CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

II.1. Obiectivul studiului

Insuficienta diagnosticare şi documentare a acestei boli relativ rare, ca şi absenţa

acestei patologii din gândirea medicală pe diferite specialităţi implicate sunt cauze ce duc
la nerecunoaşterea bolii sau recunoaşterea ei tardivă, când apariţia unor sechele ale
persoanei bolnave sau avortul ori naşterea unui copil cu handicap de către o mamă
nediagnosticată şi netratată sunt realităţi ce nu mai pot fi evitate.
Tratamentul este eficient, dar trebuie efectuat în timp util, întârzierea acestuia poate
duce la complicaţii grave, unele fără rezolvare.
Obiectivele majore urmărite în acest studiu au fost de analiză a cazurilor
diagnosticate cu toxoplasma oculară, de definire a caracteristilor întâlnite la cazurile puse
la dispoziţie de sursa principală de informare, respectiv Clinica de Oftalmologie locală.
Obiectivele secundare urmărite au fost de validare a două ipoteze. Formularea unor
ipoteze de lucru a fost sugerată de unele studii publicate în reviste medicale, corelate cu
observaţii personale. Prima ipoteză pe care o urmărim este ridicată de studierea
documentelor de specialitate, conform cărora preponderenţa bolii este în mediul urban,
deci acolo unde contactul cu animalele transmiţătoare de boală ar fi aparent mai redus şi
posibilităţile de informare ale populaţiei în privinţa prevenirii îmbolnăvirii sunt mai
extinse; a doua ipoteză este aceea că adresabilitatea bolnavului nu este cel mai frecvent
către oftalmolog, prezenţa corioretinitei este mai rară, alte simptome trebuie să ne justifice
mai frecvent căutarea unei infecţii toxoplasmice.

27
 II.2. Material şi metodă

Am strâns, selectat, conspectat şi însuşit materialul bibliografic autohton şi străin,

accesibil (trecut în bibliografia lucrării) referitor la morfologia, ciclul de viaţă, patogenia,
epidemiologia parazitului, respectiv la simptomatologia clinică a toxoplasmozei. Am
parcurs cazuistica prezentată în literatură, cu aprofundarea cazurilor de afectare oculară.
Am studiat metodele de pregătire şi redare a designului experimental, pe baza studiilor
informatice accesibile.
Cercetarea statistică personală a a respectat următorii paşi.

II.2.1. Alcătuirea unui protocol de studiu

Tipul studiului ales a fost mai complex, obiectivele fiind multiple aşa cum s-a
menţionat; s-au analizat iniţial toate cazurile internate la Clinica Oftalmologie pe zece ani
şi care la externare prezentau toxoplasmoză confirmată, asupra lor operându-se cu
metodele statistice prezentate; apoi s-au ales trei eşantioane reprezentative dintre acestea,
urmărindu-se atât elemente descriptive, observaţionale cât şi aplicând metode analitice,
aşa cum se va menţiona în continuare.
Domeniul cercetării clinice s-a stabilit a fi, în principal, evaluarea unui procedeu
diagnostic, alături de obiectivele secundare enumerate la capitolul „Obiective”.
Am ales ca metodă principală de cercetare analiza de caz ( ancheta retrospectivă ).
Am stabilit apoi datele care e necesar să fie înregistrate pentru a putea analiza corelaţiile
propuse, alcătuind structura de bază a planului de cercetare cu etapele amintite mai sus. A
fost stabilit un protocol scris, validat şi aplicat de evaluatori, în conformitate cu
instrucţiuni culese din materiale despre metodologia cercetării ştiinţifice medicale.

28
 II. 2.2. Culegerea datelor
II.2.2.1.Observarea statistică

Acest pas s-a realizat prin culegerea şi înregistrarea datelor individuale. S-a urmărit
cu atenţie corectitudinea datelor culese şi respectarea metodei de lucru propuse pentru
fiecare pacient în parte, în conformitate cu protocolul stabilit.

II.2.2.2. Selecţia subiecţilor incluşi în studiu:

Grupurile de subiecţi studiaţi au fost alcătuite după mai multe criterii, luând în
considerare obiectivele cercetării, paşii de urmat pentru atingerea dezideratelor.
Metoda de studiu este analitică. Domeniul de studiu este clinic.
Lotul principal de studiu a fost selectat din materialul de bolnavi internaţi şi
trataţi în Clinica Oftalmologie din Tîrgu–Mureş, în perioada anilor 1997-2006 şi care au
prezentat toxoplasmoză oculară confirmată.
Sursele sunt registrele de internări şi ale serviciului de ambulanţă ale Clinicii
Oftalmologie Tîrgu Mureş, registrele de explorări, foile de observaţie, arhiva imagistică.
Sistemul de culegere a fost în majoritatea cazurilor pasiv, prin analiza
documentelor medicale. Pentru un segment al cazurilor culegerea datelor a fost activă, prin
intervievarea bolnavilor, participarea la examinările clinice şi paraclinice, precum şi la
tratamentul acestora.
Criteriile de selecţie a cazurilor au fost reprezentate de:
• Date de identificare din baza de date personale
• Pacienţi internaţi la clinica respectivă
• Prezenţa simptomatologiei caracteristice

• Documentaţie paraclinică prezentă

Criterii de excludere au fost:
• Prezenţa confirmată clinic a altei cauze de corioretinită.
• Absenţa documentaţiei paraclinice
• Pierderea pacientului din urmărire din diverse cauze.

29
 Lotul secundar necesar cercetării celor două ipoteze s-a obţinut prin eşantionare
sistematică (selectând un grup de subiecţi), transversal (la un moment dat), retrospectiv
(din documente medicale).
Pentru studierea caracteristicilor dorite, s-a utilizat un eşantion reprezentativ,
obţinut din cazurile internate la Clinica Boli Infecţioase II din Tîrgu Mureş.
Reprezentativitatea eşantionului este dată de metoda de eşantionare, precum şi de talia
eşantionului. Numărul minim de persoane care va fi în eşantion a fost calculat folosind
EpiInfo6 (http://www.cdc.gov/epiinfo/epi6/EI6dnjp.htm)[48] , componenta Sample
Size/Power. Pentru un număr maxim de 365 de persoane, cu marjă de eroare de 5% şi nivel
de confidenţă de 99,9% talia eşantionului este 52.
Pacienţii au fost selectaţi cvasialeator prin selecţie sistematică (tot al cinciea
pacient înregistrat la Biroul de internări, între anii 2004 – 2006. Populaţia ţintă pentru
constituirea acestui eşantion pot spune că a fost populaţia cu statut cunoscut de
toxoplasmoză manifestă, cu patologii cunoscute, bine investigate şi precis diagnosticate
prin metodele medicale clasice, din arealul menţionat la partea teoretică.
Pentru studiu pacienţii au fost aleşi aleator, în ceea ce priveşte prezenţa patologiei
oftalmologice, şi fără a lua în considerare eventualele boli generale ale acestora, analiza
caracteristicilor urmărind doar considerarea focarului epidemiologic şi constatarea
organelor afectate de boală. Lotul a fost folosit pentru un studiu observaţional, în principal
urmărirea prezumţiei că afectarea oftalmologică este mai rară decât alte simptomatologii.
Criterii de incluziune pentru persoanele alese au fost: buna investigare clinică şi
paraclinică, precum şi accesul la înregistrări medicale cât mai complete, pentru culegerea
cu cât mai mare acurateţe a patologiei anterioare sau prezente şi a evita erorile sistematice
de selecţie conform metodologiei cercetării.
Criteriul principal de excluziune a fost prezenţa vreunei patologii locale
oftalmologice care ar fi putut avea altă cauză.
Erorile sistematice de selecţie au fost evitate prin următoarele măsuri:
• cazurile au fost selectate fără a se cunoaşte statutul lor legat de gravitatea simptomelor,
evoluţia sau tratamentul urmat
• acurateţea şi obiectivitatea criteriilor diagnostice a fost atent urmărită în înregistrările
medicale
După verificarea primară a datelor am efectuat pasul următor.

30
II.2.2.3. Înregistrarea datelor personale ale subiecţilor şi a datelor
despre patologia fiecăruia

Fiecărui subiect intervievat luat în studiu i s-au acordat între 20-30 minute pentru
interogatoriu (anamneză, declaraţii proprii) şi încă 30 minute pentru culegerea datelor din
înregistrările medicale avute la dispoziţie: foi de observaţie, bilete de ieşire din spital,
fişe medicale ( atât fişele de supraveghere din ambulatoriul de specialitate cât şi fişele din
evidenţele medicilor de familie), buletine de analiză, rezultate ale unor examinări
paraclinice şi de laborator. Pentru cazurile mai vechi studiului, s-au luat în considerare
datele notate în foile de observaţie şi analizele şi consulturile complementare efectuate şi
ale căror înregistrări se aflau la dispoziţie.
Erorile sistematice de memorizare sau de omisiune ( voită sau nepremeditată) din
partea subiecţilor studiaţi au fost prevenite prin verificarea afirmaţiilor acestora în
documentele medicale la care s-a avut acces, luându-se în considerare doar datele
validate de acestea. S-a urmărit înregistrarea următoarelor informaţii despre fiecare
subiect examinat:
– nume şi prenume; domiciliul ( adresa, eventual numarul de telefon)
– data naşterii, data examinării , vârsta
– anamneza completă incluzând : AHC, antecedente personale, boala actuală
– diagnostice clinice prezente, stabilite prin metoda clasică, culese din
documentele medicale la care s-a avut acces pentru fiecare pacient în parte
– alte investigaţii de laborator sau paraclinice efectuate
Erorile sistematice de investigare prin care s-ar fi generat erori în culegerea
informaţiilor au fost evitate printr-o tehnică de protecţie a informaţiilor – metoda dublu –
orb, prin care în cursul interviului şi a culegerii datelor din documentele medicale
investigatorul, corect instruit, nu cunoştea prealabil şi nu suspiciona caracterele care
urmau să fie culese ulterior, de către alţi evaluatori, independenţi faţă de investigatorul
datelor clinice.

II.2.2.4. Fotografierea leziunilor

Pentru o serie de cazuri s-a trecut la fotografierea leziunilor şi urmărirea lor la

prezentarea la doctor, respectiv la finalul tratamentului. S-au analizat aspectele şi
caracteristice descriptive ale leziunilor oculare.

31
 A. Examinarea fundului de ochi -Caracteristici corioretiniene urmărite
– definirea noţiunilor şi sisteme de clasificare:
B. Analiza imaginilor

II.2.2.5. Arhivarea informaţiilor

1. Înregistrarea pacienţilor
S-a acordat atenţie manipulării datelor despre subiecţii studiului:
înregistrarea datelor iniţiale pe suport informatic a fost riguros verificată, eliminându-se
erorile de culegere, transferul de date între diferite programe de prelucrare a fost de
asemenea supravegheată, eliminându-se factorii de eroare prin aplicarea unor metode de
transfer automat al datelor (crearea de interfeţe între programe).
2. Crearea unor baze de date: ( fişiere şi tabele în Excel, Work-sheet în Epi Info).
Datele obţinute şi înregistrate prin metodele descrise mai sus, precum şi datele personale
culese de la pacienţi le-am stocat în fişiere pe care le-am utilizat apoi pentru arhivarea
finală a datelor despre fiecare pacient în baza de date Excel.
A fost creat un tabel în programul Microsoft Office Excel 2003, în care s-au înregistrat
datele culese. Atât capul de tabel cât şi informaţiile introduse au fost codificate pentru a
uşura munca de introducere şi prelucrare a lor.
Redau în continuare structura bazei de date, menţionând codurile folosite.
sex: M=masculin ; F= feminin ; mediul urban=U; rural= R
vậrsta = V ; corioretinita = CR .

II.2.2.6. Prelucrarea statistică

Aceasta a constat în 1.sistematizarea datelor individuale, centralizare şi grupare.

Criteriile de grupare a materialului statistic au fost:
• Vârsta
• Sexul
• Mediul de provenienţă
• Asocierile de manifestări clinice
• Asocierile altei patologii extraoculare

32
 • Focarul de infecţie
Am trecut la 2.calcularea sistemului de indicatori statistici, utilizând indicatori
primari, rezultaţi din prelucrarea datelor individuale şi indicatori derivaţi pentru
evidenţierea aspectelor calitative ale fenomenelor.

II.2.2.7. Analiza statistică

Analiza a fost efectuată cu următorii indicatori statistici rezultaţi din prelucrarea

primară a datelor: pentru calculul incidenţei bolii pe grupele de vârstă, sex, mediu de
provenienţă am folosit statistica procentuală. Dintre indicatorii tendinţei centrale am folosit
media aritmetică +/- deviaţie standard. Valorile extreme ale seriilor de variaţie le-am
exprimat prin minim şi maxim. Dintre indicatorii derivaţi am utilizat mărimi relative de
structură şi de coordonare. Dinamica lor a fost urmărită în procente şi în cifre absolute.
Pentru analiza bolilor asociate infecţiei toxoplasmice ca eventuale relaţii cauzale am apelat
la diferenţele statistice prin testul Pearson şi la calcularea riscurilor.
La lotul principal s-a urmărit concordanţa prezenţei anumitor caracteristici ale
patologiei oftalmologice de ansamblu, regionale sau sectoriale.
Rezultatele observaţiilor şi prelucrărilor primare, obţinute cu ajutorul evaluatorilor le-
am introdus în baza de date din programul Microsoft Office Excel 2003. Pentru a evita
eventualele erori în cazul culegerii manuale a datelor din raportul de examinare, a fost
verificată transferarea datelor în Excel, cu ajutorul unor calcule preliminare aritmetice.
Prelucrarea statistică a informaţiilor a fost realizată cu ajutorul altor programe :
Microsoft Office Excel 2003, pentru o parte dintre prelucrări ( grafice, sortări, etc.) şi
pentru alte teste statistice (chi-pătrat etc.), Epi Info 6 ; acesta din urmă este un software de
interes public, orientat înspre prelucrarea statistică a datelor provenite din investigaţii şi
cercetări clinice, realizat printr-o colaborare între Centrul pentru controlul Bolilor Atlanta,
Georgia (SUA) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la Geneva. S-a folosit pentru
prelucrări facilitatea oferită de acesta, care poate stabili dacă între patologia toxoplasmică
generală şi anumite caracteristici oftalmologice (considerate ca test de urmărit) există vreo
interdependenţă; s-au realizat: testul chi-pătrat, calculul p-ului statistic (legea lui Pearson),
a senzitivităţii şi specificităţii testului, calculul valorii predictive pozitive şi negative; de
menţionat că s-a considerat semnificativ statistic un chi >3,84 şi p<0.05 [9].

33
 În principiu, prelucrările datelor culese au fost conduse, în etape succesive, de
următorul raţionament:
1) s-a urmărit pentru care date există corelaţii semnificative statistic
2) pentru cele care se corelează semnificativ, s-au reprezentat grafic şi s-a observat
tipul de corelaţie
3) pentru cele a căror corelaţie are o semnificaţie clinică, practică, s-au calculat indici
de evaluare statistică.

34
 II.3. Rezultate

Formularea rezultatelor a constat în confruntarea rezultatelor prelucrării, verificarea

ipotezelor şi interpretarea lor.
În cei zece ani s-au confirmat 40 de cazuri de corioretinită cauzate de toxoplasmă,
care au fost internate la Clinica Oftalmologie. Dintre acestea, 7 cazuri în 1997, 6 în 1998,
tot 7 în 1999, 5 cazuri în 2000, doar un caz în 2001, în 2002 4 cazuri, doar unul în 2003,
unul în 2004, 3 în 2005 şi 5 cazuri internate cu corioretinită toxoplasmică în anul 2006. Am
prezentat în graficul de mai jos prin linia albastră numărul cazurilor de toxoplasmă,
respectiv cu linie roşie totalul cazurilor de corioretinită.

FIG. 3

P ON D E R EA TOX OPLASMEI D IN TOTALU L C OR IOR E TIN ITELOR

IN TER N ATE IN PE R IOAD A 1997- 2006
40
35
30
25
20 NR TOTA L
CORIORETINITE
15
CR
10 TOXOPLA SMICA
5
0

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Se poate observa în acest grafic cum corioretinitele au prezentat o evoluţie variabilă

ca număr de cazuri, dar corioretinita toxoplasmică se desenează printr-o linie mai plană,
încadrându-se cu diferenţe mici între 1 şi 7 cazuri pe an.
Dintre corioretinitele internate anual, am constatat câte au fost cauzate de
toxoplasmă din totalul acestora, precum şi câte cazuri au reprezentat faze de boală activă
localizată sau diseminată sau prezenţa unor leziuni cicatrizate. Este interesant de observat
cât de des corioretinita este bilaterală, mai ales cea de cauză toxoplasmică, aceste cazuri
fiind mai rare în literatura de specialitate. Am constat că doar 14% dintre corioretinite au

35
fost bilaterale în unul din anii luaţi în studiu, adică de 6,14 ori este mai frecventă
corioretinita monooculară. Din cele 215 cazuri de corioretinită internate, 40 au fost
toxoplasmice, reprezentând 18,6%.

FIG. 4

LOCALIZAREA CORIORETINITEI LA CAZURILE

DIN 1997

14%

CR AO
CR OD/OS

86%

Dintre cele 35 de cazuri de corioretinită internate în clinică în anul 1997, 7 au fost

cauzate de toxoplasmă, acestea reprezentând 20% din total. Un caz a fost de toxoplasmoză
congenitală care afecta ambii ochi, celelalte 6 cazuri descoperite la persoane adulte cu
boală dobândită. Dintre aceste 6 cazuri un pacient prezenta asociat şi uveită posterioară. În
centralizatorul de mai jos, cele 35 de cazuri totale, dintre care 30 monoocular şi 5
binocular, le-am repartizat şi după diagnosticul evolutiv menţionat: astfel, 2 cazuri erau
cicatriceale, 1 caz de corioretinită diseminată, în 6 cazuri se asociau şi alte afectări oculare.

36
 Tabel 1. Centralizator corioretinite internate în anul 1997

NR
CORIORETINITA CAZURI

CR AO 5

CR OD/OS 30

CICATRIZATA 2

DISEMINATA 1

CR SI ALTE BOLI OFTA 6

TOXOPLASMA 7

FIG 5

PONDEREA TOXOPLASMEI FATA DE ALTE CAUZE DE

CORIORETINITA IN 1997

20%

CR
CR TOXOPLA SMICA

80%

În anul 1998 au fost internate 22 de cazuri de corioretinită, dintre care 6 cauzate de

toxoplasmoză, acestea reprezentând 27% din totalul cazurilor de corioretinită. Corioretinita
s-a înregistrat în 5 cazuri binocular, 17 cazuri monoocular. 2 cazuri cicatriceale şi 1 caz
diseminată, 2 cazuri cu alte boli asociate. Două cazuri de toxoplasmoză sunt centrale AO,
cu cicatrici pe OD, un caz de toxoplasmă cu afectare maculară.

37
 Tabel 2. Centralizator corioretinite internate în anul 1998

NR
CORIORETINITA CAZURI

AO 5

OS/OD 17

CICATRICEALA 2

DISEMINATA 1

ALTE BOLI ASOCIATE 2

TOXOPLASMA 6

FIG. 6

PONDEREA CAZURILOR DE TOXOPLASMA IN ANUL

1998

27%

CR
CR TOXOPLASMICA

73%

În anul 1999 s-au înregistrat 29 de cazuri internate de corioretinită, dintre care 7

cauzate de toxoplasmă. La examenul fundului de ochi acestea prezentau corioretinită
centrală, dintre acestea un caz prezenta asociat atrofia nervului optic, un caz neuroretinită
unilaterală, un caz asocia degenerescenţă maculară. Dintre cazurile totale de corioretinită
ale acestui an unul prezenta corioretinită cicatriceală, restul boli acute. Din analiza
procentuală rezultă că 19% dintre cazuri au fost toxoplasmice. Dintre toate cele 29 de
cazuri, 24 au fost monooculare, 5 bilaterale, un caz de toxoplasmoză este bilateral.

38
 Tabel 3. Centralizator corioretinite internate în anul 1999

CORIORETINITA NR CAZURI

AO 5

OS/OD 24

CICATRICIALA 1

DISEMINATA 1

ALTE BOLI 7

TOXOPLASMA 7

FIG. 7

PONDEREA CORIORETINITEI TOXOPLASMICE IN

ANUL 1999

19%

CR
CR TOXOPLASMICA

81%

În anul 2000 s-au înregistrat numai 9 cazuri de corioretinită, dintre care 5 de

toxoplasmă, în acest an observându-se un procent foarte mare al acestei infecţii în
totalitatea cazurilor, respectiv 56%, adică mai mult de jumătate. Toxoplasmoză bilaterală la
2 cazuri, între care un caz de degenerescenţă maculară AO, un caz de corioretinită
toxoplasmică diseminată, una recidivantă asociată cu neuroretinită.

39
 Tabel 4. Centralizator corioretinite internate în anul 2000

NR
CORIORETINITA CAZURI

AO 3

OS/OD 6

DISEMINATA 2

ALTE BOLI 2

TOXOPLASMA 5

FIG. 8

PONDEREA TOXOPLASMEI INTRE CAZURILE DE

CORIORETINITA DIN 2000

44%
CR
CR TOXOPLASMICA
56%

Analizând anul 2001 s-au înregistrat 16 cazuri de corioretinită, dintre care 1 caz de
toxoplasmoză, adică 6% din total. Acest caz a fost depistat la o femeie adultă din mediul
rural, fiind o corioretinită diseminată.

40
 Tabel 5. Centralizator corioretinite internate în anul 2001

NR.
CORIORETINITA CAZURI

AO 6

OS/OD 10

CICATRICEALA 2

DISEMINATA 3

ALTE BOLI 2

TOXOPLASMA 1

FIG. 9

CORIORETINITA TOXOPLASMICA DIN ANUL 2001

6%

CR
CR TOXOPLASMICA

94%

Folosind aceleaşi calcule procentuale, am observat în următorul an, 2002, că din

cele 26 de cazuri de corioretinită internate 4 au fost de cauză infecţioasă toxoplasmică,
acestea reprezentând 15% dintre cazuri. Dintre cazuri două prezentau şi uveită respectiv o
keratouveită şi o panuveită OS.

41
FIG. 10

CAZURILE DE CORIORETINITA TOXOPLASMICA

DIN 2002

15%

CR
CR TOXOPLASMICA

85%

În 2003 au fost 12 cazuri de corioretinită, cu doar 1 caz de toxoplasma, la o femeie

de 27 de ani din mediul rural, reprezentând 8% dintre cazuri.

FIG. 11

CORIORETINITA TOXOPLASMICA DIN ANUL 2003

8%

CR
CR TOXOPLASMICA

92%

În anul 2004 am notat 26 de cazuri de corioretinită internate, dintre care 1

toxoplasmoză bilaterală asociată cu degenerescenţă maculară, la o femeie adultă din
mediul urban, adică 4% dintre cazuri. Acest caz, urmărit în internările succesive, s-a
reinternat în 2005 şi apoi în 2006, prezentând o reactivare a corioretinitei toxoplasmice.

42
FIG. 12

CORIORETINITA TOXOPLASMICA DIN 2004

4%

CR
CR TOXOPLASMICA

96%

În anul 2005 s-au înregistrat 3 cazuri de toxoplasmoză care au cauzat corioretinită,

un caz a fost bilateral, unul cicatriceal, o toxoplasmoză reactivată. Procentual, aceste cazuri
au reprezentat 14%.
În acest an am observat multe boli asociate cazurilor de corioretinită exceptând cele
toxoplasmice, anume: o keratită virală, 2 hemoragii maculare, o degenerescenţă papilară, o
atrofie de nerv optic, 3 nevrite optice, un caz cu strabism, un caz cu opacităţi vitreene, o
hemoragie internă asociată cu cataractă la un pacient diabetic.

Tabel 6. Centralizator corioretinite internate în anul 2005

CORIORETINITĂ NR. CAZURI

CR AO 8

CR OS/OD 14

CR DISEMINATA 1

CR CICATRICEALA 1

CR CU ALTE BOLI ASOCIATE 11

TOXOPLASMA 3

43
FIG. 13

CORIORETINITA TOXOPLASMICA DIN 2005

14%

CR
CR TOXOPLASMICA

86%

În final, în 2006 au fost 18 cazuri de corioretinită, dintre care 5 de toxoplasmoză,

adică 28% dintre cazuri.

Tabel 7. Centralizator corioretinite internate în anul 2006

CORIORETINITE NR. CAZURI

CR AO 2

CR OS/OD 16

CR ASOCIATE CU ALTE BOLI OCULARE 5

TOXOPLASMA 5

FIG. 14

44
 CORIORETINITA TOXOPLASMICA DIN 2006

28%

CR
CR TOXOPLASMICA

72%

Am încheiat astfel o etapă a cercetării statistice, aceea a studiului prezenţei

diagnosticului de internare ce corioretinită între diagnosticele din registrele de internare din
cei 10 ani studiaţi şi am prelucrat statistic informaţiile obţinute prin indicatorii procentuali
care au evidenţiat ponderea bolii cauzate de toxoplasma.
Am continuat analiza lotului principal luat în studiu după alte criterii de grupare a
materialului de lucru.
În total, cele 40 de cazuri de corioretinită toxoplasmică au fost analizate după
caracteristici de sex şi vârstă. Repartiţia pe sexe arată o prevalenţă netă la femei, frecvenţa
relativă demonstrând că femeile au prezentat boala de 2,33 ori mai des decât bărbaţii.

FIG. 15

REPRTITIA PE SEXE A CAZURILOR DE

CORIORETINITA TOXOPLASMICA

30%

femei
barbati

70%

45
 Repartiţia pe medii de provenineţă arată că majoritatea, respectiv 55% a cazurilor
provin din mediul urban, ceea ce înseamnă că frecvenţa relativă a bolii la oraşe este de 1,22
ori mai mare.
FIG. 16

REPARTITIA PE MEDII DE PROVENIENTA A

CAZURILOR DE CORIORETINITA
TOXOPLASMICA

45%
RURAL
URBAN
55%

În cadrul studiului pe grupe de vârstă, 8 cazuri au avut vârstele cuprinse între 6 şi

17 ani, 27 de cazuri între 20 şi 49 de ani şi doar 5 cazuri cu vârsta între 50 şi 72 de ani, se
observă că cel mai mic copil era de 6 ani, cel mai vârstnic bolnav de 72 de ani. La analiza
procentuală, relatată în figura 15 se subliniază că boala afectează cu prioritate persoanale
de vîrsta adultă, deci populaţia activă. Corelând aceste date cu prevalenţa bolii la femei, se
observă că este o boală care poate afecta mai frecvent femeia în perioada fertilă.

FIG. 17

REPARTITIA PE GRUPE DE VARSTA A

CAZURILOR DE CORIORETINITA
TOXOPLASMICA

13% 20%

COPII
18 - 49
50 - 72

67%

46
 Din analiza pe sexe am trecut la gruparea datelor pe fiecare sex în parte analizând
caracteristicile de vârstă, mediu de provenienţă.
Tabel 8. Analiza vârstelor pacienţilor de sex masculin
Medie 26,58 ani

stdev 19,08 ani

mod 34 ani

mediana 26 ani

min 6 ani

max 72 ani

Se observă că vârsta medie este tânără, de 27 de ani cu o deviaţie standard largă de

+/- 19 ani, deoarece vârstele extreme, respectiv minum de 6 ani şi maxim de 72 de ani sunt
largi. Se observă însă că valoarea cea mai frecventă este 34, mijlocul seriei 26. repartiţia pe
medii arată că 4 cazuri sunt din rural şi 8 din urban, de 2 ori mai frecventă la oraşe.
Dintre cele 12 cazuri de corioretinită la sexul masculin, 5 cazuri sunt congenitale.
La femei, din cele 28 de cazuri, 6 sunt congenitale. Dintre indicatorii derivaţi am utilizat
mărimi relative de structură şi de coordonare. Dinamica lor a fost urmărită în procente şi în
cifre absolute. Prin analiza statistică procentuală rezultă că 41,66% a cazurilor masculine
sunt congenitale, pe când la sexul feminin numai 21, 43%. Prin calculul indicatorilor
derivaţi am observat că aproape de 2 ori este mai mare numărul cazurilor de boală
congenitală la sexul masculin.
Am analizat cu aceiaşi parametrii lotul feminin de corioretinită toxoplasmică.
Tabel 9. Analiza vârstelor pacienţilor de sex feminin
media 35,46

stdev 14,07

modul 35

mediana 35

min 14

max 70

Se observă în centralizatorul de mai sus că vârsta medie este adultă, mai mare decât
la lotul masculin, de 35,46 de ani cu o deviaţie standard mai puţin largă de +/- 14 ani,
deoarece vârstele extreme, respectiv minum de 14 ani şi maxim de 70 de ani sunt ceva mai

47
înguste. Se observă însă că valoarea cea mai frecventă este 35 ani, foarte apropiată de cea
masculină, mijlocul seriei 35, mai mult ca la bărbaţi cu 9 ani. 10 cazuri sunt din mediul
rural şi 18 din urban, de 1,8 ori mai frecvent la femeile din oraşe.
Analiza zilelor de spitalizare ale pacienţilor cu corioretinită toxoplasmică este
redată în centralizatorul alăturat. S-au înregistrat perioadele de internare pentru toate
cazurile de corioretinită. Dintre acestea s-au analizat cele ale celor 40 de pacienţi cu
corioretinită toxoplasmică internaţi între anii 1997- 2006. Media aritmetică ponderată de
10,5 zile +/- deviaţia standard 4,40 reprezintă tendinţa centrală. Mediana de 10 zile împarte
lotul în două populaţii numeric egale. Cel mai frecvent am întâlnit mărimea de 8, obţinută
prin calcularea modului, iar valorile minimă şi maximă pentru seria studiată sunt 2 zile,
respectiv 21 zile. Acesta demonstrează că nu există o durată standard de internare şi că
fiecare caz este analizat şi tratat în funcţie de complexitatea cazului, severitatea lui şi
răspunsul la tratament.

Tabel 10. Centralizator al analizei zilelor de spitalizare ale pacienţilor cu

corioretinită toxoplasmică
PARAMETRU VALOARE

MEDIA 10,5 zile

SD DEV 4,4 zile

MAX 21 zile

MIN 2 zile

MEDIANA 10 zile

MODUL 8 zile

În contextul calculării indicilor de rentabilitate în spitale, un rol important îl are

analiza perioadei necesare pentru tratamentul diferitelor afecţiuni. De aceea am considerat
interesant de studiat statistic perioadele de internare pentru afecţiunea urmărită.
Analiza zilelor de spitalizare ale pacienţilor cu corioretinită este redată în
centralizatorul alăturat. S-au înregistrat perioadele de internare pentru toate cazurile de
corioretinită internate pe fiecare an între anii 1997- 2006.

48
 Tabel 11. Centralizator al indicatorilor statistici ai zilelor de internare pentru
corioretinită

parametru 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

media 12,31 11,36 11 9,11 8,38 6,5 6,83 8,12 6,91 6,89

stdev 5,01 3,94 3,56 3,10 2,80 2,58 2,29 3,00 2,14 3,69

modul 9 11 10 9 9 5 8 9 5 7

mediana 12 11 10 9 8,5 6,5 7,5 8,5 7,5 6,5

min 2 3 3 2 2 2 2 2 3 3

max 21 18 20 13 14 11 9 14 12 15

Media, adică media aritmetică ponderată a fiecărui an +/- deviaţia standard

reprezintă tendinţa centrală. Mediana împarte lotul în două populaţii numeric egale, faţă de
care avem acelaşi număr de zile de internare în cele două subgrupe. Cel mai frecvent am
întâlnit mărimea obţinută prin calcularea modului sau valoarea identică de zile de internare
cel mai frecvent repetată, iar valorile minimă şi maximă pentru seria studiată sunt
minimum de zile, respectiv maximul de zile de internare pentru diagnosticul de
corioretinită.
Totalizând zilele de internare pentru afecţiuni fără toxoplasmoză, obţinem
următorul centralizator, necesar pentru compararea indicatorilor celor două serii:
Numărul mediu de zile de internare este de 8,82, mai mic cu aproximativ două zile
decât cel înregistrat la corioretinita toxoplasmică, valoarea cea mai frecventă este 8 zile la
toxoplasmă, 9 zile la celelalte corioretinite.
Minimum de zile este în ambele situaţii de 2 zile, iar maximum a fost la un caz de
21, respectiv 20 la a doua serie. Considerăm semnificativă media ponderată a zilelor de
internare mai mare puţin la cazurile cu toxoplasmoză decât la cele fără toxoplasmoză.

49
 Tabel 12. Indicatori statistici ai zilelor de internare pentru corioretinită

PARAMETRU VALOARE (zile)

MEDIA 8,82

STDEV 3,51

MODUL 9

MEDIANA 8,5

MINIM 2

MAXIM 20

Am urmărit analiza perioadelor de internare pe sexe pentru a observa dacă există o

diferenţă între durata evoluţiei bolii la femei şi la bărbaţi.
La sexul masculin am prezentat rezultatele prelucrate în centralizatorul de mai jos.

Tabel 13. Analiza zilelor de internare la pacienţii de sex masculin

Medie
10,25
Stdev
2,67
Mod
10
Mediana
10
Min
5
Max
13

Dacă la lotul întreg de corioretinite perioada medie de internare ponderată este de

8,82 zile, la bărbaţi este mai mare cu aproape 2 zile, de 10, 25 zile dar similară cu cea a
lotului total de corioretinită toxoplasmică, cu un modul de 10 acelaşi cu al lotului complet
de studiu, dar mai mare faţă de 9 la toate corioretinitele, o mediană de 10 faţă de 8,5 şi
valori extreme de 5, respectiv 13 zile, încadrându-se într-un interval mai mic decât cel al
lotului general.

50
 Urmând acelaşi studiu, la femei am găsit următoarele valori.

Tabel 14. Analiza zilelor de internare la pacienţii de sex feminin

media 10,61

stdev 4,99

modul 8

mediana 9

min 2

max 21

Media ponderată a zilelor de internare este sensibil egală cu cea a cazurilor la sexul
masculin, doar cu o deviaţie standard mai mare, având şi valori extreme mai mari de 2,
respectiv 21 de zile, acestea fiind valorile extreme şi la nivelul întregului lot de
corioretinite din registrele de internare. Prezintă însă un modul de 8 zile ca valoare cea mai
frecventă, mai mic decât la lotul general sau cel masculin.
Analiza statistică a continuat cu cercetarea ponderii cazurilor din analiza noastră în
totalul internărilor în clinică. Astfel, în anul 1997 s-au internat 1951 de pacienţi, înregistraţi
în registrul de internări cu diferite boli. Dintre aceştia 35 prezentau corioretintă, respectiv
din cei 35 am găsit 7 cu toxoplasmă, unul asociind şi panuveită. Căutând în registre alte
cazuri de toxoplasmă, am observat cazuri de uveite posterioare toxoplasmice fără
corioretinită.
În vederea stabilirii eventualei relaţii cauzale între toxoplasmoză şi corioretinită am
apelat la diferenţele statistice prin testul Pearson şi la calcularea riscurilor.( vezi Tabelul
15).

Tabel 15. Numărul de cazuri pentru principalele boli asociate cu toxoplasmoza din
totalul internărilor în 1997 şi diferenţa statistică cu testul Pearson

Cazuri CR CR absentă Total Diferenţa

internate prezentă statistică
toxoplasmoza 7 3 10 RR= 48,5
prezentă
Toxoplasmoza 28 1913 1941 χ ²= 265
absentă
Total 35 1916 1951 p< 0,0001

51
 Pe baza valorilor obţinute la calculul riscurilor s-a putut dovedi o relaţie de
cauzalitate evidentă între corioretinită şi toxoplasmoză, ( RR= 48,5), existând şi diferenţe
statistic semnificative între loturi ( p< 0,0001).

Tabel 16. Numărul de cazuri pentru principalele boli asociate cu toxoplasmoza din
totalul internărilor în 1998 şi diferenţa statistică cu testul Pearson

Cazuri internate CR prezentă CR absentă Total Diferenţa

statistică
toxoplasmoza 6 4 10 RR= 77,6
prezentă
Toxoplasmoza 16 2055 2071 χ ²= 333
absentă
Total 22 2059 2081 p< 0,0001

Pe baza valorilor obţinute la calculul riscurilor s-a dovedit o relaţie de cauzalitate

evidentă între corioretinită şi toxoplasmoză, ( RR= 77,6), existând şi diferenţe statistic
semnificative între loturi ( p< 0,0001).

Am analizat pentru comparaţie unul dintre anii în care corioretinita toxoplasmică a

fost cea mai puţin frecventă, respectiv în anul 2003 din 2463 de cazuri internate în clinică,
12 au avut corioretinită, din care doar 1 toxoplasmică.

În anul 1999 din cele 1945 de internări, 29 au fost pentru corioretinită dintre care 7
cu corioretinită toxoplasmică, în 2000 din 2295 de intrenări 5 corioretinită toxoplasmică, în
2001 din 2379 de internări 1 singur caz de corioretinită toxoplasmică, 2002 cu 2436 cazuri
şi 4 pentru studiul nostru, în 2004 au fost 2533 internări cu 26 de corioretinite, dar numai o
toxoplasmoză cu corioretinită, în 2005 din 2046 internări 3 în lotul nostru, respectiv în
2006 din 2500 de internări 4 cu cororetinită toxoplasmică.

52
 FIG. 18

PONDEREA CORIORETINITEI DIN TOTALUL

INTERNARILOR PE 10 ANI

2
1%

1
99%

Tabel 17. Numărul de cazuri pentru corioretinitele asociate cu toxoplasmoza din totalul
internărilor în 2003 şi diferenţa statistică cu testul Pearson

Cazuri CR CR absentă Total Diferenţa

internate prezentă statistică
toxoplasmoza 1 5 10 OR= 44,5
prezentă
Toxoplasmoza 11 2446 2457 χ ²=
absentă 32,46
Total 12 2451 2463 p< 0,0001

Pe baza valorilor obţinute la calculul riscurilor s-a dovedit o relaţie de cauzalitate

evidentă între corioretinită şi toxoplasmoză, ( OR= 44,5), existând şi diferenţe statistic
semnificative între loturi ( p< 0,0001).

Din cele 40 de cazuri din lotul principal, 3 pacienţi au prezentat concomitent cu

corioretinita şi uveite, 5 cazuri prezentau şi corioretinite, 3 cazuri degenerescenţă maculară.

Pentru validarea ipotezelor, s-a realizat un studiu secundar la Clinica de Boli

Infecţioase, unde s-a evaluat un lot de cazuri din registre din 3 ani consecutivi, luându-se în
calcul tot al 5-lea caz de toxoplasmoză internat. S-a studiat în foaia de observaţie
diagnosticul privind localizarea infecţiei, iar din anamneză care a fost cosniderat focar de
infecţie.

53
 Tabel 18. Distribuţia pacienţilor cu toxoplasmoză după localizarea infecţiei pe anii
de studiu

An de Toxoplasmoza Toxoplasmoza Toxoplasmoza Toxoplasmoza Total

studiu oculară genitală ganglionară latentă
2004 1 16 6 2 25

2005 2 16 3 0 21

2006 7 13 4 3 27

TOTAL 10 (13,7%) 45(61,64%) 13(17,81) 5(6,85%) 73

Din datele prezentate, rezultă că dintre cazurile de boală manifestă cel mai mic
număr îl reprezintă cazurile de toxoplasmoză oculară, cele mai frecvente fiind cele
genitale, urmate de cele ganglionare.

Aceste 73 de cazuri au fost analizate şi din perspectiva agentului cauzator de

infecţie.

Tabel 19. Posibile surse de infecţie pentru pacienţii cu toxoplasmoză

ANIMAL NR. CAZURI %

Pisică 26 35,61
Câine 3 4,11
Necunoscut 44 60,28
TOTAL 73 100

Din acest studiu reiese că semnificativ, peste 35% a cazurilor au contactat boala de
la pisică.

54