Respiratia artificiala.

Tehnici de respiratie artificiala

Respiratia artificiala este o tehnica de prim ajutor prin
intermediul careia se alimenteaza plamanii cu aer.
 Pentru a fi eficienta, respiratia artificiala trebuie sa inceapa
imediat dupa producerea accidentului insotit de stop
respirator , deoarece organele vitale ale corpului, inima si
creierul, au nevoie de o alimentare continua cu oxigen pentru
a functiona.

RCP-ul –tehnica de prim ajutor utilizata in situatii de urgenta,in

cazul in care victima nu mai respira sau prezinta o intrerupere
a circulatiei sangvine.
 Manevre de eliberare a căilor aeriene
Dezobstrucţia căilor respiratorii superioare:
1.Hiperextensia capului:
=Pe frunte se aplică o mână, iar cealaltă mână, în
acelaş moment, este aplicată la nivelul regiunii
mentoniere susţinând mandibula în contact cu
maxilarul superior.
CI:-fractura coloanei cervicale,
-maladii degenerative ale coloanei cervicale,
-sindrom de arteră bazilară
2.Manevra Esmarch (subluxarea anterioară a
mandibulei din articulaţia temporomandibulară):
Poziţia bolnavului pe spate. Degetele 2 şi 4 se aplică
posterior de ramura mandibulei şi se efectuiază o
mişcare înainte.
-asigură subluxare anterioară a mandibulei din
articulaţia temporomandibulară.
CI-fracturi de mandibulă.
3.Tripla manevră de eliberare Safar:
I – Hiperextensia capului.
II – Subluxarea anterioară a mandibulei (primii doi
timpi sunt descrişi mai sus).
III – Deschiderea minimală a gurii.
 Respiratia artificială prin metodele simple
(„gură la gură”, „gură la nas”)
- respiraţia artificială „gură la gură”
respiraţia artificială „gură la nas”
Aceiaşi tehnică ca si respiratia gura la gura, numai că se
menţine mandibula în contact cu maxila ermetizând
gura, iar reanimatorul lipeşte etanş buzele de narinele
pacientului şi insuflă aer în plămâni.
Respiraţia artificială prin metoda „mască-sacul
Ambu”
Masca facială :
 Intubaţia orotraheală
Intubaţia orofaringiană
-cu sondele orofaringiene Guedel ce au diferite
dimensiuni
Intubaţia nazo-traheală
Metoda oarbă-folosirea unei sonde lubrefiate (fără
balonaş) introdusă printr-o nară manevrând cu mână
stângă cartilajul tiroid
Metoda „la vedere” -laringoscop şi pensa Magill( se
dirijează sonda spre glotă, după ce capătul ei a ajuns
prin nas în faringe)
Aplicarea manevrei Djecson
-„manevra Djecson clasică”-este sutuat pe masa de
operaţie în extensie, regiunea mentonieră ridicată, iar
mandibula deplasată spre anterior
 În aşa mod axa ce trece de la incisivii superiori, laringe
şi trahee, se suprapune, însă distanţa de la incisivii
superiori până la intrarea în laringe se măreşte
-„manevra Djecson modificată”-capul pacientului în
extensie este ridicat faţă de planul mesei cu ajutorul
unei perne ;se micşorează distanţa
 Intubaţia dificilă
-pacientul prezintă: obezitate, acromegalie, guşă,
mobilitatea maxilară şi cervicală redusă, gât scurt.
-Intubaţia poate fi întreţinută cu îngrijiri corecte 7–10
zile, apoi se trece la traheostomie.
Intubaţia retrogradă
= introducerea unui cateter epidural prin membrana
cricotiroidiană, cu avansare în direcţie craniană până
la momentul când va fi vizualizat în gură sau nas.
Aplicarea măştii laringiene
-Masca dezumflată şi lubrifiantă se inseră orb în
hipofaringe, astfel încât odată umflată cu cantitatea
suficientă de aer, se etanşeizează perfect în jurul glotei

CI-bolnavii cu patologie faringiană, cei cu obstrucţie

faringiană, stomac plin, cei cu rezistenţă crescută a
căilor aeriene .
Bibliografie:
Roelme-semiologie medicală ,semestrul 2
https://www.slideshare.net/ElenaNegotei1/rcp-2017
Google.ro
Scribd.com