumentelor sau al lezarii tesuturilor de catre irigantii concentrati sau solutii

medicamentoase este, de asemenea, redus. Din acest motiv, diga este unul din factorii cruciali
care determina succesul tratamentului endodontic.

Diga este indicat sa se aplice dupa prepararea cavitatii de acces

Prepararea mecanica a spatiului canalar nu a fost studiata in amanunt in acest sens, se pare
insa ca exista o corelatie intre rata de succes crescuta si dimensiunea scazuta a preparatiei
apicale. Hoskinson si colab. au descoperit ca rata de succes a tratamentului de canal e
semnificativ crescuta in cazul realizarii unor preparatii apicale de mici dimensiuni ( ISO 2030), comparativ cu dimensiunile mai mari (ISO 35-90). Acelasi studiu a aratat ca nici gradul
de conicitate al canalelor nu a influentat semnificativ rezultatul tratamentului. Astfel,
dimensiunea in zona apicala si conicitatea canalelor nu par sa influenteze in mod decisiv
rezultatul tratamentului, desi nici un studiu de metaanaliza nu a fost efectuat in acest scop.

In literatura actuala sunt dezbatute variate aspecte ale utilizarii irigantilor de canal. Desi
exista o multitudine de iriganti folositi in practica, cei mai utilizati sunt hipocloritul de sodiu
si EDTA in combinatie cu cetrimide (EDTAC), a caror combinatie este eficienta in realizarea
asepsiei si a actiunii de chelare a peretilor dentinari. Mai exista inca discutii cu privire la
ordinea succesiunii acestora, adica daca ar trebui folosite in ordinea; EDTAC/NaOCl/EDTAC
sau NaOCl/EDTAC/NaOCl.

Soluiile finale de curire includ:

MTAD

(Dentsply Tulsa Dental Specialties)

Smear Clear
(Sybron Endo Specialties)
H ipocloritul de sodiu ( NaOCl mai nou n concentraie de 6%
distruge sporii, virusurile i bacteriile i mai important c diger
esutul pulpar vital i necrotic din toate zonele spaiului canalar

Chlorhexidine

(CHX), n conc.de 0,12% sau 2%

Acidul etilendiaminotetraacetic

lubrifiere
emulsificare
(EDTA 17%) flotaie

rol n scderea tensiunii de suprafa , mbuntind aciunea

irigantului de a circula i penetra

Abbot si colab. au realizat un studiu de microscopie electronica prin care au aratat ca EDTAC
ar trebui utilizat ca prim irigant. Atunci cand s-a folosit NaOCl, aproape toate canalele in
prezentau smearlayer pe peretii treimii apicale. Young afirma ca NaOCl ar trebuii folosit ca
irigant principal, fara a fi alternat cu EDTA, intrucat literatura indica faptul ca activitatea
antibacteriana a NaOCl este influentata in mod negativ de catre EDTA. La momentul actual
nu exista o succesiune ideala in ceea ce priveste utilizarea irigantilor, totusi, este deja bine
stabilit ca alternanta celor doua solutii, NaOCl si EDTA duce la o crestere a ratei de succes a
tratamentului.

Agenii chelatori

RC Prep

EDTA (Ac. etilendiaminotetraacetic)

Tubulicid (EDTA)
EDTA-C (EDTA+Cetrimide)
RC Prep (EDTA+peroxid de uree + glicol)
Smear Clear (EDTA+ polioxietilen eter + bromura)

Utilizarea medicatiei este un alt aspect important al terpiei endodontice. Pastele cu

antibiotice, cum ar fi Ledermix-ul, sau cele pe baza de CaOH2 par sa fie principalele
substante disponibile la ora actuala, considerandu-se (Abbott et all) ca acestea satisfac
cerintele necesare unei medicatii ideale. Astfel, utilizarea unei medicatii in functie de
diagnostic si statusul preoperativ al dintelui e fundamentala in tratamentul endodontic, iar
cunoasterea secventei de aplicare si combinatiile ce maximizeaza efectul medicamentos
influenteaza in mod decisiv rezultatul acestui tratament.

Tehnica de obturatie radiculara, materialul de obturatie, extinderea lui apicala si calitatea

acestuia : nu exista la ora actuala nici un material capabil sa asigure o obturatie radiculara
perfecta, de aceea majoritatea tehnicilor utilizeaza gutaperca impreuna cu un sigilant. Tehnica
utilizata pentru condensarea gutapercii in spatiul canalar a fost realizata initial prin sistemul
clasic de condensare laterala, care a ramas pana in prezent standardul de aur. Omogenitatea
obturatiei de canal obtinuta prin condensare laterala a fost pusa insa sub semnul intrebarii in
mai multe studii. Din literatura reiese ca acest standard se mentine intrucat proprietatile
termo-elastice ale gutapercii incalzite fac ca aceasta sa se contracte la racire si sa duca la o
perdere a etanseitatii obturatiei ce poate afecta rezultatul tratamentului.

Inca nu exista la ora actuala un material ideal de obturatie endodontica. Sigilantii de

canal ar trebui sa asigure o inchidere ermetica a acestuia, care sa impiedice postoperator
percolarea bacteriana in spatiul endodontic.

Printre primii sigilanti utilizati au fost cei pe baza de ZOE si rasini epoxi. Totusi, s-a
dovedit ca sigilantii pe baza de ZOE afecteaza pulpa dentara in experimentele pe caini, avand
o actiune puternic antigenica, in timp ce AH26 si Ah plus nu au declansat producerea
sistemica de anticorpi sau reactii de hipersensibilitate interziata. De asemenea, eliberarea de
formaldehida de catre AH26 il face mai putin eligibil ca sigilant de canal, comparativ cu AH
Plus, tot o rasina epoxidica. Astfel, este esential sa se aleaga sigilantul adecvat si materialul
de umplere a canalului astfel incat a se minimizeze percolarea si sa se maximizeze succesul
tratamentului.
Literatura actuala arata ca obturatia de canal trebuie sa se extinda pana la 0-2 mm de
apexul radiologic. S-au realizat numeroase studii compartative privind limita apicala
aobturatiei de canal : supraobturatii, subobturatii si obturatii corect realizate.

Adancimea pn la
care se face
instrumentarea
Constricia
apical (JCD)
Foramenul
apical

constrictia apicala

cement
foramen apical

Metaanaliza efectuata de Ng si colab a indicat faptul ca obturatiile care se incadreaza in

limitele stabilit au rata cea mai mare de succes. De asemenea, densitatea obturatiei, decelabila
radiologic, este un alt factor care influenteaza reusita tratamentului, astfel incat s-a constatat o
rata mai scazuta cu aprox. 25,9% a ratei de succes in cazurile care prezentau goluri in
obturatia de canal.
Din pacate, nu exista nici o calibrare sau standardizare pentru acest tip de masuraturi, desi
s-a demonstart o valoare semnificativ scazuta a ratei de succes la obturatiile radiologic
nesatisfacatoare. Deci, calitatea obturatiei este un factor important care afecteaza rezultatul
tratamentului endodontic.
Alti factori:
Numarul sedintelor de tratament : In ultimii ani au avut loc discutii aprinse cu privire la
tratamentul endodontic intr-o singura sedinta. Traditional, tratamentul se desfasura in doua

sau mai multe sedinte, pentru a permite medicatiei sa actioneze asupra florei microbiene
restante in canal, sa creasca confortul pacientului si sa se observe progresul vindecarii. Totusi,
date recente tind sa favorizeze din ce in ce mai mult tratamentul intr-o singura sedinta, care se
axeaza pe eliminarea bacteriilor restante sau inactivarea acestora prin cimentarea lor in
peretii canalului, privarea lor de spatiu si nutrienti, necesari supravietuirii si inmultirii
bacteriene. Beneficiul evident al unei singure sedinte de tratament, legat de timp si
comoditate, atat pentru medic, cat si pentru pacient, este pe seama aparitiei durerii poperatorii
intarziate, deci a consumului suplimentar de antiinflamatoare.
Figini si colab. au demonstrat ca nu exista nici o diferenta privind eficienta tratamentului
de canal in termeni de succes radiologic, intre tratamentul intr-o singura sedinta sau mai multe
sedinte. Un alt studiu, bazandu-se pe dovezi stiintifice actuale, concluzioneaza ca tratamentul
intr-o singura sedinta pare a fi usor mai eficient decat cel in mai multe vizite. Totusi, literatura
de specialitate stipuleaza ca pentru leziunile cronice mai vechi (?) sau pentru cele cu
necesitate de retratament, este prudent de utilizat o medicatie intre sedinte. Totusi, se admite
si realizarea tratamentului intr-o singura sedinta, cand operatorul, in timpul manoperelor din
aceasta vizita debrideaza si iriga bine canalele si realizaeaza o obturatie etansa a spatiului
canalar. Acest aspect este inca controversat in literatura, avand multiple avantaje teoretice, dar
intrand in conflict cu date din literatura care arata ca nu se obtine o rata de 100% succes si nici
nu se poate impiedica aparitia unei complicatii pe termen mai lung sau mai scurt, utilizand
aceasta metoda.
Calitatea restaurarii coronare : Este evident dpdv teoretic ca o restaurare coronara
deficitara post tratament endodontic va fi urmata de o percolare bacteriana ulterioara de-a
lungul spatiului canalar, fapt care poate duce la esecul tratamentului endodontic. Utilizand
doar date ale examenului radiologic , un studiu retrospectiv al lui Trope si Ray a aratat ca
sansele ca sa nu apara o radiotransparenta periapicala au fost de 11,07 ori mai mari cand s-a
plasat o restaurare coronara adecvata si de 4,3 ori mai mare cand s-a realizat o obturatie de
canal adecvata. Concluzia acestui studiu a fost ca sigilarea coronara este mult mai importanta
decat calitatea tehnica a obturatiei de canal. Aceasta concluzie s-a desprins si din faptul ca
procentajul absentei inflamatiei periradiculare ( AIP) la dintii deficitar obturati endodontic
versus cei deficitar obturati coronar a fost de 18,1%, iar dintii cu obturatie inadecvata de
canal dar obturatie coronara corecta au avut un procent mai mare ( API 67,7%), comparativ cu
cei corect obturati pe canal, dar incorect coronar ( API 44,1%). Tronstad si colab. au
demonstrat contrariul si au concluzionat ca cea mai mare importanta o are calitatea obturatiei
endodontice. Un studiu din 2002, asemanator celui realizat e Trope, dupa amanuntite studii
clinice si radiologice, a concluzionat ca ambele obturatii, coronara si radiculara, sunt de egala
importanta.
Retratamentul endodontic: Scopul reluarii tratamentului endodontic este acelasi ca in
cazul tratamentului primar, si anume obtinerea unui spatiu endodontic fara flora bacteriana,
obturat cat mai etans atat radicular, cat si coronar, pentru prevenirea contaminarii si vindecare
periapicala. In acest context, in cadrul tetratamentului este esentiala indepartarea completa a
resturilor de sigilant anterior, sub care se poate ascunde flora bacteriana, ce poate duce la un
eventual esec. Totusi, acest lucru este de multe ori foarte greu de realizat, din acest motiv rata
de succes in cazul reluarii tratamentului este mai scazuta in cazul tratamentului primar.
Factorii ce dicteaza o rata de succes mai scazuta in cazul retratamentului sunt: dificultatea de

a accesa sistemul canalar radicular, negocierea acestora, de a indeparta flora rezistenta si

anatomia canalara nefavorabils. Tot in aceste situatii s-a dovedit ca frecventa cu care este
prezent Enterococcus faecalis in leziunile periradiculare persistente este mult mai mare (
aprox. de 9 ori mai mare). Astfel, eradicarea acestui microorganism pare sa fie fundamentala
in special in reluarea tratamentului de canal. Hidroxidul de calciu s-a dovedit de multe ori a fi
ineficient in eradicarea a cestui microorganism, in special in cazurile in care pH-ul nu se
mentine mult timp la valori ridicate.
Rezultatele studiilor arata ca gluconatul de clorhexidina poate inactiva acidul
lipoteicoic, factorul major de virulenta al Streptococcului faecalis, ducand la o ameliorare a
raspunsului inflamator produs de acesta. Gluconatul de clorhexidina a fost mult timp utilizat
ca irigant canalar sau ca medicament intracanalar, datorita proprietatilor sale antibacteriene,
dovedind capacitatea de a elimina complet acest microorganism rezistent din tubulii dentinari
a canalelor infectate in decurs de pana la 15 zile. Astfel, este importanta utilizarea unor tehnici
eficiente de antiseptizare, de largire a treimii apicale, pentru a elimina bacteriile inaccesibile
unor instrumente de mici dimensiuni, utilizarea de EDTAC in combinatie cu NaOCl si CHX
2%. De aceea, retratamentul endodontic este un factor semnificativ care poate influenta
rezultatul tratamentului endodontic, intrucat literatura de specialitate arata o rata de succes
mai scazuta in aceste cazuri, din cauza tuturor aspectelor mentionate mentionate anterior.
Desi exista o multitudine de potentialif actori care influenteaza rezultatul tratamentului
endodontic, succesul pare sa depinda in special de eliminarea bacteriilor prezente in canal la
inceputul tratamentului si de evitarea contaminarii cnalare in timpul acestuia. Pentru a
maximiza probabilitatea unui succes, clinicianul trebuie sa realizeze si sa mentina o asepsie
riguroasa a spatiului endodontic in toate etapele terapiei endodontice si realizarea unei
obturatii dens compactate, pana la limita apicala stabilita, fara extruzia materialului in
tesuturile periapicale. La final, obturatia coronara de calitate completeaza sigilarea spatiului
endodontic. In cazul reluarii tratamentului, aceste deziderate sunt mai dificil de realizat.
Pentru a realiza aceste obiective in practica, este fundamentala intelegerea factorilor de
care depinde succesul tratamentului endodontic, alaturi de aplicarea meticuloasa a celor mai
eficiente tehnici.