Ministerul Sănătăţii , Muncii şi Protecţiei Sociale

al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”

Malpraxis
Domenii prioritare.

A elaborat: Fulga Ludmila

Numărul grupei: S2010
Coordonator: Eșanu Anatolie
Domeniile clinice cu prevalența cea mai înaltă
potențialitate de malpraxis
• Medicina de urgență

• Chirurgie

• Pediatrie

• Gastro-enterologie
Se poate ajunge la malpraxis și prin date eronate de investigare
tehnică sau de laborator, cât și la interpretarea necorespunzătăoare
a acestora de către medic
(tehnica imagistică, tenhică de investigații funcționale, analize
biologice, chimice sau biochimice etc.)
 Anamneză incompletă și evaluarea
incorectă a datelor clinice.

Anamneză (din limba greacă – anamnesis – amintire) reprezintă un

ansamblu de date (informații) pe care medicul le obține de la
pacient şi/sau însoţitorii acestuia pentru a le utiliza în vederea
stabilirii diagnosticului.
• Anamneza este prima etapă în cadrul examinării clinice a
bolnavului și reprezintă istoricul afecţiunii pacientului şi
antecedentele sale şi ale rudelor de gradul I. Există anamneza
vieţii (anamnesis vitae) şi anamneza bolii (anamnesis morbi).
Un interes de importanţă majoră îl reprezintă anamneza
alergologică care ne permite să stabilim riscul reacţiilor adverse
imunologice la pacient la diferite preparate sau substanţe.
• Totodată, anamneza incompletă deseori constă în colectarea
neglijentă a datelor anamnetice sau în aprecierea lor necalificată la
etapa diagnosticării, cum ar fi: medicul nu ia în consideraţie datele
clinice ale patologiei existente; medicul nu ţine cont de bolile
anterioare la pacient; medicul colectează informaţii într-un volum
insuficient etc. Datele clinice obținute în urma anamnezei bolii pot fi
evaluate incorect, ceea ce poate să conducă la urmări grave pentru
viața sau sănătatea pacientului.
 Examinarea funcţională insuficientă
• presupune executarea într-un
volum insuficient a unor examinări
neinvazive generale, fundamentale
şi obligatorii în cazul patologiilor
concrete şi bine cunoscute pentru
diagnosticarea cărora sunt
elaborate și aprobate standarde de
diagnosticare a maladiilor și a altor
patologii.
• În cadrul diagnosticării funcţionale, se aplică diverse echipamente
medicale fără a parcurge la metode chirurgicale. Spre exemplu,
electrocardiografie, spirometrie, electroencefalografie etc.
Diagnosticarea funcţională presupune nu numai efectuarea corectă
a manipulării din punct de vedere tehnic, dar şi interpretarea
corectă a rezultatului obţinut.
•
La examinarea funcţională insuficientă se referă:
prescrierea examinărilor medicale funcţionale într-un
volum insuficient sau examinarea medicală funcţională
a unui organ sau ţesut efectuată într-un volum redus
 Evaluarea incorectă a rezultatelor unor
metode suplimentare de examinare medicală
Rezultatele electrocardiografiei (ECG); Rezultatele
ultrasonografiei (USG) Rezultatele endoscopice;
Rezultatele radiografice etc.).
Toate greşelile ce se comit în cadrul acestor examinări
pot fi de natură tehnică şi interpretativă. Esența acestei
încălcări constă în faptul că medicul apreciază incorect
rezultatele metodelor suplimentare de examinarea
medicală (nu formulează o concluzie validă și
corectă). Cu alte cuvinte, examinare medicală
suplimentară a fost efectuată, însă nu a fost corect
evaluată, ceea ce a condus la formularea concluziilor
greșite în procesul de diagnosticare a patologiei la
pacient.
 Evaluarea incorectă a datelor de
laborator.
•
Valabilitatea datelor de laborator
constă în efectuarea unei analize
comparative a materialului biologic
obţinut de la un pacient concret şi
corelaţia acestui rezultat cu indicii
normale (medii) caracteristice unui
grup de persoane în funcţie de sex,
vârstă sau alte criterii.
• Corectitudinea sau incorectitudinea datelor de laborator depinde în
mare măsură de:
(1) condiţii ce au precedat efectuarea acestei analize (spre exemplu,
un regim alimentar special al pacientului);
(2) respectarea cerinţelor tehnice de către asistentul medical
(spre exemplu, reguli generale cu privire la colectarea sângelui,
transportarea materialului biologic colectat etc.).
• Veridicitatea rezultatelor depinde
de calitatea metodelor de
laborator, de calitatea substanţelor
reactive utilizate în laborator, de
sârguinţa și competența
personalului medical. În cazul
depistării unei patologii în baza
acestor analize, se recomandă
efectuarea repetată a analizei
respective pentru a exclude
probabilitatea incorectitudinii
rezultatelor obținute pe cale de
laborator
 Diagnosticul greşit, întârziat sau
incomplet
• Diagnosticul greșit reprezintă o concluzie incorectă
referitoare la natura patologiei şi starea pacientului. La
stabilirea diagnosticului, medicul trebuie să se conducă de
plângerile subiective ale pacientului, anamneza lui,
examinarea corpului, rezultatele examinărilor funcţionale
şi supravegherea evoluției patologiei.
• În cazuri în care nu există oarecare dificultăţi în diagnosticarea
pacientului, stabilirea incorectă a diagnosticului depinde de
experienţă insuficientă a medicului, examinarea insuficientă a
bolnavului etc. Singura cauză justificativă este experienţa
inuficientă a medicului cu condiţia că el a efectuat totul ce era
necesar, s-a consultat cu un specialist cu o experienţă mai
bogată în domeniul dat.
• În cazuri în care nu există oarecare
dificultăţi în diagnosticarea
pacientului, stabilirea incorectă a
diagnosticului depinde de experienţă
insuficientă a medicului, examinarea
insuficientă a bolnavului etc. Singura
cauză justificativă este experienţa
inuficientă a medicului cu condiţia că
el a efectuat totul ce era necesar, s-a
consultat cu un specialist cu o
experienţă mai bogată în domeniul
dat.
 Examen medical instrumental întârziat.
• Această deficienţă a diagnosticării stă la baza uneia din cele mai
grave erori din malpraxisul medical, cum ar fi efectuarea
intervenţiei chirurgicale întârziate, ce poate conduce chiar la
decesul pacientului. Uneori se depistează erori tactice în alegerea
şi stabilirea timpului potrivit pentru efectuarea intervenţiei
chirurgicale, când viaţa pacientului deja nu poate fi salvată.
 bibliografie
1. ARSINTE, R. O analiză a erorilor datorate achiziției în sisteme de imagistică medicală (SIM). În: Revista ASCI
Transilvania, 2001, nr.5.
2. EŢCO, C., MECINEANU, A. Sistemul malpraxisului medical din Republica Moldova. În: Sănătate publică,
economie şi management în medicină. Chişinău, 2013, vol. 46, p.8-15.
3. PĂDURE, A. Analiza medico-legală a deficienţelor admise în asistenţa medicală de profil chirurgical.
Autoreferatul tezei de doctor habilitat în medicină. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2011, p.5-6.
4. GEORGESCU, Şt.O., VINTILĂ, D. Despre patologia iatrogenă. În: Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2012, vol. 8,
nr. 3, p.217.
5. IFTENIE, V. Culpa medicală. În: Revista Română de Medicină Legală, 2007, vol.15 (1), p.63-66.
6. ПАШИНЯН, Г.А., ИВШИН, И.В. Профессиональные преступления медицинских работников против
жизни и здоровья: Судебная медицина. Москва: Медицинская книга, 2006. 196 с.
7. ГЫРЛА, Л. Нарушение по халатности правил и методов оказания медицинской помощи. În: Revistă
ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova „Studia Universitatis”. Chişinău: CEP USM, 2007, nr. 3, p.116- 119.