TEMA: PLACA BACTERIANĂ.

COMPOZIŢIA CHIMICĂ.
MECANISMELE DE FORMARE.

ELABORAT: FULGA LUDMILA

GRUPA: S2010
NOȚIUNE DE PLACĂ BACTERIANĂ
• Placa bacteriana - este o pelicula subtire si lipicioasa ce se formeaza pe smalt
si care este formata din diverse tipuri de bacterii si resturi alimentare.

• Placa bacteriana - reprezinta un ecosistem de bacterii sub forma unui biofilm

dentar. Aparitia acesteia este influientata de mai multi factori, pe langa cel
principal si anume dieta alimentara, ph-ul salivar, cantitatea de saliva si
afectiunile sistemice. Se poate observa usor la nivelul limitei dintre dinte si
gingie printr-o coloratie galbuie (placa bacteriana supragingivala) iar dintele
isi pierde luciul, devenind mat.
Dintele, odata erupt in cavitatea bucala, se poate acoperi de mai multe
tipuri de depozite:
Depozite dentare moi:
- placa bacteriana
- pelicula dobandita
- materia alba
- resturile alimentare.
Depozite dentare dure:
- tartrul dentar.
Materia albă este un depozit moale, gros care acopera de obicei placa bacteriana
veche, aparand de culoare alb, alb-gri, foarte asemanator branzei de vaci,
indentificabil usor prin inspectie.

Structural - agregarea bacteriilor vii sau moarte, leucocitelor, proteinelor salivare,

resturilor alimentare şi celulelor epiteliale descuamate, ce se acumulează pe suprafaţa
PB, lipsită de structura internă regulată caracteristică plăcii.

Deosebirea - calitatea aderenţei la structurile

subiacente.
Dacă depozitul se poate îndepărta prin
acţiunea mecanică a spray-ului de apă, se
vorbeşte de „materie albă”, dacă însă acesta
rezistă tentativei de îndepărtare, se numeşte
„placă bacteriană”.
Aşadar, materia alba, se poate elimina prin
clătire viguroasă cu apă sau prin irigaţii.
Materia alba – inflamatie gingivala si demineralizari
Pelicula dobândită este un depozit moale, translucid, omogen,
insolubil, acelular, subtire, amicrobian, format din glicoproteine de
orgine salivara, absorbite la suprafata smaltului dentar.

- nu se poate elimina prin clătire viguroasă cu apă

- poate fi eliminată prin intermediul unei profilaxii profesionale.
- incepe sa se formeze imediat dupa eruptia dintilor in cavitatea bucala, sau la
cateva minute dupa o curatire mecanica minutioasa, creste in grosime in interval de
ore si prezinta semne histologice de initiere a colonizarii bacteriene.

Pelicula dobandita prezinta o grosime de 0.1-0.8ym,

(Yoctometru=10−24)avand grosimea cea mai mare, in
apropierea marginii gingvale.
Resturile alimentare sunt particule materiale, care se pot desprinde prin
mişcările musculare(autocuratire), curatire artificiala, mecanica, şi prin clătirea
energica a cavitatii bucale cu apă.
Cel mai frecvent, ele se depun in treimea cervicala a dintilor si în zonele
interdentare, prin presare verticala sau orizontala.
Stagnarea resturilor alimentare – mirosuri neplacute, carie, boala parodontala.
Colonizarea bacteriilor este benefica pentru acestea deoarece componentele
peliculei le servesc ca nutrienti.
Pelicula dobandita se formeaza deasemenea si pe celelalte suprafetele existente in
cavitatea bucala, cum sunt diversele restaurari si lucrari protetice, tartru, avand
structura similara celei formate pe dintii naturali si bineinteles poate fi colonizata de
bacterii.
Pelicula este un loc de adeziune preferenţial pentru bacteriile bucale, constituind
elementul primordial al plăcii.
CLASIFICAREA PLACII BACTERIENE

In functie de:
- localizare
- efectul asupra ţesuturilor dentare
- efectul asupra parodonţiului marginal
- vechime
- aderenţă
- localizare - luând în considerare relaţia cu marginea gingivală, PB se poate
diferenţia în două categorii:
• supragingivală:
- placă coronară – în contact doar cu structura dentară dură
- placă marginală – în contact atât cu suprafaţa dintelui cât şi cu marginea gingiei
• subgingivală.
-efectul asupra ţesuturilor dentare:
• cariogenă
• necariogenă

-efectul asupra parodonţiului marginal:

• parodontogenă
• neparodontogenă
COMPOZIȚIA PLĂCII BACTERIENE
• Placa bacteriana este constituita in principal dintr-un ecosistem microbian in
continua proliferare la care se adauga leucocite, macrofage, celule epiteliale in
diversii statii de integritate anatomica toate cuprinse intr-o matrice organica.
- 80% apă
- 20% substanţă uscată din care:
- 70 % microorganisme,
- 30 % matrice intercelulară formată din substaţe minerale şi organice.
Matricea intercelulară este constituită din material organic si anorganic.

Material organic:

- proteine (amilază, fosfatază, lizozim, IgA) de origine discutabilă. Se pare că la

început ele sunt salivare şi mai apoi, în placa bacteriana matură, devin
microbiene.
polizaharide - în proporţie relativ egală cu proteinele cu care formează complexe
glicoproteice.
- bacteriile sintetizează 2 tipuri de polizaharide:
- extracelulare: dextran şi levan, glucan, mutan
- intracelulare: glicogen (înmagazinate de bacterii prin enzime).
- glicoproteine, provenite în principal din salivă. Ele asigură vâscozitatea salivei şi sunt de
două feluri:
- glicoproteine cationice, cu încărcătură electrică pozitivă care sunt nevâscoase şi
- glicoproteine anionice, extrem de aderente de suprafeţele dentare.

Se presupune că o salivă cu vâscozitate mai mare facilitează formarea şi aderenţa

corespunzătoare a peliculei şi ulterior a microorganismelor pe suprafeţele dentare.
- cantităţi neînsemnate de ramnoză, galactoză, metilpentoză, bacterii pe cale de distrugere.

Materialul anorganic este reprezentat de Ca, P, Mg, K, Na, F. Provenienţa lor este
salivară, alimentară şi din aplicaţiile topice (cum este cazul fluorului).
ETAPA DE FORMARE A PELICULEI
PRIMARE CARE ACOPERĂ DINTELE
• Pelicula primară – reprezintă faza inițială de dezvoltare a plăcii bacteriene.
Toate structurile din cavitatea orală vor fi acoperite de o pelicul ă cu structura
organică formată din flicoproteine salivare, lichid crevicular, resturi celulare
și produse de metabolism. Acestea se depun în porozitățile smal țului datorate
imperfecțiunii dezvoltării și servesc ca substrat nutritiv ca dezvoltarea
bacteriilor.
Primul stadiu în formarea peliculei îl constituie absorbţia glicoproteinelor pe suprafaţa
hidroxiapatitei. Proteinele astfel absorbite se denaturează, devenind insolubile.

După curăţirea suprafeţelor dentare cu ajutorul periei de dinţi, aria examinată la microscop apare
cu mici „zgârieturi" şi material organic restant în micile defecte ale smalţului.

În decurs de 20 minute suprafaţa dintelui se acoperă de o masă amorfă dispusă sub formă de
cupolă sau boltă, care după o oră confluează, fiind mai globuloase şi mai numeroase, iar după 14
ore întreaga suprafaţă devine coalescentă.

La scurt timp dupa formare, la nivelul peliculei apar primele microorganisme colonizatoare, si
deci transformarea acesteia in placa bacteriana.
ETAPA DE COLONIZARE BACTERIANA INIȚIALĂ
A ACESTEI PELICULE
Trecerea de la peliculă la placa bacteriana e foarte rapida, ea se face prin depunerea
primului strat de bacterii, celule epiteliale si polimorfonucleate.
Formarea inițială a plăcii bacteriene dureaza aproximativ 2 ore, după apariția sa placa își
dublează masa și bacteriile devin coalescente si in decurs de 21 zile coloniile microbiene devin
stabile.
Primele microorganisme care adera se numesc colonizatori primari sau specii pioniere.
Acestia au abilitatea sa se lipeasca direct de pelicula dobandita.
Cei care sosesc apoi sunt colonizatorii secundari si ei au capacitatea de a coloniza un strat
bacterian existent, dar nu pot adera direct la pelicula ca si colonizatorii primari.

General vorbind, colonizatorii primari nu sunt patogeni, se pare ca, colonizatorii secundari,
sunt agentii etiologici ai cariei si bolii parodontale.

Primele bacterii colonizatoare (colonizatorii primari) sunt cocii si, uneori, forme
filamentoase, gram pozitive.
Cocii sunt primii care pot adera datorita, dimensiunii mici, formei sferice, ce necesita o
energie mica de fixare, si prezentei unei enzime de suprafata ce le faciliteaza fixarea.

Dupa fixare, acestia, isi incep multiplicarea si activitatea metabolica, placa bacteriana
dezvoltandu-se si maturizandu-se.

In 2 zile placa isi dubleaza astfel grosimea, ingrosare care se datoreaza interactiunii si
multiplicarii continue a bacteriilor, la care se adauga si microorganismele fixate secundar.
 Trecerea de la stadiul de peliculă la cel de placă bacteriană este extrem
de rapid. Această etapă se numeşte colonizarea bacteriană.
În general primele microorganisme formează un strat monocelular, urmând
ca prin aderare, ataşare şi implantare, în funcţie de factorul timp, să apară şi
celelalte bacterii.
Componenta microbiana a placii pe masura maturizarii ei, se modifica astfel:

In ziua 1 si 2: apar in principal coci gram pozitiv, in principal S. mutans si S. sangvis.

din ziua 2-a spre a 4-a: desi predomina inca cocii, apare un nr. crescut de forme filamentoase si
bacili gram-pozitivi, pe a cararor suprafata se fixeaza coloniile de coci ( aspect de stiulete de
porumb).

din ziua a 4-a spre a 7-a: predomina bacilii, formele filamentoase si fusobacteriile. In
profunzimea placii apar spirochetele gram negative si vibrionii;
Intre zilele 4 si 5 au loc schimbarile cele mai dramatice la interfata dinte – placa, aici
supravietuind doar bacteriile facultativ sau obligatoriu anaerobe; cocii vor domina numai in
straturile superficiale ale placii.

- din ziua a 7-a spre a 14-a avem o proportie mare de spirochete si vibrioni, iar in profunzime
un numar mare de bacterii gram-negative, anaerobe; apar celule sangvine din seria alba.
din ziua a 14-a spre a 21-a, cand placa bacteriana este matura, bine constituita, predomina
aceleasi spirochete si vibrioni, si doar in straturile superficiale, gasim coci si forme
filamentoase.
Depunerea maximă este atinsă după un interval de 30 de zile.
De retinut faptul că PB este insolubilă în salivă, iar eliminarea ei fizică este posibilă doar prin
mijloace mecanice.

Viteza de formare a plăcii este un indicator sensibil al riscului de îmbolnăvire oro-

dentară şi depinde de:

• coborârea pH-ului la valori acide;

• lipsa igienei orale;
• frecvenţa consumului de hidrocarbonati;
• descuamarea exagerată a mucoasei orale;
• modificări calitative (vâscozitate) şi cantitative ale salivei;
• integritatea morfo-funcţională a factorilor naturali de apărare din cavitatea bucală.
ETAPA DE MATURARE A PLĂCII BACTERIENE

• Odată formată placa bacteriană, continuă sa se populeze cu bacterii secundare,

sa se maturizeze, astfel încît în final, se concentrează în structura sa o cantiate
foarte mare de germeni. În 30 de zilede la colonizarea peliculei primare cu
microorganisme, apare placa bacteriană matură. Alți constituen ți ai pl ăcii
bacteriene mature, pe lîngă mi/o sunt celulele epiteliale, leucocitle, eritrocite,
particule alimentare și protozoare. Placa matur ă are capacitatea de a metaboliza
foarte rapid zaharoza din aportul alimentar prin lanțul glicolitic, producînd acizi
organici care asigură o scădere profundă și prelungită a pH plăcii.
PLACA BACTERIANĂ ESTE UN FACTOR
DETERMINANT PENTRU

•Tartru
•Carii
•Gingivită
•Parodontită
CARII

• Caria e fenomenul de iterare a țesuturilor dentare determinat de agen ții patogeni

prezenți în placa bacteriană de pe suprafața dinților
• Fără o igienă riguroasă după siecare masă, mediul creat in cavitatea oral ă permite
dezvoltarea bacteriană, care vor elimina acizii și vor distruge treptat smal țul
producînd demineralizarea și ulterior caria.

Bacterii parodontogene:
- Veilonella alcalescens
- Fusobacterii
- Spirochete
- Prevotella intermedia
- Porfiromonas gingivalis
- Bacteroides forsythus
- Actinobacillus actinomycetemcomitans.
PARODONTITA
• Reprezintă stadiul avansat de lezare a structurilor de susținere a dinților, atunci cand
procesul distructiv interesează și osul. Dacă inflamația gingivală nu este stopat ă,
bacteriile vor coloniza suprafețele dentare profunde, producând liza osoas ă. Osul se
va retrage, dinții devin mobili și în scurt timp cad de pe arcadă. De asemenea, placa
dentară neîndepărtată constant și riguros se va solidifica ducând la apariția tartrului.
• Acesta este un alt factor care contribuie la formarea matricei. El fiind influentat de
dieta. Aportul de carbohidrati determina cresterea proceselor fermentative cu
scaderea pH-ului, ceea ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor producatoare de acid
uric: unele specii de streptococi, lactobacili. Unele bacterii pot lega glicogenul si
prelungesc producerea de acid chiar dupa epuizarea celor alimentari.
TARTRUL

• Un depozit mineral – organic ce aderă la suprafața dentară, lucrari protetice,

aparate ortodontice, datorita mineralizării plăcii bacteriene. Tartrul e format
din substanțe minerale, cît și din componente organice ca cele din placa
bacteriană.
• Tartrul e acoperit de un strat de placă bacteriană nemineralizat ă înc ă.
GINGIVITA

• Inflamația gingivală, sau gingivita, este consecința principală a depunerii

plăcii dentare. Organismul, prin mijloacele naturale de ap ărare, va încerca s ă
se opună atacului bacterian. Datorită activității intense defensive, la nivelul
gingiilor se va declanșa inflamatia. In acest stadiu, cu ajutorul unul protocol
strict de igienă realizat de către medicul stomatolog, gingivita poate remite,
fără a lăsa sechele.
PLACA BACTERIANĂ SUPRAGINGIVALĂ
• Placa bacteriana surpagingivala adera de surpafata dintilor in imediata vecinatate a
marginii gingivale libere si prezinta o zona coronara si una marginala, mai aproape de
gingie.
• La aproximativ o ora dupa spalare, pe surpafetele dintilor incepe depunerea unui depozit
organic din saliva, alcatuind pelicula. Pelicula are o compozitie heterogena: -
glicoproteine – cabohidrati – imunoglobuline
PLACA BACTERIANĂ SUBGINGIVALĂ
• Placa bacteriana subgingivala are o contributie mai mare din partea lichidului gingival
comparativ cu saliva si ratia alimentara pentru formarea matricei. Dupa a 21 zi , microflora
devine polimorfa ceea ce cauzeaza gingivitele. Hipertrofia gingiei protejeaza bacteriile
colonizate, iar placa supragingivala protejeaza placa subgingivala , creind conditii de anaerobioza.
Are 3 zone:
- asociata surpafetei dentare
-asociata epiteliului santului gingival
- asociata testului gingival
MECANISMELE DE PATOGENITATE
BACTERIANA IN BOALA PARODONTALA.

• Mecanisme directe de patogenitate bacteriană.

• Mecanisme indirecte de patogenitate bacteriană.
MECANISME DIRECTE DE PATOGENITATE
BACTERIANĂ
• Mecanisme directe, ce include actiunea nociva a unor factori bacterieni ce tin de
structura celulara a acestora, invazia tesuturilor, producerea de exotoxine,
eliberarea endotoxinelor, elaborarea de enzime cu rol de agresiune asupra
componentelor tisulare adiacente.
MECANISME INDIRECTE DE PATOGENITATE
BACTERIANĂ

• Mecanisme indirecte include raspunsul imunologic al gazdei, care incearca

sa se apere fata de agresiune bacteriana, mecanisme care insa pot deveni ele
insele factori de agravare si progesie ai leziunilor parodontale.

Bacterii parodontogene:

- Veilonella alcalescens
- Fusobacterii
- Spirochete
- Prevotella intermedia
- Porfiromonas gingivalis
- Bacteroides forsythus
- Actinobacillus actinomycetemcomitans.
METODELE PRINCIPALE PRIN CARE PUTETI
PREVENI DEPOZITAREA PLACII BACTERIENE

• Periajul dentar zilnic

• Utilizarea apei de gura
• Evitarea alimentelor care se lipesc de dinti
• Vizitarea medicului stomatolog in mod regulat
• Respectarea periajului matinal
• Consumul alimentelor benefice pentru dantura