Fizio lp

Hemoliza osmotica
 Compartimente lichidiene – ce sunt si ce contin
o Apa din compoziţia organismului uman reprezintă 60% din greutatea corpului; ea se află
împărţită în compartimente separate prin bariere “semipermeabile”. Astfel, două treimi
din apa totală (40%) este lichid intracelular, iar restul de o treime se află în interstiţii și în
spaţiul vascular (volum sanguin).
o Lichidul intracelular (LIC) se afla sub forma de apa legata in constitutia diferitelor
structuri celulare si indeplineste, sub forma libera, rolul de mediu de dispersie in
citoplasma.
o Lichidul extracelular (LEC) se afla intr-o miscare permanenta in interiorul organismului,
fiind transportat rapid in sangele circulant ca ulterior sa fie distribuit intre sange si
lichidele tisulare. Acesta este numit si mediul intern al organismului, deoarece contine
ioni (de sodiu, clor si bicarbonat) si elemente nutritive necesare intretinerii vietii celulare
(oxigen, glucoza, acizi grasi si aminoacizi), toate celulele convietuind in acesta. Spre
deosebire de lichidul intracelular, cel aflat in exteriorul celulelor este subdivizat in 3
compartimente: lichidul interstitial (LI – 14-15% din greutatea totala a corpului), lichidul
intravascular (LIV – 5%) si apa transcelulara (1%).
 Agentii hemolizanti si tipurile de hemoliza (coloid osmotica si neosmotica)
o Hemoliza prin agenți fizici se poate produce prin agitarea mecanică a sângelui, contact
prelungit cu sticla, iradiere cu raze solare ultraviolete, sau Rontgen, prin modificări
bruște de temperatură, înghețare, dezghețare, încălzire peste 50 grade etc.
o Hemoliza prin agenți chimici se obține ori de câte ori eritrocitele vin în contact cu
solvenții lipidelor ca de exemplu: cloroform, alcool, benzen, etc., cu substanțe chimice
care precipită proteinele ca: acizi, alcalii, sărurile metalelor grele. Sărurile biliare și
saponinele au o intensă acțiune hemolizantă.
o Agenții hemolizanți biologici la rândul lor pot fi clasificați în:
 toxine animale și bacteriene ca : veninul de cobră, de anumiți păianjeni, veninul
de albine și al larvelor de muscă de cal, extractul de botriocefal, toxine
microbiene, streptococ, hematozoarul palustru care sunt de cele mai multe ori
cauza anemiilor hemolitice.
 hemolizine specifice : care apar în sângele speciilor animale cu un proces de
apărare a organismului împotriva eritrocitelor străine sau în cadrul aceleași
specii ca o consecință a incompatibilității de grup sanguin. Acest tip de
hemolizină mai complex poartă numele de hemoliza serologică.
o Hemoliza fără modificări vizibile ale membranei , dar cu modificări în starea coloidelor
din interiorul celulelor care va permite ieșirea hemoglobinei în mediul ambiant este așa
numita hemoliză coloid-osmotică, ca de exemplu hemoliza prin congelare, expunere la
ultra-violete sau în mediu hipoton.
o Hemoliza neosmotică în care stroma și membranele sunt lezate sau distruse, fenomen
cunoscut ca stromatoliză. Acest gen de hemoliză este produs de agenți chimici,
 ultrasunete, unii agenți biologici. Față de agenții hemolizanți eritrocitele prezintă grade
de rezistență diferită în funcție de natura agentului hemolizant. În general hematiile
tinere sunt mai robuste, mai rezistente decât cele uzate, îmbătrânite.

Efectul amilazei salivare asupra amidonului

 Rolul amilazei salivare + conditii in care actioneaza
o Rolul amilazei salivare este de a hidroliza amidonul fiert sau copt pana la stadiul de
maltoza, tracandu-l prin stadiile de dextrine (amilodextrine, eritrodextrine,
acrodextrine).
o Aceasta actioneaza la o temperatura de 38*C, pH slab acid, neutru, alcalin, in prezenta
Cl.
 Amidonul – polizaharid ce nu are proprietati reducatoare si da reactie de culoare cu iodul
iodurat
 Maltoza – dizaharid reducator ce nu da reactie de culoare
 Principiu: amilaza hidrolizeaza amidonul fiert pana la stadiul de maltoza, trecandu-l prin stadiile
de dextrine care se evidentiaza prin colorarea acestora cu iod iodurat

Reactia Trommer
 Rolul amilazei salivare + conditii in care actioneaza
o Rolul amilazei salivare este de a hidroliza amidonul fiert sau copt pana la stadiul de
maltoza, tracandu-l prin stadiile de dextrine (amilodextrine, eritrodextrine,
acrodextrine).
o Aceasta actioneaza la o temperatura de 38*C, pH slab acid, neutru, alcalin, in prezenta
Cl.
 Rectia Trommer e caracteristica glucidelor reducatoare (maltoza, glucoza, lactoza)
 Principiu – in mediu alcalin si la cald, maltoza reduce (datorita prezentei gruparii aldehidice)
solutia de sulfat de cupru in oxid cupros => precipitat rosu caramiziu
 Amidonul – polizaharid ce nu are proprietati reducatoare si da reactie de culoare cu iodul
iodurat
 Maltoza – dizaharid reducator ce nu da reactie de culoare

Evidentierea calciului in saliva

 Se pune in evidenta sub forma de oxalate de calciu. La microscop se observa cristale octoedrice
 Compozitia salivei
Saliva mixtă conţine de obicei 99,3% apă şi 0,7% reziduu uscat, alcătuit din substanţe organice
0,5% şi săruri minerale 0,2%. Substanţele organice sunt reprezentate prin: mucină (reprezintă
60-70% din totalul substanţelor organice), fermenţi (amilază, urme de maltază, lizozim) şi
cantităţi mici de: albumină, globuline, uree, acid uric, aminoacizi, creatină.
 Rolurile salivei (vezi jos)

Evidentierea fosforului in saliva

 Se pune in evidenta sub forma de fosfomolibdat de amoniu
 Compozitia salivei
 Saliva mixtă conţine de obicei 99,3% apă şi 0,7% reziduu uscat, alcătuit din substanţe organice
0,5% şi săruri minerale 0,2%. Substanţele organice sunt reprezentate prin: mucină (reprezintă
60-70% din totalul substanţelor organice), fermenţi (amilază, urme de maltază, lizozim) şi
cantităţi mici de: albumină, globuline, uree, acid uric, aminoacizi, creatină.
 Rolurile salivei (vezi jos)

Evidentierea sulfocianatului de potasiu in saliva

 Este un produs de excretie a metabolismului proteic sau a ingestiei de fructe. Se gaseste in
cantitate crescuta la fumatori, fiind un mecanism de detoxifiere a organismului de cinauri. Se
pune in evidenta sub forma de sulfocianat feric – precipitat rosu caramiziu.
 Compozitia salivei
Saliva mixtă conţine de obicei 99,3% apă şi 0,7% reziduu uscat, alcătuit din substanţe organice
0,5% şi săruri minerale 0,2%. Substanţele organice sunt reprezentate prin: mucină (reprezintă
60-70% din totalul substanţelor organice), fermenţi (amilază, urme de maltază, lizozim) şi
cantităţi mici de: albumină, globuline, uree, acid uric, aminoacizi, creatină.
 Rolurile salivei
o Roluri digestive
 Digestie enzimatica
 Rol de insalivatie, formarea bolului alimentar
 Facilitarea masticatiei si deglutitiei
 Facilitarea senzatiei gustative
o Roluri negidestive
 Protectia mecanica impotriva agentilor fizici si chimici
 Facilitarea fonatiei si respiratiei
 Protectie intiinfectioasa: antibacteriana, antivirala si antifungica
 Mineralizarea tesuturilor
 Ecretie
 Echilibru hidric
 Rol endocrin al salivei
 Rol in diagnosticul medical, medico-legal, sportiv
 Rol de transport al vitaminei B12 prin haptocorina

Dozarea HCl din sucul gastric

 Formarea HCl
o HCl este format la nivelul microvililor canaliculelor intracelulare a celulei parietale de
unde este eliminat la exterior.
o Surse ionice:
 Cl- provine din lichidul extracelular
 H+ provine din: hidroliza apei intracelulare ( H2O→ H++OH- ): disocierea H2CO3
format din reactia CO2 cu H2O în prezena anhidrazei carbonice (AC)
 Substante anorganice din sucul gastric
Compozitia ionica a sucului gastric depinde de rata secretiei. Cu cât este mai mare rata
secretorie cu atât este mai mare concentratia în ioni de hidrogen. La o rata secretorie scazuta,
numarul de ioni de hidrogen scade si creste numarul de ioni de sodiu. HCl este secretat activ de
 catre celulele parietale ale glandelor gastrice. În celula parietala exista un sistem format dintr-o
retea de filamente si tubuli delimitati de membrane permeabile numai unidirectional pentru H+
si CI- .
 Aciditatea se exprima in mEq/l HCl sau mEq/h HCl
 Principiu: metoda titrimetrica, aciditatea sucului gastric se neutralizeaza cu o solutie de NaOH
n/10 in prezenta reactivului Topffer si a fenoftaleinei. Reactivul Töpffer are o culoare galben-
portocalie. Acidul clorhidric liber colorează reactivul în roşu, în absenţa lui acidul clorhidric
colorează reactivul în portocaliu.

Evidentierea HCl din sucul gastric

 Formarea HCl (vezi mai sus)
 Substante anorganice din sucul gastric
Compozitia ionica a sucului gastric depinde de rata secretiei. Cu cât este mai mare rata
secretorie cu atât este mai mare concentratia în ioni de hidrogen. La o rata secretorie scazuta,
numarul de ioni de hidrogen scade si creste numarul de ioni de sodiu. HCl este secretat activ de
catre celulele parietale ale glandelor gastrice. În celula parietala exista un sistem format dintr-o
retea de filamente si tubuli delimitati de membrane permeabile numai unidirectional pentru H+
si CI- .
 Principiu: se incalzeste pana la evaporare HCl liber in prezenta unei solutii de fluoroglicina,
obtinandu-se culoarea rosie. In cazul in care scade productia de HCl (procese neoplazice, gastrite
atrofice, autoimune), sub actiunea florei microbiene au loc procese de fermentizare => acizi
organici (acidul lactic). Determinarea acidităţii libere a sucului gastric trebuie efectuată pe lichid
proaspăt, întrucât HCl liber se volatilizează.

Evidentierea acidului lactic in sucul gastric patologic

 Compozitia sucului gastric – substante organice
o Pepsina
o Labfermentul (renina gastrica)
o Lipaza gastrica
o Factorul intrinsec (Castle)
o Mucusul gastric
 Cand apare acidul lactic in sucul gastric?
În hipoaciditate şi în stază, prin stagnarea alimentelor în stomac, glucidele fermentează,
producând acid lactic.
 Principiu: acidul lactic in prezenta sarurilor de fier => lactat de fier de culoare galbena

Evidentierea produsilor de digestie gastrica

 Compozitia sucului gastric – substante organice (vezi mai sus)
 Principiu: produsii de digestie in urma hidrolizei proteinelor din sucul gastric se separa prin
precipitare cu saruri neutre, izolate prin filtrare, dizolvarea precipitatului si identificarea
produsilor de digestie prin reactia biuretului. Cele 4 stadii ale produsilor de digesite:
acidalbumine, albumoze primare, albumoze secundare, peptone
Actiunea labfermentului asupra laptelui
 Compozitia sucului gastric – substante organice (vezi mai sus)
 Rolul labfermentului
Labfermentul (renina gastrică) din sucul gastric al noilor născuţi are rol în coagularea cazeinei
din lapte. PH-ul optim de acţiune al reninei este cuprins între 4,5-5,5.
 Cazeina (punct izoelectric pH 4,6) in prezenta labfermentului se transforma in paracazeina, iar in
prezenta calciului in paracazeinat de calciu, insolubil (casul).

Reactia Hay
 Compozitia bilei
Bila hepatica este alcatuita în proportie de 98% din apa si 2% din reziduu uscat format din:
compusi anorganici (anioni si cationi) si compusi organici: acizi biliari, pigmenti biliari, colesterol,
lecitina, alte lipide, proteine. Bila veziculara contine aproximativ 89% apa. Bila nu contine
enzime.
Principalii constituienti ai bilei sunt:
o Sarurile biliare (glicocolatul si taurocolatul de sodiu)
o Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina)
o Lecitina, colesterol
o Anioni (Cl, NaHCO3)
o Cationi (Na, K, Ca)
o Apa
 Rolul sarurilor biliare
o Reduc tensiunea superficiala a lipidelor, emulsionandu-le => cresc aria de actiune a
enzimelor lipolitice
o Formeaza micelii mixte cu lipidele (rol coleinizant)
o Stimuleaza peristaltismul intestinal si previn constipatia
o Efectul colerectic al sarurilor biliare = rata intoarcerii lor in ficat (creste secretia de saruri
biliare noi)
o Actiune antiputrida
 Principiu: floarea de sulf presarata pe suprafata urinii normale se mentine la suprafata. Daca
contine saruri biliare, floarea de sulf scade, strabatand lichidul in 2-3 minute

Reactia Pettenkofer
 Compozitia bilei (vezi mai sus)
 Rolul sarurilor biliare (vezi mai sus)
 Principiu: sarurile biliare dau cu oximartilfurfurol un produs de culoare violet

Reactia Rosenback
 Compozitia bilei (vezi mai sus)
 Pigmentii biliari
Pigmenţii biliari sunt reprezentaţi de bilirubină si biliverdină. Ei derivă din portiunea porfirinică a
moleculei de hemoglobină, rezultată din distrugerea acesteia din urmă la nivel hepatic, splenic,
medular, limfoglanglionar.
  Principiu: punerea in evidenta a pigmentilor biliari pe baza reactiei de oxidare a bilirubinei in
biliverdina
o Intr-o eprubeta se iau 5-10 ml solutie de cercetat
o Cu pipeta efilata se introduce in fundul eprubetei acid azotic concentrat, avand grija ca
cele doua lichide sa nu se amestece
o La limita de separare se observa aparitia mai multor inele de diferite culori (galben-rosu,
violet-albastru si verde), datorita oxidarii inegale a bilirubinei
o Prezenta biliverdinei este indicata de inelul verde

Reactia Gmelin
 Compozitia bilei (vezi mai sus)
 Pigmentii biliari (vezi mai sus)
 Principiu: punerea in evidenta a pigmentilor biliari pe baza reactiei de oxidare a bilirubinei in
biliverdina
o Pe hartia de filtru asezata pe placa de portelan se lasa sa cada 2-3 picaturi din solutia de
cercetat
o Peste pata formata in centrul hartiei de filtru, se adauga o picatura de acid azotic
concentrat.
o In jurul picaturii, pe hartia de filtru apar mai multe cercuri concentrice de diferite culori,
prezenta culorii verzi caracterizand biliverdina

Dozarea amilazei pancreatice in urina

 Intr-un stativ cu 10 eprubete se realizeaza dilutii crescande de urina, deci de amilaza pe care o
contine. Apoi se adauga amidon in fiecare eprubeta si se lasa la termostat la 37*C timp de 30 de
minute. Se adauga cateva picaturi de iod iodurat. In eprubetele cu amidon nehidrolizat apare
reactia de culoare, in cele cu amidon hidrolizat nu. Se noteaza ultima eprubeta incolora.
Rezultatul se exprima in unitati Wohlgemuth = cantitatea de amilaza ce poate hidroliza 1 mg de
amidon la 37*C in 30 de minute
 Compozitia sucului pancreatic – pe scurt, enumerate

Metode de explorare a motilitatii gastrice

 Metode folosite: examenul radiologic, ecografia gastrica, endoscopia gastrica, manometria
o Examenul radiologic oferă informaţii valoroase asupra motilităţii gastrice, prin
administrarea de sulfat de bariu; examenul nu exclude şi posibilitatea de a analiza
aspectul lumenului gastric, cu eventuala depistare de leziuni ale mucoasei gastrice. Se
mai poate utiliza metoda prânzului baritat, ce se evacuează normal în 2-4 ore,
întârzierea evacuării putând duce la decelarea stenozei pilorice. Se impune în prealabil
întreruperea medicaţiei ce influenţează motilitatea gastrică (anticolinergice).
 Radioscopia gastrică furnizează astfel informaţii despre aspectul mucoasei
gastrice şi despre peristaltica stomacului.
 Radiografia gastrică aduce informaţii ce completează investigaţia radioscopică
gastrică, ea permiţând o mai bună vizualizare a aspectelor de morfologie şi
peristaltica gastrica.
  Radiocinematografia permite studiul în dinamică al conturului gastric şi poate
evidenţia tulburări ale motilităţii gastrice în stadii incipiente, element de mare
importanţă pentru diagnosticul precoce al multor afecţiuni gastrice.
o Ecografia gastrică, metodă pe deplin neinvazivă, permite studierea evacuării unor
prânzuri test şi vizualizarea contracţiilor gastrice. Acest examen poate fi repetat după
necesităţi.
o Manometria gastrică constă în măsurarea presiunilor intraluminale, prin recurgerea la
catetere poziţionate sub control fluoroscopic. Astfel au fost descrise trei tipuri de unde
contractile:
 tipul I, de mică amplitudine, ce corespunde unei presiuni mai mici de 5 cm apă,
cu frecvenţa de 3/minut, ritmice sau aritmice, având durata de 20 secunde şi
semnificând contracţii de mixică;
 tipul II, cu amplitudine mai mare, durata de 20 secunde, ritmice sau aritmice,
avănd semnificaţia de unde de evacuare; acestea se pot înregistra şi ca unde “de
foame”;
 tipul III, care constituie un fond contractil, peste care se suprapun celelalte două
tipuri de contracţii; ele au amplitudine mică, presiunea înregistrată fiind sub 10-
15 cm apă şi durată foarte variabilă (între 30 secunde şi câteva minute). Aceste
unde reprezintă modificări ale tonusului gastric şi traduc în mică masură
activitatea motorie gastrică.
o Endoscopia gastrică este o investigaţie extrem de valoroasă, indispensabilă în precizarea
diagnosticului în numeroase situaţii. Ea dă informaţii despre modificările structurale şi
de peristaltică ale stomacului, oferind şi posibilitatea prelevării de fragment bioptic, a
intervenţiei terapeutice (extragere de corpi străini, hemostaza in situ prin
electrocauterizare etc) şi a stabilirii eficacităţii tratamentelor administrate. Frecvent,
endoscopia gastrică (gastroscopia) este completată de duodenoscopie şi jejunoscopie.
 Miscarile stomacului gol si miscarile stomacului plin: de umplere, de amestec, de evacuare – pe
scurt
o Miscarile stomacului gol sunt miscari peristaltice de foame (numite si miscari peristaltice
periodice), reprezentate de o activitate periodica (aprox 90min) a stomacului, când
acesta este gol.
o Miscarile stomacului plin sunt:
 Miscari de umplere
 Miscari de amestec (propagate – peristaltice si peristole – perisistole)
 Miscari de ecavuare

Explorarea imagistica a hipofizei

 Ce metode putem folosi?
o Radiografie de craniu, din profil
o Tomografie computerizata (CT)
o Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)
 Axa hipotalamo-hipofizara
 o Hipofiza este conectata cu hipotalamusul prin intermediul infundibulului – formatiune
anatomica pediculata care se deschide din eminenta mediana si contine fibre nervoase
si vase sanguine care se continua cu tija hipofizara
o Lobul anterior este conectat cu hipotalamusul (partea mediana) printr-o legatura
vasculara – sistemul port hipotalamo-hipofizar
o Lobul posterior este conectat cu hipotalamusul (partea anterioara) printr-o cale neurala
– tractul hipotalamo-hipofizar

Teste biologice sarcina

 Hormonii glandulotropi
o LH
 Femei – stimuleaza conversia foliculului ovarian in corp galben si actioneaza
pentru mentinerea activitatii actestuia + secretie de estrogeni&progesteron
 Barvati – stimuleaza productia de androgeni testiculari (testosteron) si cresterea
testiculara
o FSH
 Femei – stimuleaza cresterea ovarului in greutate si dezvoltarea si maturatia
foliculului ovarian
 Barbati – creste volumul testicular ca urmare a stimularii procesului de
dezvoltare a tubilor seminiferi
 Diagnosticul de sarcina inainte sa apara semnele clinice: biologice, imunologice, ultrasonografice
 Principiul pe care se bazeaza este punerea in evidenta a hormonilor cronici secretati de epiteliul
vilozitar pracentar care apar in urina si sangele femeii gravide in primele zile de sarcina
o Testul Ascheim-Zondeck (pe soricioaice)
o Testul Galli-Manini (pe broasca mascula)

Teste imunologice sarcina

 Hormonii glandulotropi (vezi mai sus)
 Diagnosticul de sarcina inainte sa apara semnele clinice: biologice, imunologice, ultrasonografice
 Hormonul gonadotropic corionic injectat la animalele de laborator da o rectie de imunizare care
se traduce prin aparitia de anticopri antigonadotropina in serul animalului respectiv
o Reactia Wide-Gemzell
o Reactia Henry-Little

Determinarea metabolismului bazal

 Hormonii tiroidieni – efecte
Principalul efect al hormonilor tiroidieni este asupra metabolismului, provocând un mare
consum de O2 şi o deperdiţie calorică în toate ţesuturile, cu excepţia testiculelor, splinei şi
sistemului nervos.
 Ce este metabolismul bazal?
Metabolism bazal = cheltuielile energetice minime ale organismului necesare intretinerii
functiilor vitale
 Conditiile in care se realizeaza testarea metabolismului bazal – conditii bazale
 o Post alimentar cu 12 ore inaintea determinarii
o Post proteic cu 24 de ore inaintea determinarii
o Repaus fizic cu cel putin 12 ore inaintea determinarii
o Repaus psihic si evitarea emotiilor
o Temperatura de confort – aproximativ 20*C pentru subiectul imbracat

Scintigrama tiroidiana
 Hormonii tiroidieni – formare
Sinteza hormonilor tiroidieni consta in iodarea succesiva a aminoacidului tirozina, din
tireoglobulina stocata in coloid si cuprinde 4 etape
o Iodocaptarea – iodul alimentar (I2) este redus (I-)
o Organificarea iodului – iodul este transofrmat sub actiunea unei tiroid peroxidaze in
forma sa atomica (I) sau moleculara (I2)
o Iodarea tirozinei – formaea tirozinelor (MIT si DIT)
o Cuplarea tirozinelor iodinate – formarea tironinelor
 MIT+DIT=T3
 DIT+DIT=T4
 DIT+MIT=rT3
 Scintigrafia tiroidiana este un test de imagistica nucleara care permite determinarea marimii,
formei, functiei si pozitiei glandei tiroide. Pacientul va inghiti o capsula sau un lichid continand o
substamta radiofarmaceutica denumita Iod-123, care contine o cantitate mica de moleule
radioactive. O camera speciala denumita camera gama este folosita penru a folografia tiroida la
4 si 24 de ore dupa ingestia produsului radiofarmaceutic

Iodocaptarea tiroidiana
 Hipotiroidia si hipertiroidia – manifestari clinice
o Hipotiroidia
 Primara – cresterea volumului tiroidei (gusa), hiposecretie de hormoni tiroidieni
 In copilarie – incetinirea proceselor de crestere si dezvoltare
 Nou-nascuti – cretinism gusogen (gusa, respiratie dificila, plans gros, raugsit, nas
ingrosat, fascies edematiat, limba groasa, icter prelungit si intens, dificultati la
granire, interziere marcata a verstei osoase)
 Copii – gusa, intarzierea cresterii, modificari ale scheletului si retard mintal
 Adult – mixedem (aspect buhait, piele rece si umeda, voce ragusita, crestere
ponderala)
o Hipertiroidia
 Basedow-Graves (gusa, exoftalmie, tahicardie, palpitatii, hipertensiune, debit
cardiac crescut, vasodilatatie, tegumente calde si umede, dispnee, oboseala,
scadere ponderala cu apetit prezent, transpiratii, intoleranta la caldura,
anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor, tahilalie, fuga de idei)
 Iodocaptarea tiroidiana a I-131 consta in administrarea orala a 20-40 mCi (mircroCurie) si
determinarea la diferite intervale de timp a radioactivitatii la nivelul gatului
  Valori scazute: hipofunctii tiroidiene primare (disgenezie, tiroidectomie, tiroidita Hashimoto,
medicatie antitiroidiana) sau secundare (insuficienta hipofizara, administrare de hormoni
tiroidieni)
 Valori crescute: hipertiroidie, gusa endemica (aviditate de iod)

Testul oral de toleranta la glucoza

Consta in administrarea orala a unei cantitati de glucoza, dupa care la intervale de o ora se determina
glicemia.

 Timp de 3 zile anterior efectuării OGTT, pacientul urmează un regim alimentar standard cu 150
grame glucide, cu lipide şi proteine în vederea obţinerii unei secreţii maximale de glucoză în
timpul probei.
 După 10-14 ore de post, în dimineaţa probei se investighează glucozuria şi se recoltează sânge
pentru determinarea glicemiei à jeun (pe nemâncate)
 Într-un interval de 5-15 minute, se ingeră 1 g glucoză/kg corp dizolvată în 250-300 ml apă cu suc
de lămâie.
 La o oră şi la două ore de la ingestia glucozei, se recoltează sânge pentru determinarea glicemiei.

Interpretare

 à jeun, glicemia la persoanele normale este sub 100 mg /dl;

 la o oră de la ingestia glucozei glicemia nu depăşeşte la indivizii normali valoarea de 150 mg/dl;
 apoi scade, ajungând în două ore la valoarea normală datorită creşterii secreţiei de insulină,
stimulată de hiperglicemie

Proba hiperglicemiei provocate si insulinemia

În unele situaţii clinice în care poate fi implicată insulina, se determină simultan cu dozarea glicemiei în
cursul OGTT şi dozarea în sânge sau urină a insulinei, pentru a aprecia concordanţa dintre nivelul
secreţiei, cantitatea şi eficienţa ei, făcând paralela între glicemie şi insulinemie dintr-un anumit moment
al testului.

Se dozeaza radioimunologic, folosind insulina marcata radioactiv

Valori normale: a jeun, dimineaţa = 2-3 μU/ml plasmă;

Valoarea maximă a insulinemiei ajunge la 50-120μU/ml plasmă într-o oră.

Constante biologice
Colesterol total – 200-230 mg%

Lipemia – 600-800 mg%

Trigliceridele – 0-200 mg%

Fosfolipidele – 150-250 mg%

Proteine totale – 6-8 g%

Fibrinogen – 200-400 mg%

Transaminaze

GOT – 1-17 ul

GPT – 3,5-20 ul

Amilazemia – 2-32 uW

Amilazuria – 8-64 uW

Bilirubuna totala – 0-1 mg%

Bilirubina directa – 0.02 mg%

Bilirubina indirecta – 0-0.75 mg%

Fe seric – 80-120 gamma%

Electroliti
electroliti lec (mEq/l) lic (mEq/l)
Na+ 140 14
K+ 4 140
Ca2+ 5 0
Mg2+ 2 40
HCO3- 24 10