TRATAMENT:

o Periimplantitele traumatice:
- Eliminarea forţelor ocluzale excesive. În cazul prezenţei pe arcadă şi a dinţilor
naturali la un contact uşor în intercuspidare maximă a arcadelor dentare, hârtia de
articulaţie trebuie să lase urme mai puţin vizibile decât pe dinţii naturali, doar la un
contact puternic urmele lăsate de hârtia de articulaţie vor fila fel pe toţi dinţii.
- Eliminarea contactelor premature în mişcările de funcţionalizare amandibulei;
- Scoaterea din ocluzie a lucrărilor până la stabilizarea periimplantitei;
- Aplicarea de implanturi suplimentare;
- Aplicarea de gutiere la pacienţii cu bruxism.

o Periimplantitele microbiene sau combinate

Se urmăresc următoarele etape:
- controlul biofilmului bacterian;
- controlul suprastructurii;-tratament chirurgical;
- explantarea.
Controlul biofilmului bacterian:
- îndepartarea plăcii bacteriene cu ajutorul instrumentarului de detartraj manual sau
ultarsonic (anse din teflon sau titan), airflow;
- lustruirea suprafeţei implantului cu polipanturi, periuţe şi paste de lustruit;
- administrarea de antibiotice pe cale general (augmentin 2gr. pe zi timpde 10 zile dupa
intervenţie) şi local (tetraciclina, doxacilina).
Controlul suprastucturii:
- Se va proceda ca şi în cazul periimplantitelor traumatice.
Tratament chirurgical:
-tartament chirurgical rezectiv;
-tratament chirurgical restaurativ.

Tratamentul chirurgical rezectiv se aplică în cazul unei pierderi osoaseorizontale şi sau

verticale nu mai mari de 3 mm (Jovanovici 1999). Se realizează prin poziţionarea apicală a
gingiei de la nivelul coletului, spirele implantului rămânând expuse în cavitatea bucală.
Pacientul este instruit să menţină o igienă impecabilă. Tratamentul  chirurgical  restaurativ
constă în augmentarea osoasă care se poate realiza prin:
- autogrefă, recoltând o grefă din simfiza mentonieră, trigomulretromolar tuberozitatea
mandibulei;
- grefă de os uman liofilizat;
 - os bovin (Bioos etc.),
- os porcin;
- cristale de hidroxiapatită;
- granule din titan(natix).
Pentru a realiza augmentarea osoasă este nevoie de:
1. expunerea zonei de rezorbţie osoasă, prin realizarea unui lambou;
2. eliminarea biofilmului bacterian, decontaminarea suprafeţei implantului (vezi controlul
biofilmului bacterian);
3. gravaj acid a suprafeţei implantului cu acid fosforic 33% timp de 5secunde, aplicarea grefei,
aplicarea membranei resorbabile. (în cazul folosirigranulelor de titan nu mai este nevoie de
membrană);
4. sutura lamboului (vezi cazurile clinice 15.5.2.5. – 23.)Wetzel susţine că este imposibil de
realizat din punct de vedere ethnic de contaminarea implantului. Se ştie că o grefă pentru a fi
viabilă trebuie să fie aşezată pe o zona perfect decontaminată, din aceste cauze restabilirea
interfeţei os-implant este puţin probabilă în opinia multor autori.
Succesul implantului este asigurat de îndeplinirea mai multor condiţii cum ar fi: tehnica
operatorie corectă, starea de sănătate bună a pacientului,lucrare protetică corect concepută şi
executată, igienizare profesională la uninterval regulat de timp, igienizarea zilnică şi corectă la
domiciliu, eliminareaobiceiurilor vicioase (fumat, alcool, ţinere de obiecte între dinţi, etc.).
Dispensarizarea pacienţilor purtători de implanturi dentare;
-controlul şi igienizarea la 3-4 luni în primul an;
-controlul radiologic la 6 luni, apoi anual în primii 3 ani;
-învăţarea deprinderii igienei la domiciliu (prezentarea instrumentelor deigienizare,
instructaj de periaj, instructaj pentru folosirea metodelor auxiliare deigienizare);
-verificarea calităţii igienei;
-controlul lucrărilor protetice şi a implanturilor;
Pacienţii vor fi instruiţi pentru un periaj după fiecare masă, dacă nu este posibil cel puţin
de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), folosirea aţei dentare şi a super flossului cel puţin odată pe zi,
controlul plăcii bacteriene prin folosirearevelatorilor de placă. Pacienţilor fumatori li se vor
explica riscurile fumatului şi prin semnătură vor declara că renunţă la fumat. Fumatul are un
efect direct aupra procesului de vindecare la nivelul interfeţei os implant prin scăderea perfuziei
la nivel tisular.