Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modificarile de culoare ale dintilor se mai numesc si discromii dentare si reprezint una dintre cele mai
frecvente cauze pentru care pacientii apeleaza la un tratament estetic.
Clasificare:
▪ schimbari de structura sau grosime ale tesuturilor dure dentare ( zone de hipoplazie a smaltului sau
zone hipomineralizate)
▪ difuzia de pigmenti in resturile dure dentare, dupa formarea dintelui ( produsii de necroza din pulpa
dentara, substante medicamentoase utilizate in endodontie)
▪ cauze necunoscute
▪ senescenta
▪ hemoragice
2. Discromiile exogene(extrinseci):
▪ bacteriile cromogene salivare care pot duce la aparitia unei coloratii verzui la coletul dintilor sau o
coloratie brun neagra, paralela cu linia coletului, foarte rezistenta la agenti chimici.
▪ dinti vitali
▪ dinti devitali
Modificarile de culoare apar la nivelul incisivilor si caninilor superior si inferiori, dupa administrarea de
tetraciclina, incepand din luna a treia de viata intrauterina pina la varsta de 7 ani. Tetraciclina este
acumulata mai putin in smalt, cea mai mare parte fiind acumulata in dentina. Coloratia dintilor si
profunzimea ei este cu atat mai intense cu cat doza de tetraciclina administrate a fost mai mare.
▪ Forma usoara, cu o culoare galben deschis sau mai rar gri deschis, in treimea incizala a dintilor, care
raspunde usor la trei – patru sedinte de albire in cabinet cu o cura de albire la domiciliu de patru
saptamani.
▪ Formula moderata, care are nuante mai pronuntate de galben inchis pana la brun si cenusiu, fara
localizare si limite precise, care dispare in mod normal in cinci – sase sedinte de albire in cabinet sau cinci
– sase saptamani de albire la domiciliu.
▪ Forma severa, la care coloratia este intensa, gri deschis spre albastru sau cafeniu purpuriu, extinsa sub
forma de benzi transversale, mai ales cervical, albirea avand efect pana la un punct, tratamentul fiind cel
de fatetare directa sau indirecta cu compozit sau portelan.
Modificarile de culoare determinate de fluoroza apar daca, in primii sapte ani de viata, copilul ingera o
cantitate de fluor de peste 1 mg/litru de apa.
Coloratia se limiteaza la smalt, este bimaxilara si bilaterala, si dupa gravitate se clasifica in trei forme:
▪ Forma severa, cu aparitia unor modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se
desprinde parcelar de pe dentina subiacenta.
In primele doua forme tratamentul este de decolorare, iar in forma severa se face fatetare.
Sunt discromii dentare rare, care apar fara cauze aparente si care pot insoti unele boli cum ar fi:
▪ osteogeneza imperfetca, insotite de aparitia pe dinte a unor pete portocalii, de intindere variabila,
care cedeaza la trei – patru sedinte de albire.
▪ icterul hemolitic
▪ anemia hemolitica