Curs nr.

Adeziunea la smalţ şi dentină

Tendinţa spre utilizarea stomatologiei adezive începe
prin 1970 cu introducerea cu succes a gravării acide a
smalţului

După multe încercări şi eşecuri la începutul anilor 90

gravarea selectivă a smalţului este înlocuită cu
conceptul gravării acide totale.

Cimentul ionomer de sticlă cu capacitatea sa chimică

de autoadezivitate este modificat şi îmbunătăţit, iar
cercetările actuale propun combinarea lui cu răşinile
compozite în sisteme adezive noi cu caracteristici
mixte
Tehnica gravării acide a smalţului

Prin această tehnică propusă de Buonocore (1955)

răşina aderă micromecanic la nivelul microporozităţilor
create în smalţ, retenţia crescând de 100 de ori

Smalţul gravat are o energie dublă a suprafeţei ce

permite aspirarea prin capilaritate a monomerului răşinii

Legătura dintre smalţ şi răşina restauratorie se face prin

polimerizarea monomerului din porţiunea gravată şi prin
legături de tip carbon-carbon cu faza matricială a răşinii
compozite
Gravarea acidă îndepărtează 10 microni din suprafaţa
smalţului şi crează un strat microporos de 5 până la 50 de
microni

Au fost descrise trei modele de gravare acidă:

- tipul I în care predomină dizolvarea miezului prismelor
- tipul II în care predomină dizolvarea periferiei prismelor
- tipul III în care prismele nu mai sunt vizibile

Două tipuri de placi aderente (tags) apar:

- macrotags la tipul I
- microtags la tipul II

Microtags sunt superioare datorită cantităţii şi suprafeţei mai

mari de inserţie
Eficacitatea gravării acide a smalţului depinde de
mai mulţi parametrii:

-tipul de acid utilizat

-concentraţia acidului
-timpul de gravare
-forma acidului (gel, semigel, sau soluţie apoasă)
-timpul de spălare
-modul de folosire ( frecare, agitare, sau aplicări multiple)
-dacă smalţul a fost instrumentat anterior
-compoziţia şi starea smalţului
-dacă smalţul este la un dinte temporar sau permanent
-dacă prezintă sau nu prisme
-dacă smalţul a fost fluorizat, demineralizat sau pătat
Utilizarea unui gel este preferabilă datorită controlului mai
bun al aplicării

Forţa legăturii măsurate in vitro este de 20 de MPa, suficientă

pentru a rezista contracţei de priză a răşinii

La cavităţile complet înconjurate de smalţ, microinfiltrarea

este semnificativ redusă

Îndepărtarea completă a acidului şi a fosfaţilor de calciu

dizolvaţi, precum şi păstrarea la adăpost de contaminarea cu
salivă sunt cruciale pentru longevitatea restaurării

În concluzie folosire digii este preferabilă

Gravarea cu preparate de acid fosforic

Acidul fosforic utilizat în mod curent are o concentraţie

între 30-40%, timpul de aplicare nu va fi mai scurt de 15
secunde, şi o spălare de 5-10 secunde este recomandată

Acizii concentraţi (50%) produc fosfaţi de calciu ce pot fi

îndepărtaţi prin spălare, spre deosebire de cei cu
concentraţie redusă (studii in vitro)

Numeroase studii de laborator şi clinice arată o eficacitate

echivalentă a legăturii la timpi de aplicare între 15 şi 60
de secunde

Spălarea smalţului gravat este esenţială, 1-3 secunde la

suprafeţele plane şi 5-10 secunde la preparările
geometrice

Folosirea etanolului pentru uscare creşte capacitatea de

penetrare a monomerului răşinii
Adeziunea la dentină

Evoluţia adezivilor dentinari

Prima generaţie de adezivi – propusă de Bunocore (1956)

producea o legătură de 2-3 MPa la nivelul dentinei. Cercetări
ulterioare propun adezivii cu acţiune dublă (micromecanică şi
chelatare). Primul produs disponibil pe piaţă Cervident (SS
White)

A doua generaţie de adezivi – bazate pe creşterea

umidităţii şi acţfil Bond systemiune ionică producea o legătură
de 5-6 Mpa (Clearfil Bond System-Kuraray), (Scotchbond-3M)

A treia generaţie de adezivi - principiul lansat era

îndepărtarea smear layerului prin gravarea dentinei. Stratul de
debriuri se îndepărtează cu EDTA (Gluma, Dentadhesive) sau
acid maleic (Scotchprep). Preparate cu rezultate clinice bune:
Scotchbond 2 (3M), Syntac (Vivadent)
Adeziunea la dentină

Evoluţia adezivilor dentinari

A patra generaţie de adezivi – avansare semnificativă prin

dezvoltarea sistemelor din mai mulţi paşi (multistep). Din acest
moment se ănlocuieşte termentul de agent de legare cu cel
de sistem adeziv

A cincea generaţie de adezivi – se încearcă simplificarea

tehnici (un singur flacon) şi unele produse au rezultate
comparabile cu cele din generaţia a patra
Condiţionarea dentinei

Se defineşte ca alterare chimică a dentinei în vederea

îndepărtării smear layerului şi demineralizării ei simultane

Condiţionerii se utilizează în tehnica gravării totale, sunt soluţii

acide (citric, maleic, nitric şi fosforic) în diverse concentraţii şi
se spală după aplicare.

Demineralizarea dentinei duce la apariţia unei schele din fibre

de colagen ce se poate prăbuşi.

Rezultatele condiţionării depind de concentraţia şi pHul

acidului, şi de alte componente (surfactanţi,
anomodificatori,thickeners)

Suprafeţele rezultate pot fi supuse acţiunii laserului sau

microabraziei pentru creşterea energiei de suprafaţă
Primerii

Reprezintă agenţii promotorii ai adeziunii şi conţin monomeri

hidrofili dizolvaţi în solvenţi organici (etanol, acetonă)

Prezintă afinitate pentru fibrele de colagen expuse,

penetrând nanospaţiile de la acest nivel şi copolimerizează cu
răşina compozită (HEMA)

Produse mai noi (ALL-Bond 2, OptiBond) conţin şi un iniţiator

de polimerizare.

Primeri cu vâscozitate mai mare s-au introdus în sistemele

monoflacon

Primerii se pot utiliza cu succes în combaterea hiperesteziei

dentinare, acţionând prin reducerea permeabilităţii dentinei şi
scăderea gradientului de presiune al fluidului din tubulii
dentinari
Răşina adezivă

Denumită şi agent de legare are rolul de a stabiliza stratul

hibrid şi de a forma extensii ale răşinii în tubulii de ntinari
denumite placi de răşină (resin tags)

Pot fi auto sau fotopolimerizabile

Cele fotopolimerizabile se recomandă a fi activate înainte de

aplicarea restaurării

Datorită formării la suprafaţa adezivului unui strat de 15

microni nepolimerizat datorită acţiunii inhibitoarea oxigenului,
legătura cu matricea compozitului se face în condiţii optime
Hibridizarea

Este procesul ce duce la formarea stratului hibrid, după

demineralizarea suprafeţei dentinare cu condiţioner, expunerea
reţelei de fibre de colagen cu microporozităţi interfibrilare ce sunt
subsecvent interdifuzate cu monomeri cu vâscozitate redusă

Stratul hibrid prezintă trei pături:

- un strat superficial amorf format din fibre de colagen denaturat
- un strat mediu format din fibre de colagen încrucişate şi
secţionate penetrare de răşină
- un strat bazal ce face trecerea la dentina nealterată cu zone
parţial demineralizate conşinând cristale de hidoxiapatită învelite
sau nu în răşină

Formarea de resin tags prin hibridizarea pereţilor tubulilor

dentinari reprezintă 15% din forţa de legare la sistemele adezive
actuale
Strategia adeziunii un sistem modern de clasificare

În afara clasificării istorice, o clasificare clinică utilă se

bazează pe numărul de paşi necesari şi mai ales pe
modul de interacţiune cu substratul dentinar

Se cunosc trei strategii:

- modificarea smear layerului şi încorporarea lui în
stratul hibrid
- îndepărtarea completă a smear layerului şi
demineralizarea subsecventă a dentinei
- o combinare a celor două metode – dizolvarea smear
layerului şi îndepărtarea şi demineralizarea simultană
a dentinei dar numai superficial

Aceste categorii pot fi subîmpărţite după numărul de

paşi recomandaţi

Alt tip de adeziune foloseşte interacţinea cimentului

ionomer de sticlă cu substratul dentinar
Adezivi ce modifică smear layerul

Acest concept se bazează pe rolul de barieră al smear

layerului.

Clinic este necesară gravarea acidă diferenţiată a

smalţului de dentină

Tipici în acest grup primeri ce acţionează împreună cu

răşini modificate denumite compomeri

Primeri acţionează superficial şi penetrarea

monomerului este redusă

Tubulii dentinari rămân închişi cu smear plugs

Adezivi ce îndepărtează smear layerul

Majoritatea sistemelor adezive actuale optează pentru îndepărtarea

totală a smear layerului şi gravarea acidă totală

Mecanismul de acţiune se bazează pe hibridizare şi formarea de

resin tags

Sistemele originale se bazează pe tehnica ăn trei paşi

Sistemele monoflacon mai au nevoie de confirmare

Adezivi ce dizolvă smear layerul

Se mai numesc şi adezivi autogravanţi

Se elimină faza de spălare dar este necesară o gravare acidă

diferenţiată

Rezultate similare sau mai bune decât la tehnica anterioară

(lateral tubule hibrydiyation)
Adezivii ionomeri de sticlă

Se aplică repede şi simplu

Particole ce măresc vâscozitatea adezivului – absorb şocul
Potenţial cariostatic
Legare dublă micromecanică şi ionică