Conform legii poiectiei conice imaginea unui dinte va avea pe film dimensiuni

diferite si anume:-alungit, deformat, marit -fasciculul de radiatii este orientat

perpendicular pe planul dintelui;
-scurtat- fasciculul de radiatii este perpendicular pe planul filmului. In practica ,
principiul izometriei este greu de realizat, pentru ca bisectoarea unghiului dat de
axa dintelui si film este o linie imaginara, greu de reperat. De aceea este necesara
folosirea unui sistem standard de inclinare a fasciculului de radiatii masurat in
grade.
Pe monoblocul aparatului de radiodiagnostic exista un raportor montat astfel incat
punctul 0 este la orizontala iar indicatorul corespunde cu raza cntrala care trebuie
sa fie ortoradiala Iin acelasi lan cu axul dintelui) si ortograda(inclinata pe axul
dintelui astfel incat acesta sa apara pe radiografie de dimensiunea si forma reale).
Pentru ca filmul sa cuprinda in pozitie corecta dintele trebuie ca planul ocluzal al
maxilarului sa fie orizontal. Astfel:
-pentru arcada superioara : capul trebuie sa fie in usoara flexie, barbia trasa in
piept, iar pentru arcada inferioara : capul trebuie sa fie in usoara extensie, barbia
ridicata.
Monoblocul se aseaza cu varful conului localizator lipit de piele in dreptul apexlui
dintelui, linia de proiectie la piele fiind imaginara:
-la maxilar : aceasta linie se intinde de la aripa nasului pana la tragus;
-la mandibula : din menton , la 1 cm deasupra marginii bazilare pana la nivelul
lobului urechii.
Inclinatia optima a razei centrale pentru fiecare grup de dinti al fiecarei arcade este:
-la nivelul arcadei superioare, inclinatia in sens descedent (cranio-caudal) a razei
centrale este de:
-40 grade pentru incisivi si canini;
-35 grade pentru premolari;
-30 grade pentru molari.
-La nivelul arcadei inferioare inclinatia ascedenta (caudo-craniala) a razei centrale
este de ::-20 grade incisivi si canini;
-15 grade pentru premolari;
-10 grade pentru molari.
- la copii inclinarea este de 45 grade;
-la bolnavii cu prodentie inclinarea este de 50 grade........................
-la bolnavii cu retrodentie inclinarea este de 30 grade.......
Pentru a nu deforma pozitia izometrica trebuie ca filmul sa nu se curbeze in plan
vertical, deoarece alungeste dintele......
Curburain plan orizontal nu influenteaza imaginea.
La dintii multiradiculari, izometria produce un mic decalallj de proiectie fata de
fiecare radacina. Radacinile palatinale si vestibulare au o inclinatie proprie diferita
fata de axa dintelui., in timp ce raza centrala este inclinata numai fata de axa.Din
aceasta cauza radacinile vestibulare sunt scurtate, iar radacinile palatinale apar
alungite.Acest fapt constituie atat un dezavantaj , reprezentat de interpretarea
eronata a lungimii radacinilor, dar si un avantaj in sensul ca permite identificarea
cu usurinta a radacinilor.
In anumite portiuni ale arcadei dentare, datorita conformatiei anatomice a zonei,
trebuie sa se evite interpunerea osului malar intre fasciculul de radiatii si radacinile
molarilor superiori, ce apar prin inclinatia descedenta de 30 grade a razei centrale -
necesitatea de corectie a incidentei clasice prin folosirea procedeului LE
MASTER: introducerea unui rulou de vata (tifon) intre film si coroana molarilor,
ce micsoreaza unghiul dintre film si axul dintelui, pe de alta parte, si indeparteaza
filmul de coroana , pe de alta parte..Se creeaza un paralelism intre dinte -film .
Raza centrala trebuie inclinata cu numai 10 grade cranio-caudal, iar fasciculul de
radiatii trece pe sub proeminenta malara.
Avantaje:
- se inlatura suprapunerile malare peste apexul molarilor;
-radiografia este izometrica;
-se observa egalizarea lungimii radacinilor palatinale si vestibulare.
ORTORADIALITATEA: reprezinta localizarea in spatiu a centrarii
materializand cel de al treilea plan geometric de referinta- proiectia in plan
orizontal (principiul izometriei ne -a indicat proiectia imaginii dintelui pe film
in plan vertical).
In sectiune maxilarele au o forma asemanatoare cu cea de potcoava (semicerc) in
interiorul careia se inscrie un cerc imaginar .
Principiul ortoradialitatii consta ca fasciculul de radiatii sa fie orientat in plan
orizontal, incat raza centrala sa prelungeasca razele geometrice ale cercului
imaginar.

Tehnici speciale ale incidentei Dieck adaptate pe grupe de dinti:

-pozitionarea pentru dintii arcadei superioare:
-bolnavul: -capul vertical rezemat pe tetiera aparatului,
-barbia trasa in piept,
-planul ocluzal este orizontal,
-gura larg deschisa.
Filmul -3/4 cm este asezat:
-vertical pentru incisivi si canini,
-orizontal pentru premolari si molari, cu fata lipita retroalveolar, cu perforatia spre
coroana, departata cu 2 mm de planul cuspidian.
Bolnavul tine filmul cu aratatorul , celelalte degete facute pumn.
Fasciculul de radiatii inclinat:
-45 grade incisivi si canini
-35 grade premolari,
-30 grade molari.
Conul localizator plasat pe:
-varful nasului pentru incisivi
-aripa nasului pentru canini,
-proiectia apexurilor in dreptul intalnirii cu :
-linia pupilara pentru premolari
-unghiul extern al orbitei pentru molari.
Pozitionarea pentru dintii arcadei inferioare:
Comporta aceleasi etape ca si pentru o pozitionarea arcadei superioare. Filmul este
orientat numai orizontal, cu perforatia in sus.
PROCEDEE PENTRU CORECTIA PARODONTIULUI MARGINAL
Se aplica atunci cand se urmareste limita parodontiului marginal osos. Pe
imaginile obtinute prin incidenta Dieck acesta nefiind vizibil, se recomanda
procedeul Le MASTER.
PANGRAFIA
Un examen complet al unui segment scheletic se face in 2 incidente
perpendiculare una pe alta.
Pangrafia inseamna impartirea radiografiei dentare in 2 si efectuarea a 2 incidente:
- una de fata izometrica si ortoradiala, si alta
-incidenta mezioexcentrica (aproape profil; profil strict nu se poate executa la
dinti).
Se folosec filme de 3/4 cm care se indoaie in jumatate.
Recomandari:
-Carii ascunse sub coroane sau gingii,
-pentru stadializarea canalelor aberanta sau pe radacini multiple
-pentru diagnosticul diferential intre o carie de radacina si un granulom radicular,
-pentru leziunile mici apicale mascate de apex
-stadiul rapoartelor dintre radacini si elementele anatomice vecine.
INCIDENTA ENDOBUCALA IZOMETRICA SI ORTORADIALA CU
FILM OCLUZAL (VARIANTA BELOT)

Indicatii:
-trismus
-plagi dureroase ale mucoasei bucale
-edem al planseului bucal
-reflex vomitiv accentuat.
Ofera date despre apex regiunea periapicala si mai putine date despre parodontiul
marginal.
Se folosesc filme 4/5 cm care se tin in ocluzie 1/3 extern si 2/3 endobucal.
Tehnica de lucru:
-pentru incisivi si caninii superiori:
-planul ocluzal orizontal
-film de 4/5 cmcu fata orientata cranial tinut in ocluzie 1/3 externa;
-fasciculul de radiatii inclinat craniocaudal 55 grade are conul localizator pe varvul
nasului , indreptat spre centrul cercului imaginar inscris in potcoava maxilarului.
-pentru premolarii si molarii superiori :
-planul ocluzal este orizontal ;
-film cu 4/5 cm situat cranial, cu fata in ocluzie, molarii muscand in dreptul 1/3
externe considerata pe lat;
-fasciculul de radiatii este inclinat la 45 de grade , conul situat in dreptul proiectiei
la piele a apexurilor molarilor.
-pentru incisivii si caninii inferiori :
-film 4/5 cm situat pe lat, in ocluzie,2/3 endobucal, 1/3 in spatiul vestibular.
-fasciculul de radiatii este inclinat caudocranial cu 45 de grade fata de planul
ocluzal.
-pentru premolarii si molarii inferiori:
-film de 4/5 cmm, orientat pe lat, tinut in ocluzie cu 2/3 endobucal, 1/3 in spatiul
vestibular.

Incidenta endobucala axiala cu film ocluzal (varianta SIMPSON)

Se numeste incidenta dentara cu film muscat.
Este o incidenta perpendiculara cu incidenta retroalveolara, izometrica si
ortoradiala si reprezinta o proiectie a dintilor in lungul axei lor.
Acestia apar ca un cerc , in mijloc avand canalul radicular ca un punct.Aduce
informatii asupra suprafetelor vestibulare si bucale si despre rapoartele dintre dinti
si formatiunile vecine. Axele dintilor se intalnesc in dreptul nasionului la 1,5 cm in
interiorul craniului.
Tehnica
-film de 4/5 cm, dintii musca la jumatatea lui,fata filmului fiind situata cranial.
-fasciculul de radiatii este perpendicular pe film.
-este asezat in plan medio-sagital la jumatatea nasului, locul suturii dintre oasele
proprii nazale si piramida cartilaginoasa cand se radiografiaza incisivii si caninii;
-pentru premolarii si molarii superiori fasciculul de radiatii perpendicular pe film
cu conul localizator la unghiul orbitar extern;
-pentru incisivii si caninii inferiori fasciculul de radiatii 95 grade cu orizontala,
caudocranial, conul localizator in plan mediosagital fixat la menton,
-pentru premolarii si molarii inferiori:
-film in ocluzie muscat la jumatatea lui, fata spre mandibula si impins pana la
marginea anterioara a ramului ascendent; perforatia extraorala, iar fasciculul de
radiatii este inclinat 85 grade caudo-cranial.

II. INCIDENTE CU FILM EXTRAORAL

Acestea se folosesc frecvent pentru masivul facial (maxilar superior, maxilar

inferior, sinusuri maxilare, etc.), ATM.
RADIOGRAFIA DENTO_ALVEOLARA PANORAMICA
(ORTOPANTOMOGRAFIA)

Aceasta metoda de explorare radiologica stomatologica permite obtinerea pe un

singur film , in cadrul unei singure expuneri, a imaginilor desfsasurate, de
ansamblu, a ambelor arcade dentare de la ATM la alta, a componentelor de
sustinere ale dintilor, a pieselor scheletice maxilo-faciale si structurilor anatomice
aferente acestora (sinusuri maxilare, ATM, cavitati nazale, etc).
OPG se efetueaza cu un aparat special conceput in contextul unui prebilant general
al leziunilor.
Definirea termenului de OPG deriva din :
-orto- traduce faptul ca radiografia dentara se efectueaza cu un fascicul redus de
radiatii , ce trece prin centrul de miscare a tubului si casetei, perpendicular pe
film ,cu miscari eliptice inverse in jurul cefei si maxilarelor;
-tomo- se refera la planul anatomic radiografiat;
-pan-aparitia pe radiografie a unor dinti (panoramic).

PRINCIPIUL SI TEHNICA DE FUNCTIONARE

OPG inbina 2 tehnici radiologice si anume:

-a-radiografia prin fanta=deplasarea unui fascicul de radiatii sub forma de fanta
care cuprinde ambele arcade printr-o parcurgere continua de la o extremitate la
alta;
-b-tomografia plana=in care structurile anatomice situate anterior si posterior de
planul stabilit sunt sterse , datorita "flou"-ului cinetic.
Pacientul cu capul sprijinit pe un suport are in fata filmul radiologic aflat intr-o
caseta semicirculara iar in spate se afla sursa de radiatii. Filmul si tubul se
deplaseaza in sincron si in directii inverse in jurul capului pacientului.
Cand tubul se deplaseaza de la dreapta la stanga , filmul rotindu-se ortoradial , se
deplaseaza de la stanga la dreapta. Deci OPG reprezinta o miscare a filmului prin
fata fantei de radiatie si o excursie ampla, sincrona cu tubul radiogen.
Indicatii:
-decelarea leziunilor clinic asiptomatice sau oligosimptomatice ( chisturi
reziduale, resturi radiculare, procese inflamatorii apicale, tumori benigne,etc).
-implantologice:--pentru un prebilant lezional;
-pentru urmarirea integrarii implantelor ;
-parodontologie- in parodontopatiile cronice si evolutie rapida;
-ortodontie pentru evidentierea anomaliilor de dezvoltare dento-
maxilara ;
-pedodontie ;
Avantajele metodei:

-Ofera o imagine panoramica plana si extinsa a viscerocraniului in timpul unei

singure expuneri.
-permite vizualizarea de structuri anatomice multiple ce tin de dinte ,parodontiu,
sinusuri maxilare, ATM;
-doza de radiatii acumulata de pacient este redusa ,echivalenta cu doza receptionata
in cazul efectuarii a 4 radiografii retroalveolare;
-timp de expunere foarte scurt ( 4-5 secunde) raportat la informatia multipla
obtinuta pe o zona anatomica extinsa;

Dezavantajele metodei:
-imperfectiuni ale calitatii contururilor unor structuri analizate ( estompate )
datorita fenomenului de "flou" cinetic ce apare ca urmare a realizarii imaginilor in
miscare legate de deplasarea sincrina a tubului si filmului;
-suprapunerea reciproca a unor dinti,mai ales la nivlul premolariilor, apt ce
necesita efectuarea de radiocgrafii periapicale in zona rezpectiva;
-are un indica de marire a imaginii ca urmare a distantei care trebuie sa se respecte
intre arcada dentara dentara si filmul radiologic;
-deformarea cu aplatizarea unor elemente anatomice curbe;

Tomografia plana
Consta in analiza fiecarui strat in parte,a fiecarui sectiuni.

COMPUTERMOGRAFIA:
Este o metoda imagistica de diagnostic care se bazeaza pe realizarea unei imagini
ca urmare a diferentelor de densitate ale unor structuri anatomice,planul de
sectiune fiind cel axial.
Foloseste un fiscicul de radiatii X ce provina dintr-un tub radiogen,fascicul care
sufera un proces de atenuare dupa ce strabate o structura anatomica. Rezultatul
consta in aparitaia de puncte de imagine sub forma de "N" linii si "N" coloane care
alcatuiesc matricea. Informatiile obtinute sunt analizate de un computer care
reconstruieste imaginea in functie de densitatiile obtinute. Variatiile de densitate
sunt exprimate in unitati Hounfield ( U. H.) si sunt cuprinse intre -1000 U.H.
pentru are si +1000 U.H. pentru os.

Imagistica prin RMN

Este o tehnica moderna,ce analizeaza proprietatiile magnetice ale nucleului
anatomic. Nucleii de hidrogen sau protonii exestenti in corpul uman sunt plasati
intr-un camp magnetic de 0.1-1.5 Tesla.
Acetia sunt excitati printr-o unda de rediofrecventa si emit un semnal care,printr-
un tratament informatic,este transformat in imagine.