PRINCIPII ÎN TERAPIA ORTODONTICĂ

 Scopul oricărui tratament ortodontic este acela de a se obţine un status, atât din punct de
vedere estetic, cât şi funcţional, care să fie superior celui prevăzut în lipsa tratamentului

Obiectivele tratamentului orthodontic

1. Asigurarea starii de sanatate a ADM (prevenirea, limitarea, stoparea complicatiilor)
2. Corectarea dezechilibrelor ocluzo-articulare
3. Normalizarea functiilor ADM

Coordonatele tratamentului ortodontic

 varsta
 tipul anomaliilor dento-maxilare
 reactivitatea individuala
 relatia medic – pacient
 interrelatia cu alte specialitati

Varsta - evaluarea perioadei de crestere maxima

Fazele cresterii (Bjork, 1972)
 Perioada copilariei (puseu de crestere rapida)
→ momentul masurilor preventive
 Perioada juvenila (rata de crestere scade pana la minim)
→ perioada masurilor interceptive
 Perioada puseului de crestere pubertara (puseu de crestere maxim)
→ momentul tratamentului activ
 Perioada postpubertara (cresterea diminueaza/ inceteaza)
→ momentul stabilizarii rezultatelor (contentia)

Procesul de crestere – important!

 Nu este uniforma ci are perioade de accelerare si incetinire;
  Puseul maxim de crestere = perioada pubertara a carei predictionare este dificila
 Apare mai tarziu la baieti dar are o magnitudine mai mare decat la fete;
 Exista diferente de crestere intre maxilar si mandibula (la mandibula accelerarea cresterii
apare mai tarziu decat la maxilar
 Predictionarea modificarilor de crestere (dimensiunea, forma si relatia mandibulo-
maxilara) sunt incerte si relative
 Nu exista limite sau tipare universale
Variabilitatea individuala este caracteristica principala a cresterii →
INDIVIDUALIZAREA TRATAMENTULUI

Principiile tratamentului ortodontic

 În primul rând se urmăreşte îndepărtarea cauzei (tratament etiologic), care să asigure atât
obţinerea rezultatului, cât şi stabilitatea acestuia
 Terapia funcţională: înlăturarea perturbării funcţiilor ar duce la modificarea formei
 Terapia mecanică: urmăreşte modificarea formei, urmând ca matricea funcţională să se
adapteze noilor condiţii
 Ideal ar fi tratamentul profilactic, care are la bază prevenirea apariţiei An.D.M. prin
îndepărtarea cauzelor
 Cu cât diagnosticul anomaliei este mai timpuriu, cu atât tratamentul, prin îndepărtarea
cauzei, va fi mai eficient
 Tratamentul ortodontic trebuie să aibă la bază un diagnostic corect şi complet
 El trebuie să se finalizeze într-un rezultat mai bun decât în absenţa terapiei, rezultat care
trebuie să fie stabil în timp
 Orice tratament trebuie să asigure, atât pe durata sa, cât şi după aceea, integritatea
ţesuturilor dentare, parodontale, articulaţiei temporo-mandibulare, muşchilor şi a bazelor
osoase
 Se pot folosi mijloace ortopedice, ortodontice sau chirurgicale care pot modifica direcţia
şi rata de creştere a maxilarelor;
 Un tipar de creştere determinat genetic nu poate fi influenţat prea mult
 Remodelarea structurilor şi a relaţiilor dintre ele se face prin rezorbţie şi apoziţie osoasă,
sub acţiunea unor forţe de intensitate, direcţie, distanţă şi durată de acţiune bine
determinate
 Tratamentul ortodontic este strict individual, adaptat fiecărui pacient
  Uneori tratamentul ortodontic trebuie asociat cu alte tratamente: chirurgical, protetic,
parodontal, endocrin, etc.
 În cazul în care se prevăd recidive, se poate opta pentru renunţarea la tratament
 Garanţia succesului o dă numai controlul stabilităţii după tratament
 Durata tratamentului este în funcţie de finalizarea rezultatelor, dar nu trebuie să epuizeze
pacientul
 Supravegherea rezultatelor se face până după erupţia molarilor de minte

 Ortodontie: deplasari ale dintilor

 Ortopedie dento-faciala: actiune asupra oaselor maxilare
 In funcţie de momentul în care se intervine, tratamentul poate fi:
 tratament profilactic- preventiv
 tratament interceptiv
 tratament curativ
 contentie (mentinerea rezultatelor)

Tratamentul ortodontic la copil

 Dentitie: temporara/ mixta
 Crestere scheletala
 Disfunctii frecvente: respiratie, deglutitie, fonatie, masticatie, obiceiuri vicioase
 Psihic: “Psihicul copilului este, in general, destul de favorabil unui tratament prezentat
cu simplitate si bonhomie (Julien Philippe)
 Tratament: profilactic, interceptiv, curativ, de mentinere a rezultatului

Tratamentul ortodontic la adolescent

 Dentitia permanenta “tanara”
 Cresterea scheletala prepubertara
 Patologia parodontala
 Patologia articulara
 Psihic: “Instabil, adolescentul adoptand adesea atitudini considerate irationale de catre
adult.”
  Tratament: interceptiv
curativ
de mentinere

Tratamentul ortodontic la adult

 Dentitie permanenta
 Crestere scheletala absenta
 Afectare parodontala
 Patologia ATM
 Psihic: dificil (impune conditii estetice maxime)

Metodele utilizate în terapia AN.D.M.

 Metode generale
 Metode locale:
– terapia cu ajutorul aparatelor ortodontice
– terapia funcţională prin exerciţii
– şlefuirile dentare
– intervenţiile chirurgicale
– mijloacele protetice
 Actiuni iatrogene stomatologice sau ortodontice

Forţele ortodontice
 Orice forţă are o direcţie şi acţionează într-un anumit sens pe această direcţie
 Trinomul ortodontic:
– punctul de aplicare
– punctul de sprijin
– intensitate

Clasificarea forţelor ortodontice

 În funcţie de ritmul de aplicare (raportul între durata de acţiune şi cea de repaus)
– forţe intermitente
 – forte discontinue
– forţe continue
 Dupa sediu, pot fi:
– Monomaxilare
– Intermaxilare
– Intra-extraorale
– Extraorale
 Forte principale, forte secundare
– Fortele principale declansate de aparatul ortodontic, venind in contact cu
suprafetele oblice ale dintilor se descompun si dau nastere la forte secundare
– Trebuie cunoscute, pt. ca tind sa desprinda aparatul sau sa imprime miscari
nefavorabile
 În funcţie de natura lor:
– forţe mecanice, artificiale
– forţe funcţionale, naturale
 In funcţie de intensitate:
– forţe uşoare (30-40 g pe dinte monoradicular; permit rezorbtie si apozitie osoasa)
– forţe mari (hialinizarea tesutului priodontal)

Deplasarea dentară
 Reacţiile dinţilor şi a ţesuturilor de susţinere la acţiunea forţelor:
– rezorbţie osoasă
– apoziţie osoasă

Tipuri de deplasare dentară

 Versiunea (înclinarea)
 Gresiunea (deplasarea corporeală)
 Rotaţia (mişcarea în jurul axului)
 Mişcarea de torque (radiculară)

Mişcarea de versiune:
  coroana şi rădăcina se deplasează simultan, dar în sens contrar
 dintele pivotează în jurul unei axe de rotaţie (hipomoglion)

Mişcarea de gresiune (deplasare corporeală) poate fi:

 În plan orizontal
– Distalizare
– Mezializare
– Vestibularizare
– Oralizare
 In plan vertical
– Egresiune
– Ingresiune

Mişcarea de rotaţie
– este o mişcare în jurul axului mare al rădăcinii
– toate fibrele parodontale sunt întinse, frânând deplasarea şi predispunând la
recidivă

Mişcarea de torque:
– Este o mişcare a rădăcinii în sens vestibulo-oral, în timp ce coroana este
ţinută pe loc

Efectele negative ale deplasării dentare

 Mortificări pulpare
 Rezorbţii radiculare
 Durere şi mobilitate asociate cu tratamentul ortodontic

Aparatele ortodontice
Clasificare
 În funcţie de repartizarea zonelor de sprijin şi de aplicare a forţelor:
– Aparate intraorale
 • monomaxilare

• bimaxilare
– Aparate intra-extraorale
– Aparate extraorale

 În funcţie de natura forţelor care iau naştere:

• aparate mecanice
• aparate funcţionale
• aparate pasive
• aparate mixte

 În funcţie de modul de solidarizare la arcada dentară

• aparate fixe
• aparate mobilizabile
• aparate mobile