Croşetele de sârmă au următoarele caracteristici:

- au desen trasat de medic (în mod curent) sau prin studiu la paralelograf;

- segmentul dentar plasat în funcţie de ecuatorul protetic;

- au contact linear cu dinţii;

- segmentul dentar şi intermediar plasate la distanţă de parodonţiul marginal;

- croşetele cu segment intermediar în formă de Z, S sau V au grad mai mare de elasticitate,

influenţat de lungimea segmentului respectiv;

- sunt mai elastice şi pot fi activate mai uşor decât croşetele turnate. Pot fi activate în plan
orizontal şi vertical;

- asigură ancorarea verticală şi stabilizarea orizontală;

- pot avea efect suprasolicitant asupra dinţilor stâlpi dacă:

o sârma este mai groasă de 1 – 1, 2 mm;

o segmentul intermediar este scurt;

o sunt activate prea intens.

- în caz de deteriorare sau fractură se înlocuiesc uşor.

Croşete sunt realizate în laborator din sârmă de wipla cu diametru de 0,6 mm, 0,7 mm sau 0,8
mm, îndoită cu cleştele.

La PPA pot fi utilizate şi croşete prefabricate.

Croşetul cervico-alveolar deschis dental (croşet cu buclă)

- indicaţii: dinţi cu retentivităţi mai mari, bucla conferindu-i o mai mare elasticitate;

- avantaje:

- gradul de elasticitate poate fi reglat în funcţie de implantarea dintelui-stâlp şi de

retentivitatea coroanei;

- bine ascuns de buze.

Croşetul ocluzo-interdentar (Stahl)

- indicaţii: proteze uniterminale sau unilaterale, aplicat pe hemiarcada integră;

- acţiune/avantaje: porţiunea ocluzală împiedică înfundarea, iar ansa împiedică
desprinderea.

Croşetul muco-alveolar

- indicaţii: la pacienţii la care se văd în totalitate dinţii frontali şi o parte din gingie, când
procesul alveolar este retentiv;

- dezavantaje: acţiunea destul de brutală a acestor croşete şi eficienţa redusă restrâng foarte
mult indicaţiile. Ele sunt utilizate la insistenţa pacienţilor care nu vor să accepte croşete vizibile.