Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

REFERAT
PATOLOGIE ORALA

HEMANGIOMUL

Camen Razvan
MD VI
Grupa I
Hemangiomul este o leziune intravasculară focală, poate fi o boală congenitală care are la
bază proliferarea endoteliului vascular sau poate fi o malformaţie vasculară care conţine
canale vasculare ce reprezintă arterele şi venele.
Hemangiomul este o tumora benigna vasculara a perioadei copilariei, fiind rareori prezenta
la nastere, dezvoltandu-se in primele luni de viata. Majoritatea hemangioamelor sufera o
proliferare initiala rapida in special la sugarii intre 9-10 luni; in cele din urma, acestea
involueaza. Culoarea se modifica treptat, leziunea devenind purpurie si de consistenta mai
scazuta. De cele mai multe ori, la varsta de 5 ani, coloratia dispare complet. Aproximativ
jumatate dintre hemangioame involueaza complet pana la varsta de 5 ani, si aproape toate
dupa varsta de 7 ani. In jumatate dintre cazuri tegumentele vor avea aspect normal,dupa
regresia completa, iar în restul cazurilor vor exista modificari tegumentare persistente, de tip
atrofie, cicatriceal sau teleangiectatic. Doar 25% din totalul hemangioamelor necesita
tratament.
Exista mai multe tipuri de hemangioame in functie de intinderea in suprafata si profunzime:
-Hemangiomul plan - situat in epiderm si derm; este reprezentat de catre o pata violeta.
-Hemangiomul tumoral - prezinta dimensiune variabila, proeminand la exterior, dar
extinzandu-se si in profunzime; nu prezinta modificari la digitopresiune;
-Hemangiomul cavernos - tumoreta este foarte bine reprezentata in hipoderm, mai redusa
la exterior; este alimentat de 1 - 2 vase mari.
-Hemangiomul cirsoid - vasele apar sub forma unor cordoane sinuoase,
comunicante, intalnindu-se intr-un anevrism; sunt prezente pulsatii la
palpare.

Hemangiomul plan
Acesta este cel mai comun avand aspectul unei proeminente de culoare rosu aprins, uneori
cu suprafata texturata. De obicei, ultimele urme de culoare dispar pana la varsta de 7 ani.
Evolutia lor este marcata la inceput de o proliferare rapida, ceea ce duce la cresterea in
dimensiuni a tumorii, ca apoi sa inceapa procesul invers, de involutie, cu resorbtia totala a
hemangiomului.
Hemangioamele sunt structuri formate prin proliferarea celulelor endoteliale, care se
organizeaza sub forma unor vase ce se umplu apoi cu sange.
Aspectul lor variaza foarte mult in functie de localizare. Astfel, daca apar la suprafata pielii
seamana cu niste zmeure, daca apar sub tegument sunt mai degraba violacee si nu au
aspect particular, bine individualizat.
Hemangioamele apar la aproximativ 10- 12% dintre nou nascuti. Ele sunt mai frecvente la
prematuri (22- 30%), in special la cei cu o greutate la nastere sub 1 kilogram. Incidenta se
pare ca este mai crescuta in cazul nou nascutilor din mame care au facut biopsie de vilozitati
coriale. Hemangioamele au fost descrise mai des la fete, ele fiind de trei ori mai afectate
comparativ cu baietii.
Hemangioamele sunt mai frecvente in sarcinile gemelare, insa nu s-a explicat de ce riscul de
aparitie este mai crescut in aceste cazuri.
Aceste tumori sunt adesea inofensive, fiind minore. Sangerarile, eroziunile sunt foarte rare si
doar ocazional apar hemangioame de dimensiuni importante, cu localizari critice care sa
afecteze circulatia sangvina sistemica.
Hemangioamele hepatice pot creste foarte mult in dimensiuni, si la acest nivel se poate
realiza chiar fenomenul de furt volemic. Sangele este trecut prin patul vascular din
hemangiom si devine insuficient pentru asigurarea necesitatilor organismului.
Un risc crescut de aparitie a unor anomalii permanente au pacientii cu hemangioame
localizate la nivelul nasului, buzelor si urechilor.

Cauze
Hemagioamele sunt tumori vasculare benigne, a caror cauza exacta nu este deocamdata
cunoscuta. Specialistii inca studiaza etiopatogenia lor, si se pare ca un important rol in
dezvoltare il au influentele hormonale. Aparent, acesti hormoni sunt cei care stimuleaza
proliferarea endoteliala anormala.
O alta teorie sustine faptul ca stimulul estrogenic apare pe fundalul unei hipoxii (privare de
oxigen) tisulare tegumentare importante. Uneori, hemangioamele sunt subdiagnosticate,
deoarece aspectul lor nu este intodeauna specific. Ele pot fi considerate mici zone traumatice
aparute in urma expulziei fatului, insa pe masura ce se dezvolta, diagnosticul devine mult
mai evident.
Hemangioamele pot sa fie localizate doar la nivel superficial, cum este cazul
hemangioamelor capilare, in dermul profund (hemangioamele cavernoase), sau pot fi mixte.
Aproximativ 80% dintre hemangioame apar la nivelul fetei si gatului, iar dintre structurile
interne, cel mai afectat este ficatul. Hemangioamele nu au componenta ereditara, ele apar
spontan, ca urmare a unor modificari aparute in cursul sarcinii sau imediat dupa nastere.
Specialistii inca studiaza cauzele de aparitie, in speranta ca astfel hemangioamele, mai ales
cele cu localizari ce predispun la complicatii, se pot preveni in viitor.

Simptomatologie
Majoritatea hemangioamelor sunt localizate la nivelul tegumentului, in special in regiunea
cervico-faciala. Ele sunt adesea lipsite de expresie clinica, nu dor si nu influenteaza
functionalitatea regiunii pe care o ocupa. Hemangiomul evolueaza in timp. Astfel, de la un
punct rosu la nastere se poate transforma in timp intr-o excrescenta spongioasa care poate
atinge chiar si 7-8 cm in diametru. Forma si consistenta hemangioamelor se poate modifica
in timp. Majoritatea raman bine circumscrise, si peste 80% dintre ele sunt leziuni solitare,
focale.
Dupa o perioada de evolutie, hemangiomul nu mai creste, dimensiunile sale stationeaza,
pentru ca apoi sa intre intr-un proces rezolutiv. In timp, hemangiomul nu mai este vizibil.
Aproximativ jumatate din hemangioame dispar pana la varsta de 5 ani, iar procentul urca la
90% la varsta de 10 ani. Desi in unele cazuri dispare si hiperpigmentarea, unii copii raman
totusi cu semne ale hemangioamelor sub forma unor pete discrome la nivelul tegumentului.

Investigatii paraclinice
Diagnosticul hemangioamelor se pune in urma efectuarii unui examen fizic amanuntit. Se
apreciaza forma, consistenta si delimitarea leziunii si se apreciaza si caracterul invaziv. Desi,
de cele mai multe ori, nu sunt necesare alte investigatii suplimentare, este importanta
realizarea diagnosticului diferential al hemangioamelor, pentru a se exclude alte afectiuni, cu
potential mai grav.

Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential sunt angiosarcomul,
miofibromatoza infantila, teratomul, malformatii arteriovenoase diverse, hemangiomatoza
difuza neonatala, rabdomiosarcomul.
Malformaţiile pot afecta şi osul mandibular, din punct de vedere radiografic se observă
radiotransparenţe cu aspect de fagure de miere.
Studii recente sugereaza faptul ca pacientii trebuie sa fie investigati insa pentru a se stabili
riscul de evolutie si proliferarea hemangiomului. In acest scop se fac diverse determinari de
laborator, in principal se analizeaza nivelul factorilor de crestere endoteliali si al factorilor de
crestere fibroblastici. Pentru acestea se recolteaza mostre de sange si urina care vor fi
analizate in laboratoare speciale.

În unele cazuri exista posibilitatea ca hemangiomul sa asocieze si malformatii

parenchimatoase sau vasculare si de aceea specialistii considera utila realizarea unor
investigatii imagistice. Se pot efectua computer tomografii (CT) si RMN, cu sau fara
administrare de substante de contrast pentru a delimita extinderea hemangioamelor
cutanate cat si pentru a verifica existenta altor hemangioame si tumori diseminate in
organism.
Ecografiile pot fi si ele utile, mai ales pentru diferentierea hemangioamelor de alte modificari
care implica straturile tegumentare, cum ar fi chisturi sau modificari ale ganglionilor
limfatici.
Radiografiile obisnuite nu sunt indicate decat daca exista un hemangiom care obstrueaza
sau impinge caile respiratorii.
Tratament
Datorita caracterului benign si evolutiei autolimitante, hemangioamele necomplicate, in
special cele capilare, nu au indicatie de tratament chirugical. Ele trebuie tinute sub
supraveghere si evolutia lor trebuie verificata periodic, pentru a nu degenera. Daca
hemangiomul nu este agresat, dispare de la sine, fara sa lase semne importante.
Cicatricile reziduale sau modificarile de pigmentare sau consistenta ale tegumentului apar
rar. Daca evolutia hemangioamelor capilare nu este cea dorita, se poate interveni si vasele
de neoformatie pot fi inlaturate cu laserul. Interventia chirugicala laser este indicata si
pentru inlaturarea hemangioamelor proliferative si vaselor restante in urma involutiei
naturale a tumorii.
Excizia chirugicala a unui hemangiom involuat nu este rara, si se recomanda mai ales in cazul
pacientilor care raman cu sechele cutanate in urma vindecarii. Hemangioamele cavernoase
care sunt localizate la nivelul pleoapei si afecteaza vederea pacientului sunt tratate prin
injectie de corticosteroizi sau chirugie laser.
Astfel de injectii pot reduce rapid dimensiunile tumorii, permitand recapatarea vederii.
Hemangioamele mixte sau cele cavernoase de dimensiuni foarte mari pot primi tratament
local (injectie cu corticosteroizi in hemangiom).
Tratamentul modern al hemangioamelor ce au risc de complicatii consta in chirurgia laser cu
lumina galbena. Aceasta poate distruge vasele de neoformatie din hemangiom fara sa
afecteze integritatea tegumentului. Unii medici prefera sa combine tratamentul laser cu
injectiile cu corticosteroizi pentru o eficienta terapeutica maxima.

Prognostic
Prognosticul pacientilor cu hemangioame superficiale, capilare, este excelent: 50% dintre
hemangioame dispar pana la 5 ani, 70% pana la 7 ani si 90% pana la 9 ani. In cazul
localizarilor nazale, perilabiale, palpebrale sau auriculare, exista un risc mai crescut de
sechele postinvolutie.

Complicatii
Cele mai frecvente complicatii asociate hemangioamelor sunt reprezentate de:
=>Hemoragii, mai ales daca hemangiomul este traumatizat;
=>Disfagie, dispnee (in localizarile digestive sau respiratorii);
=>Obstructii ale cailor respiratorii superioare; - Infectii secundare;
=>Modificari tegumentare (de consistenta, aspect, sau textura a pielii);
=>Tulburari vizuale (strabism, ambliopie);
=>Ulceratii (in 5- 10% din cazuri);
=>Tulburari psihoemotionale in cazul in care hemangiomul este mare
si vizibil.