Tara DMFT/12 ani Tara DMFT/12 ani

Bulgaria 4.8 Malta 1.3

Romania 4.1 Olanda 1.3
Ungaria 3.8 Franta 1.2
Slovakia 3.5 Finlanda 1.2
Liechtenstein 3.4 Cipru 1.1
Letonia 3.2 Italia 1.1
Polonia 3.1 Irlanda 1.1
Estonia 2.8 Austria 1
Slovenia 2.7 Belgia 1
Cehia 2.6 Sweden 1

Lituania 2.4 Switzerland 0.9

Islanda 2.1 Luxembourg 0.8

Grecia 2.1 UK 0.8
Norvegia 1.5 Germania 0.7
Portugalia 1.5 Danemarca 0.7
Spania 1.3
 Estetica facială
• Figura • Buzele
• Fruntea • Dinţii
• Ochii • Urechile
• Nasul • Părul
• Gura
• Bărbia
• Obrajii
 Analiza facială
• Măsurarea unor distanţe şi unghiuri între repere anatomice
• Analiza poate fi
– generală
• Frontală
• Laterală
– Pe componente
• Frunte
• Ochi
• Nas
• Gură
• Bărbie
• Obraji
• Dinţi
• Fizionomie, Figură, 
Faţă, 
• Suprafaţa frontală a
capului ce se întinde 
din partea de sus a
frunţii la baza de
bărbie şi de la ureche
la ureche.
• Contur – Formă
– Rotundă
– Ovală
– Pătrată
– Alungită
– Triunghiulară
 Trichion

Etajul 
superior

Glabella

Etajul 
mijlociu

Spina subnazală

Etajul inferior

Menton
 1/5 1/5 1/5 1/5 1/5

Cea mai simplă metodă este 
să se împartă suprafaţa facială 
în 5 părţi egale cu lăţimea 
ochilor
Din punct de vedere estetic 
este esential sa existe simetrie 
fata de linia mediana in plan 
frontal
Colaj cu aceeasi jumatate de 
figură inversată în oglindă
Planul Frankfurt

Planul care 
uneşte marginea 
inferioară a 
orbitei stangi cu 
marginile 
superioare ale 
conductelor 
auditive externe 
(porion)
Poziţia etajului 
mijlociu al feţei 
este dată de o 
linie dusă între 
nasion si spina 
subnazală trebuie 
să facă un unghi 
între 85 şi 92 de 
grade cu planul  85‐92◦
Frankfurt şi este 
numită 
meridianul 0
DREPT
• Retruziv
• Mediu
• Protuziv

CONVEX
• Retruziv
• Mediu
• Protuziv

CONCAV
• Retruziv
• Mediu
• Protuziv
Clasificarea 
Schwartz
Poziţia etajului 
inferior al feţei 
este dată de o 
linie dusă între 
spina subnazală şi 
pogonion şi 
trebuie să facă un 
unghi de 10 grade 
cu meridianul 0 10◦
Buzele trebuie să fie 
imediat posterior 
liniei Rikett (E‐line),
buza superioară fiind 
de două ori mai 
depărtată faţă de 
această linie.
Fruntea prezintă interes 
doar prin simetrie şi linia 
părului
Poziţia sprancenelor diferă 
în funcţie de sex
La bărbaţi idealul este să 
fie chiar pe marginea 
superioară a orbitei, iar la 
femei sprâncenele sunt 
poziţionate mai sus şi sunt 
mai arcuite
Poziţia si dimensiunile 
nasului trebuie să fie în 
concordanţă cu restul 
elementelor faciale
Dimensiunea buzelor 
depinde de celelalte 
elemente anatomice 
prezente la acest nivel.

Comisurile trebuie să se 
găsească pe verticalele 
coborâte marginea internă 
a irisului 

Buza inferioară este mai 
plină faţă de cea 
superioară

Spaţiul dintre buze (în 
poziţie relaxată nu trebuie 
să fie mai mare de 3mm
Forma gâtului depinde de 
Clasa I Clasa IV
următorii factori

• Poziţia bărbiei
• Poziţia osului hioid
• Elasticitatea pielii
• Muschiul Platisma
• Depozitele de grăsime 
• Tiroida

Clasa II Clasa V

Clasificarea DODE

Clasa III Clasa VI
Dimensiunea verticală a 
pavilionului urechilor 
trebuie să fie puţin mai 
mult ca dublul dimensiunii 
laterale

Poziţia conductului auditiv 
extern să fie la jumătatea 
distanţei între canthion şi 
spina nazală

Unghiul auriculo cefalic 
trebuie sa aiba 20 30 de 
grade
 Estetica facială
• Trebuie privită ca un tot unitar (compozit)
• Estetica facială nu este neapărat legată de 
aceste repere, atractivitatea unei persoane 
poate să apară şi când nu sunt respectate a 
aceste reguli
• Reperele sunt necesare pentru cei care nu 
sunt mulţumiţi de aspectul lor sau pentru 
traumatisme‐probleme genetice
 Atractivitatea
• Marek & Harding (1985) au demonstrat că 
atractivitatea către diverse rase este similară deci 
este universală
• Berscheid  & Walster (1974) au arătat că la vărste
mici (3, 4 ani) atractivitatea se manifestă similar 
cu cea a adulţilor fiind indusă de mediu
• Langlois (1986), si Samuels & Evy a demonstrat că 
există şi o componentă genetică printr‐un studiu 
pe copii de 3 luni.
 Atractivitatea
• Galton, sub influenta fiziognosticilor compune 
portrete de criminali care beneficiau de 
atractivitate crescută
• Symons elaborează în 1974 teoria mediilor
• Langlois si Rodmann (1990) demonstrează că 
un portret complet câştigă în atractivitate faţă 
de componentele individuale.
 ATRACTIVITATE
• Ipoteza motivelor multiple
– Nu există in natura indivizi medii absoluţi
– Perceptia umana are un fundament biologic, 
atractivitatea faciala fiind un preludiu pentru 
acivitatea sexuala.
– Caracteristicile diferă în funcţie de sexul 
individului respectiv.
 Repere artistice
• Polycleitos – sec 5 IEN
 Repere artistice
• Romanii foloseau 
regula celor 5

Powell and 
Humphries (1984)
 Repere artistice
• Da Vinci
 Repere Antroprometice

Comparatie intre o figura 
desccrisa in perioada 
renasterii si una descrisa 
modern 
Repere cefalometrice

Farkas 1984
Repere ale zâmbetului
 Concluzii
• Reperele modificărilor faciale pentru 
îmbunătăţirea facială sunt apropiate de teoria 
mediilor
• Raportul cu reproducerea speciei este evident
• Principalul mesaj care trebuie transmis către 
privitor este: SĂNĂTATE.
 Modificări mofologice consecutiv 
afecţiunilor dentare
• Dimensiunea verticală
• Poziţia obrajilor şi a buzelor
• Adâncirea şanţurilor
• Imobilitatea expresiei
• Atrofie musculară
• Resorbţie osoasă
 Modificări mofologice consecutiv 
afecţiunilor dentare
• Parodontopatia modifică poziţia dinților cu 
efect asupra buzelor şi obrajilor
• Extracţiile determină resorbţie osoasă cu 
modificarea poziţiei buzelor şi obrajilor
• Modificări de culoare şi formă a dinţilor 
împiedică un zâmbet normal.
Modificări mofologice consecutiv 
înaintării în vârstă
 Modificări mofologice consecutiv 
înaintării în vârstă
• Obrajii se deplasează către inferior dând senzaţia 
de fălci.
• Colţurile gurii se muta inferior aparenţă 
supărată
• ţesutul din jurul ochilor, precum şi pleoapele se 
lasă,
• Tegumentul devine ridat, modificându‐se si aspectul 
sprâncenelor
• nasul se poate alungi şi varful acestuia se poate 
mări în volum
Anamneza în estetica dentară

PASUL 1

„Să asculți, să privești, și să acorzi atenție 
detaliilor”

Da Silva & All
Anamneza în estetica dentară

PASUL 2

FOTOGRAFII
 Fotografia diagnostică
• De ce?
– Studiu individual fără a necesita prezenţa pacientului
• Măsurători
• Informaţii despre culoare
• Eventuale elemente  omise în timpul examinării directe
– Trimitere caz către specialişti sau laborator de tehnică 
dentară
– Demonstraţie către pacienţi
– Document medico‐legal
– Document didactic
– Marketing
 Fotografia diagnostică
• Cu ce?
– Aparat de fotografiat
• Pe film
• digital
– Lumini
– Departatoare
– Oglinzi
 Fotografia diagnostică
• obiectiv in mod manual focus
• blitz in mod ETTL cu setare +1 1/3 corectie de 
expunere (adica mai multa lumina)
• aparatul cu diafragma F22 si timp 1/200 sec
• Pentru poze de fata aceleasi setari dar se 
schimba diafragma la F5.6
Fotografia diagnostică
 Fotografia diagnostică
digitala
• Calibrarea aparatului
– Standardul este ICC (INTERNATIONAL COLOR 
CONSORTIUM)
– DNG 1.2.0.0 Adobe – fişiere tip raw
• Calibrarea monitorului
– Gamma — 1.8 to 2.2 (sau L*). 
– Punct alb— 5000K ‐ 6500K. 
– Niveluri de stralucire— 80cd/m² to 140 cd/m2
• Calibrarea imprimantei 
Fotografia diagnostică
digitala
Standarde pentru fotografia extraorala
• Background 
• Lumini 
• Măriri
• Poziţionarea pacientului ‐ general
• Poziţionarea pacientului – detalii specifice
• Anterior Posterior 
• Anterior Posterior cu Zâmbet
• Vedere laterală a feţei (dreapta stânga)
• Vedere oblică a feţei (dreapta stânga)
Standarde pentru fotografia extraorala
 Standarde pentru fotografia intraorala
• General 
• Aliniere
• Departatoare
• Oglinzi
• Magnificatie
• Probleme cu saliva
• Vedere anterioara
• Vedere vestibulara stanga si dreapta
• Vedere ocluzala maxilar
• Vedere ocluzala mandibula
• Zambet detaliu
• Supraacoperire frontala (inocluzie sagitala)
 Magnificatia
Lentila obiectivului  determină nivelul de mărire (magnificatie)
Fiecare obiectiv are o rată maximă de mărire 
Fiecare obiectiv are, de asemenea, o distanţă minimă de focalizare. 
Aceasta este cea mai apropiată distanţă de obiectiv fata de obiect 
menţinând în acelaşi timp claritatea imaginii. 
Rata maximă de mărire este obtinuta de la distanţa minimă de 
focalizare.
O lentila macro sau lentile de micro (diferiţi producători folosesc 
termeni diferiti); este special conceput pentru a oferi un minim de 
scurtă focalizare la distanţă. 
Aceste lentile de obicei, oferă o rată maximă de mărire de 
aproximativ 1:1 sau 1:2, în comparaţie cu o rată maximă de mărire 
de 1:4 sau chiar mai putin  pentru lentile fara macro 
Standarde pentru fotografia intraorala
IMI National Guidelines
 Fotografia diagnostică
varianta AAED – estetica dentara
• Toate cazurile necesită 24 de imagini (AAAED)
– 12 înainte de tratament, 12 după tratament
– Uneori sunt necesare imagini suplimentare pentru 
anumite detalii specifice.
– 4 categorii 
• Pacient: poze faţă completă, poze zâmbet complet
• Cu depărtătoare: 
• Cu mărire
• Fotografii cu vedere angulată
Vă mulţumesc pentru atenţie
UMF CAROL DAVILA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DISCIPLINA DE REABILITARE ORALĂ

Estetica Dento‐Alveolară

Curs 2
Dinții
Anatomia dinților
 REPERE ESTETICE
(CLAUDE RUFENACHT)

• FORMĂ
• DIMENSIUNI
• PUNCTE DE CONTACT
• RAPORT CU MARGINEA GINGIVALĂ
• CULOARE
 CULOARE
CULOAREA POATE INFLUENTA
FORMA APARENTÃ
 FORMÃ

PERSONALITATE

V
I
G S
U
VARSTA L
R
O V T A
A B
S
A
A
FORMÃ
 FORMÃ
REFLEXIA LUMINII
NUMÃRUL DE AUR
PROPORTII
PROPORTII FACIALE
DIMENSIUNILE MEDII ALE DINTILOR VIZIBILI ÎN TIMPUL SURÂSULUI
Woelfel 1979
INCISIVUL CENTRAL MAXILAR
RAPORTUL LUNGIME/LĂȚIME
75‐80%
RAPOARTE DIMENSIONALE
RAPOARTE DIMENSIONALE
PUNCTE DE CONTACT
PUNCTE DE CONTACT
POZITIA FESTONULUI GINGIVAL LA NIVELULUI 
DINTILOR FRONTALI SUPERIORI
POZITIA ZENITULUI GINGIVAL FATàDE LINIA MEDIANàLA NIVELUL 
FRONTALILOR SUPERIORI
 FORMA
Forma efectivă

• Conturul exterior (Marele contur)

• Conturul intern (Micul contur)

• Relieful suprafeţei restaurate
 FORMA
Forma efectivă
Marele contur sau conturul 
exterior este linia care 
circumscrie coroana dintelui 
în regiunea vestibulară
Respectă caracterisitici 
anantomice specifice 
pentru fiecare dinte în parte
 FORMA
Forma efectivă
Micul contur sau conturul 
interior este linia de la care 
suprafaţa vestibulară a 
dintelui începe să se curbeze 
către margini
Putem spune că la nivelul 
incisivlor, zona circumscrisă 
de conturul mic este plană
 FORMA
Forma efectivă

Pe suprafaţa vestibulară se 
găsesc două şanţuri de 
formă triunghiulară cu 
vârful îndreptat către incizal 
care pe măsură ce se 
înaintează în vârstă se 
estompează 
 FORMA
Forma efectivă

Suprafaţa vestibulară a 
incisivilor nu este perfect 
netedă, smalţul prezintă 
numeroase neregularităţi.
 POZIŢIE
Înclinat antero-posterior Normal Rotit
 CONCLUZII

ESTETICA RESTAURÃRILOR CORONARE DEPINDE DE:

• DIAGNOSTIC CORECT

• SELECTIA SI CALITATEA MATERIALELOR

• RESPECTAREA TEHNICII DE APLICARE

• ÎNTRETINEREA POSTOPERATORIE
Culorile Dentare
Formarea culorilor

Transluciditate

Smalţ = OPALESCENŢĂ
Dentină = FLUORESCENŢĂ
Culorile Dentare
Formarea culorilor

Transluciditatea este 
caracteristica unui corp 
de a permite trecerea 
difuză a razelor 
luminoase

Smalţul este translucid
Dentina este opacă
 Culorile Dentare
Transluciditate

Opalescenţa
Caracteristica smalţului 
dentar de a reflecta şi 
împrăştia razele 
luminoase de culoare alb 
albastrui
Lungime de undă
Culorile Dentare
Transluciditate

Fluorescenţa

Caracteristica dentinei de a 
reflecta radiaţiile cu 
lungime de undă din 
spectrul UV sub formă de 
radiaţie vizbilă  
Culorile Dentare
Culorile Dentare

• Nuanţă

• Saturaţie

• Luminozitate
Culorile Dentare
• NUANŢĂ (HUE)
Nuanţa diferenţiază 
culorile între ele roşu faţă 
de galben sau faţă de 
albastru.
Sistemul coloristic 
HSB/HLS împarte 
nuanţele în grade pe cerc 
care pornesc şi se termină 
la roşu
 Culorile Dentare
• LUMINOZITATE (Value, Lightness)
Defineşte cantitatea de lumină prezentă într‐o culoare, considerîndu‐se 
faptul că negrul este absenţa luminii iar albul este sută la sută lumină
 8.0mm 50.8mm
8.5mm 54.0mm
1:1.36 9.0mm 57.2mm
9.5mm 60.4mm
10.0mm 63.6mm
8.0mm 49.7mm
8.5mm 52.8mm
1:1.38 9.0mm 55.9mm
9.5mm 59.0mm
10.0mm 62.1mm
8.0mm 48.6mm
8.5mm 51.6mm
1:1.40 9.0mm 54.6mm
9.5mm 57.7mm
10.0mm 60.7mm
0,72 0,59
UMF CAROL DAVILA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DISCIPLINA DE REABILITARE ORALĂ

Estetica Dento‐Alveolară

Curs 4
Coordonatele zâmbetului
Repere ale zâmbetului
 Repere ale zâmbetului
Componenta dentară Componenta țesuturilor moi

1. Linia mediană 1. Sanatatea gingiei

2. Dimensiunile dentare 2. Nivelurile gingivale
3. Poziția punctelor de Zenit 3. Linia gingivala
4. Înclinarea axială 4. Buzele
5. Zonele de contact 
interdentar
6. Ambrazurile incizale
7. Sex, personalitate și vârstă
8. Simetrie și echilibru
 Cheia zâmbetului

INCISIVUL CENTRAL 
MAXILAR
Dimensiunea Fetei/Dimensiunea 
incisivului central (Lungime)
LaVere AM, Marcroft KR, Smith
RC, Sarka RJ.
Source
Removable Prosthodontics
Department, University of the
Pacific, School of Dentistry, San
Francisco, Calif.

1/16
 Raportul 
lungime/lațime
= 0,8/1
AMPLASAREA INCISIVULUI CENTRAL 
MAXILAR
BUZELE
 Construcția zâmbetului

Alegerea incisivului central maxilar se face în 
funcție de sex, vârstă, tip constituțional
Huefner
Tipuri de
Smile Design
Oval
Triunghiular
Dreptunghiular
Pătrat
Regula numărului de aur din 
sirul lui Fibonacii (Lombardi)

x y z t
X = Y * 1,6
Y = Z * 1,6
Proporții estetice dentare 
recurente (RED) ‐ Ward

x y z t
x/y = y/z = z/t = constant
Regula M (Mahtot)

x y z t
Se realizează o formulă matematică 
care determină variabila
Lerele estetice ale lui Chu
 Coridorul Vestibular (bucal)

Buccal corridors and smile esthetics.

Oshagh M, Zarif NH, Bahramnia F.
Source
Department of Orthodontics, Faculty of
Dentistry, Shiraz University, Iran
Moore T, Southard KA, Casko JS, Qian
F, Southard TE.
Source
College of Dentistry, Department of
Orthodontics, University of Iowa, Iowa City,
IA 52242, USA.
 Suprafețe de contact
MEZIAL

Regula 50 – 40 ‐ 30

DISTAL
 Suprafete de contact

• Punctele de contact (ICP) sunt cele mai 
incizale zone ale suprafetelor de contact (ICA)
• Ca regula generala ICP se deplaseaza către 
cervical pe măsură ce avansăm distal
PARODONȚIUL
Zona Cervicală
Ambrazura Cervicală
 Ce sunt culorile

• Deoarece percepția de culoare provine din sensibilitatea 
spectrală variată a diferitelor tipuri de celule cu conuri din 
retină, la diferite părți ale spectrului, culorile pot fi definite și 
cuantificate in funcție de gradul în care acestea stimulează 
aceste celule. 
• Aceste cuantificări fizice sau fiziologice de culoare, cu toate 
acestea, nu explica pe deplin percepția psihofizica a culorilor
 Ce sunt culorile

• Radiația electromagnetică este caracterizată prin lungimea sa 
de undă (sau frecvența) și intensitatea acesteia. 
• Când lungimea de undă se găsește în spectrul vizibil 
(aproximativ de la 390 nm la 700 nm), radiația astfel obținută 
este cunoscută ca "lumină vizibilă" 
• Culorile spectrale sau unice sunt culorile sunt produse printr‐o 
emisie de o singură lungime de undă.
 Culorile spectrale

Culoare
(nm) (THz) (μm−1) (eV) (kJ mol−1)

Infrarosu >1000 <300 <1.00 <1.24 <120

Rosu 700 428 1.43 1.77 171
Portocaliu (Oranj) 620 484 1.61 2 193
Galben 580 517 1.72 2.14 206
Verde 530 566 1.89 2.34 226
Albastru 470 638 2.13 2.64 254
Violet 420 714 2.38 2.95 285

Ultraviolet apropiat 300 1000 3.33 4.15 400

Ultraviolet îndepărtat <200 >1500 >5.00 >6.20 >598
 Ce sunt culorile

Scade frecventa Lumina vizibila Creste frecventa

Creste Lungimea de unda Scade Lungimea de unda

Unde radio Microunde Raze X Raze Gamma

Infrarosu
 Ce sunt culorile

Prisma de sticla

Lumina
Alba
 Ce sunt culorile

• Culori de adiție – constituite prin asocierea a două sau mai 
multor radiații din interiorul spectrului de lumină vizibilă
• Culori de substracție (de absorbție) sunt culori constituite 
prin utilizarea unor cerneluri sau pigmenți capabili să 
absoarbă selectiv anumite radiații
• Culorile structurale ‐ sunt culori cauzate de efectele de 
interferență, mai degrabă decât de pigmenți. Dacă 
interpunem microstructuri distanțate aleator, lumina de 
lungimi de undă mai scurtă față de dimensiunea acestora va fi 
împrăștiată preferențial (Efect Tiydall)
Culorile de adiție
Culorile de adiție
Culori structurale
Culori structurale
 Componentele culorilor

1. Sursa de lumină: iluminează obiectul
2. Obiectul: reflectă, absoarbe sau transmite lumina incident 
observatorului
3. Observatorul: percepe lumina reflectata.
 Sursa de lumină

• De cele mai multe ori lumina este emisă de către un corp 
incandescent
• Cantitatea, lungimea de undă și frecvența radiațților
luminoase diferă de la o sursă de lumină la alta.
• Nassau a distins cincisprezece mecanisme specifice, 
producătoare de culoare, care pot fi colectate în cinci grupe, 
în care culoarea provine din:
 Sursa de lumină

• Excitații simple si vibrații (flăcări, lămpi cu vapori de apa)
• Tranziții energetice care implică structura substanței (compuși 
ai metalelor de tranziție, fluorescenta, smarald)
• Tranzițiile energetice la nivel molecular (coloranți, safire)
• Schimburi realizate între benzi de energie (metale, 
semiconductori, fosfor),
• Efectele geometrice și optice (curcubeie, cerul albastru, 
baloane de săpun).
 Sursa de lumină

S M Burkinshaw
British Dental Journal 196, 33 - 41 (2004) Published online: 10 January 2004
doi:10.1038/sj.bdj.4810880
 Sursa de lumină
• O sursă de lumină cu halogen produce un 
spectru continuu de lumină, de la ultraviolete
de apropiere la infraroșu. 
• Filamentul poate funcționa la o temperatură
mai mare decât o lampă non‐halogen, de 
aceea spectrul poate fi deplasat spre albastru
deschis, generând aparența unor culori cu 
temperaturi mai mari
 Sursa de lumină
• Temperatura culorii unei surse de lumină este 
temperatura unui radiator ideal negru, care 
prin încălzire radiază o lumina cu o nuanța 
comparabilă cu cea a sursei de lumină.
• Culori cu temperaturi peste 5000K se numesc 
calde (alb albastriu)
• Culori cu temperaturi sub 5000K se numesc 
reci (galben‐roșu)
 Sursa de lumină

• CIE Standard A: Un filament de tungsten are 
temperatura de 2856 K
• CIE Standard B: Lumina soarelui de la prânz 
are temperatura de 4874 K
• CIE Standard C: Media luminii naturale are 
temperatura de 6744 K
CIExy1931
 Obiectul

• Proprietățile fizice ale obiectului respectiv care determină:

MODUL DE INTERACȚIUNE AL 
RADIAȚIEI LUMINOASE CU OBIECTUL 
RESPECTIV
Observatorul
 Culorile dentare
• Paleta de culori conţine cel puţin zece milioane de culori 
diferite detectabile (Judd şi Wyszecki 1975).
• Nuantele culorilor dentare sunt mult mai putine dar conţin 
peste 100.000 de culori diferite.
• Acesta este un număr mare de dinte culori posibile în 
comparaţie cu numărul limitat de probe disponibile în cheile
de culori dentare.
• Orice probă din cheia de culori , are o sansa din 100.000 de a 
fi exact la fel cu dintele.
• Aceasta presupune faptul ca nu există o distribuţie uniformă a 
culorii dintilor si fiecare eşantion conţine doar o singură 
culoare.
Culorile Dentare
Formarea culorilor

Transluciditate

Smalţ = OPALESCENŢĂ
Dentină = FLUORESCENŢĂ
Culorile Dentare
Formarea culorilor

Transluciditatea este
caracteristica unui corp
de a permite trecerea
difuză a razelor 
luminoase

Smalţul este translucid
Dentina este opacă
 Culorile Dentare
Transluciditate

Opalescenţa
Caracteristica smalţului 
dentar de a reflecta şi 
împrăştia razele 
luminoase de culoare alb 
albastrui
Lungime de undă
Culorile Dentare
Transluciditate

Fluorescenţa

Caracteristica dentinei de a 
reflecta radiaţiile cu 
lungime de undă din 
spectrul UV sub formă de 
radiaţie vizbilă  
Culorile Dentare
Culorile Dentare
 Culorile Dentare

Culoare dentară se formează prin combinarea 
fenomenelor fizice de opalescenţă şi 
fluorescenţă, de aceea există diferenţă 
coloristică în lumini diferite (neon, lumină 
naturală, etc) (Metamerism)
Culorile Dentare

• Nuanţă

• Saturaţie

• Luminozitate
 Culorile Dentare
• LUMINOZITATE (Value, Lightness)
Defineşte cantitatea de lumină prezentă într‐o culoare, considerîndu‐se 
faptul că negrul este absenţa luminii iar albul este sută la sută lumină
 Culorile Dentare
• SATURAŢIE (Chroma)
Se referă la diferenţa de intensitate a culorii faţă de gri‐ul de referinţă 
denumit gri neutru
Culorile Dentare
• NUANŢĂ (HUE)
Nuanţa diferenţiază 
culorile între ele roşu faţă 
de galben sau faţă de 
albastru.
Sistemul coloristic 
HSB/HLS împarte 
nuanţele în grade pe cerc 
care pornesc şi se termină 
la roşu
Culorile Vita
• Determinarea
• Nuanta finala
nuantei
• Alegerea • Alegerea nuantei
luminozitatii
 Conversia între chei de culori
VITA  HERAEUS 
VITA 3D‐MASTER BIOFORM BIOBLEND PORTRAIT TRUEBLEND NEW HUE BLUELINE KENSON
CLASSICAL KULZER*
A1 2M1 B51 P59 T9 61 1A 55, 61 A1
A2 2M2 B53 104 P69 T11 62 2A 62 A2
A3 3M2 B54 108 P3 T13 60, 65 4A, 1D, 1C 65 A3/D3
A3.5 3R2.5 B83 116 P3.5 T19 1E 77 A3.5
A4 4M2 B84 118 P66 T20 70, 78, 81, 87 3C, 3E 81 A4
B1 1M1 B59 100 P11 T2
B2 2L1.5 B52 T22 66 1A 66 B2
B3 3L2.5 B55 P77 T24 64, 67, 68 2B 67 B3
B4 3M3 B56 118 P81 T23 3A, 5B B4
C1 3M1 B91 102 P21 T10 1A, 2A C1/D2
C2 3L1.5 B94 P67 T6 6B, 4B C2/D4
C3 4L1.5 B95 P23 T7 6D C3
C4 5M1 B96 P24 T8 4C C4
D2 B92 P32 T3
D3 4R2.5 B93 P69 T14 D3
D4 3R1.5 B69 113 P67 T5 D4
2R2.5
2M3
4L2.5
4M1
4M3
4R1.5
5M2
5M3
0M1 PW4 0M1
0M2 PW2
0M3 PW4 0M3
UMF CAROL DAVILA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DISCIPLINA DE REABILITARE ORALĂ

OCLUZIA
 OCLUZIA
1. Dinții sunt piese în mișcare
2. Dinții sunt supuși uzurii
3. Există o paletă largă de patologii asociate disfuncției 
ocluzale.
4. De cele mai multe ori problemele ocluzale sunt 
ignorate
 Disfuncția Ocluzală
• Cea mai frecventa tulburare dentară cu efect de pierdere de 
substanță dură.
• Factor principal care contribuie la eventuala pierdere a dinților, care 
declanșează necesitatea reabilitării orale.
• Factor asociat cu disconfort în masticație sau în alte funcții care pot 
include durere / disconfort în musculatură, dinți, și regiunea ATM.
• factor de instabilitate al rezultatului unui tratament ortodontic.
• Motiv principal pentru hipersensibilitate.
• Diagnosticul cel mai ignorat ceea ce conduce la tratamente 
endodontice inutile.
• De obicei disfuncția ocluzală este diagnosticată atunci când daunele 
devin evidente și foarte mari.

Dawson et all: Functional Oclusion From TMJ to Smile Design

 OCLUZIA
1. Stres de compresie prin îndoire și tensionare cu 
efect de apariție a microfracturilor și abfracțiilor la 
nivelul dinților
2. Frecare care include abraziune prin contact cu 
materiale exogene și uzura, care este endogenă și 
rezultă din bruxism sau alte pafafuncții prin contact 
dentodentar. Finalitatea ambelor mecanisme este 
uzura suprafețelor dinților.
3. Coroziunea care  este rezultatul degradării chimice 
sau electrochimice
Grippo, J. O. Simring, M. Schreiner, S.
Attrition, abrasion, corrosion and abfraction
revisited: a new perspective on tooth surface 
lesions 2004
 ABRAZIUNEA
Abraziunea este uzura dentară datorată frecării corp 
străin (bol alimentar, ) 

Această definiție include și periajul intempestiv, 
utilizarea eronată a aței dentare, scobitorilor sau a 
oricărui alt obiect străin

Grippo, J. O. Simring, M. Schreiner, S. Abrahamsen, T. C.

Attrition, abrasion, corrosion and abfraction The worn dentition‐‐pathognomonic patterns of 
revisited: a new perspective on tooth surface  abrasion and erosion 2005
lesions 2004
Dawson et all: Functional Oclusion From TMJ to Smile Design
 EROZIUNEA
Eroziunea este pierderea de substanță dură de pe 
suprafața dintelui din cauze chimice sau electrochimice

Aceasta poate fi endogenă sau exogenă. 

Prin definiție, aceasta nu include asociere cu activitatea 
bacteriană
Grippo, J. O. Simring, M. Schreiner, S. Abrahamsen, T. C.
Attrition, abrasion, corrosion and abfraction The worn dentition‐‐pathognomonic patterns of 
revisited: a new perspective on tooth surface  abrasion and erosion 2005
lesions 2004
Dawson et all: Functional Oclusion From TMJ to Smile Design
 ABFRACȚIILE
Abfracțiile sunt rezultatul supraîncărcării ocluzale?

Sunt produse prin compresiuni și flexiuni ale dinților cu 
apariția de microfractruri, care fiind penetrate acid 
determină pierderea de substanță (Abrahamsen)

Sunt produse de periaj cu pastă de dinți.(Miller 1907, 
Dzakovich 2008)
Dzakovich, J. J. Oslak, R. R.
In vitro reproduction of noncarious cervical 
lesions
 Disfuncția Ocluzală
Disfunctia ocluzala este alterarea sau
tulburarea funcției structurilor din cadrul
sistemului masticator, care nu respecta o 
interdependență armonioasă între ATM, 
musculatura masticatorie, și suprafețele
ocluzale ale dintilor.

Dawson et all: Functional Oclusion From TMJ to Smile Design

 Ocluzie stabila
Numim o ocluzie stabila situatia in care pacientul 
inchide in mod repetat gura in aceeasi pozitie
SEMNE
1. Articulațiile temporo‐mandibulare sunt
sănătoase și stabile
2. Nu exista mobilitate dentara
3. Nu exista fatete de abraziune/atritie
4. Toți dinții sunt stabili si au rămas în poziția lor
actuală
5. Structurile de sprijin sunt sănătoase
 Ocluzie instabila
Numim o ocluzie instabila situatia in care pacientul 
nu inchide in mod repetat gura in aceeasi pozitie
SEMNE
1. Mobilitatea unuia sau mai multor dinți
2. Uzură excesivă
3. Migrarea unuia sau mai multor dinți
a. Migrare orizontala
b. intruzie
c. Extruzie
 Ocluzie stabila
1. Stopuri ocluzale stabile pe toți dinții atunci când condilii
sunt în relație centrică
2. Conducere anteriora în armonie cu mișcarea limita a 
anvelopei functionale
3. Dezocluzia tuturor dinților posteriori în deplasarea 
anterioara a mandibulei\
4. Dezocluzia tuturor dinților posteriori pe partea nelucratoare
la miscarile de lateralitate.
5. Lipsa interferentelor la nivelul dinților laterali pe partea
lucratoare in miscarile de lateralitate normale sau de limita ale 
condilului. Dintii laterali de pe partea lucratoare pot interveni 
in conducere daca sunt in armonie cu conducerea anterioara 
sau pot fi separati la o conducere anterolaterala.
 Relatia centrica
• Cea mai posterioară poziție a mandibulei față de 
maxilar, în care condilii se află în cea mai posterioară și 
neforțată poziție în cavitatea glenoidă, de la nivelul 
căreia pot executa excursii laterale la orice grad de 
deschidere intermaxilară (GPT 4).

• Relația maxilaro‐mandibulară în care condilii 
articulează împreună cu cea mai subțire, avasculară, 
porțiune a discurilor articulare aflați în poziție antero‐
superioară cu pantele articulare ale foselor glenoide. 
Această poziție nu depinde de contactele dento‐
dentare (GPT 5).
 Relatia centrica
Relația centrică nu este o poziție ligamentara,
ci mai degrabă este punctul final fiziologic care 
este
atins prin funcția de coordonare musculara în
timpul închiderii maxilarului.
Condilii trebuie să fie impinsi forțat distal in jos
si posterior pentru câțiva milimetri de la nivelul 
pozitiei din relatia centrica pentru a ajunge la 
punctul de final de extensie a ligamentelor.
Articulatia Temporo‐Mandibulara
 Examinarea Ocluziei

Orice examen al 
ocluziei incepe cu 
Articulatia Temoro‐
Mandibulara 
(Dawson)
 Ocluzia statica

Rapoartele între arcadele dentare în IM se 
examinează în 3 sectoare ( două laterale și unul 
frontal) şi în 3 planuri (sagital, transversal şi
frontal) (Campbell 1965).
 Sagital 
(Median)

Frontal

Orizontal
Transveral
 Plan Sagital
• Curba lui Spee
• Cheia lui Angle (Molar I si Canin)
 Plan Orizontal
 Ocluzie inversă (dinţii mandibulari îi acoperă pe
cei maxilari);
 Ocluzie încrucișată (2‐3 dinţi laterali sunt în
ocluzie normală iar 2‐3 dinți laterali sunt în
ocluzie inversă);
 Angrenaj invers (dinții laterali sunt în poziție
normală cu excepția unei singure perechi în
ocluzie inversă).
 Plan Orizontal
Curba lui Wilson
 Plan Frontal
Se evidențiază dinții în inocluzie (în IM) după 
terminarea perioadei de erupție. Cauza 
inocluziilor poate fi : 
a. Anatomică (primară): malpoziții
b. Funcțională: interpoziții (obiceiuri 
vicioase)
c. Iatrogenă: datorată unor tratamente 
greșite ( realizarea lucrărilor protetice în 
infraocluzie)
 Sectoare
Frontal
• În plan sagital se apreciază overjet‐ul. 
• Overjet‐ul este distanța între marginile incizale
ale frontalilor inferiori și zonele antagoniste, 
distanță masurată în plan orizontal.
• Dacă overjet‐ul este diferit de zero avem de‐a 
face cu o inocluzie sagitală. 
• Dacă marginea incizală a frontalilor inferiori este 
plasată anterior de frontalii maxilari  avem de‐a 
face cu ocluzie inversă: overjet cu valori negative.
 Sectoare
• În plan transversal se observă curbura 
incizală. Normal, ea este ușor concavă cranial, 
dar poate fi accentuată, plană sau inversată.
• În plan frontal se examinează gradul de 
acoperire al dinților mandibulari de cei 
maxilari (overbite) și poziția liniei mediene
interincisive
 DVO
• DVO este întodeauna păstrată dacă există 
contacte dento‐dentare.
• Nu se poate determina DVO pe baza 
confortului pacientuluui
• Nu se poate determina DVO pornind de la 
spatiul de relaxare
DVO

DVO este 
determinată de 
contracțiile 
repetitive ale 
musculaturii 
masticatorii
(Dawson)
 CONCLUZII
• Ocluzia funcțională este secretul menținerii 
situației pe termen lung
• Ignorarea principiilor ocluzale determină 
apariția și dezvoltarea unor probleme aproape 
imposibil de rezolvat ulterior
• Analiza estetică trebuie să conțină o evaluare 
detaliată a ocluziei
Vă mulţumesc pentru atenţie!
 UMF CAROL DAVILA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DISCIPLINA DE ESTETICĂ ÎN MEDICINA
DENTARĂ

Estetica in Medicina Dentara

Curs 6
Diagnostic
Planul de tratament
 Diagnostic

1. Dg de urgenţă
2. Dg afecţiunilor odontale
3. Dg de edentaţie
4. Dg afecţiunilor parodonţiului marginal
5. Dg afecţiunilor mucoasei orale
6. Dg de ocluzie
7. Dg afecţiunilor ATM
8. Dg afecţiunilor chirurgicale BMF
9. Dg de disfunctie
10. Dg afectiunilor generale
 Dg. de urgenţă
• Existenţa oricărei afecţiuni care provoacă durere sau
pune viaţa in pericol. (discutabil daca există urgenţe
fizionomice)

• Urgente (Conform ADA)

– 1. Dureri
– 2. Infecţii acute
– 3. Pierderea unei lucrări protetice
– 4. Fractura unuia sau mai multor dinţi
 Dg. afecțiunilor odontale
• Leziunile ţesuturilor dure odontale:
• Atriţie - uzura dentară fiziologică
• Abfracţie – pierdere de substanţă dentară datorată forţelor
de flectare care acţionează asupra dinţilor
 Dg. afecţiunilor odontale
 Abraziune – uzură dentară nefiziologică
 Eroziuni – lipsa de substanţă prin acţiune chimica
 Fracturi- cu sau fară interesare pulpară
 Leziuni carioase – simple sau complicate

• Contacte proximale – treme, diasteme

• Modificări de poziţie majore
• Tratamente existente ale leziunilor odontale
 Dg. de edentaţie
1. Clasificarea Kennedy
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

1. Dinţii care au indicaţie de extracţie nu se iau în

considerare atunci când se face clasificarea
edentației
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

2. Breşele edentate care nu vor fi restaurate prin proteze

parţiale mobilizabile nu se iau în considerare atunci când
se face clasificarea
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

3. Dacă M3 lipsește nu va fi luat in considerație in

clasificare
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

4. Dacă M3 este prezent şi va fi utilizat ca dinte stâlp va fi

luat în considerare în clasificare.
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

5. Pentru stabilirea clasei de edentaţie se ia în considerare

breşa situată cel mai posterior.
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

6. Breşele edentate suplimentare faţă de cele care

determină clasa de edentație sun denumite
MODIFICĂRI
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

7. Intinderea breșei edentate (numărul de dinți absenţi sau

al dinţilor artificiali ai protezei) nu influențează
clasificarea
 Dg. de edentaţie
Calsificarea Kennedy – reguli Applegate

8. Clasa a IV-a nu prezintă modificări.

Dg. de edentatie
Clasificarea dupa Costa
 Dg. de edentaţie
Clasificarea dupa Costa

• Denumirea edentaţiei se folosesc termenii de

“terminală”, “frontală” sau “laterală” în funcţie de zona
• Denumirea începe de la dreapta la stânga, atât la
maxilar cât şi la mandibulă
• Linia mediană de marcheaza în scris cu “-” şi verbal cu
“m”
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)
www.prosthodontics.org

• Classification System for Complete Edentulism

• Classification System for Partial Edentulism
• Classification System for the Completely Dentate Patient
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

Această clasificare se realizează analizând:

1. Întinderea şi topografia breşelor

2. Starea dinţilor stâlpi
3. Raporturile ocluzale
4. Crestele edentat
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

1. Întinderea şi topografia breşelor

Arcade integre sau minim afectate

 Breşa unică, pe o singură arcadă – lipsesc maxim: 2
incisivi superiori/ 4 incisivi inferiori/ 2 PM / 1 PM + 1M

Arcade moderat afectate

 Breşele sunt prezente la ambele arcade şi îndeplinesc una
din condiţiile de mai sus sau lipseşte un canin maxilar sau
mandibular
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

1. Întinderea şi topografia breşelor

Arcade sever afectate

 Breşe maxilare sau mandibulare de cel puţin 3 dinţi care

cuprinde dinţi frontali si laterali
 Breşe laterale, maxilare sau mandibulare de cel puţin 3 dinţi sau
2 molari
 Orice breşă sau combinaţie de breşe care necesita complianţă
terapeutica sporită din partea pacientului.
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

2. Starea dinţilor stâlpi

Zonă de sprijin integră sau minim afectată

• nu necesită tratament preprotetic

Zonă de sprijin moderat afectată

• Stâlpi localizaţi in 1-2 sextante cu ţesut dentar insuficient pentru a
suporta o restaurare intra/extracoronară
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

2. Starea dinţilor stâlpi

Zonă de sprijin moderat afectată

• Stâlpi localizaţi in 1-2 sextante care necesita tratament adjuvant
parodontal, endodontic, ortodontic

Zonă de sprijin substanțial afectată

• Situațiile descrise la punctul anterior se regăsesc in 3 sextante

Zonă de sprijin sever afectată

• Situaţiile anterioare se regăsesc in 4 sau mai multe sextante
• Există dinţi stâlpi cu prognostic rezervat
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

3. Criterii ocluzale

Raporturi ocluzale ideale sau minim afectate

• Nu necesita tratament preprotetic
• Raporturi intermaxilare de tip clasa I Angle

Raporturi ocluzale moderat afectate

• Necesita tratament minim preprotetic de tipul şlefuirilor selective
• Clasa I Angle
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

3. Criterii ocluzale

Raporturi ocluzale subtanțial afectate

• Este necerasară refacerea raporturilor ocluzale dar fară modificarea
DVO
• Clasa II Angle
Raporturi ocluzale sever afectate
• Refacerea raporturilor ocluzale asociata cu modificarea DVO
• Clasa II Angle diviziunea 2 sau clasa III Angle
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

• Clasa I Ideal sau minim afectat

• Clasa a II-a Moderat afectat
• Clasa a III-a Substanţial afectat
• Clasa a IV-a Sever afectat
 Clasificarea ACP
(American College of Prosthodontics)

• Clasa a IV-a — Criterii suplimentare

– Pacient refractar (pacient cu nemulţumiri cronice după tratament

corespunzător).
– Manifestări orale severe ale unor afecţiuni sistemice, inclusiv
sechele după tratament oncologic
– Dischinezie şi/sau ataxie mandibulomaxilară
– Pierderea suportului posterior
– Uzură patologică avansată
 Dg. afecţiunilor parodonţiului
marginal
• Status periodontal
– Grad de inflamatie parodontală
• Aspect
• Singerare
• Placa microbiana, tartru
– Mobilitate
1.Gradul 0 – lipsa mobilitatii
2.Gradul 1 – Mobilitate notabila , mai mica de 1 mm
3.Gradul 2 - Mobilitate mai mare de 1 mm
4.Gradul 3 - Mobilitate mai mare de 1 mm si mobilitate verticala
Dg. afecţiunilor parodonţiului
marginal

– Hipertrofii gingivale, retractii gingivale, pungi

parodontale, mobilitate
– Afectarea furcatiilor
1.Gradul I – expunerea concavitatii trunchiului radicular
2.Gradu II – sonda patrunde la nivelul furcatie dar nu trece pe
partea cealalta
3.Gradul III - sonda trece de pe o parte pe alta
Dg. afecţiunilor mucoasei orale
Variaţii anatomice normale şi modificări de
etiologie necunoscută
–Limba albă jugală
–Leucoedemul
–Granulaţiile Fordyce
–Cheilită angulară
–Limba fisurată
–Angiomatoza limbii
–Limba saburală
–Limba piloasă
–Glosită mediană romboidală
–Tiroidă lingualămase limfoide
–Mase limfoide linguale (amigdala linguală)
–Varice sublinguale
–Glosită migratorie (limba geografică)
–Pete vasculare ale mucoasei
–Exostoze osoase
–Torus palatin şi mandibular
–Perle keratozice
–Fisura labială
–Buza dublă
–Pigmentaţia melanică
Dg. afecţiunilor mucoasei orale
Leziuni patologice clinice

–Macula –Pustula
–Peteşii –Eroziunea
–Papula –Ulceraţia
–Plăci sau plancarde –Fisura
–Noduli –Atrofia
–Cicatrici –Leziuni granulare
–Vezicula –Tumora
–Bula
 Dg. de ocluzie
A. Evaluarea statică a ocluziei

Analiza arcadelor dentare:

Se apreciază integritatea și uniformitatea care pot fi alterate prin
treme,leziuni odontale, migrări sau anomaii de poziție, edentații,
fațete de uzură, fracturi

Incisivi: linia interincisivă, supraacoperirea vertical si orizontal – mm

Canini: clasa dupa Angle, supraacoperirea in sens vertical si

orizontal- mm

Molarii primi: clasa dupa Angle

 Dg. de ocluzie
Clasificarea Angle
Clasa I : raport neutral
Clasa II : raport distalizat
– Diviziunea 1 cu ocluzie in acoperiș
– Diviziunea 2 cu ocluzie adâncă acoperită
Clasa III : raport mezializat
 Dg. de ocluzie
Curbele de ocluzie
• sagitală (von Spee) patologic pot fi: asimetrice, neregulate,
accentuate, inversate ( dinți absenti, egresați sau extruzați)

• transversală (Wilson) patologic pot fi: accentuată, neregulată,

orizontală, inversă (linguoversiuni, vestibuloversiuni)

• vestibulară patologic poate fi: dreaptă, inversă, asimetrică fata

de linia mediană (rotații, mal poziții)

• Sfera lui Monson

 Dg. de ocluzie
B. Analiza funcțională a ocluziei

Criteriile ocluziei functionale (Școala Românească)

1. Stopuri ocluzale multiple, stabile si simultane in RC și IM

2. Ghidaj anterior armonizat cu posibilitățiile ATM
3. Dezocluzia dinților cuspidați in mișcarea de propulsie
4. Dezocluzia dinților pe partea nelucrătoare in mișcarea de
lateralitate
5. Absența interferețelor in lateralitate indiferent de tipul
ghidajului
•
 Dg. de ocluzie

1. Analiza mișcării de deschidere a gurii

2. Pozitia de intercuspidare maximă
• Numarul cel mai mare de contacte dento-dentare, cea mai
frecventa poziție cu contacte dento-dentare, contracție
musculară maximă, majoritatea ciclurilor funcționale se
incheie in IM
3. Relația Centrică
• raportul mandibulo – maxilar in care condilii articuleaza cu
portiunea cea mai subtire, avasculara, a discurilor si sunt
plasati in pozitia limita antero – superioara pe pantele
tuberculilor articulari, independent de contactele dento –
dentare
 Dg. de ocluzie

4. Mișcarea de lateralitate *
• Conducere canină (canin +/- un dinte frontal)
• Conducere de grup lateral (canin și TOȚI dinții laterali)

5. Mișcarea de propulsie
• Ghidaj anterior suportat ideal de toți cei 8 incisivi,
considerat fiziologic minim 2 incisivi maxilari cu
antagoniștii lor.

* Orice evaluare a ocluziei dinamice trebuie sa aiba ca punct de

plecare RC
 Dg. de ocluzie
Situații patologice :
1. Contacte premature : orice contact sau contacte
nefuncționale, care impiedica o anumită relație fiziologică
interarcadică cu contacte dento-dentare (IM, cap la cap
propulsie CCP, canin-canin lateralitate)
2. Interferențe: contacte nefiziologice care impiedica realizarea
corectă a unei mișcării fiziologice. ( propulsie, lateralitate)
Pot fi pe partea lucrătoare sau nelucrătoare.
 Dg. de ocluzie
3. Miscarile de propulsie si lateralitate

• Tipuri de ghidaje
I. Propulsie – toti incisivii superiori sau cel putin 2
II. Lateralitate
a) Canin
b) Grup lateral – toti dintii laterali +/- canin
c) Antero-lateral – canin si unul sau doi incisivi

• Interferente pe partea lucratoare sau nelucratoare

 Dg. afecţiunilor ATM

• Durere
• Modificări în traseul normal al madibulei in mişcarea de
deschidere a gurii
• Analiza zgomotelor produse in ATM – cracmente,
crepitaţii
• Sensibilitate la palpare – ATM, temporali, maseteri
• Semne ale unor parafuncţii (uzura dentară patologică)
 Dg. afecțiunilor ATM
Zgomote articulare- tipuri
• I -II: Faze incipiente ale deplasărilor discale
– clic reciproc sau cracment audibil

• III-IV: Faze tardive ale deplasărilor discale –dacă este

asociată cu modificări pe imaginea CT
– numai clic la deschidere
– numai clic la închidere
– crepitaţii “fine”

• V: Fază tardivă a deplasărilor discale

– crepitaţii “aspre”
 Dg. afectiunilor ATM
Deviatii mandibulare deschiderii gurii

• Normal

I: DD – fază incipientă, blocaj la deschidere

II: Subluxaţie cu blocaj la inchidere
III: Blocaj la închidere/deschidere

• Discopatie / Afectiune articulară

degenerativă/Capsulită
 Dg. afecțiunilor chirurgicale
BMF
• Afecţiuni OMF care necesită intervenţie chirurgicală de
specialitate:

1. Mucoase: papilom,epulis,tumori
2. Osoase: chisturi, fracturi, tumori
3. Dinti inclusi
 Dg. afecţiunilor generale

• Existenţa unor afecţiuni generale poate avea

urmatoarele efecte:
1. Influenţează conceperea planului de tratament (la diabetici se
aleg mai mulţi dinti stâlpi pentru restaurări protetice)
2. Modifică acţiunea terapeutica (antibioterapie profilactica
înaintea intervenţiilor chirurgicale la pacienţii cu endocardite
bacteriene)
3. Existenta “sindromului bucal” asociat unor afecţiuni generale
(eroziunile dentare in reflux esofagian)
4. Risc crescut de contaminare a personalului sau mai departe
“contaminare încrucişata” (HVB, HIV, TBC, sifilis)
 Dg. de disfunctie

1. Disfuncţia masticatorie

2. Disfuncţia fonatorie

3. Disfuncţia estetică
 PLAN DE TRATAMENT
S = Tratament Sistemic
U = Tratamentul Urgentelor
P = Tratament Preparator (preprotetic)
R = Tratament de Restaurare
E = Tratament de electie
M = Mentenanta