Sunteți pe pagina 1din 3

ELEMENTE DE DIAGNOSTIC ÎN

FRACTURILE RADICULARE

Un dinte fracturat se caracterizează prin prezenţa, la nivelul ţesuturilor sale dure, a unui
plan de stres care duce la ruperea anumitor legături chimice ale structurii dintelui. Fracturile pot
fi incomplete (fisuri) sau complete, şi apar mai frecvent la dinţii trataţi endodontic.

Fracturile radiculare afectează concomitent cementul, dentina, pulpa și ligamentul


dento-parodontal.

Cauze:

Fractura radiculară poate apărea în urma unei lovituri cu direcție orizontală, care crează
zone de compresiune vestibulară și palatinală, prevalenţa fiind ridicată în cazul dinţilor devitali.
Se produc cel mai frecvent la dinti cu apexul închis, totuşi şi dinţii imaturi pot prezenta fracturi
radiculare incomplete.

Apariția fracturilor radiculare este favorizată de tehnica obturării canalelor radiculare prin
condensarea laterală a gutapercii la rece și de aplicarea incorecta a unui pivot. Fractura verticală
radiculară poate fi uneori greu de diferențiat de tratamente endodontice incorecte sau de o
anumită patologie periapicala și reprezintă principala cauză a extracției dinților tratati
endodontic.

Clasificare

După direcţia liniei de fractură, pot fi:

-orizontale sau oblice:

› in 1/3 cervicala, medie sau apicala

› la dinţii pluriradiculari, fractura poate implica una sau mai multe rădăcini

Motivul prezentarii:

Pacientul acuză sensibilitate dureroasa la rece și la cald, fară posibilitatea localizarii


exacte a acesteia, durere la masticatie pe partea afectată.

Examenul clinic:

Subiectiv:

Fractura radiculară verticală se însoțește de durere de intensitate redusă spre moderată.


Obiectiv:

Discretă extruzie a dintelui, cu modificarea relațiilor ocluzale.

Gradul de mobilitate a dintelui depinde de localizarea fracturii, prin palpare se poate


simți mobilitatea fragmentului coronar și lipsa mobilitații în porțiunea apicală.

Punga parodontală asociată fracturii radiculare verticale este în general izolată, îngusta și
profundă, iar la introducerea sondei, mișcarea acesteia este limitată, acesta fiind un semn
patognomonic.

Examenul radiologic:

1. Radiografia retroalveolară

 de cele mai multe ori, fractura se află într-un plan nereproductibil pe radiografia
retroalveolară

 este utilă expunerea radiologică dintr-o incidență aproape oblică

 uneori este necesară o incidență diferită a conului central.

 Fractura radiculară verticală prezintă radiotransparență patognomonică în forma literei


„J”

 Se poate asocia cu resorbția osoasă în dreptul liniei de fractură. Se formează dehiscența


osoasă ce se extinde apical și se traduce radiologic printr-o radiotransparență în forma
literei „V”

 Resorbția osoasă are aspect de halou extins circumferențial periradicular

2. Cone Beam Computed Tomography


Atunci cand există suspiciunea de fractură verticală radiculară pe radiografia
retroalveolară, se indică efectuarea CBCT pentru o mai bună acuratețe.

3. Microscopul

Permite estimarea vizuală exactă a liniei de fisură care se propagă în smalţ sau în dentină.
Decolorările microscopice –alb cretos sau gălbui- observate sub un cuspid, pot fi caracteristice
pentru procese carioase grefate pe un plan de fractură.

Microscoapele facilitează observarea decalajelor dintre restauraţii şi ţesutul dentar sau a


microinfiltraţiilor, regiune predispusă la apariţia fisurilor. Utilizând microscopul și iluminarea
coaxială printr-o linie de fisură sau de fractură, se poate estima adâncimea la care această linie
dispare sau extinderea spre camera pulpară.
Uneori, o astfel de explorare poate fi necesară pentru a descoperi chiar şi în cazul unui
dinte asimptomatic, un plan de fractură care atinge pulpa dentară, diagnosticul pulpar fiind acela
de necroză. Acestă metodă este utilizată ca adjuvant, mai ales atunci când rezultatele testelor
termice și electrice sunt neconcludente.  

Evoluția fracturii:

Fracturile radiculare cu prognostic favorabil sunt cele orizontale din 1/3 apicală și medie.
Vindecarea se poate realiza spontan prin anchiloză.

Fractura tratată se poate vindeca prin apariția unui calus osos (apoziție de cement, os) sau
țesut conjunctiv.

Dacă un plan de fractură implică podeaua camerei pulpare, ar putea compromite


tratamentul prin imposibilitatea etanșării cavităţii, deși tratamentul endodontic al canalelor
radiculare a fost efectuat corect.

Eșecul tratamentului este marcat de lipsa apariției calusului radicular și prin apariția a
diferite complicații precum apariția unui țesut de granulație la locul fracturii care produce
deplasarea fragmentelor și apariția unor resorbții radiculare patologice.

Bibliography
1. Andrei Iliescu-Tratat de Endodonție, volumul 2, Editura Medicală, București 2014

2. Arnaldo Castellucci- Endodontics, volume 2, Il Tridente

3. Andrei Iliescu, Memet Gafar- Endodonție clinică și practică, Editura Medicală, București 2016

S-ar putea să vă placă și