Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

REFERAT
PATOLOGIE ORALA

BOALA CROHN

Camen Razvan
MD VI
Grupa I
Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor
inflamatorii intestinale - BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate
afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a
intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). 
Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest
nivel.

Boala Crohn are mai multe cauze:

 istoric familial de boala Crohn . Rudele de gardul I ale bolnavilor cu boala Crohn
(copii, frati, surori) au un risc crescut de a dezvolta si ei boala;
 fumatul;
 administrarea anumitor medicamente;
 infectii;
 tulburari hormonale (este mai frecventa in randul femeilor);
 stresul accentuat;
 fumatul.

Simptomele Bolii Crohn includ urmatoarele:

 Dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si
intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere
difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul
pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare;
 Diaree, numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi,
mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza
aparitia unor scaune nocturne;
 Scaderea apetitului alimentar, anorexie;
 Febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra
ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor
intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente);
 Scadere in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare;
 Anemia  (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare
secundar pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si
inflamatiei caracteristice bolii.
Diagnosticarea bolii Crohn

Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este
confirmat de biopsia intestinala.

Colonul si rectul pot fi examinate prin efectuarea unei colonoscopii sau sigmoidoscopii. Aceasta
metoda consta in introducerea prin anus a unui aparat alcatuit dintr-un tub lung, flexibil, prevazut
cu fibre optice si care este conectat la un monitor capabil sa redea imagini din interiorul
intestinului.

Colonoscopia este mai eficienta in acest caz, deoarece poate examina intreg intestinul gros
(colonul). Rectosigmoidoscopia in schimb, poate examina doar portiunea terminala a tubului
digestiv (ultimii 60 de centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care este
necesara pentru confirmarea diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum
tranzitul baritat siun examen de laborator al scaunului sunt utile pentru identificarea unor
produse patologice de la nivelul intestinului (sange, leucocite-globule sanguine albe, care apar in
infectii, puroi, bacterii sau paraziti).

Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau examenul coproparazitologic

(identifica agenti patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al bolii Crohn, deoarece
exclude alte afectiuni intestinale cu simptome asemanatoare (sindromul colonului iritabil).
Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia intestinului si o posibila infectie cu aceasta
localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul colonului iritabil este o afectiune de
ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala Crohn.

Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari ale bolii si poate fi preluat si
pe parcursul efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei.

Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt

reprezentate de urmatoarele:

 radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si

organelor invecinate. Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor
complicatii grave ale bolii Crohn, precum oculiza intestinala;
 tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante
de contrast, urmand ca apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in
functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv;
 endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin
cavitatea bucala a unui tub prevazut cu fibre optice, capabil sa redea
imagini video ale esofagului, stomacului si primei parti a duodenului;
 irigografia, care este o metoda de investigatie ce consta in
efectuarea unei clisme baritate, ca apoi sa se realizeze radiografii care
ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta tehnica permite investigarea
colonului si rectului, fiind folosita frecvent in patologia intestinala;
  tomografia copiuterizata (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui
aparat care foloseste raze X si care poate reda imagini detaliate ale
intestinului si celorlalte organe abdominale;
 RMN, care foloseste un camp electromagnetic in combinatie cu unde
radio, capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor
intraabdominale;
 video capsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in
inghitirea unei camere video mici, capabile sa preia imagini din
interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia. Capsula
parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi
eliminata la nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate
intr-un calculator care poate identifica diferite anomalii de la nivelul
tubului digestiv. Testele sanguine standard si testele urinare pot
identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau malnutritiei.

In functie de simptomele prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de sedimentare a
eritrocitelor (VSH) sau titrul proteinei C reactiva (PCR), care pot semnala prezenta unei infectii
sau inflamatii.

Biopsia, aceasta se poate efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt
preluate fragmente mici din mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul
laboratorului de anatomo-patologie.

Tratamentul bolii Crohn

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care
tratamentul de prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este
necesara introducerea altor metode terapeutice suplimentare.

Formele ușoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica. Aceste medicamente

amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul intestinal si scade numarul
scaunelor diareice.

Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor

medicamente din linia a II-a, precum (aminosalicilati). Aceste medicamente sunt foarte eficiente
in majoritatea cazurilor de boala Crohn, in special in cele cu leziuni intestinale prezente la nivelul
colonului si ariei ileocecale (zona care face legatura intre intestinul subtire si cel gros).

Corticosteroizii pot fi administrati oral pentru mai multe saptamani in scopul reducerii inflamatiei
intestinale. Nu este recomandat insa ca aceste medicamente sa fie administrate pentru un timp
indelungat (luni, ani) deoarece au efecte secundare nedorite.
Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre un
segment al intestinului si altul sau intre intestin si un organ invecinat) necesita administrarea de
antibiotice pentru a preveni infectiile grave de la acest nivel.

Formele grave ale bolii Crohn, cu simptome persistente si complicatii, necesita administrarea

medicatiei imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Aceste medicamente se administreaza
doar in cazul in care aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in
ameliorarea simptomelor sau atunci cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina
recidiva simptomelor. Mentionam ca medicatia imunosupresiva are de asemenea reactii adverse
grave (infectii grave, aparitia unor tumori).Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea,
tratate cu corticosteroizi cu administrare injectabila.

O medicatie corecta și administrata corespunzător are un rol foarte important in tratarea

pacientului plus respectarea regimului alimentar.