Curs 8, 9

Placa Bacteriana
Forme clinice
1. initial pe dinti se depune placa dentara supragingivala care neindepartata zilnic se
maturizeaza si determina inflamarea tesutului gingival cu tumefierea si desprinderea
marginilor gingivale de dinte si insinuarea placii subgingivale unde se constitue o placa
diferita d.p.d.v. al diferentei microbiene si al afectiunilor generale
2. P.D. supragingivala - se formeaza in 1/3 cevicala a coroanelor si mai ales in regiunile
aproximale retentive. Mai redusa pe suprafetele orale ale dintilor maxilari datorita inclinarii
lor spre V si mobilitatii limbii . Depunerile sunt favorizate de o serie de factori locali:
• incongruenta dento-alveolara prin inghesuire
• retentivitatii artificial
• lucrari stomatologice supraextinse nefinisate
• suprafete dentare rugoase.
Cercetarile arata ca si in aceste situatii printr-un control corect al placii se pot obtine
indici de placa la aceleasi valori ca si in cazul danturii perfect aliniate. Clinic PD se poate
indentifica prin inspectie , palpare cu sonda (razuiri), colorarea ei cel mai recomandabil.
La nivelul PD se intalnesc obisnuit 250-400 de specii microbiene, insa nr lor variaza de
la un moment la altul, de la un spatiu la altul, de la un individ la altul, de la o rasa la alta. In
plus intre compozitia microbiana a placii supragingivale si subgingivale exista mari deosebiri
la acelasi individ. La toti indivizii se intalnesc un numar de microorganisme: Streptococcus
Sanguis, Streptococcus Sorbinus, Streptococcus Mutans, Actinomicetele.

Placa dentara subgingivala este formata prin insinuarea placii dentare supragingivale
in spatiul subgingival, flora microbiana fiind influentata initial si partial de compozitia
microbiana a celei supragingivale. Pe masura ce placa subgingivala se maturizeaza se secreta
o flora microbiana specifica, patogena, alcatuita din microorg anaerobe, G-, mobile
Placa supragingivala matura din vecinatatea gingiei determina inflamarea acesteia,
inflamarea generand o crestere de lichid crevicular ce se secreta natural cu scopul de a curata
santul gingival si prin componente de a limita activitatea microorg cantonate la acest nivel.
Flora microbiana secretata va fi una speciala, ce se hraneste cu componentele fluidului
crevicular secretat.
Compozitia microbiana a placii subgingivale se deosebeste de cea PD supragingivale
datorita accesului limitat oferit de santul gingival spre cavitatea orala si unde substantele
salivare patrund si au influenta minima. Zona este ferita de efectele perierii mecanice
efectuate zilnic de pacient motiv pt care nu exista nevoia fixarii microorg mobile si neatasate
aici. Vor supravietui doar acele microorg ce se hranesc cu proteine, spre deosebire de cele
supragingivale care necesita carbohidrati pt supravietuire.
Se intalnesc :
→ Porphyromonas Gingivalis si Prevotella Intermedia – ce se hranesc cu Hb
→ Campilobacter - se hraneste cu hidrogen gazos produs prin descompunerea microbiana a
acidului lactic

Intre microorg subgingivale se stabilesc interelatii : spirochetele ca Treponema

Denticola are nevoie pt supravietuire de prezenta Tomainelor produse de alte specii ca
Fusobacterium. Prevotela Orallis si Veillonella produc vit K (menakinona) necesara
supravietuirii altor specii ca Prevotella Intermedia si Porphyromonas Gingivalis;
Actinobacilus Actinomicetemcomitans produc bacteriocine care inhiba fixarea
Streptococcului Sanguis.
PD subgingivala → asociata dintelui

1
Curs 8, 9

→ asociata peretelui moale a santului gingival

PD subgingivala asociata dintelui

-alcatuita din bact filamentoase G+, coci si bacilli G+ si G- ce in straturi superioare sunt
fixate si tinute pe loc prin intermediul matricei intermicrobiene. Pe masura ce avansam spre
apical, compozitia microbiana se modifica, apar frecvent bacilli G- care nu prezinta o
orientare speciala.
!!! La nivelul cementului radicular si in canaliculele dentinare radiculare existente la nivelul
santului gingival se insemineaza microorg patogene ce repopuleaza spatiul subging la anumite
perioade de timp dupa interventii stomatologice si prin care infectia parodontala recidiveaza.

PD subgingivala asoc peretelui moale al santului gingival

- alc in principal din bacterii mobile si spirochete ce nu prezinta o orientare anume si ce
reprezinta principalele microorg patogene parodontale
Studiile efectuate au permis stabilirea florei microbiene specifica pe diversele afectiuni
gingivo-dentare. In cazul gingiei sanatoase, microflora este reprezentata de specii G+
facultative anaerobe, 2/3 fiind cocci. Se intalnesc predominant streptococci, ce se vor hrani ca
si in PD supraging prin metabolizarea rapida a zaharurilor cu realizarea polizaharidelor
extracelulare ce le favorizeza acumularea si multiplicarea.
In caz de gingivita, forma reversibila de afectare a tesutului moale din jurul dintelui se
constata ca apare la 10-21 zile de la inceperea acumularii placii si a maturizarii ei.
In fazele initiale → cocii+bacilii G+; prin maturizare se intalnesc cocci G-, forme
filamentoase (actinomycetele)
In stadiile avansate de gingivita severa se obs ca nr speciilor anaerobe, G- ↑ in special
pe seama bacililor; intalnim preponderent: Fusobacterium, Prevotella Intermedia. Creste
deasemenea nr bacilililor mobili, apar spirochetele.

Clinic – primele semne de gingivita:

• ↑ fluxului fluidului crevicular
• sangerare - la periaj (obs de pacient)
- la palparea santului ging (de specialist)

Gingivita = inflamatie nespecifica localizata la nivelul lizereului gingival, care indiferent de

stadiu poate fi total reversibila printr-un control zilnic si eficient al placii

Forme
gingivita: - acuta
- subacuta
- cronica

In cazul parodontopatiilor exista o flora microbiana specifica ce genereaza placi

subging patogene, inflamatia extinzandu-se de la nivelul parodontiului de invelis la cel de
sustinere prin care sunt afectate legaturile parodontale, cementul radicular si osul alv.

Parodontopatia adultului – flora microbiana specifica alc in princ din:

• Porhyromonas gingivalis
• Prevotella intermedia
• Actinobacilus actinomycetemcomitans

2
Curs 8, 9

Exista si o forma de parodontopatie agresiva a adultului – forma cu evolutie rapida si ce

progreseaza, in ciuda tratamentelor parodontale si ingrjirilor corect efectuate. Dintre microorg
implicate:
•Fusobacterium nucleatum
•Prevotella intermedia
•Actinobacilus actinomycetemcomitans
•Peptostreptococus micro
•Porphyromonas gingivalis
•Campilobacter recta

Cauza insuccesului tratamentului este imposibilitatea inlaturarii florei patogene

subging si la care se adauga alterari ale rasp imun, strans legat de fumat; acesta determina
alterarea fagocitozei ce se realizeaza obisnuit la nivelul PMN neutrofile.

Parodontita juvenila localizata

- clasic se constata ditrugeri masive ale osului alv. Circumscrise incisivilor si molarilor
de 6 ani. Afectiunea se intalneste inca din adolescenta la indivizi aparent sanatosi la care
parodoxal se constata o cantit ↓ de PD
- cauza: genetica – imposibilitatea neutrofilelor de a-si exercita functia de migrare in
focarul inflamator si fagocitoza
- microorg incriminat: Actinobacilus actinomycetemcomitans, tratamentul fiind de
regula general prin adm de TETRACICLINA
Afectarea variaza dpdv parodontal a diversilor indivizi si a diverselor arii la acelsi individ se
daroreaza si virulentei microorg parogene prezente la un moment dat. Pt ca un microorg sa fie
virulent, patogen, sa det boala, el trebuie sa actioneze si sa existe in vecinatatea tesutului
afectat. Microorg va actiona direct prin intermediul toxinelor si a enzimelor produse si
indirect prin endotoxine ce modifica rasp imun al gazdei.
Direct:
Enzime: • Porphyromonas gingivalis → colagenaze (degr fibrelor de colagen
• Bacteroides forshytus + Treponema denticola → tripsina (degr elem comp ale
tes parodontal)
Toxine: • Actinobacilus actinomycetemcomitans → rezorbtie osoasa
• Porphyromonas gingivalis + Prevotella intermedia +Actinobacilus → ditructia
fibroblastului si alterarea proc. de sinteza a colagenului

Indirect:
Endotoxine = subst din struct microorg G-
→ actioneaza stimuland producerea de PGL E2 si IL1β de la nivelul macrofagelor =>
inflamarea gingiei si rezorbtie osoasa
Microorg act si prin evitarea sistemului de aparare imuna a gazdei: Porphyromonas gingivalis,
Bacteroides Forshytus, Treponema Denticola prin proteaza determina degradarea moleculara
de Ig si proteine din seria complementului

Metabolismul placii supragingivale

Pe durata vietii, microorg placii metabolizeaza elem nutritive generand metabolizarea placii.
Produsii finali ai lui contribuie in principal la formarea, ingrosarea si maturizarea PD
→ e influentat de: - regim alimentar
- ph-ul fluidului oral

3
Curs 8, 9

- competitia microbiana
- raps inflam imun

Prin componenta microbiana, el este influentat de frecventa aportului de glucide (zahar – in

special), ce constituie elem nutritive referential pt microorg: S. mutans, S. sanguis, mitis,
salivarius, prin care se favorizeaza ingrosarea PD => proprietati ce-i confera agresivitate

Prin degradarea → glucidelor se produc - acizi

- polizaharide – intra/ extracel
→ hidrocarbonatelor se prod acizi: piruvic, lactic, acetic, formic, propionic,
alcool etilic si CO2 => produsi ce dovedesc ca microorg component pot uitliza
multiple cai de metabolizare a monozaharidelor.

Proportia acizilor produsi variaza de la o specie la ala:

• unii lactobacilli – transforma peste 90% din glucoza in ac lactic
• alti lactobacilli → transf peste 80% din Glu => ac lactic +ac acetic+alcool etilic+CO2
Prin producerea acizilor, ac lactic in principal, se favorizeaza virarea pH-ului la interfata
placa-dinte spre cel critic, de demineralizare → smalt: 5-5,5
→ cement: 6-6,7
La nivelul PD pot exista si specii ca: Veilenolla si Neisseria ce metab ac. lactic, creste pH-ul
si influenteaza rezistenta gazdei la carii

CURS 10
Periuţele de dinţi electrice

Pentru eficienţă maximă in controlul placii dentare (PD), al colorarii exogene, în

combaterea tartului şi în reducerea incidenţei gingivitei.
→ Prima periuţă mecanica-1855- a fost făcută de ceasornicarul suedez Berg
→ În 1960- BRONXODENT cu fiabilitate scazută, doar pt persoanele cu handicap.
→ 1980-a doua generatie de periuţe mecanice ce presupun un cap activ ce curăţă prin rotatie
şi un acumulator reîncărcabil ce prelungeşte viaţa.
→ Periuţa SONYC – a III-a generaţie- control al PD foarte eficient cu efecte terapeutice la
nivelul pungilor paradontale de până la 5 mm.
→ Periuţe sonice/ultrasonice sunt dotate cu o sursă pizoelectrică cu care se obtine: o igienă
superioară, masaj eficient al ţesutlui gingival.
→ Periuţele de generaţia a II-a pot produce si abraziune dentara.
→ Periuţe sonice produc o uzură minimă, inclusiv la nivelul filamentelor.
→ Cea mai recenta apariţie- periuţele ionice care realizeaza o schimbare de potenţial, în
negativ, a suprafeţelor dentare PD fiind respinsă e pe suprafeţele dentare, periţa având efecte
şi în zonele vecine, unde nu actionează direct. O astfel de periuţă realizează igienizarea cu sau
fără pastă dentară.

Indicaţii pt. periuţele mecanice:

1. pacientii cu aparate ortodontice fixe
2. pacienţii cu tratamente protetice complexe
4
Curs 8, 9

3. pacienţii cu implanturi dentare

4. pacienţii cu imobilizări intermaxilare
5. pacienţii cu dizabilitaţi fizice sau psihice
6. copiilor
7. celor care practică un periaj agresiv (cu periuţa electrica se foloseşte o presiune mai redusă
şi au senzori de presiune care opresc functionarea ei la un moment dat)
8. pacienţii incapabili să îşi efectueze un periaj normal, corect

După sursa de energie:

→ alimentate dirct de la reţeau de curent electric (puţine)
→ cu baterii (schimbate sau nu)
→ acumulatori reîncarcabili – cele mai recomandate

După forma capului activ:

 Pentru adulti:
→ cu cap activ rotund , suprafaţa activă plană sau conică
→ cap activ asemenea celor manuale, suprafaţa activă: plană, crenelată sau
angulară
 Pentru copii:
→ Cap activ rotund mai mic cu filementele mai scurte şi consistenţă extrasoft

→ Periuţele interdentare ce se pot ataşa la mânerul periuţelor mecanice, ele fiind ca formă
asemănătoare periuţelor interdentare de utilizat manual.
→ Toate periuţele electrice au filamente din nylon cu cap rotunjit, consistenţă soft şi
extrasoft.
→ Diversele tipuri de periuţe pot efectua mişcări de curăţire avansate: pulsaţii, rotaţii,
oscilaţii, mişcări orizontale, combinate.
→ Primul mare avantaj al periuţelor elctrice: eficinţa maxima obţinuta în timp redus.
→ Pentru a indepărta 75% din PD prezentă este necesar 1 minut de utilizare al periţei
mecanice si 6 minute al celei manuale
→ S-a stabilt ca timpul optim de folosire al periţri mecanice e der 2 minute, timp in crea se
indepartează aproximativ 84% din cantitatea de PD sau 93% după 6 minute de curaţare.

Alte avantaje:
→ periere mai eficientă şi la nivelul suprafeţelor intredentare
→ efecte negative minime produse la nivelul părţilor moi şi al structurilor dure dentare. Dupa
10 ani de utilizare corectă a periuţelor dentare mecanice se constată o sănătate superioară a
structurilor dento-parodontale comparativ cu perierea făcută manual.
Pacientul trebue consiliat si îndrumat de profesionist inaintea utilizării periţelor mecanice,
indicândui-se şi folosirea a substanţelor revelatoare de placă.

Tehnică:
→ regulile generale şi obiectivele cerute periajului manual sunt valabile şi în acest caz;
→ pacientul va alege pt periajul mecanic paste de dinţi cel mai puţin abrazive;
→ se recomandă al o periere o cantitate redusă de pastă care în plus se întinde pe suprafaţa de
curaţat înainte de punerea în folosinţa a periuţei pt a evita împroşcarea zonelor înconjurătoare:
→ în funcţie de situaţia clinică, se indică pacientului ca pe lângă mişcările efectuate de
periuţă, el să realizeze mişcări de curăţire după una din tehnicile de periere manuală.

5
Curs 8, 9

→ perierea incepe dintr-o zonă distală, insistându-se aspra curăţirii strcturilor şanţului
gingival, suprafeţelor interproximale, la nivelul construcţiilor stomatologice.
→ se evită insistarea în zona restaurărilor acrilice/ cement radicular moale.
→ mişcările de curăţire se fac viteză si presiune scăzute şi fără a produce îndoirea filamntelor.
→ fiecare suprafaţă dentară e curăţată minim 3-5 secunde.
→ se vor curăţa suprafeţele dentare Vestibulare, Orale, Ocluzale şi este nevoie de timp pt
însuşirea tehnicii de periere indicată şi pt obtinerea unui control eficient al PD.

Curăţirea feţei dorsale a limbii, mucoasa orală si crestele alveolare edentate

☺ se recomandă din antichitate
Argument:
→ La acest nivel se constată cantitatea cea mai mare de microorganisme, apoi urmatade zona
şanţului şi pungilor parodontale şi abia la sfârşit la nivelul PD supragimgivale.
→ Prin curăţirea suprafeţei dorsale a limbii se obtine o reducere a cantităţii de placă depusă
supragingival şi la numarului de microorganisme prezenteîn fluidul oral, se reduce halena
fedidă,se favorizează percepţia gustativă, se stimulează troficitatea ţesuturilor moi periate.
→ Curăţirea feţei dorsale a limbii se constitue şi în partea a tratamentului efectuat în cazul
unor afecşiuni: ”limbă neagrp păroasă” sau la îndepărtarea coloraţiei apărute în cazul folosirii
clorhexidinei. Se indică si la pacienţii cu xerostomie, limbă încărcată seburlă, fumători.
→ Curăţirea se efectuează cu mijloace speciale fabricate(RAZUŞTE) sau cu ajutorul
periuţelor obişnuite cu sau fara pastă de dinţi.

Răzustele pt limbă:
-din plastic sau oţel
-prezintă 1 sau 2 mânere
-se folosesc încurbate astfel încât pe durata miscării de curăţire răzuştele să nu
izbească suprafeţele dentare vecine
-limba este scoasă în afara cavitaţii orale, mişcare de periere/răzuire dinspre post spre
ant.
-perierea se face sub presiune joasă efectuându-se 6-8 astfel de mişcări.

Individualizarea periajului
Regula generală-perirea eficientă a fiecărei suprafeţe dentare libere prezente
Alegerea unei anumite tehnici de periere ca şi a unei periuţe este dificil, în această idee
ţinându-se seama de:
1. de integritatea arcadelor dentare si statusul de sănătate al componentelor cavităţii
orale
2. alinierea dentară
3. prezenţe cariilor si a obturaţiilor
4. edentaţii neprotezate si întinderea lor
5. proteze
6. aparate ortodontice fixe sau mobile
7. inflamaţii gingivale sau pungi parodontale
8. sănătatea generală a individului (afecţiuni musculare sau dizabilităţi)
9. vârsta şi manualitatea dovedită

6
Curs 8, 9

10. interesul ţi motivaţia observată

11. talentul si uşurinţa cu care profesionistul explică.

Există situaţii clinice locale speciale ce obligă la modificări în indicarea periajului:

→ în zonele afectate de leziuni traumatice postchirurgical se indică o periere normală a
restului suprafeţelor, o stopare a perierii acestor zone, indicându-se pt rezolvarea problemelor
constatate clătiri cu soluţii antiseptice sau soluţii călduţ-saline care favorizează vindecarea şi
curăţirea zonelor necrozate.
→ proteze fixe- efectuarea controlului corect al PD acestor zone în contextul creşterii
retentivităţii artificiale, reţinând că de multe ori individul este tentat să nu îşi mai perie zona pt
a nu deteriora construcţia protetică.

Efectele negative ale periajului:

☺ Scopul final al controlului PD este acela de a limita maturizarea ei, prin aceasta de a
prevenii producerea bolilor plăcii, totul la un minim de efecte negative produse la nivelulu
structurilor dure dentare şi al ţesuturilor moi înconjurătoare.

Leziuni produse la nivelul ţesuturilor moi:

→ leziunile se produc frecvent la nivelul marginii gingivale vestibulare în special în
dreptul dinţilor proeminenţi, în dreptul C şi a PM 1, 2.
→ clinic se constată ca efecte megative leziuni acute şi leziuni cronice.
a) leziuni acute - se înregistrează frecvent pe durata însuşirii unei tehnici
noi de periere dat. zelului cu care pacientul efectuează perierea, a lipsei lui de
îndemânare, a uztilizării unor periuţe dure sau cu filamente deteriorate.
- înroşirea apei cu care clătim la sfârşitul perijului
trebuie să ne pună pe gânduri, asta putând semnificând:leziuni traumatice produse
de o tehnică de perire brutală sau prezenţa inflamaţiei gingivale.
-apar ca exfolieri ale epiteliului, cu denaturarea ţesutului
subiacent vascularizat
- la nivelul lizereului gingival se observ leziuni
punctiforme pe un fond eritematos difuz.

b) leziuni cronice
- modificări de contur al marginii gingivale
- retracţii gingivale
• Modificări de contur apar sub forma
1) „festonului gingival”- McCall, unde lizereul gingival apare boselat, ferm,
festonat. Acest aspect clinic reprezintă o consecinţă neinflamatorie filirotcă,
faţă de un periaj incorect, marginea gingivală acţionând prin ingroşarea ei
2) Fisurile Stillman- retracţii gingivale fine în dreptul C vestibularizaţi
3) Abraziunile dentare- reprezintă o pierdere de substanşă dură dentară produsă
prin uzură mecanică alta decât cea produsă prin masticaţie (ATRIŢIE)

De regulă abraziunea ca efect negativ al periajului dentar se observă pe feţele V ale dintilor
proeminenti.
Clinic pierderea de substanţă debuteză la nivelul cementului radicular denudat, apoi se
continuă şi în 1/3 cerviocală coronară. Apare ca o excavaţie în pană, ce se poate extinde pe
feţele V al mai multor dinţi: C,PM 1,2 maxilari;la toţi dinţii prezenşi, chiar şi la frontalii
mandibulari.Cauza este un periaj agrsiv, cu periţe dure sau deteriorate pe dinţi cu structură

7
Curs 8, 9

moale.Când suspicionăm o astfel de cauză profesionistul ia măsuri indicând o tehnică

vibratorie de periere, periuţe moi/mecanice, paste de dinţi cât mai puţin abrazive.

Mijoace mecanice auxiliare periajului

Prin periajul corect efectuat realizăm îndepărtarea PD de pe suprafeţele dentare libere,

puţin la nivelul suprafeţelor dentare aproximale, extrem de putin la nivelul şanţurilor,
fosetelor coronare. Aceste 2 zone au şi vulnerabilitea cea mai crescută la carie iar d.p.d.v.
parodontal este cunoscut faptul că inflamaţiile gingivale debutează de regulă de la nivelul
papilelor interdentare. Existăpacienţi cu costrucţii protetice complxe, aparate ortodontice,
implante, furcaţii expuse ce necesită pa lângă perire şi curăţire mecanică auxiliară.
Acestea pot fi recomandate inclusuv persoanelor cu sănătate optimă a ţesuturilor
dento-parodontale, în scop preventiv sau terapeutic.
În funcţie de problemele pacientului, se indică ca curăţirea suprfetelor dentare
aproximale să se facă cu mijloace mecanice auxiliare, la distanţă de minim 12 ore şi maxim
48 de ore.prin folosirea lor, pe lângă curăţirea mecanică efectuată se obţine o modoficare
favorabilă a compoziţiei florei micribiene, o stimulare a circulaţieie şi troficităţii ţesuturilor,
iar prin intermediul lor se pot aplica o serie de substanţe active cu rol terapeutic sau preventiv.
Alegerea mijloacelor auxiliare se face individualzat în funcţie de indicaţiile acestora,
cât si de situaţia clinică prezentată de pacient.
Exemple: → aţa dentară (dental floss)
→ stimulatoare gingivo-interdentare
→ scobitoarea
→ periuţe interdentare şi unitifă
→ răzuşa

AŢA DENTARĂ

A fost recomandată pt prima oară în 1819 de Pasmly, când s-a indicat folosirea firului
de mătase.după al-II-lea război mondial firul de mătase a fost înlociut cu nylonul, iar ultimul
material folosit fiind politetrafloroetilenul (teflon), mult mai rezistent la rupere şi scămoşare.
Ruperea dental floss-ului reprezintă o cauză frecventă de abandonare a folosirii lui.
O altă limită a folosirii- nu curăţă suprafeţele radiculare concave, ca exemplu:
suprafeţele radiculare meziale a primilor PM maxilari sau al M mandibulari.
Se constată că prin folosirea regulată, corectă rezultatele sunt superioare în mai toate
situaţiile clinice, comparativ cu utilizarea celorlalte mijloace auxilare pt curăţirea interdentară.

Indicaţii:
• în principal spaţii interdentare ce prezintă papile dentare integre şi fără expunera
cementului radicular
• adolescenţilor după 10-12 ani
• adulţilor tineri
• tuturor indivizilor ce au o bună coordonare neuro-musculară a mişcărilor
• retracţii gingivale când este însă nevoie de un efort suplimentar, o dexteritate superioară
şi un timp crescut.

Dacă în cazul PD tinere curăţirea se face rapid fără forţă deosebită, pe cea matură pe
langă forţă este nevoie de mişcări repetate şi un timp alocat mai îndelungat.

8
Curs 8, 9

În functie de multitudinea situaţiilor clinice prezentate, al diferitelor tipuri de puncte

de contact s-au imaginat diferite tipuri de aţe, la diferite groasimi şi lăţimi, rotunde sau sub
formă de pangliocă; cerate sau necerate; impregnate cu diverse substanţe active sau nu;
colorate sau albe.
Preferate sunt cele cerate (permit o trecere mai facilă a punctelor de contact şi sunt mai
rezistente), colorate (permit pacientului să observe PD curăţată şi să se motiveze) şi
impregnate cu mentă.

Obiectivele folosirii aţei dentare:

→ îndepărtarea PD, resturilor alimentare din spaţiile interdentare de la nivelul dinţilor
naturali sau acoperiti protetic, de la nivelul implanturilor, componentelor aparatelor
ortodontice fixe;
→ lustruirea suprafeţelor dentare curăţate în ideea limitării depunerilor ulterioare
→ masaj blând al papilelor interdentare ce stimulează circulaţia
→ limitarea PD şi al tartului ce reduce sângerarea;

Prin aplicare agenţilor chimio-terapeutici se poate obţine albirea suprafeţelor dentare

sa tratarea lor cu floruri, agenţi antimicrobieni.
Curăţirea cu aţă dentară se recomandă înaintea periajului.
Odată realizat periajul pacientul îşi simte gura curată, nu mai este motivat, nu mai are
suficient timp.
Prin curăţirea PD se uşurează parţial şi actionarea fluorurilor conţinute în pastele de
dinţi, indicate în prevenirea cariei.

Mod de utilizare:
→ Pt curăţirea dinţilor cu arcade dentare integre, se utilizează un segment de 45 cm
lungime, necesar pt ca fiecare spaţiu interdentar să fie curăţat cu altă porţiune de segment.
→ Aţa se infăşoarş la nivelul degetelor mijlocii, la ambele mâini, lejer, pt a nu
determina oprirea circulaţiei sangvine.
→ Între police şi index se prinde o porţiune de aţă de o lingime de 1,5-2,5cm.
Mişcarea de introducere a aţei sub păunctul de contact este una antero-posterioară fără
presiune, prin care se obţine trecerea lină fără traumatizarea ţesuturilor moi adiacente. După
trecerea punctului de contact, urmează să încurbăm floss-ul spre suprafaţa aproximală de
curăţat, apoi se efecuează pt fiecare suprafaţă 5-6 mişcări verticale de ştergere în sens ocluzo-
gingival şi invers.
→ Pacientul este educat ca la sfârşitul curăţarii şi după scoterea lui din spaţiul
interdentar curăţat să observe PD existentă pt motivare si scămpşarea floss-ului, ce presupune
existenţa concreşiunilor tartrice, a leziunilor carioase incipiente, iatrogeniilor.
→ Specialistul trebuie să constate însuşirea corectă a tehnicii, să observe producerea
leziunilor traumaticede la nivelul papilelor interdentare sau a şanţurilor interdentareproduse la
nivelul cementului radicular moale, luând măsurile ce se impun.

Mijloace auxiliare, continuare

Sunt situaţii clinice când pacienţii prezintă puncte de contact strânse ce nu pot fi trecute cu aţa
dentară. Se folosesc astfel de dispozitive cu ace de cusut direct sub punctul de contact, sub
punţi, pentru curţarea feţelor mucozale ale intermediarilor, la nuivelul implatelor, ale
componentelor aparatelor ortodontice. Când pacientul este neîndemânatic, nu are capacităţi

9
Curs 8, 9

fizice, are mâni si degete groase, deschiderea scăzutăa gurii, reflex de vomă se indică
utilizarea dispozitivelor speciale pentru fixarea aţei dentare: floss-holder.
Aceste dispozitive sunt asemănatoare unor furci, cu un mâner din care pornesc 2 braţe (între
ele 2.5 centimetrii). Unele au aţa deja fixată, altele au buton de fixare a dental-floss-ului.
Mişcările de curăţire sunt aceleaşi.

Pe lângă df clasic există si alte produse comercializate:

- superflossul
o un tip special de dental floss cu un cap rigid, urmat de o reţea de filamente de
nylon, mai groase cu care curăţăm şi un al doilea capăt la diametrul primului
care realizează prinderea şi mişcările de ştergere.
o Se indică la curăţarea spaţiilor interdentare cu papile uşor retrase sub
intermediarii punţilor, la nivelul componentelor aparatelor ortodontice fixe,
împrejurul implantelor, în zona furcaţiilor
o Se introduceuşor cu ajutorul capătului rigid, în timp ce mişcările de curăţire
sunt fie orizontale, fie verticale în funcţie de zona curăţată
- banda dentară
o suprafaţă textilă lată şi plată
o se foloseşte vaselinată – umezită
o se indică
 curăţirea spaţiilor interdentare largi, fără punct de contact
 la nivelul suprafeţelor aproximale a dinţilor care mărginesc diasteme,
treme
 sub intermediarii punţilor dentare
 la nivelul suprafeţeor distale ale ultimilor dinţi de pe arcadă
o se recomandă ca banda să fie colorată, pentru ca pe măsura ce pacientul o
utilizează să observe depozitele moi curăţate şi să se motiveze
o de regulă este impregnată cu substanţe active, floruri pt flurizarea suprafeţelor
sau curaţarea se poate realiza pasta de dinţi
- benzile de tifon
o recomandare
 suprafeţe aproximale
 suprafeţe ce mărginesc breşele
 spaţiile interdentare largi
 suprafaţa distală a ultimilor molari de pe arcadă
o se foloseşte împăturită la lăţime de circa 1.5 centimetrii
o mişcarea imprimată : de ştergere VO
o NICIODATA marginea benzii nu va veni în contact cu ţesuturile moi,
marginea putând genera leziuni.

- stimulatoarele gingivale interdentare – conurile interdentare

o sunt recomandate la
 masarea tesutului ginginval prin care se imbunatateste circulatia,
keratinizarea mucoasei
 indepartara placii dentare, resturilor alimentare in spatiile interdentare
cu papilla decapitate, furcatii expuse
o dupa interventii chirurgicale parodontale, pentru reconturarea tisulara sic and
pt cateva zile pacientului nu ii este permis sa isi perie zona operata

10
Curs 8, 9

o sunt dispozitive de forma conica / piramidala, fabricate din plastic/ cauciuc

o cele din cauciuc pot fi fixate la manerul periutelor de dinti in capatul opus celui
activ, sau sunt atasate la manere special fabricate din plastic
 cele de forma conica sunt
 moi
 flexibile
 usor de adaptat spatiilor interdentare de curatat
 se introduc in spatiile interdentare libere dinspre V si dinspre O,
perpendicular pe axul lung al dintelui, unde se realizeaza miscari
circulare (10) sub usoara presiune
 se recomanda folosirea o data pe zi, exceptional de 2 ori
o cele din plastic
 comercializate sub forma de piramide triunghiulare
 sunt rigide
 mai putin indicate
 prezinta avantajul rezistentei indelungate
 miscarile de curatire V-O 10 miscari pe fiecare spatiu curatat
- indiferent de tipul de stimulator folosit, el trebuie curatat dupa fiecare utilizare

- scobitorile

o cele mai vechi dispozitive de curatare mecanica a dintilor

o initial construite din aur, apoi din fildes de aceea au generat perceptia populara
ca scobitoarea innobileaza
o se folosesc 2 tipuri
 in forma rotund conica, confectionate din lemn moale de balsa sau
mesteacan
 triunghiulare, din lemn de tei, mesteacan, plastic
o scobitoarele de lemn sunt mai recomandate deoarece ofera o duritate
convenabila, mai ales dupa inmuierea in saliva; se utilizeaza pana in momentul
in care vf lor se deterioreaza.
o cele din plastic
 se folosesc repetat (avantaj)
 e obligatorie spalarea dupa fiecare utilizare
o deoaree se manipuleaza cel mai usor raman cel mai utilizat mijloc auxiliar
o utilizate incorect, agresiv produc multiple efecte negative (retractii, sangerari
gingivale)
o sunt indicate la curatarea mecanica a spatiilor interdentare cu papile partial
retrase, de regula la curatarea suprafetelor radiculare concave (la nivelul
premolarului 1 maxilar) si mezial la nivelul molarului mandibular), la curatarea
santului, pungilor gingivale in zona furcatiilor expuse, in jurul componentelor
ortodontice fixe, la pacientii cu constructii proteticecomplexe.
o Pe langa actiunea de curatire scobitorile folosesc si la aplicarea unor subst
chimice active,mai ales in cazul tratarii zonelor de hipersensibilitate
o Cele de forma piramidala se foloseesc prin prinderea lor cu degetele unei
maini; cele de forma conica prin fixare la capatul unui maner de plastic, special
fabricat

11
Curs 8, 9

o Celede forma triunghiulara se folosesc prin miscari V-O, folosite doar dinspre
V in timp ce cu scobitorile conice se efectueaza miscari circulare, de obicei
dinspre oral, fiind indicate in principal la curatarea zonelor laterale
o Prin faptul ca realizeaza in momentul curatarii si o depresie a tesuturilor moi
gingivale apar superioaritatea lor comparativ cu folosirea clorhexidinei
- periutele interdentare
o asemanatoare celor de spalat sticle
o 2 variante
 Montate la manere de plastic
 Se manevreaza prin intermediul propriilor manere
o Partea activa a periutei montate 12-15 mm si filamente lungi de 3-5 mm
o Acestea au forma cilindrica tronconica
o De regula au filamente din plastic cu cp rotunjit
o De regula sunt extrasoft
o Intotdeauna se folosesc dupa umezire
o Filamentele se fixeaza intr-un maner din sarma impletita, cel mai recomandate
fiind acelea cu sarma de prindere, acoperita de plastic prin care se previne
abrazii de dinti nedorite, zgarierea
o Sarma e din titan moale
o Sunt indicate la
 Curatarea spatiilor interdentare libere
 Furcatiilor expuse
 Pacienti cu aparate ortodontice fixe
 Pacienti cu lucrari portetice complexe, sprijinite eventul prin implanturi
 Dinti cu imobilizari intermaxilare, interdentare efectuate in caz de
fracturi, parodontologie
o pe langa curatire cu ele se pot aplica variate substnte chimice active, de la paste
de dinti la geluri fluorurate, geluri cu clorhexidina, agenti desensibilizanti
o in cazul spatiilor interdentare sunt preferate atei dentare
o sunt selectionate in fct de marimea spatiilor de curatat, regula fiind ca
diametrul periutei interdentare sa fie putin mai mare decat al spatiului de
curatat
o in functie de zona curatat, miscarile de curatare imprimate pot fi circulare sau
de dute-vino V-o
o exista si periuta unitufa care prezinta o parte activa formata dintr-un singur
manunchi sau un grup de manunchiuri dispuse rotund la un diametru de 3-6
mm
o suprafata activa de curatat poate fi plana/conica, periuta fiind obligatoriu
montata la capatul unui maner deplastic, manere ce pot fi modificate ca forma
in fct de nevoi prin introducere in apa fierbinte.
o Se indica in principal la curatirea fetele aproximale, a dintilor ce marginesc
spatii edentate neprotezate, la nivelul feteleor distale ale ultimilor molari, in fct
de situatie, se pot folosi si in zona furcatiilor, la curatirea implanturilor, sub
intermediarii puntilor
o Si in cazul lor miscarea poate fi circulara, sub usoara presiune, intermitenta,
sau miscari V-O
o Cu ele putem aplica substante chimice active

12
Curs 8, 9

Substante chimice antiplaca

Indeparatrea totala a PD nu e posibila doar prin curatare mecanica; la o serie intreaga

de pacienti se indica in paralel si folosirea unor agenti chimica antiplaca, indicati numai ca
adjuvanti si numai in cazuri speciale pentru cteva zile, pentru anumite zone operate periajul
dentar poate fi inlocuit cu subst chimice antiplaca.
Pt a putea sa fie folosite subst chimice trebuie sa indeplineasca cateva criterii
- sa prezinte specificitate (efect doar la nivelui cavitatii bucale)
- eficacitate
- substantivitate (calitatea substantelor de a fi adsorbite la nivelul tesuturilor tinta unde
raman active o anumit perioada de timp
- sa actioneze asupra halenei fetida
- sa necesite aplicari la frecventa redusa!
- Siguranta in utilizare

Toate prod stomatologice destinate comercializarii sunt sustinute a efecte prin studii
dublu-worp ce dureaza 36 luni pentru produsele destinate controlului placii, gingivitelor si 2-3
ani pentru cele implicate in preventia CD.
S-au folosit in acest scop >100 subst ce au fost clasificate de Mandel in 1988 in:
- Antiseptici
- Antibiotice AB
- Enzime
- Substante nonenzimatice

! Pentru uz local se recomanda antiseptici (digluconat de clorhexidina)

A. antiseptice

- biguanidele – polimeri cationici, solubiliin apa cu spectru larg, bactericid, bacteriotatic

o digluconatul de clorhexidina
 actioneaza bactericid la c = 100 microg/ml de solutie si bacteriostatic la
c = 0,1 microg/ml solutie
 clorhexidina se absoabe specific la nivelul cristalelor de hidroxiapatita
si nu numai unde produceinhibarea colonizarii microorganismelor
 ramane activa 12-24 h
 se absoarbe la niv tubului digestiv de unde se aelimina integral
 actioneaza in special asupra germenilor gram negativ, dar are si actiune
asupra gram pozitivi si asupra fungilor
 actiune bactericida, in special asupra SM si actynomicetelor si dupa o
administrare de 21 zile se produce o scadere a numarului de SM spre
26% din nr initial, ce revine la val de plecare dupa 26 luni
 nu conduce la dezvoltarea infectiilor oportuniste
 forme de prezentare
a. apa de gura - pentru clatit sau irigari orale
- in SUA pentru clatit: apa de gura cu 0.12% clorhexidina: Peridex
- in Europa si Canada : 0.2 % clorhexidina

13
Curs 8, 9

- 0.1% se foloseste in ultimul timp in produsele Eludril, Odrohexidin si PL-

Harbour (au avantajul de a contine si flururi, avand dublu rol: antiseptici,
deflurizare a struct dentare si densesibilizant
- Romania: 0.2% : Corsodyl, Plackout, Lakalut (activ, senzitiv)

Cand solutia cu clorhexidina se foloseste in irigari orale, c recomandata e de 0.06%

b. geluri cu clorhexidina 0.2%

- eficient in tratamentul stomatitelor, cadidozelor, aftelor si pot fi aplicate
direct in pungile parodontale
- Romania: Corsodyl, Plackout

c. spray cu clorhexidina 2%
- antiseptice cutanate – se folosesc la antiseptizarea plagilor chirurgicale

d. conuri - periochip 250mg clorhexidina

- indicate pt introducerea lor in punga parodontala cu eliminarea lenta a
produsului activ timp de luni de zile
e. gume de mestecat 20 mg/lama se folosesc de 2 ori pe zi

f. paste de dinti cu clorhexidina

- Romania: Lakalut activ si senzitiv si Elgydium

g. lacuri 40% clorhexidina de aplicat pe dinti perioade de 15 min

- se recomanda pacientilor cu carioactivitate intensa, cand se foloseste in
aplicatii o data pe luna
- exista si lacuri cu clorhexidina 1 % + Timol: se aplica o data pe saptamana (8
sapt-3 luni)

Indicatii - solutii dezinfectante - pentru decontaminarea suprafetelor

- dezinfectarea instumentelor
- antiseptizarea mucoaselor inaintea punctiilor
anestezice
- in tratamentul - gingivostomatitelor, candidozelor, amigalitelor,
faringitelor, aftelor, stomatitelor, gingivitelor
- protocoalelor pre si post chirurgicale
- la clatirea gurii
- inaintea procedurilor stomatologice ce produc cantitati crescute de aerosoli
prin care se scade riscul de infectare si gravitatea bacteriemiilor
- se indica curent pacientilor care au suportat iradieri in zona cap / gat
- pacientilor cu grade variabile de xerostonie
- inaintea tratamentelor stomatologice, tuturor pacientilor cu probleme grave
de sanatate si implicit acelor cu boli contagioase:SIDA,Hepatite B-C
- pacientilor cu implanturi dentare
- pt tratarea parodontopatiilor, complicatiile acestora
- pacienti cu aparate ortodontice fixe si mobile
- pacienti cu imobilizari intermaxilare
- diferite dizabilitati fizice si psihice
- la dezinfectia protezelor, mai ales in cazul candidozelor

14
Curs 8, 9

- ca periuta chimica, la igenizarea zonelor operate, unde se contraindica

perierea pe perioade scazute timp

Pentru a evita producerea efectelor secundare ea se administreaza perioade scurte de

timp, maxim 21 zile.

Efecte Secundare:
- colorarea bruna a suprafetelor dentare, a obturatiilor incorect finisate, a mucoaselor
orale, fetei dorsale a limbii, cand se recomanda un periaj atent al zonelor respective
sau intreruperea administrarii
- perceperea unui gust amar
- la unii pacienti pierderea temporara a sesibilitatii gustative (se foloseste dupa masa)
- senzatia acuta de arsura – se stopeaza administrarea
- tumefierea parotidei dupa folosirea indelungata (la un nr scazut de paienti)
- cresterea ritmului depunerii de tartru, urmare a acelerarii si plusului de
microorganisme moarte, se realizeaza periaj si detartraj
- inhiba formarea cheagului sanguin, motiv pt care in ziua extractiilor se contrindica
folosirea clorhexidinei chiar daca ultimele ape de gura cu clorhexidina 1% exclud
aceasta actiune
- deorece clorhexidina este neutralizata de unele componente ale pastelor de dinti in
principal Laurinil (sulfatul de sodiu) se indica utilizarea clorhexidinei la 30-60 min
dupa periaj

B. compusi fenolici

- lysteriana
- triclosan

Lysterina
- apa de gura hidroalcoolica, contine mentol, eucaliptol, metil salicilat, timol
- se foloseste de peste 100 ani la combaterea placii dentare si a gingivitelor
- se indica in tratarea candidozelor
- efectul antiplaca este evaluat la 35% din cel realizat prin folosirea apelor de gura cu
clorhexidina
- indicatii – clatiri de 2 ori pe zi, timp indelungat (luni) pentru efecte vizibile antiplaca
- efecte secundare:
o senzatie de arsura
o gust amar
o colorari dentare
o continut alcoolic >21,6% - defect marcat (de aceea apele de gura cu continut
mare in alcool dispar, ele generand i aplicari frecvente, cancere in zona buco-
faringiana)

Triclosan
- efect bactericid asupra bacteriilor G-, G+ (nivel scazut comparativ cu clorhexidina)
- bacteriostatic
- efect antiplaca se situeaza la 65% din efectul clorhexidina
- in apele de gura clorhexidina se utilizeaza doar in Europa si Canada si la concentratii
mai mici de 0.5%

15
Curs 8, 9

- pentru a creste actiunea antiplaca in timp,triclosanului i se adauga un copolimer:

Tricloguard ce contine: triclosan 0.3 % copolimer 2%

Curs Preventie

Periuta de dinti pt copii: se confectioneaza din filamente de nylon extrasoft si poate avea
marimi variabile in functie de varsta. Periutele firmei Oral B :
1.pt 2-24luni : utilizata de catre parinte si fara pasta de dinti ( pana la 7 ani nu prezinta
satisfacatoare , nu stie sa clateasca si inghite 50% din pasta).
2. pt 2-4 ani : periajul se realizeaza de copil ca o joaca dar va completa si parintele
3. pt 5-7 ani : perita o va utiliza copilul in timp ce este supravegheat de catre parinte
4. pt peste 7 ani : periaj efectuat de copil, controlat de parinte
Si dupa 4-5 ani se poate efectua colorarea placii.

Gatul Periutei :
 Portiunea cea mai ingusta ce realizeaza legatura intre maner si capul activ
 Poate fi rigid / elastic
 In functie de unghiurile realizate la niv gatului :
 Periute la care manerul se continua un acelasi plan cu capul activ
 Periute la care gatul realizeaza unghuri diferite, existand situatii in care
suprafata manerului se gaseste in continuitatea suprafetei active a periutei
 Forma: aspect important in manevrarea periutei prin care se influenteaza confortul
si durata periajului ( important in cazul copilului care nu prezinta dexteritate,
rabdare)
 Felul in care se prinde manerul periutei e foarte important pt un periaj correct,
efficient, fara efecte negative: se va prinde ferm in palma cu policele sprijinit la niv
gatului periutei, policele fiind sufficient de aproape de capul active pt a controla
miscarile si presiunea si destul de departe pt a evita atingerea frontalilor cand
pacientul perie M mand. Prin aceasta prindere se vor realiza miscari libere din
incheietura mainii
Factorii care influenteaza alegerea unei periute:
 Dexteritatea manualitatea, motivatia , inteligenta pacientului
 Statusul sanatatii gingivale, parodontale
 Morfologia coroanelor dentare, alinierea dd p arcada
 Expunerea radacinilor
 Tehnica de periaj indicate
 Preferintele profesionistului spre o anumita tehnica de periere si un anumit tip de
periuta precum si preferintele pacientului in cz in care rezultatele periajului sunt bune
o trebuie sa permita o manevrare confortabila sis a se adapteze tuturor supraf
dentare existente in cav orala
o durata de viata a unei periute este dependenta de corectitudinea periajului,
normal trebuie sa reziste 3-4 luni sau msi corect se inlocuieste cand filamentele
isi pier elsticitatea, se indoaie, se rup. In cazul in care periuta se deterioreaza

16
Curs 8, 9

inainte de 3 luni specialistul trebuie sa intervina, sa constate greselile de

tehnica, sa le corecteze. Specialistii recomanda ca un individ sa foloseasca min
2 periute , periuta noua fiind folosita in periajul pricipal , cel de seara.

Tehnicile de Periere Manuala :

Pacientul trebuie educat in ideea considerarii periajului ca pe o procedura profilactico-

terapeutica si nu ca pe o interventie cosmetica. Efectuat correct periajul reuseste sa
influenteze favorabil sanatatea structurii dentare si in principal al celor parodontale.

Obiectivele periajului :
 indepartarea, intreruperea ciclului de formare, maturizare a PD
 curatarea suprefetelor dentare de resturi alimentare si de colorari extrinseci
 stimulare troficitatii a t gingival
 favorizarea keratinizarii normale a t gingival
 prin folosirea pastelor de dinti profilactice, terapeutice se uramreste stoparea,
vindecarea unor afectiuni reversibile
Regulile generale ale periajului manual:
1. oricare ar fi tehnica de periere indicate trebuie sa se obtina curatirea tuturor
suprafetelor dentare libere si prezente in cav orala
2. incepe dintr-o zona distala a unei arcade dentare, urmareste intreaga fata V a
arcadei pana in reg distala opuse apoi se intoarce inapoi pe fata orala a arcadei.
În acelaşi mod se realizează şi perierea arcadei antagoniste.
3. pacientul va începe periajul mereu din altă zonă distală; în acest mod se evită
perierea regulată la sfârşit a aceloraşi suprafeţe dentare; ultimele suprafeţe
dentare sunt de obicei periate neglijent deoarece individul îşi pierde răbdarea,
dexteritatea.
4. când un grup dentar a fost periat se va trece periuţa la următorul grup astfel
încât să se suprapună parţial pe grupul dentar deja periat; astfel, ultima
suprafaţă dentară periată la primul grup va fi prima din grupul următor; în acest
mod putem fi siguri că vom acoperi toate suprafeţele dentare
5. se va insista cu periajul la nivelul suprafeţelor dentare insuficient curăţate;
aceste duprafeţe pot fi identificate prin revelarea regulată a plăcii dentare; de
obicei, suprafeţele cu probleme sunt cele vestibulare ale hemiarcadei drepte la
dreptaci şi respectiv stângi la stângaci
6. fiecare grup dentar va fi curatit prin min 6 miscari de curatire in timp ce un
periaj va dura 3-4 min
Prin colorare se vor descoperi suprafetele dentare insuficient periate unde trebuie sa actioneze
constient – insistam la dreptaci asupra hemiarcadei drepte si la stangaci invers.

Frecventa periajului :
La pacientul care prezinta un status al sanatatii dento-parodontale normale sunt suficiente 2
periaje pe zi : unul dimineata si celalalt seara. In functie de problemele pacientului se aduga si
alte mijloace auxiliare de curatire mecanica sau substante antiplaca.
Vechile recomandari de periere dupa fiecare masa la toti pacientii, cu periute dure, sub
presiune si timp indelungat cu paste si pudre abrazive au fost abandonate, ele generand in
timp grave efecte negatice.
Principalul periaj cel de seara deoarece individul nu se grabeste si se vor indeparta resturile
alimentare, microorg care altfel ar gasi conditii perfecte de dezvoltare si multiplicare.

17
Curs 8, 9

Al 2lea periaj ca importanta este cel de dimineata prin care realizam masarea gingiei,
stimulam circulatia si troficitatea, favorizam keratinizarea muc gingivale (cei mai multi
specialisti recomanda acest periaj inaintea micului dejun deoarece indeparteaza toxine, subst
fermentate, pastele de dinti avand un efect benefic
Cand este necesar al 3lea periaj, mai ales dupa o masa bagata in dulciuri, el se efectueaza cand
e posibil, altfel se mesteca o guna fara zahar si se clateste cu apa.
Dupa folosire periuta este spalata sub jet de apa si va fi asezata in pozitie verticala, in mediu
deschis pt a permite uscarea ce se produce in cca 24h ; se va aseza la distanta de celelalte
periute ale membrilor fam pt a evita insamantari micrbiene nedorite ( pe aceasta cale se pot
transmite boli contagioase, motiv pt care mai ales pac cu imunosupresive, boli contogioase se
recomanda folosirea periutelor de unica utilizare sau in pt o periuta permanenta e obligatori
dezinfectia sa). Exista dispozitive de sterilizare a periutelor : obisnuit sub aburi(presiune) cu
care germenii pot fi omorati 99%. Exista dovezi clare ca microorg implicate in producerea in
fectilor orale cornice ajuta la producerea infarctului miocardic, diabetului, declanseaza nasteri
premature.

Tehnici propriu-zice manuale de periaj:

In functie de pozitia filamentelor fata de santul gingival si coaroana si de miscarile imprimate
s-au propus multiple tehnici :
Clasificarea tenicilor Wilkins :
1. Sulculare (Bass)
2. Simultan Sulculare (Collins)
3. Rulare : Metoda ruloului (Stillman modificata)
4. Vibrare : Stillman, Bass, Charters
5. Circulare (Fones)
6. Verticala (Leonard)
7. Orinzontala
8. Fiziologica (Smith)
9. Scrub-brush

1. Tehnica Bass : larg acceptata datorita eficientei cu care curata in jurul si direct in jurul
santului gingival. Autorul recomanda folosirea de periute de plastic moi (soft) urmand
ca la sfarsitul perierii sa cantinuam curatare spatilor interdentare cu ajutorul atei
dentare. Tehnica a fost propusa de la ideea ca inflamatia gingivala debuteaza de obicei
la nivelul marginii gingivale – in principal la nivelul papilei dentare.
Se indica pacientilor cu probleme parodontale care prezinta spatii interdentare libere,
suprafete radiculare expuse, post chirurgie parodontala, la pacientii cu coroane de
acoperire prelungite subgingival.
Periuta se plaseaza cu suprafata activa in 1/3 cervical a dintilor si pe marginea
gingivala libera in unghi de 45° spre apical. Urmeaza o presiune usoara asupra gingiei
fara a produce indoire filamentelor prin care fortam patrunderea filamentelor in sontul
gingival si interdentar. Miscarea de curatire e una scurta de miscare antero-posterioara
fara deplasarea filamentelor. Se realizeaza pe fiecare grup dentar 10 miscari. Iscarea se
repeat de-a lungul inteegii arcade atat p V cat si pe O. In zona frontalaatat max si
mand periuta este introdusa in lugul ei cu plasarea filamentelor initial in santul
gingival de curatat urmand sa se realizeze o miscare de curatare spre exteriorul
filamentelor urmand sa indepartam placa prin elasticitatea lor.
Probleme:
 Exista pacienti fara manualitate cu dificultati de a-si pozitiona periuta la 45°

18
Curs 8, 9

 In cazul pacientilor zelosi vibratiile aplicate pot produce traumatizarea cronica

la niv tesutului gingivale moi
2. Tehnica Collins : se foloseste un tip special de periuta ce presupune existenta unor
manunchiuri de filamente centrale extrem de scurte cu care se acopera suprafetele. Se
indica tuturor pacientilor ce necesita periaj sulcular fara a fi insa capabil sa-l practice.
Se recomanda pacientilor care nu prezinta manualitate pt efectuare tehnicii Bass, cei
care au dizabilitati si ingiena e efectuata de altcineva si copiilor
3. Tehnica Ruloului : recomandata tuturor pacientilor cu parodontiu marginal sanatos
Se efectueaza cu periuta de duritate medie si e indicata copiilor si tinerilor. In
alternanta cu tehnici vibratorii sau ca etapa pregatitoare in implementare unor tehnici
mai dificile (Stillman) la care pozitia de plecare a periutei e identica.
Suprafata activa a periutei se plaseaza direct in 1/3cervicala a dd de curatat. Periuta
este introdusa initial paralel cu arcadele dentare cu suprafata activa spre apical in timp
ce portiunea de plastic a capilui actic de gaseste la nivelul marginii incizale/supraf
ocluzale.
Cu partea laterala a filamentelor presam cu blandete gingia care se poate albi usor
urmand sa efectuam o rotire a periutei din incheietura mainii, miscare prin care
filamentele prin elasticitatea lor vor efectua o maturare a gingiei si a suprafetelor
dentare. Se va efectua de minim 6 ori pt fiecare grup dentar atat pe suprafata V cat si p
O. Suprafata P a frontalilor max, ca si cele L ale celor mand sunt periate cu periuta in
lungul ei , la fel ca in tehnica Bass.
4. Tehnica Stillman: a fost propusa pt a realiza in principal masajul si stimulul troficitatii
mucoasei gingivale ca si curatire ariei cervicale a coroanei dentare.
Se efectueaza cu periute de consistenta moale, suprafata activa se aseaza in unghi de
45° spre apical in 1/3 cervical a dd si pe marginea gingiei libere miscarile de curatire
fiind rotatii reduse de vibrare repetanduse de 10 ori pentru fiecare grup dentar
Pt a curatat si restul suprafetelor dentare s-a propus tehnica Stillman modificata prin
care la sfarsitulmiscarilor de rotare-vibrare se va efectua si miscarea de rulare.
Tehnica Charters : a fost propusa pt a realiza perierea supraf interdentare, masaj
gingival mai ales in cz pac cu spatuu interdentare. Astfel met de indica pac care
prezinta spatii interdentare libere care au suportat interventii chirurgicale parodontale
si care prezinta suprafete radiculare expuse.
Se indica:
o pacientilor cu punti dentare si in cazul acestora doar in dreptul intermediarilor
pt curatarea suprafetelor mucozale a puntii si dinspre O.
o in cz pac cu aparate ortodontice fixe
Tehnica propane plasarea periuteai cu suprafata active fie perpendicular pe suprafata
dentare de curatat mai ales cand exista multiple papile interdentare decapitate si spatii
liberi fie intr-un unghi de 45° spre ocluzal. Indeiferent de pozitia de periere se indica
efecuarea unor misc de rotare-vibrare filamentele fiind fortate sa patrunda interdentar.
Prin contactul filamentelor cu marginea gingivala libera se va realiza pe langa curatire
interdentara si un masaj al tesuturilor moi gingivale. Se vor efectua 10 miscari de
rotare-vibrare pe fiecare grup dentar.
Deoarece tehnica e greu de efectuat pe fiecare intreaga suprafata orala a dd se
recomanda ca aceste suprafete sa fie periate dupa tehnica Stillman modificata. Marele
neajuns al metodei este faptul ca filamentele nu patrund deloc subgingival si nici in
spatiile subgingivale(cere o manualitate deosebita)
5. Tehnica Fones : este practicata de catre adult cu multa forta astfel fiind o tehnica
deosebit de distructiva ; poate fi recomandata copiilor fiind usor de invatat si efectuat.

19
Curs 8, 9

Se realizeaza cu periute de dinti moi, initial cu periute de dinti cu fil de camila.

Presupune introducerea per intre obraz si suprafetele dentare de curatat perpendicular
pe acestea in timp ce pac tin dintii in contact. Initial periuta va fi asezata lejer pe
gingia ultimilor molari urmand sa se realizeze miscari circulare efectuate cu usoara
presiune dinspre gingia max spre gingia mandibulara. Cand periem regiunea frontala
dd vor fi in pozitie cap la capiar miscarea va fi aceeasi, circulara. Suprafetele L si P ale
frontalilor vor fi periate prin miscari de dute-vino antero-post.
Principalele dezavantaje sunt leziunile gingivale cand periajul se efectueaza cu forta.
6. Tehnica Leonard : filamentele periutei vor fi asezate perpendicular pe suprafata de
curatat iar dd in reg frontala asezati in pozitia cap la cap. Miscarile de periere verticale
se vor vace fara presiune exagerata in sus si in jos cu usoare rotare la atingerea gingiei
in miscari separate pt dd max si mand.
7. Tehnica Orizontala : ceam mai nociva, contraindicata, cu miscari antero-post si
filamente plasate perpendicular pe suprafata dentara de periat. Prin aceste miscari
suprafetele interdentare nu sunt deloc curatate, ba mai mult depozitele moi indepartate
sunt forate interdentar favorizand producerea cariei si a parodontopatiei. Se efectueaza
cu periute dure, cu multa forta, cu paste abrazive ce genereaza abraziuni dentare
multiple si retractii gingivale semnificative.
Poate fi insa recomandata copilului, dentitiei de lapte, dd in forma de clopot permitand
o curatare satisfacatoare.
8.Tehnica fiziologica : presupune folosirea unor periute de dinti cu filamente
extrem de moi iar miscare imprimata trebuie sa fie in sensul mestecarii alimentelor
dinstre O spre cervical

Perierea suprafetelor ocluzale :

 Se realizeaza 2 tipuri de miscari fie o miscare scurta de vibrare, vibrare circulara ce
dureaza circa 10 secunde pt fiecare grup de dd periat fie o miscare de fortare / presare
o filam in santuri si fosete fara a realiza si indoirea filam recomandandu-se 10
asemenea miscari pt fiecare grup dentar ; cele 2 miscari se vor combina
 Miscarile orizontale sunt de evitat, ele curatind doar varfurile proeminente ale
cuspizilor , fata a interveni la nivelul santurilor si fosetelor
 In ciuda eforturilor suprafetele ocluzale raman vulnerabile la carie, cca 66% dintre
carii au origine la acest nivel : motiv pt care zona santurilor si fosetelor trebuie
protejata prin sigilarea acestor neregularitati

CURS 11
Metode locale de fluorizare

Se refera la utilizarea sistemelor ce contin concentratii relative mari de F care aplicate

direct pe dd realizeaza fluorizari superficiale la niv smaltului si coroanei. Ele se pot aplica
professional si personal prin autofluorizari existand pentru fiecare procedeu substante speciale
comercializate la anumite % fiecare cu anumite indicatii.
Daca prin fluorizare sistemica ( prin apa potabila) F ajunge in contact cu dd repetat si
in final se obtin superficial crista;e de F-hidroxiapatita.

20
Curs 8, 9

In cazul in care folosim substante destinate fluorizarilor locale initial la suprafata dd se

obtin sferule de fluorura de Ca care se pierd in mare parte in fluidul bucal in primele 24h si
mai lent in urmatoarele 15 zile. Acest lucru impune fluorizarea repetata la anumite intervale
stabile la 2-7zile prin care se incearca sa se obtina la suprafata dd o cantitate sufficient de
mare de fluorura de Ca.
Cand pH-ul local vireaza in zona acida, de la nivelul fluorurii de Ca de elibereaza o
cantitate crescuta de ioni de F ce vor contribui la formarea cristalelor de F-hidroxiapatita.

Fluorizare locala profesionala se realizeaza prin badijonare, cu conformatoare, prin

ionoforeza. In principal se folosesc produse care contin NaF si fluorura acidulate de Na.

1. Aplicarea produselor fluorurate prin Badijonare:

 Pacientul va fi asezat in fotoliu dentar in pozitie sezanda, capul in pozitie verticala pt a
reduce curgerea preparatelor fluorurate spre fundul gatului si inghitire.
 Se va izola folosind metoda absorbanta: rulouri, automaton, aspirator
 Se usuca dintii
 Se va realize pe hemiarcade, mai intai mandibular, apoi maxilar (adulti), iar la copii
unde nu avem posibilitatea unei izolari bune se realizaeaza in 3 timpi arcada
mandibulara fiind fluorizta pe hemiarcade
 Dintii vor fi badijonati timp de 30sec-4min cand incercam sa mentinem suprafetele
dentare in permanenta umede si vom presa produsul de fluorurat interdentar
 La sfarsit dd de sterg cu bulete de vata
 Dupa indepartarea izolarii pacientul va scuipa fluidul bucal rezultat

Indicatii: pacinetul nu trebuie sa clateasca, bea, manance minim 30 de minute.

2. Aplicarea prin intermediul conformatoarelor:

Metoda superioara preferabila
Exista mai multe tipuri de conformatoare individuale realizate pe arcadele pacientului
din placi de polivinil si alte materiale termoplastice. Conformatorul se realizeaza
obisnuit pe modelul pacientului si cu ajutorul preparatelor special fabricate pe baza de
vacuum.
Conflormatorul va fi astfel realizat incat sa cuprinda si min 2mm de gingie pentru
fluorizarea structurilor dentare si pentru impiedicarea scurgeri produselor si ingitirea lor. Sunt
rezistente, se recomanda pacientului cu carioactivitate crescuta si se indica in autofluorizari.
Dupa fiecare utilizare se spala fiind reutilizabile.
Exista si conformatoare prefabricate din spirofoa, livrate in 2 modele: maxilare si
mandibulare de marimi variate. Pot fi unimaxilare sau bimaxilare(permit fluorizare
simultana). Sunt de unica utilizare, confortabile, se adapteaza usor variatelor forme ale
arcadelor.
Exista si conformatoare prefabricate pe sistemul perna de aer care prin umflare
permite o adaptare perfecta. Prezinta dezavantajul volumului sin u pot fi sterilizate.
Tehnica de aplicare:
 Dupa ce pacientul si-a periapt dd si a scuipat cat mai mult din fluidul oral , dd
se usuca.
 In conformator se aplica pt adult 2ml gel pt o arcada si max 5ml gel pentu
ambele arcare. Gelul umple conformatorul pe 40% din capacitatea totala sau
complet in cazul produselor sub forma de spuma. In cazul copiiilor se indica pt
ambele arcade 4ml gel umpland conformatorul 30% pt gel si in totalitate pt
spuma.
21
Curs 8, 9

 Cand fluorizam profesional conformatorul se aplica sub izolare: aspirator,

rulouri
 Contactul min:4min
 La sfarsit surplusul de gel se sterge cu buleta de vata iar pacientul scuipa
surplusul de fluid oral.

3. Aplicarea lacurilor fluorurate:

Au fost folosite cu precadere in Europa din 1964, in SUA din 1994. Lacurile cu F contin
cantitati crescute de F: 20.000 ppm F
Un mare avantaj al metodei este siguranta si riscul reactilor toxice la minim datorita prizei
rapide si elib lente de F si a cantitatii reduse necesare. Dupa izolarea si usoara uscare a
arcadelor se trece la aplicarea lacului cu o periuta, pensula.
Lacul se intareste rapid chiar si in prezenta salivei, de aceea se indica copiilor peste 2ani la
profilaxia si tratarea cariei de biberon mai ales in zona frontala maxilara dar si la niv intregii
arcade.
Dupa fluorizare timp de 30min pacientul nu bea, timp de 4 h nu mananca, in zona respective
se evita si consumul alim dure.
Lacul se indeparteaza a 2a prin periere personala si folosind ata dentara.
Primul lac folosit in SUA a fost Duraphat cu fluorura de Na 5% sau cu un continut de
2,26%F. E o suspensie de NaF intr-o solutie alcoolica de lacuri naturale in principal
colofoniu. Prezinta avantajul ca adera la suprafata dentara unde formeaza o pelicula galben-
bruna ce rezista pe dd aprox o saptamana chiar dupa efectuarea corecta a igienei dentare.
Cel mai accepta interval de aplicare e de 2 ori/an (pt Duraphat).
Dupa fluorizare pacientul nu are voie sa clateasca si sa bea 2h.
In cazul lacurilor fluorurate avem urmatoarele avantaje: caantitate scazuta de lac inghitit, rar
au fost raportate reactii alerice de contact, cateva crize astmatice legate de solventi in
principal colofoniu. Pt ascadea reactiile alergice se recomanda ca preparatele sa nu fie aplicate
pe tesut gingival sangerand iar in cz de alergie sa se indeparteza de urgenta subst depuse.

4. Aplicari locale prin Ionoforeza:

 Aplicare profesionala
 Cea mai eficienta metoda locala de preventie a carie dentare
 Ionii de F sunt fortati sub actiunea curentului electric continuu de intensitate scazuta sa
penetreze tesuturile dentare in profunzime.
 E penetrate intreaga suprafata dentara inclusive suprafata aproximala
 Se folosesc preparate pe baza de NaF 1% si APF 1,4%
 Ionoforeza e insa scumpa si grea de aplicat in colectivitati
Studiile arata ca prin ionoforeza dd vor conyine de 2-4 ori mai multi ioni de F comparative cu
cei fluorizati local prin celelalte metode se de 20-30 ori mai mult comparativ cu dd
persoanelor care nu au suportat fluorizari locale.

5. Autoaplicari locale cu Fluor:

 Se efectueaza individual de pacient la domiciliu folosindu-se prduse variate, paste de dd,
ape de gura, geluri
 Se aplica prin perieri , clatire, prin intermediul conformatoarelor individuale/unica
utilizare, irigari orale.
Indicarea variantelor posibile de autofluorizare se fac in concordanta cu nevoile de moment
ale pacientilor, pot sa suplimenteze efectele fluorizarilor generale si in fct de nevoie chiar sip
e cele locale profesionale.

22
Curs 8, 9

Pastele de dinti:
Se indica in cazul tuturor pac de 2 ori/zit imp nelimitat. Folosirea lor ofera avantajul
refacerii structurilor dentare superficiale care normal contin cantitatea cea mai crescuta de
cristale de fluorhidroxiapatita si care se pierd firesc prin uzarea si abraziunea produsa de
periere si nu numai.
Pastele cu F nu se indica sub 2-3ani, iar in cazul pac cu carioactivitate moderata sau
care prezinta carii dentare agresive pastele se recomanda de cateva ori pe zi. Fluorizarea si
perierea dd se poate realiza cu paste fluorurate sau cu geluri special fabricate.
Se folosesc geluri cu fluorura cu NaF 1,1% la ph neutru si 5000 ppm F.
Fluorura de staniu chiar daca prezinta efectele anticarie cele mai importante si alaturi
de acestea si effect antiinflamator, datorita gustului si mai ales al coloratilor intrinseci produse
la niv struct demineralizate sunt mai putin recomandate sau acceptate de pacient.
Gelurile aplicate prin periere se indica seara la culcare dupa ce pacientul si-a efectua
periajul si curatirea interdentara mecanica cu dental-floss. Gelul se aplica pe supraf activa a
periutei 1/3 din lungime(=2ml gel) si se periaza 1min. Asemenea geluri sunt indicate dupa
detartraj, la niv dd cu hipersensibilitate, la pac cu aparate ortodontice fixe, chiar si dupa
indepartarea lor si la pac supusi iradiatilor de cap-gat.
Elmex Protector (un tip)- amestec de aminofluoruri si NaF incorporate intr-un lac de
poliuretan autofluorizabil; se aplica cu periuta o data pe saptamana. Ramane in contact cu dd
2-3min urmand ca la sfarsitul intervalului sa se realizeze si periajul acestora. Datorita faptului
ca aminofluorurile scad solubilitatea smaltului ca si proprietatie tensioactive creste fixarea
fluorului la suprafata smaltului; in plus aminele fluorurate sunt cele mai eficiente la niv
dentinei dezgolite.

Apele de gura fluorurate:

Au fost util initial in SUA si tarile N-Europene ele devenind o modalitate practica se
eficienta de autoaplicare a F. Sunt parte a planului de ingrijire individuala sau pot fi incluse
in programele de preventie collective.
Nu se recomanda copiilor sub 6ani, celor care din motive variate nu pot clati si nu se
substituie masurilor de control al placii dentare. Datorita continutului alcoholic nu se
recomanda copiilor si alcoolicilor.
Indicate:
 Pacientilor cu dentitie mixta sip e durata adolescentei, persoanelor cu risc crescut de carie
 Pac cu arii multiple de demineralizare, celor cu retractii gingivale sau dupa tratamentele
parodontale in profilaxia carilor radiculare, hipersensibilitatii dentinare; explozii de carii;
aparate ortodontice si protetice ce produc multiple zone de retentie
 Pac cu xerostomie severa
 Coroane de acoperire cu margini supragingivale
Cele mai bune rezultate se obtin la dd recent erupti, iar prin utilizaea lor creste durata de
mentinere a tuturor celorlalte tratamente stomatologice realizate.
Se prefera apele destinate cletirilor 1data/zi si cele in solutie apoasa. Exista multiple
produse comercializate pt admin 1data/zi cele mai recomandata sunt cele cu NaF 0.05% si cu
APF 0.044%.
Aplele cu NaF 0.05% contin 250ppm F, cu ele se clateste o data pe zi seara dupa periaj.
Se clateste cu 5ml solutie timp de 1min, apoi continutul se scuipa. Timp de 30min nu se
clateste, bea, mananca.
Apele cu APF contin 440ppm F, se calteste zilnic in cazul pac care beneficiaza de
fluorizari sistemice pot fi inghitite dupa clatirea de 1min. Se recomanda pac cu carii agresive,
hipersensibilitate, carii incipiente la pac cu constructii din portelan, compozit, implanturi titan,
obt din glassionomer.

23
Curs 8, 9

Apa cu NaF 0,2%sau 900ppm F se recomanda in clatiri o data /sapt cand se realizeaza
profilaxie in grup, ea fiind recomandata si eficienta in cz copilului inclusive in cls I. Se
efctueaza clatiri saptamanale cu 5ml solutie timp de 1min. La sfarsit se scuipa continutul oral.
Prin aceasta metoda in SUA s-a obtinut scaderea incidentei la carie cu aprox 35%.

Autoaplicari de geluri fluorurate:

Se indica persoanelor de orice varsta care prezinta carii agresive in smalt si cement,
celor cu xerostomie avansata, cu hipersensibilitate dentinara sau sub supraprotezari.
Se folosesc geluri cu NaF 1,1% sau APF 0,5%. Prin folosirea lor incidenta la carie
scade cu 80%. Gelurile se folosesc 1data/zi seara la culcare.
Inainte se recomanda ca pac sa-si efectueze controlul corect al placii inclusiv cu
flossul dentar.
Fluorizarea se efecueaza in conformatoare din polivinil/unica utilizare, recipientele
permitand picurarea a 5 picaturi pt fiecare arcada (1picatura=0,1ppm F). Pacientul va incerca
sa scuipe inaintea aplicarii conformatorului, iar pe durtat fluorizarii va tine capul cat mai
vertical pt a nu inghiti gelul.
Gelul va ramane in contact max 4min, dupa care se va indeparta fluidul oral rezultat.
Nu se bea, clateste timp de 30 min.

Sigilarea Santurilor si Fosetelor Coronare

Prin fluorizare obtinem o rezistenta max la carie in principal la niv supraf coronare
libere, un efect mai scazut la niv supraf aproximale si si mai scazut la nivelul s si fosetelor –
la acest niv inregistradu-se 2/3 din nr total al cariilor dentare chiar daca aceste supraf
reprezinta aproximativ 12% din totalul supraf coronare.
Astazi, la anumiti pac, in scop preventiv si de deretentivizare a zonei s si f se aplica cu
bune rezultate sigilarea.
Indicatii:
 Dd cuspidati, a caror s si f sunt adanci si retentive
 Fetele P ale frontalilor maxilari care prezinta cingulum proeminent si foramen caecum
present
 Toti pac indifferent de varsta care prezinta vulnerabilitate crescuta la carie, pacienti carora
urmeaza sa li se faca ap ortod, iradieri cap gat, adultilor care sufera de xerostomie severa
 Carii incipiente in zona gropitelor, fisurilor limitate in smalt
 Dinti sigilati anterior care au pierdut materialul de sigilare cu mult inainte de perioada
dorita de profesionist
 Moment optim: 3-4ani pt dd temporari/ 6-7ani pt M1/ 11-13 ani pt M2, PM
Regula: de a sigila s si f in primii 2 ani posteruptiv si cat mai aproape de momentul eruptiei
Sigilarea M1 e obligatorie, masura fiind argumentata prin vulnerabilitatea scazuta ,
constatandu-se prezenta cariei la 50% din cazuri intr-un an posteruptiv si 80% in al 2lea an.
Avantaje:
 Nu actioneaza invaziv asupra dd, nu exista obisnuit pierdere de substanta
 Nu e dureroasa
 Larg acceptata de pacient
Conditionarea acida: actioneaza in smalt pe o profunzime de mai 30 microni si e absolut
nepericuloasa pt pulpa si neacoperita cu material de sigilare se remineralizeaza imediat,
natural prin mecanisme salivare in 7-14zile si dintele de poate resigila fara probleme.
Caria Incipienta:
24
Curs 8, 9

 Dinte care prez proc carios evolutiv pe una din felete aproximale.
 Santuri si fosete putin adanci
 Dinte cu leziuni ocluzale profunde, obturatii ocluzale
 Igiena orala si alimentatie precara
Materiale utilizate:
 Rasini composite-cele mai recomandate
 CIS
 Cianoacrilati
 Poliuretani
Compozitele propun 3generatii de siglanti:
1. composite polimerizabile prin UV, disparate in anii 70
2. composite autopolimerizabile
3. composite fotopolimerizabile-radiatii luminoase in spectru vizibil
Dupa felul umpluturii exista
1. composite cu umplutura anorganica cu microparticule de sticla de cuart, cei mai
rezistenti la abraziune
2. fara umplutura anorganica, mai fluide, nu necesita adaptare ocluzala, cu rezistenta mai
scazuta la abraziune
3. materiale cu umplutura care elibereaza constant F
Dupa culoare:
1. transparente-preferate de pacient
2. radioopace
3. colorate: alb, galben, roz, preferate de specialist

CURS12
Preventia cariei dentare prin administarea fluorului

In fct de varsta (gravide, primii ani de viata, primii ani posteruptiv,

perioada pubertatii si adolescentei) se incearca individualizarea consumului de
zahar, se educa pacientul, iar odata stabilit regimul alimentar pacientul este
obligat sa il urmeze.
Indicatiile vin in contradictie cu dorinta inascuta a individului pt dulce,cu
posibilitatile societatilor de a oferi nr total de calorii necesare individului pt a
trai->se izbesc de obiceiuri si traditii greu de modicat.
Pacientilor cu carioactivitate intensa trebuie sa le realizam o analiza a regimului
alimentar, cerand pac sa-si noteze alimentele consumate intr-o
zi/saptamana/ultimele 3 zile(din care una de week-end).
OMS a emis conceptul de igiena orala alimentara prin care plaseaza ca
importanta in cadrul masurilor preventive pe locul 2 regimul alimentar.
Recomandari:-un regim alimentar sanatos cu mese dupa un orar precis si
respectat zilnic
-alegerea alim gatite si calde in locul gustarilor
25
Curs 8, 9

-se incurajeaza consumul de alim ce contin principii alimentare

protectoare:proteine, lipide,fructe proaspete,cereale
-se va combate fumatul si alcoolul excesiv
-glucide +sare -consum moderat
-practicarea regulata a ex fizice pt a alterna efortul fizic si cel
intelectual
In context alimentar si cariogen trebuie avut in vedere stress-ul psihic:
•↑pofta de mancare, alim irationala + glucide↑
•datorita descarcarilor de adrenalina se ↓ secretia salivara+apararea locala
Consumul dulciurilor si a alim inalt rafinate conduce la o reducere a efectului
masticator+↓fluxului salivar prin care se favorizeaza acumularile de PD si se
minimalizeaza autocuratirea.
Orarele neregulate perturba functionarea circadiana a mec locale a
apararii, inclusiv secretia sist tampon salivare prin care se pierde echilibrul intre
demineralizare-remineralizare.
Exista afectiuni- bulimia si/ sau anorexie nervoasa, care se pot diagnostica
prima data in cabinetul de stomatologie. Bulimia se caract prin episoade
repetate, de 2 ori pe saptamana, de mancat copios. Pacientul mananca cant
importante de alim si este incapabil sa se opreasca. Compensator, pt a evita
cresterea in greutate isi autoprovoaca voma sau abuzeaza de laxative, diuretice,
ex fizice intense, post prelungit. Aceasta teama de obezitate afecteaza femeile
tinere-1-3%. Spre deosebire de cele cu anorexie ele au o greutate normala. La
astfel de pac constatam o activ orala prelungita cu demineralizari, eroziuni↑ la
nivelul fetelor orale ale F max si uneori L max. Apar astfel denudari ale
smaltului cu expunerea dentinei.Se intalnesc la niv mucoasei orale inflamatii
rosii, dureroase si hipertrofia glandelor salivare( paortida), iritari si dureri
esofagiene.
Persoanele pot ingurgita cant imense de alimente, de la 3500cal/ora-
>50000 in 24h, ducand la ruperea stomacului si aparitia complicatiilor.
Acest tablou clinic poate fi descoperit de madicul stomatolog, boala
tratandu-se in stransa leg cu medicul de familie, psihologul+psihiatrul.
Dpdv al alim cu potential de protectie cariogena, pe langa fosfatii
organici/ anorganici, thanin, unt de cacao, proteine, branzeturi si unii ioni
anorganici(Zn si Ca)- au efect antiplaca, Zn + sarurile de Al intensifica
remineralizarea, Fe creste rezistenta cementului radicular, mai mult decat o face
F singur.

Fluorul

In organismul uman F se gaseste in cant mici, repartizat neuniform, el

gasindu-se in prop de 99% in tes mineralizate(oase, dinti). Dpdv carioprofilactic
F are o actiune sigura si ecologica.

26
Curs 8, 9

In raportul OMS din 2003 se arata ca in lume 500 mil de oameni

beneficiaza de fluorizare eficienta prin paste de dd fluorurate, 360 mil-prin apa
potabila, 40 mil prin sare de bucatarie fluorurata, 60 mil prin aplicatii de F prin
geluri si apa de gura.

Metabolismul F
-in natura F se gaseste in apa, aer, alimente
-patrunde in organism in principal prin consumul de apa, alim si exceptional
respirator
-in apa se gaseste sub forma de saruri fluorurate dizolvate sau in suspensie
-in apa marilor:0,8-1,4 ppmF(parti per milionF)
-in apele de suprafata <1ppmF
-in Romania continutul apei potabile in F: 0,14-0,7ppmF
-in lume exista regiuni in SUA, India, Africa de Sud, Italia unde apa contine
natural mult F: 20-50ppmF
-in alimente se gaseste in cantitati mici:
•lapte: 0,01-0,07ppmF
•branza: 1,6 ppmF
•carnuri: 0,2-2,2ppmF
•cereale: 0,1-0,7ppmF
•frunze de ceai: 97ppmF
•peste marin: 27ppmF
•rinichi,ficat vita: 10 ppmF
In acest context studiile arata ca rezidentii din tarile europene isi asigura
prin aport alimentar 0,2-0,5 ppmF/zi.La aceste cant de F se adauga F din
alimentele si bauturile racoritoare preparate cu apa fluorurata.
Absorbtia F este deosebit de eficienta la niv stomacului 86-97%, mult mai
redusa la niv IS. El se absoarbe foarte repede pe stomacul gol pt ca in prezenta
Ca, Al, Mg absorbtia sa ii fie mult ingreunata. Pe aceasta cale el se leaga stabil
de Ca, Al,Mg si abs↓la 80%. Absorbtia permite un nivel sg ce creste rapid, ea
incepe la 10 min dupa ingestie si conduce la o conc sg max in 30min. Revenirea
la val homeostatica 0,14-0,19 ppmF se produce dupa 11-15 ore de la ingestie.
Sangele fetal ca si cel matern prez o conc de F aproximativ egala.F
traverseza placenta dupa luna V fara insa a influenta sesizabil dintii temporari ai
copilului.
In laptele uman canc de F poate ajunge la 0,1ppmF la 30 de min de la abs
sa.
La niv salivei conc F este ↓:0.01-0.04ppmF, cu un vf al conc la 1-1,5h de
la ingerare.
Eliminarea F este in principal urinara, apoi in cant mai ↓ prin fecale,
transpiratie, si ff putin prin saliva, lapte, lacrimi.
Cea mai mare cant de F se gaseste in org uman in tes calcificate, in oase el fiind
inlocuit permanent prin proces dinamic de remaniere, similar cu cel al Ca, in

27
Curs 8, 9

timp ce la niv dd- el influenteaza str in toate fazele de formare preeruptiva, dar si
dupa eruptie, tes dentare avand o afinitate ↑pt F.

Mecanismele cariostatice ale F

Fluorul act cariopreventiv atat la niv S+C radicular. La niv smaltului, el

are act preventiva mai ales in perioada de mineralizare a dd cand este masiv
captat si depozitat sub forma de fluorapatita. Pe aceasta cale se formeza cristale
de fluorapatita de 10 ori mai rezistente la atacurile acide comparativ cu cristalele
obisnuite de hidroxiapatita. Dintii ce beneficicaza in aceasta etapa de F sistemic
vor prezenta o morfologie mai putin retentiva si sunt mai acidorezistenti, iar
cristalele de hidoxiapatita vor fi mai mari, mai stabile ch, mai acidorezistente.
Prezenta F reduce compensator pezenta ionilor de carbonat si citrat de
Na , reducand nr de cristale de carbonat de Ca , mai putin rezistente la acid.
Fluorul si fluorapatita se gasesc in principal spre suprafata S, cristalele de
fluorapatita reprez max 10% din masa totala a S format.
In etapa a doua S este influentat si preeruptiv, F acumulandu-se la
periferia int a D si ext S, unde genereaza cristalele de fluoro-hidroxiapatita.
Acestea au o adancime de 100-200 microni. Cand conc F in fluidul peridentar
este mare F se abs suplimentar pe suprafata cristalelor de hidroxiapatita si gen
un str insolubil de fluorura de Ca.
Posteruptiv->maturare-> si in primii 2 ani de viata posteruptivi, apoi
intreaga viata, dar la valori mai reduse F din lichidul oral act cariopreventiv,
cariostatic. F va fav mineralizarea posteruptiva a dd influentand fav str de
suprafata prin formarea cristalelor de fluorapatita. Posteruptiv F patrunde in S pe
o periada de o adancime de 30 microni si gen o conc de 1000ppmF la suprafata
str dentare in contact. F prezent in fluidul oral va favoriza concentarea lui la niv
placii dentare tinere, el putand ajunge de 100 ori mai concentrat la niv PD si la
cant de 5-50 ppmF.
Prezenta lui in fluid, si mai ales in PD face ca PH-ul critic de
demineralizare (5-5,5) sa ↓sub aceste valori.
La niv PD se gaseste sub forma de Fluorura de Ca insolubila, la care ph-ul
critic de demineralizare ionizeaza,facilitand proc de remin.
Astfel, studiile in vitro arata ca abs F la ph critic de demineralizare S
pierde rapid cca 30% din comp anorganica a cristalului afectat, pt ca in prezenta
F sa fie o demin mai↓, urmata de o remin rapida si intensa, in final constatandu-
se un castig anorganic de 16%.
Existenta cristalelor de fluoro/hidroxiapatita det abs unei pelicule
dobandite mult mai efic in ↓pierderilor de ioni anorg elib prin demineralizare.
Prezenta F la suprafata S det o ↓a tens superficiale a dd prin care se acum
o cant↓ a PD si microorg.
In fct de cant de F acum la niv palcii, prin ef sau cariostatic se poate
inhiba inmultirea microorg acidogene si se obt blocarea enolazei salivare,

28
Curs 8, 9

enzima necesara matabolismului hidrocarbonatelor. La niv D fluorul se

acumuleaza, de regula, doar pe cale sistemica, cant cea mai mare constatandu-se
spre suprafata pulpara. In cazul D expuse cant de F abs este mult mai mare
comparativ cu S pt ca D sec proaspat formata sa fixeze cant si mai mari de F.
Cementul radicular primeste cant mari de F, aplicarea prod fluorurate in cazul
pac cu radacina dezgolita va reprezenta o parte a tratamentului preventiv, dar si
curativ al cariei radiculare.

Toxicitatea F
In fct de cantitatea de F ingerata, el poate genera intoxicatii acute-mortale
si cronice=fluoroze.
a)intoxicatiile acute:
-doza letala *pt adult este de 2,5-10g NaF ingerata dintr-o data (doza medie
mortala:4-5g).
*pt copii:0,5-1g- depinde de greutatea corporala (1g de NaF
ingerata deodata este mortala pt un copil de 12 ani).
Tratamentul instituit depinde de :
-cant de F ingerata
-timpul in care a fost consumat
-greutatea corporala a individului
In acest context s-a stabilit ca doza de referinta in fct de care se admin
trat de urgenta cant de 5 mgF/kg-corp.
Cand cant de F ingerata se apropie de doza de referinta, pac prezinta o
serie de semne si simptome specifice, care apar la 30 min de la consum si pot
persista 24h: greata ,varsaturi, diaree, dureri abd, hipersalivatie+senzatie de
sete. F abs se combina chimic cu Ca din sg generand manifestari specifice
calcemiei: afectarea SNC, convulsii, parestezii.
Netratat si in fct de cant de F ingerata, intoxicatia acuta poate produce
decesul in aproximativ 4h, prin insuf cardiaca+paralizie resp.
Tratamentul se va institui cat mai rapid, favorabil in primele 30 min si
presupune inducerea vomei, spalaturi gastrice, protectia muc digestive prin
admin de preparate cu Ca, Al (lapte, oua) si mentinerea Ca seric prin admin
venoasa.

b) intoxicatiile cronice=fluorozele:
-afecteaza in princ oasele si dintii
•fluoroza osoasa- la pers care ingera F perioade lungi de timp(>20 ani), in jur de
15-25 mg/zi.
- F poate fi preluat de regula prin apa fluorurata
natural,expunere industriala(lucratorii din prelucrarea bauxitei,criolitului),
intoxicatii cu NaF si APF.
Se constata –osteoscleroza(radiologic zone de hipermin + rezorbtie)
+/- osificari la niv tendoanelor, ligg; exostoze, deformari

29
Curs 8, 9

In cazul pers ce consuma apa fluorurata cu <3,9 ppmF nu se inregistreaza

cazuri de fluoroza osoasa.

•fluoroza dentara-hipomin a S, la pers ce consuma cant exagerate de F in

perioada de formare a dd, prin afectarea fct normale a ameloblastului.
Pentru a ↓ nr de pac cu fluoroza OMS a stbilit ca prag max al consumului
1,5pppFzi.
- clinic se manifesta prin:- pete albe cretoase pergamentoase la
niv marginii incizale/vf cuspizilor( fluoroza blanda)
- modificari ample de culoare si forma
a dd (fluoroza moderata si severa->la pers ce cons >8ppmF/zi)
- poate avea si alte cauze:tetraciclina-pana in 7 ani;strontiu, cauze
idiopatice
- dg diferential al fluorozei blande dd se face cu pata alba
cretoasa, etapa reversibila de ev a cariei dd. Pata alba din fluoroza se intalneste
incizal, cuspizi, supraf neteda la palpare, iar cea din carie la niv 1/3 cervical si la
palpare supraf este nereg, rugoasa (se CI palparea in acest caz!!!)
Se constata ca la un aport de 1ppmF/zi frecventa fluorozei blande dentare
este de 10-12%, iar la unul de 2ppmF/zi frecventa creste la 50%, din care 5%
este fluoroza dentara moderata.
↑frecventei fluorozei se dat in buna parte adm neindiv a produselor
fluorurate comercializat + efectul ”de halou” produs prin consumul de alim
jpreparate cu apa potabila fluorurata.

CURS 13

TARTRUL DENTAR
→ TD reprezinta ultima faza de maturizare a PD, cea de mineralizare;
→ TD se defineste ca depozitul dur calcificat, aderent la structurile dentare dar si la
constructiile artificiale prezente in gura pacientului;
→ Clinic – TD se observa obisnuit in 1/3 cervicala a coroanelor dentare, inclusiv la nivelul
santului gingivo-dentar, in principal pe fetele linguale a frontalilor mandibulari si pe cele
vestibulare a molarilor maxilari, adica pe suprafetele dentare aflate in vecinatatea orificiilor de
deschidere a ductelor salivare majore;
→ In unele cazuri, TD poate reprezenta si o problema cosmetica, estetica, dar obisnuit, TD
genereaza probleme parodontale pentru cei mai multi dintre pacienti tratati;

- se poate indeparta doar prin detartraj

► Formarea TD

30
Curs 8, 9

→ procesul de mineralizare incepe la 22 – 72 de ore de la formarea PD, primii centrii de

mineralizare aparand obisnuit la supafata PD-dinte. Acest stadiu este greu de sesizat clinic;
→ Formarea tartrului incepe pe durata momentelor de alcalinitate, de suprasaturare a PD in
ioni de Ca si in principal in ioni-fosfat;
→ De asemenea, mineralizarea este favorizata si de prezenta anumitor bacterii filamentoase,
mineralizarea fiind favorizata de componenta fosfolipidica a menbranelor acestor organisme
si indiresct favorizata de enzimele secretate de acestea si prin care se transforma fosfat
organic salivar in fosfat anorganic;
→ Viteza de formare a tartrului este influentata de prezenta asperitatilor la nivelul
suprafetelor dentare si in principal de corectitudinea cu care individul isi efectueaza controlul
placii;
→ Grosimea maxima a stratului de tartru se obtine intr-o perioada de la 10 saptamani la 6 luni
(?), dupa care ritmul de producere se reduce, in principal datorita uzurii mecanice produse
natural pe perioada masticatiei si la nivelul suprafetelor ce depasesc ecuatorul coronar;
→ Exista nenumarati factori favorizanti ce contribuie la viteza de formare a acestuia:
1. neregularitai anatomice prezente pe suprafetele coronare, precum si la nivelul
jonctiunii smalt-cement

2. asperitatile cementului radicular descoperit

3. carii proximale cervicale si radiculare

4. incongruenta dento-alveolara prin inghesuire

5. calitatea si cantitatea salivei secretate

6. respiratia orala

7. traume ocluzale

8. parafunctii musculare

9. obiceiuri vicioase

10. boli sistemice: astm bronsic, fibroza chistica – unde se observa o viteza de depunere
de 2 ori mai mare fata de omul sanatos

11. la pacientul cu probleme psihice

12. la pacienti hraniti prin sonde gastrice, perioade indelungate de timp

13. fumatul creste viteza de formare

→ Exista o serie de medicamente: β-blocante, diuretice, anticolinergice, ce reduc cantitatea de

tartru, ele intervenind la nivelul cristalului anorganic produs, si in plus ele modifica
compozitia salivei secretate;

→ TD se constituie in factor etiologic secundar in producerea bolii parodontale, factorul

etiologic principal ramand PD, ce acopera in permanenta tartrul existent;
→ Pentru a reduce cantitatea de placa si implicit de tartru, este important sa efectuam zilnic si
corect controlul placii;
31
Curs 8, 9

→ Cand insa, TD s-a format, el nu mai poate fi indepartat decat profesional prin detartraj
efectuat cu instrumentar special;
→ Pe langa efectele benefice, detartrajul genereaza si efecte negative, reprezentate de zgarieri
si abraziune, produse in principal la nivelul cementului radicular, dar si la nivelul resturilor
suprafetelor coronare;

Compozitie: - chimic - subst anorg 75-85%

- subst org 15%
- apa 8%

Componenta anorganica: - in principal Po4-

- Ca, Co3-
- ioni de Na, Mg
- urme de Cl, Zn, Si, Fe, Fl, tungsten, Al
→ concentratia de Fl e d.p. cu tipul de fluorizare suportat de pacient de-a lungul
timpului
→ 2/3 din comp. anorg.- sub forma de cristale - hidroxiapatita similare cu cele de la
nivelul smaltului, cementului si dentinei
→ exista si cristale de fosfat ortocalcic, de brusite, fosfat tricalcic

Comparatia continutului mineral al tesuturilor dure:

- smalt: >90% ioni anorg (cel mai mineralizat)
- dentina: 65%
- cement, oase: 45-50%
- tartrul: 70-75%

Componenta organica - resturi microbiene moarte,

- cel. epit. descuamate
- leucocite, mucina
- colesterol, fosfolipide, acizi grasi
- hidrocarbonate, keratina, aminoacizi
- nr imens de microorganisme vii (coci, bacili, forme filamentoase)

Forme clinice (ca si in cazul placii dentare): supragingival si subgingival

Tartrul dentar supragingival

→ in 1/3 cervicala a coroanelor dentare, predomina in dreptul orificiilor de deschidere a

ductelor glandelor salivare majore; in cele mai multe cazuri pe fetele linguale ale frontalilor
mandibulari, pe cele vestib ale molarlor maxilari.
→ intalnim situatii clinice cand tartrul dentar acopera intreaga suprafata coronara, inclusiv
suprafata orala, aspectul datorandu-se faptului ca in zona respectiva nu se mai efectueaza de
mult timpul masticator ca urmare a durerii provocate de prezenta unor carii profunde
netratate, lipsa antagonistilor, etc
→ cand se gaseste depus intr-o zona vizibila el se constituie intr-o adevarata problema
estetica
→ initial culoare alb-galbuie se transforma in maroniu-negru pe masura maturizarii si
impregnarii cu pigmenti

32
Curs 8, 9

Tartrul dentar subgingival

→ este mai dur decat cel supragingival (de 2ori mai mineralizat)
→ culoare gri-negru, subtire, aderent si se poate vizualiza prin transparenta mucoasei
lizereului gingival. Culoarea inchisa se datoreaza sangerarilor generate de inflamatia si
degradarea ulterioara a Hb, in timp ce mineralizarea superioara se datoreaza cantitatii mari de
subst. anorg. gasite la nivelul lichidului crevicular
→ se indeparteaza greu si dat.cotinutului microbian este extrem de nociv pt sanatatea
parodontiului marginal

Intre tartru si structurile dentare adiacente exista cateva modele de adeziune:

1) cel facilitat de prezenta peliculei dobandite
- specific pt tartrul fixat pe suprafete dentare corect detartrate si lustruite
- indepartarea acestui tartru se efectueaza rapid, durata indepartarii fiind dependenta de
constinciozitatea cu care suprafetele dent au fost curatite anterior
2) mijlocit de imperfectiunile dentare:
- fisurile
- orificiile de fixare a fibrelor Sharpey
- asperitati
→ acestea favorizeaza formarea unei legaturi ferme => tartrul se indeparteaza cu mare
dificultate. Intre tartrul dentar si suprafetele dentare se stabilesc legaturi chimice - intre
matricile organice ale celor 2 suprafete in contact

Caracteristici clinice:
- se intalneste in cantitati var. la orice varsta
- exista grupuri pupolationale la care intalnim la pers > 30ani depozite de tartru in proportie
de 100%
- se constata ca intalnim tartru atat pe dentitia tempoarara cat si pe cea permanenta,
cantitatea de tartru crescand o data cu inaintarea in varsta

TD supragingival se identifica prin:

- inspectie !!!
- palpare cu sonda
-colorarea cu subst revelatoare de placa
TD subgingival se identifica prin:
-inspectie atunci cand dat. culorii transpare prin grosimea lizereuli gingival dar de
regula se evidentiaza prin palpare cu snda

Tartrul se descrie la nivelul tuturor suprafetelor solide existente la un moment dat in cavit
orala, inclusiv la niv constructiilor stomatologice (ex: proteze mobile)

Semnificatia clinica a TD
→ pana in anii '50, TD a fost considerat factorul etiologic principal in gingivite si boli
parodontale (aparitie + evolutie)
→ astazi TD este considerat factorul etiologic secudar, in timp ce PD microbiana existenta
in permanenta pe suprafata rugoasa a TD se constituie in fact. etiologic principal
→ odata format, TD trebuie si poate fi indepartat doar prin mijloace profesionale
→ prezenta cronica a placii si a microorganismelor componente pe suprafata rugoasa a TD
determina o agresiune continua asupra struct parodontale si reactii inflamatorii cronice

33
Curs 8, 9

→ placa bact atasata TD subgingival contine in principal coci G-, forme filamentoase
(microorganisme ce favorizeaza producerea gingivitelor)
→ prezenta TD subgingival favorizeaza o anumita compozitie microbiana la nivelul placii
neatasate dintelui, unde vom intalni in exclusivitate anaerobi G- patogeni:
• bacteroides gingivalis
• actynobacilus actinomicetemcomitans
• porfiromonas
• treponeme
☺☺☺ acestia sunt responsabili de producerea distructiilor tisulare ce genereaza pierderea
atasarii insertiei epiteliale cu producerea de pungi parodontale + B.P => controlul P.D. trebuie
facut zilnic, corect iar daca exista tartru, periodic, individualizat, el trebuie indepartat
profesional.

CURS14

Educatia medical-stomatologica a pacientului.

Educatia pt sanatate = proces activ si complex de comunicare interumana

individuala sau colectiva prin care se realizeaza un transfer de informatii cu privire la
modalitatile prin care se poate mentine sanatatea informatii care au drept scop insusirea de
deprinderi si comportamente sanogene.
Astazi educatia se constituie intr-o problema prioritara a activitatii medicale cu largi
implicatii economice, sociale, politice.
Educatia se realizeaza individual sau colectiv; educatia colectiva mai ales la grupul
tinta 10-19 ani e preferata datorita rezultatelor bune obtinute rapid.
In ceea ce priveste educatia individuala ea reprezinta etapa cea mai grea: necesita
timp dar si intelegerea pacientului.
Educatia se poate realiza prin metode audio, video, mass-media.
Sursele de informare sunt multiple:
 Primare
 Secundare

Informatiile primare.specialisti: profesori universitari ( eu, marian cuculescu ),

cercetatori in domeniu, medici dentisti si in unele tari medici pediatrii si generalisti.

Informatii secundare: mass-media, colegi de scoala, serviciu, invatatori, profesori,

parinti.

Mesajele transmise prin aceste surse trebuie sa fie sinergice si coordonate.

Continutul mesajului va fi determinat de posibilitatea de percepere, interesul
manifestat de receptor.
Mesajul va avea argumente si se va baza pe formulări pozitive.
Formularea mesajului va fi dependenta de conţinut. Mesajul poate fi strict
informativ, amenintator, atrăgător, încurajator, umoristic, serios, dramatic.
In cazul de educaţie individuala si colectiva recomandarea este sa se inceapa cu in
interviu prin care profesionistul evaluează nivelul cunostintelor ca si importanta data de
individ practicile preventiei primare.

34
Curs 8, 9

Procesul educativ va tine cont de varsta, se desfasoara continuu, variat si cu multa

diplomatie.
Mesajul trebuie sa fie in permanenta optimizat in functie de modificarile aparute in
societate.
Pt insusirea acestor cunostinte si pt a obtine un comportament sanogen pacientul
trebuie motivat. Pt a obtine rezultate maxime se recomanda in cazul educatiei individuale ca
pacientul si profesionistul sa stea fata in fata la aproximativ 1 m, prin care se poate studia
expresiile fetei, profesionistul trebuie sa se exprime cu claritate intr-un vocabular simplu,
recomandabil pt cel folosit intr-un ziar popular si clar in concordanta cu nivelul de educatie al
pacientului.
Medicul orienteaza discutie astfel incat sa obtina interesul pacientului. Intodeauna se
vor alterna expunerile noi cu rezumarea cunostintelor anterioare si se va apela la demonstratii.
La sfarsitul sedintelor de educare pacientul trebuie sa devina constient ca si pentru el
exista riscul de imbolnavire, retinand insa ca boala poate poate fi prevenita, stopata, vindecata
prin aplicarea corecta a procedurile preventiei I unde autoingrijirea joaca un rol hotarator.
Daca in educatie vom pleca de la constatari universal valabile care arata ca 1/3 dintre
pacienti respecta indicatiile date, o alta 1/3 le aplica corect dar sporadic, iar alta 1/3 nu le baga
in seama. (evident, in stilul caracteristic cucu lasa frazele in aer…)
Lipsa de interes manifestata de unii pacienti va fi consemnata in fisa clinica prin care
specialistul se apara in cazul in care pacientul il da in judecata.
Dpdv al practicianului rezultatele bune obtinute in domeniul preventiei confirma ca
pacientul doreste sa colaboreze si ii permite sa stabileasca momentul inceperii tratamentelor
curative propuse (protezari complexe, implanturi) sau in caz contrar sa schimbe planul de
tratament in functie de rezultate si chiar sa refuze tratamentul pacientului necooperant.

35