Iliuță Andrei

An VI, grupa III

Artrita reumatoidă și artroza articulației

temporo-mandibulare

Artroza

Cea mai mare parte a afecţiunilor degenerative de tip artrozic sunt cauzate de
disfuncţia temporomandibulară. Dacă această disfuncţie se menţine, apar
fenomenele de inflamaţie cronică degenerativă de tip artrozic, care deformează
capetele articulare.
Disfuncția temporomandibulară poate apărea ca urmare a deschiderii
exagerate a gurii cu tensionarea capsulei şi a sinoviei, mişcării masticatorii
exagerate efectuate în vederea triturării unor alimente dure la nivelul molarilor cu
elongarea capsulei articulare. Dacă disfuncţia articulaţiei temporomandibulare se
menţine, apar fenomene de inflamaţie cronică degenerativă de tip artrozic cu
modificări ale structurii tuturor elementelor articulare. Primele care se modifică sunt
ligamentele şi capsula, acestea devenind laxe şi permiţând discului articular să
migreze anteromedian. Din cauza acestei deplasări discul suferă unele modificări de
structură şi de formă. În stadiile avansate discul poate fi distrus în totalitate, iar
suprafeţele osoase ajung în contact favorizând apariţia de eroziuni şi osteofite.
 Fig. 1: Articulația temporo-mandibulară

Durerea este simptomul dominant, dar este variabilă atât din punctul de
vedere al topografiei, cronologiei, cât şi al intensităţii. Poate fi localizată strict la
nivelul articulaţiei temporomandibulare sau poate fi difuză, asemănătoare unei
nevralgii faciale. Durerea nu apare noaptea. Frecvent, durerile sunt mai puternice
dimineaţa, la primele mişcări ale mandibulei, sau seara, când articulaţia este obosită.
Unii pacienţi acuză episoade dureroase de scurtă durată, iar alţii, o durere cronică.
Intensitatea durerii variază de la senzaţii de presiune la dureri lancinante. 
Durerea asociază hipermobilitatea articulară, care este mult mai frecventă
decât limitarea mişcărilor mandibulei. Din cauza acestei hipermobilităţi apar
subluxaţii anterioare şi luxaţii recidivante. Alte semne: semne auriculare (otalgii,
vâjâituri în urechi, ameţeli), semne sinusale (rinoree, senzaţia de nas înfundat, dureri
infraorbitale), semne salivare (sialoree, asialie), semne neurologice (cefalee,
migrenă, hemispasm facial).
Tratamentul paliativ poate fi realizat fie practicând un blocaj intermaxilar, care
va duce la dispariţia aproape imediată a durerilor, fie practicând o serie de exerciţii
de gimnastică a musculaturii mobilizatoare a mandibulei, mai greu de efectuat în
condiţiile în care bolnavilor le este teamă de orice mişcare a mandibulei, pentru a nu
declanşa durerile.
Tratamentul definitiv nechirurgical este orientat spre reducerea hiperactivităţii
musculare, cauzate de parafuncţii şi malocluzie, dar şi de stresul emoţional.
Malocluzia se rezolvă prin terapie ocluzală, care presupune orice intervenţie menită
să modifice poziţia mandibulei şi/sau contactele dentare patologice. Aceasta poate
fi reversibilă sau ireversibilă. Terapia ocluzală reversibilă modifică numai temporar
raporturile ocluzale. Terapia ocluzală ireversibilă este constituită din orice tratament
care permanentizează modificările raporturilor ocluzale şi/sau poziţiei mandibulei.
Exemple în acest sens sunt şlefuirile selective şi lucrările protetice, care modifică
relaţiile ocluzale.
Sunt însă cazuri în care simptomatologia nu se poate remite decât după o
intervenţie chirurgicală. Artroscopia este pe primul loc în terapia chirurgicală, fiind
minim invazivă. Este indicată în cazurile cu tulburări articulare invalidante care nu se
remit după terapia medicamentoasă de minimum 3 luni. După artroscopie se
instituie terapia antibiotică şi antiinflamatoare nesteroidiană. Din a patra zi se pot
efectua uşoare mişcări de deschidere a gurii, dar cu o amplitudine maximă de 2 cm.
80-95% din cazurile care au necesitat artroscopie evoluează fără complicaţii. 

Artrita reumatoidă

Afectează un procent ridicat din populația globului dar articulația temporo-

mandibulară este unul din ultimele sedii interesate. Manifestările comune includ
durerea și limitarea mișcărilor funcționale. 
O complicație a artritei reumatoide este reprezentată de anchiloză care se
manifestă prin depunerea unui bloc osos în jurul articulației temporo-mandibulare. 
In stadii incipiente, artrita reumatoidă se tratează cu antiinflamatoare. De
asemenea, este importantă mobilizarea acesteia, de aceea exercițiile de deschidere
a gurii sunt utile. Fie că este vorba de obiecte interpuse interarcadic sau de
dispozitive extraorale pentru a produce mecanic deschiderea gurii, stimularea
acestei funcții este esențială pentru a preveni anchiloza.
In cazul în care patologia din urmă se instalează și tratamentele mecanice nu
au funcționat, se recurge la intervenția chirurgicală.
In cazul limitării deschiderii cavității orale, de un real ajutor se dovedește a fi
și gutiera, plasată interarcadic și menținută pe timpul nopții și între mese. Poate să
amelioreze durerile, să relaxeze musculatura masticatorie și astfel să reducă din
stressul transmis la nivelul articulației temporo-mandibulare.

Bibliografie
1. http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Artroza-articulatiei-
temporomandibulare
2. https://draristide.ro/artrita/
3. https://draristide.ro/wp-content/uploads/2017/03/atm-min.jpg