CHIRURGIA

PARODONTIULUI
MARGINAL
Boala parodontala afecteaza gingia, ligamentul
periodontal, cementul dentar si osul alveolar,
manifestandu-se atat la adulti cat si la copii.
Masurile terapeutice cuprind patru
etape
1. Tratamentul initial
2. Tratamentul chirurgical
3. Tratamentul protetic si/sau ortodontic
4. Tratamentul de intretinere
Procedeele chirurgicale aplicate bolii parodontale sunt corectoare, nu
curative, deoarece se aplica consecintelor si nu factorilor etiologici.
Obiectivul principal al interventiilor chirurgicale este
restabilirea starii de sanatate parodontala care se
realizeaza prin
1. Eliminarea pungilor parodontale
2. Crearea unor contururi gingivale care sa permita o buna autocuratire
3. Crearea sau mentinerea unei zone cat mai lata de gingie fixa keratinizate
4. Crearea accesului la suprafetele radiculare pentru un control riguros al placii
dentare
5. Restaurarea tesuturilor parodontale pierdute prin efectul bolii
6. Stabilizarea evolutiei bolii parodontale
Avantajele terapiei chirurgicale

1. Asigura accesul si vizibilitatea necesare unei preparari radiculare meticuloase

2. Ofera solutii pentru corectarea unor defecte produse de boala parodontala

3. Are ca efect incetinirea evolutiei bolii

Dezavantaje

1. Nu reuseste eliminarea tuturor factorilor etiologici

2. Realizeaza doar o intrerupere temporara a evolutiei bolii

3. Nu exclude recidiva
Clasificarea tratamentelor chirurgicale
ale bolii parodontale
1. Chirurgia gingivala
Chiuretaj subgingival
Gingivectomia si gingivoplastia

2. Chirurgia parodontala
Operatii cu lambou
Chirurgia osoasa-osteoplastia si ostectomia
Procedee de regenerare tisulara

3. Chirurgia muco-gingivala
Augmentarea gingiei fixe cu grefa sau lambou
Acoperirea radacinii cu grefa sau lambou
Operatia frenurilor
Alungirea coroanei clinice dentare
CHIRURGIA GINGIVALA
Chiuretajul subgingival
Chiuretajul subgingival sau chiuretajul in camp inchis are indicatie pentru
gingivite si parodontite marginale usoare.

 Indeparteaza continutul patologic al pungii parodontale

Tehnica operatorie

 Anestezie locoregionala, plexala sau tronculara periferica

 Detartraj subgingival
 Se indeparteaza tesutul de granulatie prin chiuretarea pungii parodontale
vestibular, oral si proximal, in spatiile interdentare.
 Chiuretajul peretelui intern gingival al pungii pentru eliminarea epiteliului
ulcerat
 Se chiureteaza si se netezesc suprafetele radiculare
 Toaleta campului operator prin irigatie cu solutie salina
 Hemostază prin compresie şi badijonare cu soluţii hemostatice;
 Plaga gingivală se lasă liberă sau se protejează cu un pansament parodontal.
Indicaţii postoperatorii:

 Medicaţie antialgică şi antiinflamatorie;

 In ziua operaţiei se evită alimentele dure, fierbinţi, prea dulci şi lactatele ;
 igienă orală atraumatică prin clătirea gurii cu ceai de muşeţel călduţ şi
neîndulcit ;
 Control la interval de 2 zile pentru îndepărtarea pansamentului parodontal, a
depozitelor moi şi evaluarea vindecării ;
 Periajul dentar normal se reia la 5-7 zile, în funcţie de evoluţia vindecării ;
 Control periodic la 3-6 luni pentru controlul plăcii bacteriene şi prevenirea
recidivei.
GINGIVECTOMIA

 Gingivectomia este procedeul chirurgical de îndepărtare în totalitate a ţesuturilor moi care

formează peretele gingival al unei pungi parodontale supraosoase, care astfel va fi
eliminată.
 Indicaţii:
 gingivita hiperplazică (hidantoinică, idiopatică);
 pungi parodontale supraalveolare cu o bandă de inserţie epitelială lată;
 când se urmăreşte alungirea coroanei clinice a dintelui.

 Contraindicaţii:
 pungi parodontale infraalveolare;
 pungi extinse dincolo de joncţiunea muco-gingivală.
Tehnica chirurgicală:

 Anestezie loco-regională;
 Cu sonda parodontală se stabilileşte profunzimea pungilor de pe feţele
fiecărui dinte. Gingivomucoasa din dreptul fundului tuturor pungilor se
înţeapă cu un ac sau cu vârful unei sonde creând puncte hemoragice în
dreptul fiecarui dinte. Punctele rezultate vor determina o linie de ghidaj
pentru incizie.
• Incizia se practică cu bisturiul special pentru gingivectomie sau cu unul convenţional, orientat
coronar pentru a realiza o incizie cu bizou extern. Linia de incizie se plasează la 2-4 mm apical de
• Linia de ghidaj;
• Se excizează peretele gingival al pungii;
• Se separă ţesutul excizat de restul mucoasei cu ajutorul unei chiurete;
• Se detartrează, se chiuretează şi se netezesc suprafeţele radiculare
• expuse;
• Se irigă plaga abundent cu ser fiziologic;
• Se verifică cu sonda parodontală eliminarea pungilor;
• Se ajustează conturul gingival, dacă este nevoie (gingivoplastie);
• Se aplică un pansament parodontal pentru protecţia plăgii.
Indicaţii postoperatorii:

 Medicaţie antialgică şi antiinflamatorie;

 Alimentaţie moale, neiritantă, la temperatura camerei;
 Igienă orală atraumatică – clătiri cu soluţii slab antiseptice (sol.0,1%
clorhexidină) de două ori pe zi;
 La o săptămână se îndepărtează pansamentul parodontal;
 Se continuă folosirea soluţiilor antiseptice 2-4 săptămâ
OPERAŢII CU LAMBOU
 Operaţiile cu lambou realizează accesul nemijlocit asupra marginii osului
alveolar şi a suprafeţelor radiculare, permiţând îndepărtarea ţesuturilor
patologice din pungile parodontale şi curăţirea optimă a suprafeţelor
radiculare, sub control vizual direct.

 Tipuri de intervenţii cu lambou:

- operaţia cu lambou Widman;
- operaţia cu lambou Widman modificat;
- operaţia cu lambou repoziţionat apical
 Obiectivele operaţiilor cu lambou sunt:
-corectarea şi plastia defectelor gingivo-mucoase, precum şi eradicarea procesului patologic de la
nivelul pungilor parodontale;
- eliminarea pungilor şi repoziţionarea gingiei fixe;
- corectarea defectelor anfractuoase şi a neregularităţilor osoase;
- mărirea zonei de gingie fixă.
Avantaje:
- vizibilitate şi acces direct;
- sutura plăgii chirurgicale permite poziţionarea lamboului la înălţimea dorită;

 Dezavantajul major al acestor interveţii derivă din deperiostarea osului alveolar, în momentul
decolării lamboului mucoperiostal, cu reducerea troficităţii acestuia.
Tehnica chirurgicala
 Anestezie loco-regională;
 Incizie marginală aproape verticală în dreptul grupului dentar afectat, urmărind
festonului gingival, prin care se separă epiteliul şi ţesutul conjunctiv inflamat al
pungii de suprafaţa gingivală neinflamată
 2 incizii verticale de degajare, în dreptul celor 2 dinţi limitrofi zonei de
intervenţie, delimitează lamboul ;
 Decolarea lamboului mucoperiostal, cu expunerea a minim 2-3 mm din marginea
osului alveolar (Fig. V.5.);
 Se îndepărtează cu chiureta colereta de ţesut patologic rămasă în jurul coletului
dinţilor;
- Chiuretajul şi netezirea suprafeţelor radiculare;

- Remodelarea conturului osos, dacă este necesar (osteoplastie);

- Irigarea abundentă a plăgii cu ser fiziologic;

- Reataşarea şi fixarea lamboului în contact intim cu osul, prin suturi la

nivel interdentar ;
 Protecţia plăgii cu pansament parodontal;
 La o săptămână postoperator se îndepărtează pansamentul parodontal
şi firele de sutură;
 Control periodic pentru urmărirea procesului de vindecare, care
 Necesită în medie 6 săptămâni.
 OPERAŢIA CU LAMBOU WIDMAN MODIFICAT
Se deosebeşte de cea originală prin modul de
practicare al inciziilor
 Tehnica necesită 3 incizii:
- Prima incizie, cu bizou intern, se practică începând la 1- 3mm de marginea
festonului gingival până la marginea alveolară şi va separa epiteliul pungii de
gingivomucoasa keratinizată.
- A doua incizie, intrasulculară, de la fundul pungii parodontale până la marginea
alveolară, va delimita ţesuturile patologice ale pungii parodontale, constituind
un lambou secundar cervical;
- A treia incizie, de-a lungul marginii osoase alveolare şi a septurilor
interdentare, practicată după reflectarea lamboului gingivomucos, secţionează
lamboul secundar şi permite eliminarea acestuia
OPERAŢIA CU LAMBOU REPOZIŢIONAT
APICAL
Lamboul repoziţionat apical permite realizarea unei zone adecvate de gingie
fixă, folosind excesul gingival rămas după excizia conţinutului patologic al pungii
parodontale şi osteoplastie, care nu se excizează ci se păstrează prin
repoziţionare în direcţie apicală
Tehnica chirurgicală

 Incizie marginală cu bizou intern prin care se separă peretele epitelial al pungii
de mucoasa gingivală;
 Incizii verticale de degajare, plasate la capetele primei incizii, care vor fi extinse
dincolo de joncţiunea mucogingivală, astfel încât să permită alunecarea apicală a
lamboului;
 Cu decolatorul se ridică lamboul mucoperiostal până în mucoasa mobilă alveolară
pentru a fi manevrabil;
 Eliminarea ţesutului de granulaţie şi al peretelui epitelial al pungii ; - detartrajul
şi netezirea suprafeţelor radiculare;
 Se reconturează marginea osului alveolar cu freze şi pile de os (osteoplastie) ;
 Ajustarea şi reaplicarea lamboului mucoperiostal într-o poziţie mai apicală decât
situaţia iniţială, în raport cu relieful osos şi conturul dentar realizat.
Avantaje:
- asigură un contur adecvat marginii gingivale;
- permite menţinerea unei lăţimi suficiente de gingie fixă.

Dezavantaje:
-expunerea rădăcinii prin retracţia gingivală poate provoca hiperestezie dentară;
-are efect inestetic la nivelul dinţilor frontali datorită descoperirii rădăcinilor ca urmare a
deplasării apicale a marginii gingivale.
OPERAŢIA CU LAMBOU CU CONSERVAREA
PAPILELOR GINGIVALE
 Tehnica prezervării papilei interdentare realizează o maximă acoperire a
spaţiului interdentar, fiind indicată când există defecte osoase proximale şi în
procedeele chirurgicale regenerative.
 Este o metodă estetică, ceea ce recomandă aplicarea ei în zona frontală.
 Tehnica chirurgicala

- Incizie intrasulculară vestibulară şi aproximal, fără secţiune

interdentară în dreptul papilei;

- Incizie intrasulculară pe versantul oral continuată cu o incizie

semilunară la baza papilei interdentare;

- Disecţia ţesutului interdentar dinspre lingual sau palatinal şi elevarea

intactă a papilei împreună cu lamboul vestibular;

- Cu decolatorul periostal se ridică lambourile vestibular şi oral;

- - se tratează suprafeţele radiculare;

- Marginile lambourile se curăţă de epiteliul pungii şi ţesutul de

granulaţie;

- Se repoziţionează lambourile, cu papilele ataşate de cel vestibular, apoi

se fixează prin sutură ;

- Pansament parodontal va fi menţinut 5-7 zile;

- Suprimarea firelor de sutură se face la o săptămână postoperator;

- Control periodic.
CHIRURGIA OSOASĂ

 Chirurgia osoasă din cadrul terapiei parodontale îşi bazează principiile pe

următoarele observaţii clinice:
- conturul gingival este dependent de relieful osului subiacent şi de
anatomia suprafeţelor dentare;
- procesul inflamator parodontal superficial progresează în profunzime,
generând defecte osoase care creează o creastă alveolară neregulată;
- rezultatele tratamentului de reducere sau eliminare a pungilor
parodontale sunt mai bune dacă se asociază cu remodelarea osului
PROCEDEE DE REGENERARE
PARODONTALĂ
 Procedeele de regenerare a aparatului periodontal au ca deziderate
reducerea pierderilor osoase şi refacerea ligamentului periodontal, a
cementului radicular, a fibrelor gingivale şi a epiteliului joncţional.
Se aplică pungilor osoase verticale, fiind contraindicate în formele de
atrofie orizontală.
Chirurgia osoasă reconstructivă realizează desfiinţarea defectelor osoase
prin umplerea lor cu ţesuturi biologice sau materiale aloplastice:

- grefe de os autolog cortical sau medular, recoltate din zone donatoare

intraorale sau extraorale

- alogrefe de os liofilizat, decalcificat sau nedecalcificat;

- materiale aloplastice ca hidroxiapatita, fosfatul tricalcic, Bio-oss,

sticlă bioactivă,etc
CORECTAREA DEFECTELOR
MUCOGINGIVALE
 Defectele muco-gingivale apar când se alterează raportul dintre marginea
liberă a gingiei şi limita muco-gingivală.

Se manifestă clinic prin:

- retracţii gingivale cu descoperirea rădăcinii dentare;
- dispariţia gingiei keratinizate datorită extensiei pungii parodontale dincolo de
limita muco-gingivală, până în mucoasa alveolară;
Cele mai frecvent utilizate procedee plastice pentru corectarea defectelor muco-
gingivale sunt operaţiile cu:

- lambou translat lateral;

- lambou dublu papilar;

- autogrefa sau transplantul de mucoasă liberă ;

- autogrefa sau transplantul de ţesut conjunctiv.

REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ (GTR

 Regenerarea tisulară ghidată este o metodă chirurgicală de control al

procesului de vindecare parodontal, prin orientarea, stimularea şi menţinerea
celulelor cu potenţial de regenerare care apar în patul periodontal
postoperator.
 Tipuri de membrane:
- Nerezorbabile din politetrafluoroetilen – PTFE (Teflon®) care trebuie
îndepărtate după o perioadă de 4-6 săptămâni.
- Biorezorbabile, din copolimeri ai acidului polilactic-poliglicolic, sulfat
tricalcic sau colagen (Bio-Guide, Bio-Mend, AlloDerm, Atrisorb) care se rezorb
după 4-6 săptămân
Membrana trebuie să aiba următoarele proprietăţi:

- să fie etanşă pentru a preveni migrarea celulelor, adică porii să fie mai mici decât
diametrul celulelor;

- să fie suficient de rigidă pentru a menţine un spaţiu subiacent fără a se prăbuşi

în defect.

Intervenţia chirurgicală decurge ca o operaţie cu lambou fără remodelare

osoasă. Suprafeţele radiculare expuse şi defectul osos adiacent sunt acoperite cu o
membrană fixată la dinţi înainte de repoziţionarea lamboului de părţi moi.
Va multumesc !