Tema: Diagnosticul radio-imagistic în traumatologia maxilo-facială și a craniului.

Fracturile dentare.

Elaborat: Fulga Ludmila

Grupa s 2010
• Fracturi dentare . Etiologie

• Scrâșnirea sau incleștarea puternică și necontrolată a dinților

• consumul de alimente foarte dure
• un traumatism puternic la nivelul capului (în special la nivelul barbiei
sau mandibulei)
• schimbari bruște de temperatură la nivelul cavitații bucale
• Obturații mari care pot compromite rezistenta dintelui
• Dinții care au suferit tratamente endodontice (au nervul scos) sunt mai
susceptibili la fracturi deoarece au o rezistenta mai scazută
1. Fracturile dentare se împart în : - ale coroanei
- coronoradiculare
- radiculare
a) Fracturile coroanei dentare : sunt mai frecvente la dinţii frontali.
-Fisuri în smalţ sau smalţ şi dentină
Radiologic : linii fine radiotransparente cu contururi nete mai bine evidenţiate prin tehnica
bite-wing sau a paralelismului

-Fracturi coronare parcelare nepenetrante, necomplicate – interesează unghiul incizal, un

fragment al marginii incizale, un cuspid, o margine a suprafeţei triturante evidentă clinic.
Radiologic – examinarea se face pentru aprecierea apropierii de camera pulpară.
apare ca o imagine radiotransparentă sau o lacună la periferia coroanei cu contur net şi zimţat
în fracturi recente şi mai şters în cele vechi.
• Fracturarea unghiului incizal
• Un dinte frontal (incisiv sau canin) se poate "ciobi" prin detașarea unei mici
parti din smalt la nivelul unghiului incizal. De obicei, asemenea afectiuni nu
provoaca dureri
- Fracturi coronare penetrante, complicate – interesează tot teritoriul coroanei, camera pulpară.
Radiologic – lipsa unui fragment coronar, traiectul fracturii interesează camera pulpară fiind
transversal (orizontal )/ oblic. Cele oblice au prognostic mai prost prin deschiderea camerei
pulpare şi a suprafeţei mari dentinare expuse . Se urmăresc pe radiografie şi parodonţiul
marginal şi apical pentru traumatisme sau procese inflamatorii preexistente.
• Fractura cuspizilor
• Cuspizii sunt proeminențe de forma piramidală care apar pe fața ocluzală a
dinților posteriori (molari și premolari). Un cuspid se poate fractura dacă este
slabit, de obicei in jurul unei obturații vechi.
• Fisura verticala a dintelui
• Fisurile verticale pornesc de la marginea ocluzala a dintelui (pe care se realizeaza
masticația) si se extind vertical spre radacina. In asemenea situatii, dintele nu este
înca detasat în două parți distincte deși, cu timpul, fisurile dentare vor evolua spre
varful radacinii si se vor mări
• Fractura verticala totala a dintelui
• în asemenea situații, linia de fractură străbate toată lungimea dintelui, acesta fiind
separat in doua părți. In multe cazuri, fractura totala este rezultatul unei fisuri
verticale netratate. Dintele fracturat poate dezvolta infecții și abcese la nivelul
gingiei inconjuratoare. Pot apărea dureri la masticație sau la atingerea dintelui.
b) Fracturi corono-radiculare
-Fracturi oblice în sens ocluzo-apical : majoritatea interesează camera pulpară şi canalul radicular.
După direcţia agentului traumatic rezultă fracturi cu :
- traiect scurt interesând toată coroana şi o mică porţiune din rădăcină
- traiect lung până în 1/3 apicală a rădăcinii cu retenţia ambelor fragmente prin ligamentele alveolo-dentare şi pot
scăpa examinării radiologice.
-Fracturi verticale
 paraaxiale , deci paralele cu axul dintelui, la 2-4 mm de acesta, cu sau fără penetrare. Porţiunea radiculară a
fracturii este scurtă, oprindu-se în regiunea cervicală. Fragmentul coronar şi cele radicular pot fi expulzate sau
menţinute ataşate de gingie.
 Axiale : sunt cele mai spectaculoase ca aspect radiologic prezentându-se un dinte despicat.
Rezultă de obicei prin masticarea unor corpuri dure, de exemplu sâmbure de cireaşă, sau
piatră din făină sau orez ce pătrunde la nivelul premolarilor între cuspizi forţând spaţiul
intercuspidian sau aplicare defectuoasă a unor dispozitive endodontice neadaptate dimensional
sau direcţional canalului radicular. Sunt favorizate de cariile profunde ale suprafeţelor
triturante ce crează zone cu rezistenţă redusă,de granulomul intern Palazzi, căi false ale unor
obturaţii endodontice, pulpite cronice secundare unor carii ocluzale.
Radiologic :- imagine radiotransparentă triunghiulară cu baza în plan ocluzal şi vârful apical
situat în axul longitudinal al dintelui, cu contururi şterse în cazul cariilor ocluzale şi
pulpitelor cronice preexistente.
- diametrul transversal al rădăcinii este crescut prin lărgirea canalului radicular prin
îndepărtarea celor două jumătăţi ale sale
- în cazul fracturilor prin dispozitive endodontice neadaptate se observă centro-
radicular o imagine intens radioopacă ( pivotul ) cu 2 benzi radiotransparente de o parte şi
alta care reprezintă lărgirea canalului radicular sau traiectul de fractură .
a) Fracturi radiculare : sunt oblice, dar mai frecvent transversale. Sunt produse de un traumatism
coronar sau la nivelul osului alveolar sau prin iradiere de la o fractură mandibulară sau
maxilară sau în extracţii la dinţii stâlpi de punte prin suprasolicitarea rădăcinii prin puntea
neadaptată. Ca localizare pot fi cervicale, în 1/3 medie a rădăcinii sau în 1/3 apicală .
Radiologic : imagine radiotransparentă linară cu contur net, la nivelul rădăcinii, transversală
sau oblică faţă de axul radicular. Uneori, în primele zile prin angrenarea fragmentelor
imaginea poate lipsi, sau poate lipsi când planul întreruperii continuităţii radiculare nu
coincide cu orientarea fasciculului de radiaţii (fasciculul este perpendicular pe planul
fracturii).
• Fractura radiculară verticală
• Fracturile radiculare verticale au punctul de plecare la varful radacinii si
evolueaza treptat spre coroana dintelui. Deoarece simptomatologia este
saracă (de obicei, nu apar dureri sau alte semne), asemenea fracturi pot
ramane nedescoperite un timp indelungat.

• Spre deosebire de fracturile osoase, fracturile dentare nu se vindeca in

intregime. In ciuda tratamentului, unele fisuri vor continua sa progreseze
periclitand sanatatea si stabilitatea dintelui. Totusi, tratamentul este
important pentru a elimina durerea si a crea cele mai bune conditii pentru
ca fractura sa nu se agraveze
La nivel parodontal:
 - contuzii
 - subluxaţii
 - extruzii
 - luxaţii laterale
 - intruzii
 - expulzii
 
Diagnosticul radiologic de fractură se pune cînd
 - există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare
 - apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului periodontal
 
Limitările interpretării radiografice a fracturilor se datoresc:
 - pozitiei şi severităţii fracturii
 - gradului deplasării sau separării fragmentelor
 - poziţia filmului şi conului localizator al aparatului în relaţie cu linia de fractură
Din această cauză, cel puţin două imagini realizate din unghiuri diferite sunt necesare pentru o
interpretare corectă.
Mulțumesc pentru atenție