MICR

OBIO
LOGIE

CURS- DR.
ANDA
BĂICUȘ

1
Cap. 1. Introducere
Microbiologia= studiul microorganismelor. Microbiologia clinica= implicarea
microorganismelor in patologia umana, interrelatia dintre acestea si gazda si modalitatile de
tratare si preventie a infectiilor pe care aceste microorganisme le produc.
Global- bolile infectioase  20% decese
Postulatele lui Koch = etapele necesare probarii etiologiei infectioase a bolilor:
1. Tehnica culturii microbiene pure  un anumit microorganism produce o boala specifica
2. Microorganismul obtinuit in cultura pura inoculat unui animal sanatos este responsabil de
reproducerea aceleasi boli si poate fi reizolat de la acesta
Celulele din domeniile Bacteria si Archaea sunt procariote, cele din domeniul Eukarya sunt
eucariote. Ulterior, s-a permis clasificarea domeniilor in regnuri, care mai apoi cuprind Tipurile
(Phyla), apoi exista Clasele, Ordinele, Familiile, Genurile si in final Speciile.
Speciile sunt denumite prin sistemul binominal dezvoltat de Linnaeus.
Primul nume= Genul caruia ii apartine microorganismul
Al doilea nume= epitet specific.
Variantele in interiorul unei specii poarta numele de tulpini si sunt desemnate de litere care
urmeaza epitetul, de exm E.coli O157:H7. In cadrul speciei E.coli exista de la tulpini
nepatogene, E.coli K12 pana lacele foarte periculoase E.coli O157:H7 pentru organismul uman.
Diferentele dintre cele doua specii sunt date de achizitia unor gene de la specii bacteriene
responsabile de patogenitatea lor.
Marime proteine= electroforeza in gel
Prezenta/absenta proteinelor= teste de identificare serologica.
Detectare prezenta antigen bacterian = tipizare fagica/lizotipie. Bacteriofagul (virus care
paraziteaza o bacterie) recunoaste anumite molecule de pe suprafata bacteriei de care se leaga
specific si apoi patrunde in bacterie si o lizeaza.
Noua metoda de clasificare bacteriana= comparatia intre continutul de G+C care difera pt multe
specii bacteriene.
Nivelul de similaritate in struct ADN bacterian se face prin secventierea acidului nucleic, urmata
de compararea lui cu al altor microorganisme, dar si prin tehnica de hibridizare a acidului
nucleic. Identificarea materialului genetic bacterian prin tehnica hibridizarii sau a reactiei PCR
in cond in care nu exista o cantitate suficient este precedata de multiplicarea bacteriana pe un
mediu de cultura.

2
Clasificarea bacteriilor

Tipul Clasa Genuri importante pentru

patologia umana
Cyanobacteria Cyanobacteria Anabaena
Alphaproteobacteria Acetobacter
Erhlichia
Rickettsia
Betaproteobacteria Spirullum, Neisseria
Probacteria Gama proteobacteria Legionella, Coxiella,
Pseudomonas, Vibrio,
Escherichia, Proteus,
Salmonella, Shigella,
Enterobacter, Klebsiella,
Serratia, Haemophillus
Deltaproteobacteria Desulvibrio
Epsilonproteobacteria Campylobacter, Helicobacter
Clostridia Clostridium
Mollicutes Mycoplasma
Firmicutes Bacilli Bacilus
%G+C scazut Staphylococcus
Lactobacillus
Streptococcus(33-44%G+C)
Enterococcus
Listeria
Acinobacteria Acinobacteria Corynebacterium (63% G+C)
%G+C crescut Mycobacterium
Chlamydiae Chlamydiae Chlamydiae
Spirochaetes Spirochaetes Treponema,
Leptospira,Borrelia

MICROORGANISMELE
Clasificare:
- Bacterii
- Fungi
- Paraziti (helminti, protozoare)
- Virusuri
Toate microorganismele au ca struct de baza celula, cu exceptia virusurilor.
Exista 2 tipuri de paraziti:
1. Microparazitii = bacterii, fungi, virusuri, protozoare; se multiplica in corpu gazdei
putand determina un nr mare de patogeni raspunzatori de aparitia infectiei
2. Macroparazitii = viermi, artropode; au un stadiu reproductiv intr-o gazda pe care
progenii o parasesc pt a-si continua ciclul de viata in alta gazda

3
organism procariot/eucariot uni/multicelular regn
bacterii procariote unicelulare procariot
fungi si protozoare eucariote uni/multicelulare cu protista
struct simpla
helmintii eucariote multicelulare animall
clasificate ca
metazoare

Virusurile
- Nu sunt celule
- Nu sunt vizibile la MO, doar la ME
- Sunt paraziti obligatoriu intracelulari
Prionii
- Particule infectioase proteice
- Asociate bolilor degenerative subacute proagresive ale SNC (encefalopatia spongiforma
subacuta Creutzfeldt-Jacob).
- Odata patrunsi in cel umane, ei modif impachetarea proteinelor normale PrPc, pe care le
transf in prioni aditionali prin proces autocatalitic.
- Proteinele prionice exista n toate celulele mamiferelor, e component al membranei
citoplasmatice.
- Forma normala a proteinelor prionice= proteina prionica celulara PrPc, nu au rol
fiziologic bine stabilit.
- Forma infectioasa= PrPsc.
- PrPc au capacitatea de a se plia si olimeriza generand struct anormale, amiloidice, care se
acumuleaza in SNC.
- In timpul infectarii prionice are loc conversia unei cant mari de PrPc in PrPsc.
Celulelele procariote
Prin analiza secventiala a 16S ARN ribozomal  2 tipuri de organisme procariote: bacterii
(eubacterii) si Archaebacterii. Majoritatea implicate in patologia umana sunt eubacteriile.

Archaebacteriile:
- Nu produc peptidoglican
- Supravietuiesc in cond extreme de mediu, sol, apa (pH scazut, temperaturi extreme)
- Relatie de simbioza la niv tractului digestiv
- Metabolismul diferit de al eubacteriilor cu producere de metan

Relatii macroorganism- microorganism

1. Simbioza= bacterii saprofite, nepatogene, care nu-si castiga niciodata patogenitatea.
2. Comensalism= bacterii saprofite conditionat patogene sau oportuniste; exista un echilibru
bacteie-gazda, care daca e rupt patogenitate.
3. Paraazitism obligatoriu= bacterii patogene, numai bacteria profita.
4. Parazitism faculatativ= bacterii telurice, supravietuiesc libere in natura.

4
caracteristici
dimensiune
perete celular
membrana plasmatica
structura nucleara
organizare material genetic
trascriere si translatie
diviziune celulara
organite citoplasmatice
ribozomi
respiratie
(*Forme L= celule lipsite de perete bacterian, pe care l-au pierdut sub actiunea factorilor
inductori; prezinta pleomorfism accentuat)
procariote=eubacterii
0.5-5 microni
prezent (lipseste la
Mycoplasme si forme L*)
component caracteristic=
peptidoglicanul
nu contine steroli
unele celule prezinta sisteme
mb (mezozomi si lamele
fotosintetizante)
lipsa mb nucleare, material
nuclear (nucleoid)
ADN mononuclear (haploide)
dublu helicoid
circular inchis
nu contine introni
contine exoni
nu e condensat cu histone
simultan sau nu
binara, directa
absente
70S (30S+50S)
prin mb citoplasmatica
eucariote
>5 microni
absent(prezent la fungi)
contine steroli
mb nucleara prezenta
nucleu tipic cu nucleol si mb
nucleara (diploide cu nr
cromozomi constant)
ADN liniar dublu helicoidal
contine exoni+introni
transcrierea-ARNm—
migrare in citoplasma—
translatie ribozomala
mitoza/meioza
prezente
80S (40S+60S)
prin mitocondrii
5
Cap. 2. Bacteriile
- Organisme unicelulare procariote
- Observabile doar la microscop
- Se pot vizualiza: forma, dimensiunea, gruparea, mobilitatea, capsula daca exista,
incluziunile intracitoplasmatice
Clasificare:
a) Fenotipica
- Aspecte microscopice:
o Morfologie: rotunda (coci), bastonas (bacilli), virgula, spirala, pleomorfa, aspect
filamentos
o Dispunere: gramezi, lanturi, perechi
o Comportamentul fata de coloratia Gram: Gram pozitive/negative
- Aspecte macroscopice: forma, opacitate, culoare, consistenta
o Neted S (tulpini virulente)
o Rugos R (tulpini imbatranite, degradate antigenic, exista si exceptii pt tulpini
virulente cu crestere de tip R: Bacillus anthracis, Corynebacterium diphteriae,
Mycobacterium tuberculosis)
o Mucoid M (caracteristica a tulpinilor cu capsula)
- Biotipare markeri biochimici cu determinarea prezentei proteazelor specifice, enzimelor
hidrolitice
- Serotipare: identificare antigenica bacteriana, stabilirea speciei si serotipului
- Sensibilitatea la anumite clase de antibiotice
- Tipaj fagic: lizotipie testarea sucetibilitatii bacterirene la infectia cu bacteriofagi

b) Analitica (gen, specie, subspecie), se face analiza:

- Intregii mase proteice celulare, prin spectroscopie de masa
- Acizilor grasi din peretele celular (acidul micolic din speciile Mycobacterium)

c) Genotipica:
- Masurare greutate moleculara ADN prezent
- Determ procent G+C
- Analiza plasmidelor si ribotipie
- Secventiere o parte din genom

d) In functie de necesitatile metabolice si de complexitatea structurala, bacteriile sunt:

- Tipice = pot forma flora normala/ patogena, unele pot produce spori asexuati
- Fara perete celular, singurele procariote care contin steroli in membrana citoplasmatica:
Mycoplasme
- Obligatoriu intracelulare, incapabile de replicare proprie (necesareul de ATP este asigurat
de gazda: Rickettsii
- Asemenatoare cu cele anterioare, dar care prezinta un ciclu de cresteere complex ce
implica forme intra si extracelulare (necesarul de ATPe asigurat de gazda): Chlamydii.

6
MORFOLOGIE BACTERIANA

1. DIMENSIUNE
- Dimensiune medie: 0,5-1 micron grosime si 3 microni lungime
- Staphylococcus aureus diametrul este 0,8-1 micron
- Bacillus anthracis lungime de 10 microni si grosime de 1-2 microni
- Cea mai mica bacteria Mycoplasma are aceleasi dimensiuni cu ale celui mai mare virus
Poxvirusul
- Culturile mai vechi- dimensiunea bacteriilor e mai mare decat cea normala. Celula
bacteriana are un volum mic, raportul suprafata volum este mare, suprafata de contact
mare, schimb rapid + cantatita mare de substante.

2. FORMA
- Diferita in functie de specie
- Rigiditate perete bacterian  apar forme bacteriene diferite.
- Bacterii fara perete  prezinta pleomorfism accentuat (Mycoplasma si formele L)
bacterii/forma
Coci (bacterii sferice)
Cocobacilli (forme intermed intre coci si
bacilli)
Bacilli (bacterii ciclindrice, bastonase
drepte/usor curbate)
Vibrioni (bacterii cilindrice curbate, forma de
virgula)
Spilrili, Spirochete (bacterii in forma de
spirala)
Actinomicetate (bacterii care in stadiul de
culturi tinere formeaza filamente lungi,
ramificate, asem miceliilor)
(pleomorfism=polimorfism=schimba forma, dar aceeasi esenta)
exemple
rotunda Staphylococcus aureus
ovalara Streptococcus pyogenes
lanceolata Streptococcus pneumoniae
reniforma Neisseria meningitidis
Haemophillus influenzae
Brucella (lungime 1 micron, grosime 0.3 microni)
capete drepte Bacillus cereus
capete rotunjite Bacillus subtilis
Clostridium tetani (lungime 8 microni, grosime
0.4-0.6 microni)- corpul deforat de prezenta
sporului dispus terminal, dand aspect de racheta de
tenis
Vibrio cholerae (lungime 2 microni, grosime 0,5
microni)
corp rigid Spirillum
corp flexibil, subtire, genurile: Treponema
(lungime 10-15 microni, diametru de 0,4-0,5
microni, corpul are 10-15 spire regulate, rigide,
capete drepte)
Leptospira (lungime 12, diametru 0,6, corpul are
10-12 spire nedeformabile, mici, regulate, cu
capete rasucite)
Borellia (lungime 20-30 microni, diametru 1
micron, corp cu 10-20 spire neregulate si
deformabile, capete drepte)
Actinomyceres israelli
Nocardia asteroides

7
3. DISPUNERE BACTERIANA (dispunerea dupa diviziune)
- Diviziune binara
- La unele specii are loc separarea completa  celule izolate, la altele raman atasate 
grupuri caracteristice
- Exista tendinta cel fiice de a ramane unite timp de 1+ generatii.
planuri de diviziune exemple
planuri paralele diplococi: Streptococcus pneumoniae
diplobacilli: Klebsiella sp.
lanturi de lungimi variabile: Streptococcus sp.,
Bacillus cereus
grupuri in forma de V,U, palisate formate dupa
diviunea celulara prin alunecarea celulelor fiice una
fatade cealalta: Corynebacterium diphteriae
2 planuri perpendiculare  tetrade Micrococcus
3 planuri perpendiculare  grupuri cu simetrie Sarcina
cubica
planuri diferit orientate  grupuri neregulate Forma de ciorchine: Staphylococcus

Clasificarea dupa forma si dispunere:

a. Coci
- Gramezi Staphylococcus
- Lanturi Streptococcus
- Diplo contact punctiform Streptococcus pneumoniae
- Diplo reniform Neisseria

b. Bacilli
- Salmonella- capetele rotunjite
- Corynebacterium- forma de bat
- Bacillus- capete drepte
- Vibrio- forma de virgula
- Fusobacterium- fuziform
- Bacillus anthracis- spor localizat central nu deformeaza diametrul bacteriei
- Clostridium tetani- spor terminal deformeaza diametrul bacteriei

c. Spirochete
- Borrelia- spire relaxate
- Treponema
- Leptospira- spire stranse

ULTRASTRUCTURA BACTERIANA
- Componentele de suprafata ale celulei bacteriene mediaza contactul celula- mediu
incojurator
- Pot avea functii biologice primare care interfera (lipopolizaharide LPZ) sau nu (flagelii)
cu patogenitatea
- Componente constante: perete bacterian, membrana citoplasnatica, citoplasma, ribozomi,
incluziuni, material genetic.

8
 - Componente facultative: capsula, flagelii, pilii, filamentele axiale la spirochete, almele
fotosintetizante la bacterii fotosintetizante, sportul (forma de rezistenta).

COMPONENTE CONSTANTE ALE CELULEI BACTERIENE

1. PERETELE BACTERIAN
- In general rigid, 20-40% din greutatea uscata a celulei.
- Component de baza= peptidoglicanul/mureina = heteropolimer (format prin legarea
alternanta in lanturi polizaharidice paralele a 2 zaharuri aminate, N acetil glucozamina si
acidul N acetil muramic Fiecare molecula de acid N acetil muramic are substituit un
tetrapeptid alc din D si L aa. Intre tetrapeptidele substituite la lanturile polizaharidice
alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala –COOH al unui tetrapeptid si
gruparea -NH2 terminala libera a tetrapeptidului vecin.)
- Rezulta o struct bidimensionala sub forma de straturi care inconjoara celula bacteriana
- Grosimea pepditoglicanului este in functie de nr de straturi care se dispun concentric si se
leaga intre ele prin punti peptidice.
- Puntile peptidice transversale confera rigiditate, care creste odata cu numarul lor.
- Caracterul Gram pozitiv/ Gram negativ al bacteriilor
- Reflecta deosebiri struct ale peretelui
- Depinde de starea fiziologica si de integritatea struct a celulei
- Tehnica Gram implica tratamentul succesiv al celulei cu cristal-violet (colorant bazic), urmat
de tratam cu sol de iodura de potasiu (lugol), apoi extractia cu un solvent organic (alcool,
acetona).
- Celulele Gram pozitive = rezista etapei de decolorare si retin complexul insolubil (cristal
violet-iod)  colorate in violet
- Celulele Gram negative = nu retin colorantul, iar prin recolorare cu fucsina se coloreaza in
rosu.

Bacteriile Gram negative

- Au un perete subtire, de 5-10 nm, continut de 5-10% peptidoglican, acoperit de o ME bistrat
fosfolipidic.
- Lantul tetrapeptidic atasat la acidul N acetil muramic (M) contine aa: L-ala, D-glu, D-ala si
acid Diaminopimelic(DAP). Puntile ppd se form intre –NH2 DAP si –COOH D-ala
- Spatiul mb citoplasm-mb externa = spatiu periplasmatic.
- Spatiul periplasmatic contine:
- Enzime hidrolitice-metabolismul celulei(proteaze,fosfataze,lipaze,nucleaze,enzime care
degradeaza carbohidratul)
- Componente ale sist de transport carbohidrati
- Proteine de legatura
- Componente ale sist de chemotaxie
- Mb externa= prezenta numai la bacteriile Gram negative; e formata dintr-un bistrat asimetric;
stratul intern contine PL prezente de obicei in mb bacteriene, stratul extern e format din LPZ
(amfipate). Mb externa contine porine (difuzie molecule hidrofile <700 da), proteine
structurale, receptori pt bacteriofagi.
- Lipoproteinele fac leg mb externa-peptidoglican la niv locurilor de adeziune

9
- Mb externa = locul de atac al Complementului, ag hidrofobi, anumite antibiotice.
- LPZ denumit endotoxina (lipidul A responsabil de efectul toxic) este parte din peretele
celular al bacteriilor Gram negative, iar exotoxinelesunt eliberate in exterior atat de bacteriile
Gram negative, cat si de cele pozitive.
- LPZ este alc din 3 unitati distincte:
o Lipidul A= PL efect toxic (care o componenta DZ difosfatata cu AG atasati acre
ancoreaza structura in mb externa)
o Miez= solubil in apa, PZ din 5 zaharuri legate prin KDO la lipidul A
o Un polizaharid extern (outer polymer=antigen somatic O) = >25 unit repetitive 3-
5 zaharuri
- Lipidul A se elib numai dupa pierderea integritatii cel si e un stim puternic al raspunsului
imun. Cand bacteriile sunt lizate ca urmare a unui rasp imun eficient, apare febra si exista
posibilitatea ca atunci cand o cant mare de endotoxina e eliminata in circulatie sa apara
socul septic cu complicatiile lui: coagularea intravasculara diseminata CID (reactia
Shwartzman).
- La bacteriile Gram negative act lizozimului asupra peptidoglicanului e posibila numai
dupa alterarea ME (tratare cu EDTA-etilen diamin tetracetat), cu aparitia sferoplastilor
(struct sferice marginite de mb citoplasmatica si resturi de ME). Lizozimul cliveaza leg
glicozidice G-M si hidroliz mureina celulelor in faza stationara de crestere. Penciilina
impiedica formarea de punti interpeptidice deoarece inhiba reactia de transpeptidare
(formare de leg peptidice transverasale intre catenele de glican adiacente).
Bacteriile Gram pozitive
- Perete relativ gros: 20-80 nm, continut de 80-90% peptidoglican; are pe suprafata acizi
teichoici (polimeri ribitol-glicerol legati fosfodiesteric), sub forma de protuzii fibrilare.
- La bacteriile Gram pozitive conectarea lanturilor vecine se face prin puntile de glicina
- Asamblare leg interpeptidice e inhibata de beta lactamaze, la fel ca la bacteriile Gram
negative.
- Absenta ME la bacteriile Gram pozitive le face mai sensibile la peniciline
- Exista 2 tipuri acidi teichoici: lipoteichoici/membranari (AG in structura), traverseaza
peptidoglicanul si sunt legati la GL din membrana citoplasmatica, iar celalalt capat
ramane liber la suprafata celulei; si acizi teichoici parietali, leg covalent de resturile de
acid N-acetilmuramic ale peptidoglicanului.
- Acizio teichoici = esentiali pt viabilitatea bacteriana, sunt factoride virulenta  au prop
chimiotactic negative fata de fagocite, iar acizii lipoteichoici = struct antigenice de
suprafata care permit diferentierea serotipurilor, favor aderenta bacteriana, si eliberati in
mediu determina un raspuns imun similar endotoxinelor
- Indepartarea peptidoglicanului sub actiunea lizozimului in mediul izotonic/hipertonic
poate preveni liza rezultand protoplastii la bacteriile Gram pozitive (sfere marginite de
mb citoplasmatica).

10
 FUNCTIILE STRUCTURILOR BACTERIENE DE SUPRAFATA
Componentele peretelui celular = determinanti majori ai virulenteila cele doua tipuri de
bacterii. Peptidoglicanul si LPZ activeaza calea alternativa a Complementului, determinand
inflamatia si inducerea raspunsului imun. LPZ (structuri antigenice ce confera individualitate
biochimica si serologica) cresc nivelul virulentei bacteriene prin chemotactismul negativ fata de
fagocite. Acidul teichoic si PZ specific O functioneaza ca adezine la bacteriile Gram pozitive si
respectiv Gram negative.Variatii in structura macromoleculara a componentelor peretelui
bacterian stau la baza variatiei antigenice.
Peretele celular asigura forma si integritatea bacteriana, protectia fata de liza osmotica in
mediile hipotonice impotriva fagocitozei, are rol in diviziunea bacteriana (participa la formarea
septului transvers). La acest nivel sunt prezente structurile antigenice de suprafata: PZ de
suprafata, acizi teichoici la bacterii Gram pozitive; antigenul somatic O la bacterii Gram
negative.
Peretele bacterian reprezinta si locul de actiune a unor antibiotice. Datorita structurii
peptidoglicanului la bacterii Gram pozitive nu e blocata difuzia moleculelor cu greutate
moleculara mica, antibiotice, coloranti. In cazul bacteriilor Gram negative membrana externa
blocheaza accesul unor astfel de molecule catre mb citoplasmatica.
Membrana externa este o bariera selectiva ce permite difuzia limitata a substantelor
hidrofobe si este impermeabila pt macromolecule. Ea contine proteine cu functii de transport
molecular. Adezinele prezente in ME asigura atacul sau aderenta la suprafete specifice sau
tesuturi.
Spatiul periplasmatic contine pe langa un volum de apa semnificativ, proteine
degradative (DN-aza, RN-aza, penicilaza), proteine de transport cu rol in chimiotaxie si
oligozaharide cu rol in reglarea presiunii osmotice celulare. La nivelul spatiului periplasmatic are
loc degradarea enzimatica a nutrientilor si transportul acestora de catre proteinele de transport
din MI in interiorul celulei.
MEMBRANA CITOPLASMATICA
Are o grosime de 6,5-7 nm, separa citoplasma bacteriala separand-o de peretele celular.
Nu contine steroli (exceptie Mycoplasma).
La M.E. are struct triplu stratificata. PL formeaza un strat dublu. Interiorul membranei e
captusit de proteine filamentoase actin-like, ce asigura forma bacteriana si participa si la
formarea septului de diviziune. Transpeptidaza = enzima ce catalizeaza formarea legaturilor
covalente peptidice intre alnturile DZ paralele din structura peptidoglicanului este localizata pe
suprafata interna a mb citoplasmatice. Activitatea acestei enzime este inhibata de penicilina care
se leaga de aceasta, ai enzima mai este numita si proteina care leaga penicilina (PBP).

FUNCTIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE

Caracterul hidrofob al membranei ii confera acesteia proprietatea de bariera osmotica
(regleaza schimburile intre celula bacteriana si mediul extern) prin difuziune pasiva si procese
active.
Difuzia pasiva = lenta, nespecific, fara cosum de energie, pana la echilibrul osmotic al
fiecarei molecule. Acest tip de difuzie e caract pt moleculele hidrofobe mici, apa, molecule

11
liniare si cele liposolubile in mb, molecule mai mici decat glicerolul. Moleculele mai mare
necesita sist specifice de transport.
Exista 3 modalitati de transport prin intermediul moleculelor purtator: difuzie facilitata,
translocatie de grup si transportul activ. Translocatie de grup=molecula de transportat e
modificata chimic. TA= substantele pot fi concentrate de 1000 ori in interiorul celulei, fata de
mediul extern; impotriva gradientului de conc si cu consum ATP.
Membrana citopasmatica permite iesirea unor anioni, dar retine cationii esentiali care au
acces in/din celula. Sist de transport pt ionii cu imp nutritiva sunt sisteme de influx, iar pt cei
toxici sunt sist de eflux.
Ea contribuie la formarea septului de diviziune, este sediul activitatii enzimatice al celulei
bacteriene, contine enzime ale metab respirator(citocromi), participa la procesul de sinteza ai
precursorilor peretelui celular, este locul de actiune al unor antibiotice.
MEZOZOMII
Structuri formate prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman legati. Mai
dezvoltati la bacterii Gram pozitive si prezenti ocazional la cele negative, sunt in contact direct
cu materialulnuclear favorizand distribuirea In mod egal a materialului nuclear intre cele doua
celule fiice si au rol in formarea septului transvers.
CITOPLASMA
Este un sistem coloidal cu 80% apa, molecule, ioni.
Contine macromolecule, proteine, enzime,ADN,ARNm,molecule mici=sursa de enrgie,
metaboliti, vitamine, ioni, cofactori.
Vizualizata la ME, are 2 zone: o matrice amorfa care contine ribozomii, incluzii, metaboliti si
plasmide; si regiunea nucleodului compus din ADN in interior.
RIBOZOMII
Ribozomii principalele elemente ale citoplasmei sunt organite ribonucleoproteice, care la
ME au forma sferica, cu diametru de ~20nm si o marime care depinde de concentratia ionilor de
Mg si K. Nr lor e corelat cu activitatea fiziologica: mic in celulele in repaus si creste foarte mult
in celulelele fiziologic active.
Ei sunt structuri dinamice, constanta de sedimentare 70S, au capacitatea de a se disocia in
2 subunitati 30S si 50S si e a se reasocia. Aceste 2 procese sunt corelate cu variatia conc de Mg:
cresterea conc ionice favorizeaza asocierea, iar scaderea produce disocierea. Dpdv biochimic, ei
contin 65-70% ARNribozomal si 30-35%proteine.
Ei reprezinta componenta esentiala a sist de traducere a info genetice cu rol in biosinteza
proteica, moment in care se grupeaza in poliribozomi (4-50 ribozomi). Biosinteza proteica
implica initial trascrierea info genetice pe de ARNm, care va transporta aceasta info de la genom
la ribozomi, sub forma de copie complementara. Sinteza ARNm e catalizata de transcriptaza.
Traducerea mesajului are loc in ribozomi de care ARNt care transporta aa la locul de sinteza al
proteinelor. Poliribozmii sintet concomitent mai multe molecule proteice de pe aceeasi molecula
de ARNm.
INCLUZIILE
Formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul cresterii bacteriene.
Servesc ca arii de stocare pt diferite substraturi nutritive. Carbonul si rezervele energetice pot fi
stocate ca glicogen (polimer de glucoza); incluziunile de polifosfat sunt rezerve de fosfat si de
energie la Corynebacterium.

12
 Vacuotele gazoase apar la bacterii acvatice: Clanobacterii, Bacterii sulfuroase si sunt
formatiuni sfeerice care contin substante in sol apoasa. Au mb lipoproteica numita tonoplast care
delim un spatiu de dimensiuni variate si forma cilindrica.
APARATUL GENETIC BACTERIAN
E reprezentat de 2 tipuri de structuri:
- Nucleoidul, care dpdv structural si functional corespunde cromozomului
- Molecule de ADN extracromozomial (plasmidele)
MATERIALUL NUCLEAR SAU NUCLEOIDUL
- Reprezinta 10% din volumul celulei
- Este localizat in partea centrala a ei
- Contine ADN
- Nu are mb nucleara si nici nucleoli
- E in contact direct cu citoplasma.
- Poate fi in legatura cu mb citoplasmatica prin 1,2 mezozomi
- In regiunea masei nucleare nu exista ribozomi
- Materialul nuclear contine 60%ADN,30%ARN nou sintetizat, 10%proteine.
- AND-ul cromozomial este organizat intr-o singura molecula dublu helicoidala, circular
inchisa, cu lungime de 1000-1400 nm si diametru de 2,5 nm.
- Circularitatea este o conditie a existentei sale; sub aceasta forma, molecula de AND e
foarte rezistenta la actiunea exonucleazelor citoplasmatice, active asupra moleculelor
liniare de AND. Histonele nu sunt prezente, AND-ul nu formeaza nucleozomi
- Replicarea AND se face printr-un mecanism semiconservativ (fiecare molecula nou
formata contine un lant polinucleotidic din molecula parentala si un lant polinucleotidic
nou format).
- Nucleoidul detine info genetica necesara proceselor metabolice ce asigura cresterea si
multiplicarea bacteriana.
- Cromozomul detine info genetica necesaar sintezei de proteine specifice, structurale,
functionale.
- Unitatea struct si functionala a genomului este gena, o secventa liniara de
dezoxiribonucleotide transcrise intr-o singura molecula de ARN.
- Cistronul – subunitate functionala a genei capabila sa determine independent sinteza unui
singur lant polipeptidic. Codonul este un triplet de 3 baze consecutive din struct
moleculei de AND ce contine info genetica pt plasarea intr-o anumita secv polipeptidica
a unui aa.
PLASMIDELE
Molecule de AND extracromozomial circulare, capabile de replicare independenta fata de
cromozomul bacterian, ce contin info genetica neesentiala viabilitatii bacteriane.
Sunt prezente la bacteriile Gram pozitive si negative, ele se afla nuai in stare autonoma in celula
bacteriana. Intr-o singura bacterie pot exista diferite tipuri de plasmide:
2 categorii plasmide:
1. Transmisibile = transferate de pe o celula la alta prin conjugare; contin genele
responsabile pt sinteza pilului sexual si a enzimelor necesare transferului; exista 1-3
copii/celula.
2. Netransmisibile = nu contin gene de transfer; 10-60 copii/celula.

13
Genele continute de plasmide pot fi responsabile de aparitia rezistentei la antibiotice, secretiei de
exotoxine, sintezei de bacteriocine (toxine sau enzime prod de anumite bacterii ce sunt letale pt
alte baterii).
TRANSPOZONI
Sunt fragmente de AND care migreaza usor de la un loc la altul, in interiorul/intre AND
bacterian, plasmidian, bacteriofagic.
Nu e capabil de replicare independenta si se replica ca parte integranta a recipientului AND. In
structura AND-ului recipient pot fi localizati mai multi transpozoni. Genele continute de ei pot fi
responsabile de aparitia rezistentei la antibiotice, de secretia de enzime sau toxine. Ei pot
produce mutatii esentiale In struct genei care se insera/pt altera expresia genelor vecine.

COMPONENTE FACULTATIVE ALE CELULEI BACTERIENE

GLICOCALIXUL
E reprezentat de totalitatea structurilor PZ extraparietale: capsula, stratul mucos. Multe bacterii
contin in afara peretelui bacterian/ ME un strat PZ cu o compozitie variata = capsula (exceptie
cazul B. arthracis la care capsula e formata dintr-un polimer de acid D-glu). Prezenta capsulei
confera o consistenta gelatinoasa culturilor bacteriene in mediu lichid si coloniilor crescute pe
medii solide.
Capsula si stratul mucos nu sunt necesare pt cresterea bacteriana, dar sunt foarte importante pt
supravietuirea in organismul gazda, sunt factori de virulenta deoarece impiedica fagocitarea
bacteriei, favorizand invazivitatea ei. Reprezinta o bariera protectoare fata de bacteriofagi si
molecule toxice hidrofobe, are specificitatea antigenica (ex. Antigen K pt S. pneumoniae exista
90 serotipuri antigenice capsulare).
Capsula favorizeaza aderenta bacteriana (adezine) la suprafetele tisulare ale gazdei si favorizeaza
colonizarea suprafetelor inerte (Streptococcus mutans implicat in aparitia placii dentare).
Identificarea specifica a unei bacterii cu capsula se poate face prin reactia de umflare a capsulei.
In aceasta reactie se folosesc seruri impotriva antigenului PZ capsular si in prezenta anticorpilor
omologi capsula se umfla. Coloratiile uzuale folosite pt evidentierea capsulei sunt cele cu
albastru de metilen, tus de China, cu vizualizarea unui halou in jurul bacteriei.
cristerii de clasificare glicocalix tipuri de capsula
raporturile cu suprafata celulei bacteriene integrata (intim asociata cu suprafata
bacteriei)
periferica (eliberata in mediu)
structura matricei fibroase Microcapsula: foarte subtire atasata intim la
peretele celular (pana la 0,2 microni grosime).
La MO se evidentiaza numai prin metoda
imunofluorescentei, dar e vizibila si la ME.
(Streptococcus pyogenes, Staphylococcus
aureus).
Capsula adevarata e reprez de un strat PZ
gros, morfologic distinct (grosime de 0,2
microni), vizibila la MO prin tehnici speciale
de colorare negativa, daca este capsula
suficient de compacta si rigida; daca are o
structura laxa si flexibila, colorantii o
penetreaza; prin centrifugare se depune

14
 concomitente cu celulele (Streptococcus
pneumoniae, Klebsiella)
Stratul mucos/slime layer = struct cu grosime
si densitate neuniforma, prin centrifugare,
celulele se desprins si se depun, iar materialul
PZ ramane In suspensie.

Fenomenul de umflare a capsulei = evidentierea capsulei sub forma de halou necolorat cu

dimensiuni mai mari decat ale capsulei in jurul bacteriei, aparut in urma contactului acesteia cu
anticorpi anti-PZ capsular.

FLAGELII
Sunt proteine struct filamentoase, semi-rigide atasate de suprafata bacteriana care asigura
motilitatea acestora.
Diametrul flagelilor este de ~20nm.
Filemantul flagelar este rotit de un aparat aflat in interiorul mb plasmatice ce permite inotul
bacteriri in mediul fluid.
Flagelul este energizat de potentialul chemiosmotic stabilit pe mb bacteriana. Elem structurale
ale flagelului sunt: corpusculul bazal, carligul si filamentul extern.
Corpusculul bazal formeaz ao struct rotativa alc din cel putin 9 proteine diferite ce alcatuiesc
discurile dispuse pe un ax subtire ce se insera in mb citoplasmatica:
- Discul mobil (M rotor) – ancorat in struct mb citoplasmatice
- Discul stator S – legat de peptidoglican
- Discul P – localizat in spatiul periplsmatic
- Discul L – legat de LPZ mb externe
Carligul functioneaza ca o articulatie flexibila corpuscul bazal-flagel
Filamentul extern este alc dintr-o proteina = flagelina, cu greutate molec de 40kDa. Moleculele
de flagelina se sint sub forma de monomeri in cel, apoi strabat axul corpusculului bazal si se
dispun dupa o simetrie helicala pt a forma filamentul extern. Cresterea lui se face prin reg
apicala.
In functie de localiz flagelilor, bacteriile sunt clasificate in:
- Monotrihe (un flagel dispus la o extremitate)
- Lofotrihe (manunchi de flageli dispus la o extremitate)
- Amfitrihe ( cu doi flageli asezati la cei doi poli)
- Peritrihe (flageli de jur imprejurul bacteriei).
FUNCTIILE FLAGELILOR
Ca raspuns la mediul extern, bacteriie pot migra, dupa cum subst eliberate pot fi nutritive sau
distrugatoare pt ele (chemotaxie) sau in fc de sursa de oxigen (aerotaxie).
Pentru anumiti patogeni, mobilitatea este determinanta a virulentei (Vibrio cholerae, vibrionii
inoata aparent in muc intestinala pt a evita elim prin miscarile peristaltice intestinale; inn cazut

15
Escherichia coli uropatogen flagelii fav miscarea dinspre uretra spre vezica urinara). Flagelii
sunt struct antigenice (antigenul H) si sunt vulnerabili la actiunea moleculelor de anticorpi care
pot aglutina sau imobiliza bacteriile sau le pot opsoniza pt a le supune fagocitozei.

FIMBRII/PILI
Microfilamente proteice extinse prin si dincolo de peretele bacterian, prez mai ales la bacteriile
Gram negative.
In general sunt cateva mii de fimbrii dispuse uniform pe toata suprafata bacteriei si pot fi viz
numai la ME.
Pilii = mai scurti, mai rigizi, mai mici in diametru decat flagelii, nu au rol de mobilitate.
Fiecare tip de pil e alc dintr-un singur tip de monomer proteic (pilina) care se autoasambleaza
sub forma unor structuri tubulare, dispuse helicoidal. Uneori pilii sufera fenomenul de variatie
antigenica/drift antigenic (aceeasi struct se prod in variante biochimice diferite) si al variatiei de
faza (o struct data este sau nu produsa). Cel mai frecv variatia antigenica este rezultatul
acumularii mutatiilor punctiforme in gena codificatoare si poate avea ca efect rezistenta
bacteriana la fagocitoza.
In functie de rolul lor pot fi clasificate ca:
- adezine/lecitine ( se leaga specific la receptorii celulari ai gazdei – ex manoza)
- evazine (inhiba fagocitoza)
- pili sexuali (implic in stabilirea contactului direct necesar in conjugarea bacteriana)
Pilii F sau sexuali mediaza trasferul AND prin conjugare intre bacterii inrudite si sunt codificati
genetic de factorul de fertilitate F (episom).
Pilii comuni (somatici) codificati de gene cromozomiale (denumiti intotdeaua fimbrii), de obicei
sunt implicati in aderenta bacteriilor la suprafete. Ei sunt determinanti majori ai virulentei
bacteriene deoarece permit colonizarea tisulara si rezistenta la actiunea celulelor neutrofile
poliorfonucleare (PMN).
Fimbriile sunt struct antigenice ai anticorpii secretori IgA vor bloca colonizarea bacteriana, in
timp ce anticorpii secretori IgG, IgM vor opsoniza celula bacteriana in vederea fagocitozei.
SPORII BACTERIENI (ENDOSPORII)
Reprezinta forma de rezistenta si conservare a unor specii bacteriene: Bacillus, Clostridium;
Pot rezista pe sol zeci de ani in cond de uscaciune si lipsa luminii solare.
Prin comparatie cu cel bacteriene aflate in stare vegetativa, sporii sunt structuri inactive,
nereproductibile, au o inalta rezistenta la desicatie, caldurwa, subst chimice, antibiotice, radiatii
UV.
Sporul = struct deshidratata, inconjurata de un invelis protector care contine o copie completa a
cromozomului, ribozomi, o conc minima de proteine esentiale si o conc mare de calciu
dipicolinat.
Sporii se formeaza in cursul procesului de sporulare ca struct endocel ce sunt elib prin lizarea cel
mama (sporangiu). In fiecare sporangiu se foremeaza un singur spor.
Sporul poate fi localizat:
16
 - central/subterminal, mai mic decat diametrul sporangiului (B. anthracis, B. cereus)
- central/subterminal, mai mare decat diametrul sporangiului (Clostridium)
- terminal (Clostridium tetani).
Evidentierea sporului se face cu ajutorul coloratiei Gram si verde malachit. In MO este folosita
coloratia Gray si coloratia Moeller. In microscopia cu contrast de faza refringenta sporului este
neta.
PROCESUL DE SPORULARE
Implica mai multe stadii:
- Stadiul 0: procesul incepe la sfarsitul fazei de crestere exponentiala, cand in celula
vegetativa are loc replicarea cromozomului.
- Stadiul 1: cei 2 cromozomi se asaza intr-o singura struct cromatiniana filamentoasa
axiala.
- Stadiul 2: aparitia septului sporal in apropierea unui pol al cel, prin invaginarea mb
citoplasmatice, nu si a peptidoglicanului ca la diviziunea bacteriana normala; prin
completarea septului sporal sunt separati o parte din citoplasma si un cromozom, se
formeaza 2 compartimente: sporangiul (cel mama) si protoplasmul presporului.
- Stadiul 3: presporul formeaza ca urmare a invelirii protoplastului cu o noua ME rezultata
printr-o noua invaginare a mb citoplasmatice a sporangiului
- Stadiul 4: se form peretele cel primordial al presporului si cortexul; la sfarsitul acestui
stadiu activitatea metabolica a presporului scade foarte mult.
- Stadiul 5: form invelisurilor sporale si exosporiumul
- Stadiul 6: maturizare spor prin deshidratare, acumulare de acid dipicolinic si Ca, modif
ale cortexului, cresterea rezistentei la ag fizici, chimici si cresterea refractilitatii
- Stadiul 7: eliberare spor matur prin autoliza sporangiului
In cond nutritive favorabile un spor germineaza (revine la forma vegetativa) prin distrugerea
stratului portector de catre enzime specif. apa si subst nutritive intra in celula si ea germineaza
intr-o cel metab activa.
Imp medicala a sporului rezida in extraordinara rezistenta la caldura, subst chimice, distrugerea
lui e posibila numai prin autoclivare cu vapori sub presiune (30 min la 120º).
Caracteristicile comparative ale unei celule aflat in stare vegetativa si a endosporilor
proprietati celule aflate in stare vegetativa endospori
invelis de suprafata peptidoglican invelis sporal gros, cortex,
miez de peptidoglican
aspect microscopic nerefractil refractil
calciu dipicolinat absent prezent in miez
activitate enzimatica prezenta absenta
sinteza macromoleculara prezenta absenta
rezistenta la caldura, subst scazuta crescuta
chimice, radiatii
sensibilitate la lizozom sensibil rezistent
sensibilitate la uscaciune si sensibil rezistent
coloranti

17
Cap. 3. Fiziologie si metabolism bacterian

METABOLISM BACTERIAN
COMPONENTE ESENTIALE PENTRU VIABILITATEA BACTERIANA

18