CURS NR.

2 Parodontologie

Periuțele de dinți:

Sunt mijloacele principale care servesc la igienizarea cavității bucale.

Pot fi:

 Manuale: - clasice

- pentru igienizarea spațiilor interdentare

-curățarea aparatelor ortodontice

 Electrice
 Sonice: -au efect la nivelul marginei gingivale, până la o adâncime de 5 mm;
-au o sursă piezoelectrică care facilitează o curățare superioară față de
generațiile anterioare
-efectuează un masaj eficient al țesutului gingival, iar gradul de uzură este
minim chiar la jumătate de an de utilizare

Printr-o tehnică corectă de periaj se îndepărtează cel mult 85% din placa bacteriană
prezentă.

Periuţele ionice

 sunt fabricate în Japonia

 eliberează constant un flux de ioni negativi care schimbă structura şi polaritatea dintelui
 placă dentară este desprinsă chiar şi în situsurile unde periuţă nu a acţionat direct
 nu necesită obligatoriu folosirea pastei de dinţi
Periuţele electrice

Tipuri de mişcări ale părţii active în cazul periuţelor electrice :

 deplasări oscilatorii sub formă de arc de cerc (60°) de la gingia fixă spre marginea liberă
a dintelui;
 deplasări orizontale (mişcare rectilinie alternativă, în sens M-D asemănătoare tehnicilor
manuale);
 deplasări combinate (oscilatorii - orizontale);
 de rotaţie complexă a părţii active.

Clasificarea periuţelor electrice

a)După sursa de energie:

 cu alimentare directă – de la reţeaua de curent electric;

 cu baterii care pot sau nu fi schimbate;
 cu acumulator (reîncărcabil).

Viteza de mişcare a părţii active variază în funcţie de model, fiind cuprinsă între 3.800 şi 40.000
de cicluri/minut.

b)După forma capului activ:

-pentru adulţi, la care capul activ poate fi:

 mic, suprafaţă activă cu formă rotundă sau conică;

 asemănător celor manuale, suprafaţa activă a filamentelor putând fi plată, pe două
niveluri, crenelată sau angulată;

-pentru copii:

 capul activ este în mod obişnuit rotund, mai mic şi cu filamente mai scurte;
 periuţele interdentare, capul activ este asemănător periuţelor manuale, el montându-se la
mânerul periuţei mecanice.

Indicaţii :

 la copii mici;
 purtători de aparate ortodontice;
 persoane cu handicap fizic;
  persoane cu manualitate redusă
 persoanele leneşe;
 bolnavi necooperanţi.

TEHNICĂ

 partea activă a periuţei se aşează într-un unghi cuprins între 45-90 de grade , în axul lung
al dintelui pe suprafaţa coronară , în timp ce gura este aproape închisă
 se menţine 5 sec pe zona aplicată după care se deplasează pe dintele următor în aceeaşi
poziţie;
 forţa aplicată trebuie să fie blândă;
 mişcările trebuiesc efectuate pe toate suprafeţele dintelui, se începe dinspre D spre
anterior, insistând la nivelul şanţului gingival;
 se recomandă ca perii periuţei să fie moi;
 pasta de dinţi asociată, în cantitate redusă şi să fie aplicată direct pe dinte.

Pastele de dinți

 sunt utilizate împreună cu periuţele de dinţi la îndepărtarea mecanică a depozitelor moi,

acumulate la nivelul coroanelor dentare şi a marginii gingivale libere, în scop preventiv,
dar şi therapeutic.
 pot fi utilizate cu periuţe manuale sau mecanice;
 conţin pe lângă substanţe abrazive: detergenţi, aromatizanţi sau îndulcitori;
 sunt utilizate - în scop cosmetic (de îndepărtare a plăcii şi a detritusului);

- în scop terapeutic (se adresează sensibilităţii dentare).

Compoziţia de bazaă :

 detergenţi 1-2%, agenţi de legare;

 agenţi de curăţare şi lustruire 20-40%;
 umectanţi 20-40%;
 aromatizanţi 1-1,5%;
 apă 20-40%;
 agenţi terapeutici 1-2%;
 conservanţi, îndulcitori;
 agenţi de colorare 2-3%.
Detergenţii

 acţionează prin reducerea tensiunii superficiale, permiţând penetrearea şi îndepărtarea

depozitelor moi şi a coloraţiilor exogene;
 permit emulsifierea depozitelor dentare moi, în scopul indepărtarii prin periaj;
 trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
1. să nu fie toxici
2. să rămână activi în mediu acid sau alcalin
3. să fie compatibili cu celelalte ingrediente
4. să nu mascheze aromele
5. să prezinte acţiune de spumare

Agenţii de curăţare şi lustruire

 sunt substanțe abrazive, de tip :

 oxid de Al;
 oxid de Si;
 bicarbonat de sodiu;
 silicatul de zirconiu;
 carbonatul de calciu;
 granule de cloruri polivinilice.
 trebuie să realizeze curăţirea şi lustruirea suprafeţelor dentare
 prin acţiunea lor se obţin suprafeţe dentare netede şi lucioase, improprii
acumulărilor ulterioare de placă şi coloraţii.

Gradul de abrazare al unei paste dentare depinde de:

 duritatea şi forma particulelor abrazive, conţinute de pasta de dinţi;

 tehnica de periere folosită;
 caracteristicile salivei.

Caracteristicile unui abraziv ideal :

 trebuie să realizeze suprafețe perfect netede, fără să ducă la pierderi de substanţă dură
dentară;
 să fie compatibil cu restul ingredientelor.

Agenţii de curăţare şi lustruire conţin particule sferice de 20 microni care realizează curăţirea şi
cele de 1 micron care realizează lustruirea (cel mai utilizat este bicarbonatul de sodiu).
Agenţii de îngroşare

 au rolul de a preveni, pe durata depozitării, separarea componentelor solide de cele

lichide;
 aceste substanţe trebuie să fie stabile, compatibile cu celelalte ingrediente şi să nu fie
toxice;
 sunt coloizi organici, alginate sau derivaţi de celuloză.

Umectanţii

 au rolul de a păstra umiditatea pastei şi de a stabiliza proporţiile;

 se utilizează glicerina, sorbitol, propilen-glicol;
 trebuie să fie substanțe stabile, lipsite de toxicitate.

Conservanţii

 previn înmulţirea microorganismelor;

 cresc termenul de valabilitate al produsului;
 substanţe utilizate: formaldehidă, fenol, benzoatul de sodiu.

Aromatizanţii

 au rolul de a masca gustul neplăcut, având componente active;

 sunt utilizate:
 uleiuri esenţiale de mentă,
 ulei esențial de scorţişoară,
 îndulcitori artificiali necariogeni: xylitol , manitol, sorbitol.

Agenţii de îndulcire

 au rolul de a conferi un gust dulce;

 se folosesc:
- glicerină;
- sorbitolul;
- manitolul;
- xilitolul;
- zaharina;
- ciclamatul de sodiu.
Agenţii de colorare

 se utilizează de obicei coloranţi vegetali

 scopul lor este pur comercial şi trebuie să nu producă coloraţii ale dinţilor.

Agenţii terapeutici - agenţi antiplaca şi antihipersensibilitate dentară.

Desensibilizanţi - azotat de sodiu.

Remineralizanti:

-monoclor fosfatul de sodiu;

-cu rol antimicrobian: triclosan, sangvinarina.

Stimulator pt secreţia salivară - sulfat de sodiu şi sulfatul de potasiu.

Agenţi anti-tartru - pirofosfat.

Mijloace suplimentare (secundare) de igienă dentară

periajul clasic gingivo-dentar nu poate să îndepărteze eficient placa şi detritusul organic de la

nivelul suprafețelor aproximale şi zonele furcaţiei considerate zone unde apar cel mai frecvent
pungile parodontale.

Aţa dentară (Dental floss-ul)

-Frecvenţa de utilizare : o dată pe zi, seara.

-Folosirea ei eficientă realizează următoarele obiective :

 îndepărtează în totalitate placa şi detritusul organic din spaţiul interdentar atât la

dinţii naturali cât şi la cei care sunt acoperiţi protetic;
 lustruieşte suprafeţele pe care acţionează;
 poate să reducă sângerarea gingivală deoarece limitează acumularea de placă;
 realizează un masaj blând al papilei interdentare;
 permite aplicarea unor agenţi terapeutici la nivelul suprafeţelor dentare curăţite
sau la al celor subgingivale;
 se reduce sângerarea gingivală prin limitarea acumulării plăcii şi a tartrului.
Un fir este util pentru a pune în evidenţă factori iritativi parodontali prin scămoşarea lui după
îndepărtarea din spaţiul interproximal.

Principiile de utilizare

 se poziţionează în contact cu suprafaţa proximală dinspre marginea liberă a dintelui;

 se depăşeşte cu blândeţe punctul de contact spre colet fără să traumatizăm papila;
 se execută mişcări de du-te-vino, dinspre V spre O şi invers;
 priza poate fi manuală sau montate în dispozitive special;
 pentru fiecare spaţiu interdentar utilizăm o altă porţiune curată de fir.

Scobitorile din lemn sau plastic

-pentru pacienţii care au ambrazuri deschise datorită recesiunii papilei (în cazul diastemelor, în
jurul implantelor dentare, la aplicaţiile ortodontice sub arcuri, sub punţile dentare).

Forma de prezentare:

-rotund-conică: din lemn moale de balsa şi de mesteacăn, fixate la capătul unui mâner din plastic;

-piramidal-triunghiulară: din lemn de tei, mesteacăn sau din plastic (cele din lemn oferă o
duritate convenabilă, iar cele din plastic au avantajul folosirii repetate), manevrate prin
prinderea lor cu degetele unei mâini.

Mod de utilizare:

 la cele triunghiulare: mişcări du-te-vino, vestibulo-oral, şi invers;

 la cele conice: mişcări circulare.

Periuţele interdentare

 au mâner şi parte activă care este asemănătoare periei de spălat sticla;

 mânerul poate să fie propriu sau detaşabil;
 sunt de 2 tipuri: care se montează la un mâner special fabricat şi care au mâner propriu;
 forma lor este cilindrică sau tronconică;
 au filamentele din plastic, cu capătul activ rotunjit, sunt moi şi sunt prinse la mijlocul lor
într-un mâner din sârmă împletită.

Se indică:

 la curăţarea spaţiilor interdentare libere

  la curăţarea furcaţiilor expuse
 la pacienţii cu aparate ortodontice fixe sau cu lucrări protetice complexe sprijinite pe
implanturi
 în zona imobilizărilor dentare şi intermaxilare, efectuate în parodontologie sau chirurgie

Mişcări recomandate

 mişcare dinspre V spre O;

 uşoară presiune pe suprafaţa dentară;
 dimensiunea trebuie aleasă astfel încât să fie sensibil mai mare decât spaţiul destinat;
 se poate utiliza cu adaos de pastă.

Periuțele cu un singur smoc

- partea activă prezintă o singură cupă sau un număr redus de cupe dispuse circular, cu un

diametru de 3-6 mm.

Indicații

 pentru curăţirea fețelor aproximale, meziale sau distale ale dinţilor care mărginesc spaţiile
edentate neprotezate;
 în cazul furcaţiilor expuse;
 în cazul implanturilor;
 la feţele distale ale ultimilor molari;
 la spaţiile interdentare cu papilă decapitată (mişcări circulare, cu uşoară presiune, în sens
V-O).

Superfloss-ul

 prezintă un capăt rigid urmat de o zonă mai groasă realizată dintr-o reţea de filamente de
nailon cu care curăţim şi un al 2-lea capăt, mai lung decât primul şi având diametrul
primului;
 formă de prezentare: individuale;
 se introduc uşor cu ajutorul capătului rigid;
 mişcarea de curăţire este una verticală sau orizontală, în funcție de zona de curăţat.

Indicaţii:

 pentru curăţirea spaţiilor interdentare cu papila uşor retrasă;

  faţa mucozală a intermediarilor punţilor dentare;
 componentele aparatelor ortodontice fixe;
 implanturi;
 furcaţii expuse.

Pamblica dentară (knitting yarn)

 este o suprafaţă textilă lată şi plată care se utilizează vaselinată;

 se recomandă ca aceste benzi să fie colorate pentru a pune în evidenţă mai facil placa
dentară.

Indicaţii :

 pentru spaţii interdentare largi, acolo unde nu există un punct de contact ferm;
 la nivelul suprafeţelor aproximale ale dinţilor care mărginesc treme şi diasteme;
 la nivelul elementelor de agregare.

Mişcarea recomandată: - de ştergere a suprafeţelor în sens V-O.

Stimulatoarele gingivale

 sunt dispozitive de formă conică sau piramidală din plastic sau cauciuc montate fie pe
mâner propriu sau la extremitatea periuţelor de dinţi;
 efectul stimulatorului gingival este similar cu a periuţelor interdentare;
 cele mai recomandate sunt cele din cauciuc pentru că sunt mai puţin traumatizante şi mai
flexibile.

Indicaţii :

 pentru masajul ţesutului gingival, stimulând în aceste fel şi keratinizarea;

 pentru îndepărtarea plăcii microbiene din spaţiile interdentare cu papilă decapitată
 la nivelul zonelor unde avem furcaţii expuse;
 după tehnici de chirurgie parodontală când nu se poate face un periaj.

Mod de utilizare :

 se aplică cu partea activă perpendicular pe axul lung al dintelui;

 se introduce în spaţiul interdentar;
 mişcările sunt circulare cu o uşoară presiune;
  se recomandă 10 mişcări pentru fiecare spaţiu interdentar;
 frecvenţa de utilizare: o dată pe zi, seara.

Dușul bucal

 proiectează un jet de aer sub presiune, capătul activ utilizează o tijă din plastic angulată la
90 grade sau canulă subgingivală.;
 se recomandă a fi efectuat de către pacient acasă pentru igienizarea punţilor dentare, a
lucrărilor protetice complexe, implanturilor dentare, în boala parodontală se face lavajul
parodontal cu ajutorul canulelor după administarea unor substanțe topice pt pacient, la
pacienţii cu diabet zaharat;
 poate penetra la nivelul pungii parodontale pe o adâncime de 2-3 mm;
 cu vârful special pentru aplicaţiile subgingivale poate să parcurgă 90% din adâncimea
pungii;
 putem utiliza agenţi antimicrobieni (clorhexidină 0,06%, clorură de staniu 0,4%, soluţie
de metronidazol 0,5%).

Contraindicaţii

 la pacienţii cu risc de bacteriemie;

 la pacienţii care au prezente în cavitatea bucală complicaţii acute a BP;
 la pacienţi neîndemânatici.

Alegerea mijlocului secundar de îndepărtare a plăcii dentare microbiene după cele 3 grade
de ocupare a ambrazurii gingivale de către papilă:

 grad 1 - AG - total ocupată de papilă

 grad 2 – AG -uşoară retracţie a papilei, periuţă interdentară de dimens mici sau
scobitoarea.
 grad 3 – AG -liberă (papilă total retrasă) - periuţă interdentară de dimensiuni mai mari
sau periuţă cu un singur smoc.

Clătirea gurii

 este un act indispensabil după orice periaj gingivo-dentar;

 are rolul de a îndepărta resturile de placă şi de detritus organic de pe gingie şi dinţi;
  îndepărtează celulele epiteliale descuamate;
 realizează masaj gingival mai ales la nivelul papilelor, prin contracţia musculaturii,
obrajilor şi limbii astfel încât lichidul de lavaj traversează zgomotos spaţiul interdentar.

Mijloacele chimice de control al plăcii

 au scopul de a limita dezvoltarea şi proliferarea microorganismelor;

 sunt nişte adjuvanţi ai controlului mecanic al plăcii;
 poate constitui un mijloc principal de îndepărtare al plăcii doar pe perioade scurte de timp
în cazuri speciale.

Proprietăţi :

 specificitate: efect doar la nivelul cavităţii orale;

 eficacitate: acţionează doar pe microorganismele răspunzătoare de apariţia cariei sau a
parodontopatiilor;
 să rămână activă pe o perioada de timp într-o zona ţintă, unde ţesuturile o absorb;
 să prezinte siguranţă de utilizare;
 să necesite aplicări cu o frecvenţă redusă;
 să acţioneze şi asupra halenei fetide.

Substanţele antiplacă se împart în:

1. Antiseptice
2. Antibiotice
3. Enzime
4. Agenţi non-enzimatici

1.Antisepticele

 Biguanida: clorhexidina;
 Compuşi fenolici: triclosanul, listerina;
 Alcaloizi vegetali: sangvinarina;
 Compuşi cuaternari de amoniu: clorhidrat de cetilpiridinium, hexitidina;
 Sărurile metalelor: citratul de zinc, clorură de sodiu, fluorurile;
 Agenţi de oxidare.
Biguanidele

 sunt polimeri cationici solubili în apă şi au un spectru larg bactericid şi bacteriostatic;

 au acţiune antifungică, efect antiinflamator, efect remanent.

Mecanismul de acţiune :

 se leagă de cristalele de hidroxiapatită, se absorb şi în acest fel inhibă colonizarea

microbiană;
 în funcţie de concentraţia utilizată poate să pătrundă în citoplasma microbiană, unde
produce precipitarea proteinelor, cu efect bactericid, la o concentraţie de 100 gml, sau
bacteriostatic, la o concentraţie de 0,1 gml.

Efecte secundare :

 colorează dinţii, mucoasa, limba în maro, brun;

 gust amar;
 pierderea temporară a gustului;
 uscăciunea gurii;
 hipersensibilitate dentinară;
 după folosiri îndelungate poate să ducă la tumefieri parotidiene;
 în cazul unor plăgi osoase (extracţia dentară) inhibă formarea cheagului sangvin.

Indicaţiile clorhexidinei sunt multiple.

Poate fi folosită:

 ca soluţie dezinfectantă, la decontaminarea suprafeţelor, la dezinfecţia instrumentarului

sau a mucoaselor;
 ca apă de gură sau gel în gingivita ulcero necrotică, în candidoze;
 recomandat pentru lavajul bucal pre şi post chirurgical la pacienţii iradiaţi;
 la pacienţii purtători de implanturi dentare;
 la pacienţii cu boli grave infecţioase, pentru reducerea halitozei, în tratamentul bolii
parodontale;
 se face lavaj bucal între 30-60 sec de 2 ori pe zi.
 se poate utiliza pe zonele cutanate după intervenţie terapeutică;
  Ex: -în apa de gură, clorhexidina se utilizează în conc de 0,12% (Peridex - SUA), Europa
0,2% (Lacalut activ);

-în pastele de dinţi 0,06; 1% (Lacalut activ);

-se mai prezintă şi sub formă de gel sau spray în concentraţie 2%.

Este recomandată la pacienţii cu carioactivitate intensă, o dată pe lună, într-o concentraţie

mare de 40% timp de 15 min.

Pentru a evita apariţia efectelor scundare, clorhexidina se administrează pentru perioade scurte
de timp, de maximum 21 zile.

Compuşii fenolici

Listerina

 este o apă de gură hidro-alcoolică;

 conţine mentol, eucaliptol, timol şi metil salicilat;
 are efect bactericid;
 efectul antiplacă al listerinei este evaluat însă la 35 % din cel realizat prin folosirea
corectă a celor cu clorhexidină; folosirea ei se face pe perioade lungi de timp, de ordinul
lunilor, pentru un efect antiplacă vizibil.

Recomandări:

-clătiri de 2 ori zi, cu 20ml soluţie, timp de 30 s

Triclosanul

 este un agent antimicrobian cu spectru larg;

 are efect bactericid, dar acţiune bacteriostatică mai redusă comparativ cu clorhexidina;
 în concentraţii mai mari de 0,5% provoacă modificări ale percepţiei gustative;
 efectul antiplacă este mai redus, 65% comparativ cu clorhexidina şi este utilizat în
concentrație de 0,1% în apa de gură;
 se mai găseşte sub formă de gel în aplicaţii locale;
  se foloseşte la fabricarea apelor de gură (ex: PLAX, a firmei Colgate) sau a pastelor de
dinţi (ex: Colgate Total).

Alcaloizii vegetali

Sanguinaria

 este extract din plantă sanvinarina cadensis;

 are efect antiinflamator şi antimicrobian.

Mecanism de acţiune :

 Reduce aderenţa microbiană;

 Reduce depunerea de placă;
 Inhibă metabolismul glucidic;
 Menţine un PH neutral local;
 Are un efect bactericid prin legare de lipoproteinele membranei celulare.

Ex: -Se găseşte în apa de gură Vivadent 0,03%.

Lemnul dulce

 ramurile arborelui se transformă în adevărate periuţe de dinţi prin mestecarea lor la unul
din capete;
 pe lângă efectul mecanic de periere, acţionează şi chimic, prin intermediul acizilor graşi,
al compusilor fenolici, al fitosterolilor şi al flavonelor conţinute.

Extractele naturale din plante

prin proprietăţile lor antiseptice, antiinflamatorii, analgezice şi regeneratoare pot fi încorporate

în variatele reţete ale apelor de gură, ale gumelor de mestecat sau ale unor paste de dinţi.

Se folosesc:

 Menta;
 Muşeţelul;
 Cimbrul;
 Cuişoarele;
  Anasonul;
 Rubarba;
 Eucaliptolul.

Agenţii de oxidare

Peroxidul de hidrogen

 în concentraţie de 3% sub formă de apă oxigenata este folosit ca dezinfectant în aplicaţii

topice, dar şi în clătiri orale la concentraţii de 0,3-0,5 %;
 are şi acţiune hemostatică şi de îndepărtare a detritusurilor organice;
 în concentraţie de 30% are efect cauterizant şi o putem utiliza în gingivita hiperplazică
indusă de sarcină.

Cloramină B

 eliberează clor activ;

 în combinaţie cu apa, în soluţie de 3% eliberează oxigen activ;
 este indicat în spălături locale.

Oxigenul monobaric sau hiperbaric

-introdus subgingival produce acelaşi efect ca şi apa oxigenată, el fiind indicat mai ales în
tratamentul osteomielitei.

Sărurile de metale

 Soluţiile apoase hipertone cu Clorură de sodiu, Bicarbonat de sodiu sau Sulfat de

magneziu, prin presiunea osmotică creată determină atragerea apei din interiorul celulei,
mecanism prin care se reduce edemul inflamator sau cel post-traumatic;
 Au ca efect stimularea circulaţiei sangvine şi a secreţiei salivare;
 Clorură de staniu: reduce sângerările şi scade numărul de spirochete din şanţul gingival.

Antibiotice

 administrate sistemic sau local dovedesc un înalt potenţial de inhibare al formării plăcii
dentare, supra şi subgingivale, însă folosirea îndelungată este interzisă (duce la
 modificarea nişei ecologice, la producerea rezistenţei microbiene sau a infecţiilor
oportuniste și producerea de alergii);
 de-a lungul timpului au fost testate o serie de antibiotice precum: tetraciclina,
eritromicina, canamicina, metronidazol, spiramycina;
 cele care au demonstrat bune efecte locale sunt utilizate în tratamentul parodontopatiilor;
 efecte benefice sunt produse de fibrele impregnate cu tetraciclină sau de pastele cu
tetraciclină-metronidazol care introduse direct în pungă parodontală au eficienţă, de
exemplu, în tratarea parodontopatiilor juvenile cât şi asupra AAC-ului.

Enzime

Dextranaza - dizolvă şi inhibă formarea plăcii bacteriene.

inprotected.com