Diagnosticul radio-imagistic în traumatologia maxilo-facială și a craniului.

1. Clasificarea fracturilor masivului facial.

Fracturile oaselor craniului facial este una din cele mai frecvente patologii ale scheletului. Una din cauzele mai
importante ale traumatismului facial este accidentele rutiere,care duc spre leziuni din cele mai serioase.

Metode de explorare imagistică:

 Tehnici traditionale:

 Radiografii intraorale ( retrodentoalveolare si ocluzale)

 radiografii standard ale craniului
 OPT
 Teleradiografii
 Tehnici moderne:

 Eco

 CT

 IRM

 PET, PET-CT,Cone Beam CT.

Pentru descrierea traumatismelor este util de a imparti fracturile craniului facial in trei zone: superioară, medie,

inferioară.

• Traumatismul zonei superioare cuprinde fracturile peretilor sinusurilor frontale –fracturi supraorbitale.

• In zona medie sunt localizate fracturile situate de la peretele superior al orbitei pina la planul ocluzal al

maxilei.

• Fracturile mandibulei sunt cele incluse in zona inferioara.

Fracturile masivului facial impreuna cu fracturile neurocraniului si/sau de alte oase se includ in grupul

fracturilor asociate.

Afectarea oaselor in traumatismul maxilo-facial

50
45
45
40
35
30
24
25 Series1
20 16
15
10 7 8

5
0
nazale zigomatică mandibula mand.+ zig asociate
 Fracturile de mandibulă

15

angulare
condilare
25 ramuar
60

Traumatisme dento-maxilo-faciale:
 Tipuri de traumatisme (Eric Whaites, 2003):

1. leziuni ale dinţilor şi ale ţesuturilor de susţinere

2. fracturi ale mandibulei

3. fracturi ale treimii mijlocii a scheletului facial (maxila)

4. alte leziuni:

 ale cutiei craniene

 ale bazei craniului

 ale coloanei cervicale

Traumatisme dentare:
 Diagnosticul radiologic de fractură se pune cînd:

 există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare

 apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului periodontal

Leziuni ale dinţilor şi ale ţesuturilor de susţinere:

 Tipuri de traumatisme (Andreasen, 1992)

 fracturi ale dinţilor (de coroana, radiculare)

 luxaţii traumatice ale dinţilor

 fracturi ale osului alveolar

Fracturi dentare:
 Fracturi coronare:
 fisuri coronare

 fracturi coronare nepenetrante interesând smalţul şi dentina

 fracturi coronare penetrante interesând smalţul, dentina şi camera pulpară

Traumatisme dentare:
 Leziuni ale osului alveolar:

 leziuni cominutive ale alveolei

 fracturi ale peretelui alveolar

 fracturi ale procesului alveolar

 fracturi ale maxilarului sau mandibulei

2. Fracturile maxilarului superior: care interesează arcada dentară, care nu interesează arcada
dentară.
3. Clasificarea fracturilor după Le Fort: I, II, III.
 Fracturi de tip Le Fort I (sau Guerin) - sunt de obicei cauzate de lovituri în porțiunea
inferioară a maxilarului, în special când forța impactului este direcționată de sus în jos.
Linia de fractură traversează apexurile dentare în osul maxilar și apertura piriformă, iar
lateral interesează apofiza pterigoidă în 1/3 inferioară, separând platoul palatodentar de
restul feței (Figura 1).

Fracturi de tip Le Fort II (sau piramidale) - sunt de obicei cauzate de lovituri aplicate în
porțiunea de mijloc a maxilarului. Linia de fractură traversează oasele nazale la nivelul sau mai jos
de sutura nazo-frontală, osul lacrimal și apofiza frontală (ascendentă) a maxilarului, lateral
interesând adesea planșeul orbitar până la fisura sfenomaxilară, după care se extinde oblic în jos,
urmând un traiect descendent prin procesul zigomatic al maxilei și regiunea de slabă rezistență
adiacentă peretelui sinusului maxilar.

Fracturi de tip Le Fort III (disjuncții craniofaciale înalte) – pot fi cauzate de lovituri aplicate în
regiunea superioară a maxilarului sau punții nazale. Linia de fractură pornește din regiunea
suturilor nasofrontale sau frontomaxilare, se extinde apoi posterior către celulele etmoidale, vomer,
tuberozitatea și apofiza pterigoidă, iar lateral către apofiza frontală (ascendentă) a maxilarului,
planșeul orbitei și arcada zigomatică. Acest tip de fracturi este frecvent asociat cu alterarea
integritații durale, aparitia unor complicații oculare și infecțioase.
4. Fracturile mandibulei, variante, particularități, tabloul radiologic.
5. Fracturile dentare.
6. Evoluţia fracturilor. Tabloul radiologic în evoluția necomplicată.
7. Complicaţiile fracturilor. Diagnosticul radiologic.
8. Luxaţiile dentare. Diagnosticul radiologic.