Pag. 70-131

MODELAREA COMPORTAMENTULUI.
DE LA PRINCIPII
6
TEORETICE LA CONSILIERE SI PSIHOTERAPIE
Liliana Diaconescu
Dificultăți în modelarea comportamentului. Modele explicative ale comportamentului -

sumar. Exigențe practice ale procesului de modelare comportamentală. Tipuri de
intervenție.
1. Dificultăți în modelarea comportamentului
Este bine cunoscută, atât în literatura de specialitate, cât și în practica

clinică, legătura între anumite comportamente și apariția bolii sau creșterea riscului
de îmbolnăvire, în acest sens intervențiile psihologice preventive (la nivel
individual sau la nivel populațional) sau curative (centrate pe schimbarea stilului de
viață) dovedindu-se de multă vreme salutare. Din nefericire, modelarea
comportamentului în direcția adoptării unor obiceiuri mai sănătoase este un demers
uneori mai dificil decât pare la prima vedere, în măsura în care obiectivul urmărit
nu este reprezentat de regulă de adoptarea unor schimbări pentru o durată scurtă, ci
de realizarea unor modificări durabile în regimul de viață al pacientului, cu
aderarea la un comportament nou nu din obligație, ci din convingere.
în acest proces, gândirea, prejudecățile, credințele, așteptările pacientului
pot avea un rol esențial și adesea negativ (Conner & Norman, 2005). Ca urmare,
orice program de modelare comportamentală va trebui să ia în calcul influența
exercitată asupra acestor componente de o serie de factori între care:
- variabilele individuale autoeficacitatea, motivația pentru schimbare și
susținerea acesteia, controlul exercitat / dorit asupra comportamentului, abilitatea
de planificare a schimbării, dezvoltarea capacităților practice necesare pentru
schimbare, efectuarea unui plan de acțiune;
-parametri sociali de proximitate: presiunea exercitată de anturaj, prezența
(sau absența) unei rețele de suport și sprijin;
- parametri macrosociali: factorii instituționali (ex. gradul de structurare
sau destructurare a rețelei de prevenție sau de intervenție sanitară), suportul oferit
în direcția schimbării dorite de politicile generale de sănătate din arealul respectiv.
Modelele explicative ale comportamentului - amintite pe scurt în cele ce
urmează - constituie puncte de plecare folosite adesea în practică pentru inițierea
unor modalități de modificare a unor comportamente maladaptative, prin acțiunea
țintită, orientată asupra factorilor determinanți relevanți în cazul respectiv.
2. Modele explicative ale comportamentului - sumar
Conform acestor modele, există mai multe variabile psihologice - cheie implici
în modularea comportamentului (v. pentru mai multe detalii, partea a IlI-a, cap. 2):
Modelarea comportamentului. De la principii teoretice la consiliere și psihoterapie 71
- Health Belief Model (HBM) (Modelul credinfei cu privire la sanătate)

(Hochbaum, 1958; Hacfncr & Kirscht, 1970; Beckcr, 1974; Bcckcr et al., 1974;
Rosenstock, 1974a; Rosenstock, 1974b; Beckcr & Maiman, 1975) consideră ca fiind
esențiale aspectele privind percepția amenințării bolii și raportul riscuri/ beneficii al
tratamentului, precum și prezența unor factori declanșatori;
- Theory of Reasoned Action (TRA) (Modelul acțiunii „de bun simț') (Fishbein &
Ajzen, 1975; Fishbein, 1979) evidențiază rolul factorilor socio-culturali (norme sociale și
credințe), individul fiind predispus la a adopta un comportament în conformitate cu ceea ce
este acceptat de societate sau la presiunea exercitată (explicit sau implicit) de către ceilalți;
- Theory of Planned Behavior (TPB) (Teoria comportamentului planificat) (Ajzen,
1985, 1991) subliniază existența convingerilor individului referitoare la urmările unui
comportament și la modul în care ceilalți se așteaptă ca el să se comporte, precum și a
controlului perceput asupra comportamentului;
- Protection Motivation Theory (PMT) (teoria motivației pentru protecție)
(Rogers, 1975, 1983) subliniază relația dintre percepția amenințării bolii și motivarea
individului de a adopta un comportament sănătos, care este menținut în funcție de eficiența
răspunsului și de autoeficacitate;
- Self-regulatory Model (SRM) (modelul autoreglării) (Leventhal et al., 1980,
1984, 1997, 2003) este un model cognitiv-afectiv care evidențiază existența componentei
emoționale, concomitent cu cea cognitivă, ambele având rol (și influențându-se reciproc) în
percepția amenințării bolii. Acest model pune accent pe rolul activ al pacientului, acțiunea
concretă a acestuia în direcția schimbării comportamentului oferind premisele unor
intervenții eficiente;
- Health action Process Approach (HPA) (Modelul abordării acțiunii sănătoase)
(Schwarzer, 1992) consideră că în adoptarea unui comportament sanogenetic există un
stadiu motivațional și un stadiu volițional-acțional. In ambele stadii, un rol semnificativ îl
are autoeficacitatea, ea contribuind la inițierea acțiunii de modificare a comportamentului
și în menținerea noului comportament adoptat;
- Transtheoretical Model of Behavior change (TMC) (Modelul transteoretic al
schimbării comportamentului) (DiClemente & Prochaska, 1982; Prochaska et al., 1992)
consideră că schimbarea unui comportament presupune parcurgerea unor stadii pre-
acționale, acționale și postacționale, care nu au un caracter linear.
în tabelele următoare sunt prezentate principalele elemente comune și diferențe
între aceste modele:
Tabelul 1
Elemente comune între modelele explicative ale comportamentului
HBM TRA TPB PMT SRM HPA TMB

Perceperea
amenințării bolii • •
I
Importanța presiunii • •• •
_____ sociale_____ ■■■A'-;;
7S
Motivarea pentru '''Al
& . 5J
schimbarea unui
comportament; rolul mi 1*1 •
autoeficacității L r*-
- X*
.... lk__ _
72 Științele comportamentului uman
HBM TRA TPB PMT SRM HPA TMB

•J; *. v?- * *
Evaluarea balanței • •
risc-beneficiu s • / ,
Elaborarea unui f
<
plan de acțiune %
Controlul perceput
Rolul factorilor r jA
declanșatori f
Evidențierea com
ponentei cognitive •?.
și emoționale •• .
A,
v
• , ■
- V
« -•
Rolul relațiilor de A
• •’ V
’ *
A - î •/.'
ajutor / suport social - -• r-
Stadializarea în
modificarea V
>•
comportamentului
Tabelul 2
Elemente de diferențiere între modelele explicative ale comportamentului
Elemente conceptuale Evaluare comparativă

Procesarea simultană cognitivă și Evidențiate de modelul autoreglării șî
emoțională a amenințării bolii modelul transteoretic al schimbării
Rolul activ al pacientului în comportamentului, ignorate de către
modificarea comportamentului __________ modelele cognitive__________
Evidențiată doar de modelul abordării acțiunii
Schimbarea în etape a unui
sănătoase și modelul transteoretic al
comportament
___ schimbării comportamentului___
Orientarea centrată pe pacient și
elaborarea unor planuri terapeutice Subliniată doar de modelul autoreglării
personalizate
3. Exigențe practice ale procesului de modelare comportamentală
Modelele explicative ale comportamentului pot reprezenta puncte de plecare

valoroase, dar destul de rigide, pentru inițierea intervențiilor privind modelarea com
portamentului. De aceea se consideră că, în practică, proiectarea în sine a intervenției
trebuie să fie mai flexibilă (Hardeman et al., 2002). Există o mare varietate de perspec
tive de abordare și sunt utilizate diferite tehnici (persuasiune, informații, dezvoltarea de
abilități, stabilirea obiectivelor, întărirea competențelor), adecvate fiecărui caz în parte.
Este de remarcat faptul că o intervenție comportamentală, dacă reușește, poate fi

mai eficientă pentru prevenirea sau controlul bolilor decât medicația. Spre exemplu,
intervențiile asupra stilului de viață la persoanele cu diabet au produs o reducere durabilă a
nivelului glicemiei într-un procent semnificativ mai mare decât tratamentul medicamentos
(58% vs. 31%) (Diabctes Prevcntion Program Research Group, 2002; Pan et al., 1997;
Tuomilehto et al., 2001).
Un ingredient esențial al succesului este gradul de implicare a pacientului în
tratament, mai ales în bolile cronice. Complianța terapeutică este esențială pentru
schimbările stilului de viață precum respectarea dietei sau efectuarea periodică de
exerciții fizice, aspecte esențiale în tratamentul unor boli precum cele cardiace sau
diabet (Leventhal et al., 2005). în acest sens, responsabilizarea pacientului este
importantă pentru identificarea zonelor de risc (de ex. abaterile de la dieta reco
mandată) și pentru efectuarea tratamentului prescris [de ex. diabeticii au dispozitive
pentru măsurarea glicemiei în vederea reglării administrării insulinei (Cunningham,
2001); hipertensivii sunt învățați să își monitorizeze modificările tensiunii arteriale
pentru a evalua gradul de adecvare a medicației (Chobanian et al., 2003)].
în entități nosologice mai complexe (de ex. în cancer sau boli cardiace)
îngrijirea implică procedee de reabilitare complexe pentru recuperarea funcționării
fizice și psihice. Plimbarea zilnică, exercițiile de rezistență, dieta, procedurile
pentru formarea și dezvoltarea abilităților de autoîngrijire sunt părți ale unor tehnici
ce durează săptămâni sau luni, și care presupun efectuarea și îndeplinirea unui
program comportamental. Și în aceste cazuri sunt esențiale generarea motivației și
a competențelor pentru inițierea și susținerea unor modificări de comportament,
precum și implicarea factorilor sociali sau instituționali menționați mai devreme
(Leventhal et al., 2005).
Un exemplu elocvent îl constituie bolile cardiovasculare. Modificările
comportamentale ale unor factori ai stilului de viață (fumat, activitate fizică, alimentație,
consum de alcool) au ca efect reducerea riscului bolilor coronariene, însă aceste programe
de educație pentru sănătate (promovarea renunțării la fumat, consumul zilnic de fructe și
legume) pentru a fi eficiente trebuie completate cu consiliere motivațională și cu
constituirea de grupuri de suport. Evaluând eficacitatea unui program de terapie cognitiv-
comportamentală pentru managementul bolii coronariene, Lewin et al. (2002) au punctat
câteva aspecte ce ar trebui cuprinse neapărat într-un astfel de program: discutarea și
corectarea concepțiilor greșite privind boala, identificarea factorilor de risc personali,
stabilirea scopurilor personale pentru reducerea factorilor de risc, exerciții de relaxare,
furnizarea de informații scrise (știut fiind că gândurile negative și concepțiile eronate pot
avea rol în eliberarea în circulație a adrenalinei și în anxietate), combaterea strategiilor
dizadaptative sau nocive de coping.
în desfășurarea acestor programe nu trebuie neglijat nici rolul factorilor de
personalitate pentru înțelegerea deciziilor necesare și a comportamentului sănătos
ce trebuie adoptat. Unele cercetări (Albery & Munafo, 2008) arată că markerii
sănătății (ex. starea de bine) sau bolii (ex. simptomele) pot fi relaționați cu factorii
de personalitate, câteva exemple problematice în acest sens fiind reprezentate de:
- tipul psihocomportamental A: include trăsături precum competitivitate,
nerăbdare, iritabilitate, presiunea timpului, ostilitate (Rosenmann, 1978). în general
asociat cu bolile coronariene, tipul psihocomportamental A își datorează o bună
parte din conotațiile patologice ostilității (Dembrowski et al., 1989), efectul ei
asupra declanșării bolii fiind datorat faptului că acești indivizi nu numai că nu fac
74 Științele comportamentului un.
nimic pentru a se autoproteja de factorii de stress, dar nu beneficiază nici de

sisteme de suport viabile — ipoteza vulnerabilității psihosociale (KJvimăki et a|
2003). în plus, tipul psihocomportamental A se angajează frecvent
comportamente cu risc, consum de alcool, fumat (Vogele, 1998) și sunt și
vulnerabili (reactivi) psihologic la stress (fapt evidențiat de valorile crescute ale
tensiunii arteriale) (Suarez et al., 1998);
- tipul psihocomportamental C (Temoshok, 1987), asociat frecvent cu
cancerul, este caracterizat ca fiind în mod esențial inhibat și stoic, deși pe fond
cooperant și conformist. Din acest motiv, persoanele care aparțin acestui tip de
personalitate tind să ajungă prea târziu la medic, atunci când intervenția
comportamentală deja și-a pierdut eficiența;
- tipul psihocomportamental D (Denollet, 1998), considerat și el factor
predictiv pentru boala coronariană (Habra et al., 2003), caracterizează indivizii ce
au emoții negative (dar își inhibă exteriorizarea acestora) și își limitează
interacțiunile sociale, pentru a evita dezaprobarea celorlalți. Deși, după cum reiese
din cele de mai sus, și el este conformist, tipul D poate să nu ajungă deloc în
contact cu instituția medicală, sau, în cursul etapei diagnostice, să omită elemente
importante, care ar fi necesitat intervenție comportamentală în direcția schimbării.
Detalii asupra acestor tipuri psihocomportamentale și a modalităților în
care le poate fi modelat comportamentul pot fi regăsite și în partea a IlI-a, cap. 1.2.
4. Tipuri de intervenție
Educația pentru sănătate și consilierea motivațională pot contribui la

prevenția îmbolnăvirii, iar la persoanele deja bolnave, la modificarea unor
comportamente care cresc riscul de permanentizare a bolii. în etapele în care există
conotații somato-psihice ale bolii, consilierea și psihoterapia au rolul de a reduce
sentimentele de anxietate, mânie, depresie, de neajutorare-disperare, posibila
tendință la retragere socială și izolare, generate de boală și de stigmatizarea socială,
în unele boli (ex. cele neoplazice), consilierea privind imaginea corporală are rol
suportiv și cathartic, contribuind la o adaptare mai bună. în toate bolile (poate cu
excepția notabilă a celor incurabile, în stadiul terminal) modificarea
comportamentală poate contribui la promovarea unor stiluri mai active de coping,
acestea fiind de natură a crește autoeficacitatea, imaginea de sine, dispoziția și
sentimentul de încredere în vindecare.
Cele mai frecvente intervenții comportamentale sunt reprezentate de
consiliere (mai restrânsă decât psihoterapia și având un rol suportiv și cathartic,
fiind utilă mai ales în momentele stressante prin care trece individul în demersul de
schimbare a unui comportament), psihoterapia cognitiv-comportamentală (Frunză,
2008), relaxare, biofeedback, hipnoză, terapia educațională (incluzând antrenarea
aptitudinilor de coping și furnizarea de informații pentru a consolida sentimentul de
control al pacientului), psihoterapia de grup (extrem de utilă pentru a ajuta
pacientul să își exprime emoțiile, dar și să găsească la colegii de grup modele
viabile în direcția schimbării) (Marks et al., 2005). Diverse studii (Edwards et al.,
2004; Chow et al., 2004) sunt unanime în a aprecia că acest tip de intervenții au ca
efecte reducerea tulburărilor de dispoziție, a durerii, mai puține răspunsuri
maladaptative, îmbunătățirea supraviețuirii.
La rândul lor, fiecare dintre aceste intervenții presupune folosirea anumitor
tehnici specifice, precum, în cazul psihoterapie! cognitiv-comportamentale:
- furnizarea de informații, imageria dirijată, înregistrarea și combaterea
gândurilor automate disfuncționale, automonitorizarea (pentru creșterea gradului de
conștientizare) (în etapa de intervenție pe convingerile disfuncționale privind stilul
de viață sau comportamentele cu risc / preventive);
- întărirea pozitivă, contracondiționarea, controlul stimulilor, modelarea,
contractul (în etapa de intervenție la nivel comportamental, destinată a implementa
anumite deprinderi sanogenetice).
Un element important este stabilirea unor obiective eficiente, realiste,
specifice, în acest sens obiectivele pe termen lung trebuind să fie împărțite în
obiective pe termen scurt, mai ușor de realizat; terapeutul va insista mai ales asupra
comportamentelor ce pot fi schimbate într-un interval de timp relativ scurt, reușita
pacientului în acest sens fiind de natură a îi alimenta motivația pentru schimbări
ulterioare. Pentru prevenirea recăderilor, sunt în general preferate strategii care
includ:
- mai buna autogestionare a stressului, cu minimizarea emoțiilor negative
contraproductive;
- mai buna gestionare a timpului;
- mai buna gestionare a conflictelor;
- tehnici de creștere a asertivității;
- tehnici de luare a deciziilor;
- planificarea privind schimbarea comportamentului pentru a recunoaște și
prevedea situațiile la risc ce ar putea conduce la recidiva comportamentului
nedorit;
- imageria dirijată, pentru vizualizarea pacientului în viitor, când va fi
adoptat deja un comportament sănătos;
- dezvoltarea asertivității.
Modelarea comportamentului nu este un demers simplu sau ușor (ea
presupune o perspectivă realistă a ceea ce implică acest proces ca efort, timp și
atenție și dobândirea unor aptitudini de a face față acestui proces), dar are efecte
durabile în planul sănătății, acesta fiind principalul ei avantaj în comparație cu
abordul farmacologic al unor tulburări de comportament (pentru conținutul specific
al unor tehnici terapeutice, v. partea a IlI-a, cap. 10).
Bibliografie:
i. Ajzen, I. (1985). From intentions to actions: A theory ofplanned behavior, în Kuhl, J.» Beckmann, J.
(Eds.) Action control: From cognition to behavior, Heidelberg: Springer;
2. Ajzen, I. (1991). The theory of planned behavior, Organizalional Behavior and Human Decision
Processes, 50: 179-211;
3. Albery, I.P., Munafo, M. (2008). Key Concepts in Health Psychology, SAGE Publications Ltd.,
London;
4. Beckcr, M.H. (1974). The health belief model and personal health behavior. Thorofane, NJ: Charles
B.Slack;
5. Becker, M.H., Drachman, R.H., Kirscht, P. (1974). A new approach to explaining sick-role behavi0Ur
in low income populations, American Journal ofPublic Health, 64: 205-216;
6. Beckcr, M.H., Maiman, L.A. (1975). Sociomcdical dcterminants of compliancc with health and
medical care recommendations, Medical Care, 13, 10-24;
7. Chobanian, A. V., Bakris, G.L., Black, H.R., Cushman, W.C., Green, L.A., Izzo, J.L. Jr., Jones, D W
Matcrson, B.J., Oparill, S., Wright, J.T. Jr., Roccclla, E.J. (2003). The Sevcnth Report of the Joinj
National Committee on Prevention, Detection, Evaluation and Treatment of High Blood Pressure: The
JNC 7 Report, Journal ofthe American Medical Association, 289: 2560-2571;
8. Chow, E., Tsao, M.N., Harth, T. (2004). Does psychosocial intervention improve survival in cancer? A
meta-analysis, Palliative Medicine, 18, 1, 25-31;
9. Conner, M.» Norman, P (2005). Predicting Health Behavior (2"J Ed.), Buckingham, Open Universiiy
Press;
10. Cunningham, M.A. (2001). Glucose monitoring in type 2 diabetes, Nursing Clinics of North America
36.-361-374;
11. Dembrowski, T.M., MacDougall, J.M., Costa, P.T., Grandits, G.A. (1989). Componcnts of hostility as
predictors of sudden death and myocardial infarction in the Multiple Risk Factor Intervention Trial,
Psychosomatic Medicine, 51: 514-522;
12. Denollet, J. (1998). Personality and coronary heart disease; the typc-D scale 16 (DS16), Annals of
Behavioral Medicine, 20: 209-215;
13. Diabetes Prevention Program Research Group (2002). Reduction in the incidencc of type 2 diabetes
with lifestyle intervention or metformin, New England Journal of Medicine, 346: 393-403;
14. DiClemente, C.C., Prochaska, J.O. (1982). Self-changc and therapy change of smoking behaviour: a
comparison of processes of change in cesation and maintenance, Addictive Behaviors, 7: 133-142;
15. Edwards, A. G., Hailey, S., Maxwell, M. (2004). Psychological interventions for women with
metastatic breast cancer, Cochrane Database ofSystematic Reviews, 2, CD004253;
16. Fishbein, M., Ajzen, 1. (1975). Belief Attitude, Intention and Behavior, Reading, MA: Addison-
Wesley;
17. Fishbein, M. (1979). A theory of reasoned action: Some applications and implications, în Howe, H.,
Page, M. (Eds.), Nebraska Symposium on Motivation (voi. 27). Lincoln: Univcrsity of Nebraska Press;
18. Frunză, A. (2008). Psihoterapia cognitiv-comportamentală în tulburările psihosomatice și
somatoforme, în lamandescu, I.B. Psihologie Medicală - Psihosomatică generală și aplicata,
București: Ed. Infomedica;
19. Habra, M.E., Linden, W., Anderson, J.C., Weinbcrg, J. (2003). Type D personality is related to
cardiovascular and neuroendocrine reactivity to acute distress, Journal of Psychosomatic Research, 55:
235-245;
20. Haefner, D.P., Kirscht, J.P. (1970). Motivational and behavioural effects of modifying health beliefs,
Public Health Reports, 85, 478-484;
21. Hardeman, W., Johnston, M., Johnston, D.W. Bonctti, D., Wareham, N.J., Kinmonth, A.L. (2002).
Application of the theory of planned behavior in behavior change interventions: a systematic revicw,
Psychology and Health, 17,2, 123-158;
22. Hochbaum, G. (1958). Public participation in medical screening programs, Washington, DC: US
Government Printing Office;
23. Kivimăki, M., Elovainio, M., Kokko, K., Pulkinnen, L., Kortteinen, M., Tuomikoski, H. (2003).
Hostility, unemployment and health status: testing three theorctical models, Social Science and
Medicine, 56: 2139-2152;
24. Leventhal, H., Meyer, D., Nerenz, D. (1980).The common-sense representation of illness danger, în
Rachman, S. (Ed.), Contributions to Medical Psychology (voi.2), New York: Pcrgamon Press;
25. Leventhal, H., Nerenz, D.R., Steele, DJ. (1984). Illness representations and coping with health threats,
în Baum, A., Taylor, S.E., Singer, J.E. (Eds.) Handbook of Psychology and Health, Hillsdale, NJ-
Lawrence Erlbaum;
26. Leventhal, H., Benyamini, Y„ Brownlee, S., Diefenbach, M., Leventhal, E.A., Patrick-Miller, L.,
Robitaille, C. (1997). Illness representations: theorcticalfoundations, în Petrie, K., Weinman, J. (Eds.),
Perceptions of Health and Illness: Current Research and Applications, Amsterdam: Harwood
Academic Publishers;
27. Leventhal, H., Brisette, 1., Leventhal, E.A. (2003). The common-sense of self-regulation of health and
illness, în Cameron, L.D., Leventhal, H. (Eds.) The self-regulation of health and illness behaviour,
London, Routledge;
28. Leventhal, H., Halm, E., Horowitz, C., Leventhal, E.A., Ozakinci, G. (2005). Living with chronic
itlness: A contextualized, self-regulation approach, în Sutton, S., Baum, A. & Johnston, M. The SAGE
Handbook of Health Psychology, London: SAGE Publications Ltd.;
29. Lewin, R.J., Furze, G., Robinson, J., Griffith, K., Wiseman, S., Pye, M., Boyle, R. (2002). A
randomiscd controlled trial of a self-managcment plan for paticnts with ncwly diagnosed angina,
British Journal of General Practice, 194-6, 199-201;
30. Marks, D.F., Murray, M., Evans, B., Willig, C., Woodall, C., Sykes, C.M. (2005). Health Psychology:
Theory, Research and Practice (2nJ Ed.), London: SAGE Publications Ltd.;
31. Pan, X.R., Li, G.W., Hu, Y.H., Wang, J.X., Yang, W.Y., An, Z.X., Hu, Z.X., Lin, J., Xiao, J.Z., Cao,
H. B., Liu, P.A., Jiang, X.G., Jiang, Y.Y., Wang, J.P., Zhcng, H., Zhang, H., Bennct, P.H., Howard,
B.V. (1997). Effccts of diet and cxercisc in preventing N1DDM in pcople with impaired glucose
tolcrance: The Da Qing IGT and Diabetes Study, Diabetes Care, 20: 537-544;
32. Prochaska, J.O., DiClemente, C.C., Norcross, J.C. (1992). In search of how people change: applications
to addictive behaviours, American Psychologist, 47: 1102-1114;
33. Rogers, R.W. (1975). A protection motivation theory of fear appeals and attitude change, Journal of
Psychology, 91: 93-114;
34. Rogers, R.W. (1983). Cognitive and physiological processes in fear appeals attitude change: a revised
theory of protection motivation, în Cacioppo, J.T., Pctty, R.E. (Eds.) Social Psychophysiology: A
Source Book, New York: Guilford Press;
35. Roscnmann, R.H. (1978). Role of Type A pattem in the pathogenesis of ischaemic heart disease and
modification for prevention, Advances in Cardiology, 25: 34-46;
36. Rosenstock, I.M. (1974a). Historical origins of the health belief modei, Health Education Monographs,
2. 1-8;
37. Rosenstock, I.M. (1974b). The health belief model and preventive health behavior, Health Education
Monographs, 2, 354-386;
38. Schwarzer, R. (1992). Self-ejficacy in the adoption and maintenance of health behaviours: theoretical
approaches and a new model, în Schwarzer, R. (EdJ Self-ejficacy: Though Control of Action,
Washington, DC: Hemisphere;
39. Suarez, E.C., Kuhn, C.M., Schanberg, S.M., Williams, R.B., Zimmermann, E.A. (1998).
Neuroendocrine, cardiovascular and emoționai responses of hostile men: the role of interpersonal
challenge, Psychosomatic Medicine, 60: 78-88;
40. Temoshok, L. (1987). Personality, coping style, emotion and cancer:yowards an integrative model,
Social Science and Medicine, 20: 833-840;
41. Tuomilehto, J., Lindstrom, J., Eriksson, J.G., Văile, T.T., Hamalainen, H., Ilane-Parikka, P., Keinanen-
Kiukaanniemi, S., Salminem, V.,Aunola, S., Cepaitis, Z., Moltchanov, V., Hakumaki, M., Mannelin,
M., Martikkala, V., Sundvall, J., Uusitupa, M. For the Finnish Diabetes Prevention Study Group
(2001). Prevention of type 2 diabetes mellitus by changes in lifestyle among subjects with impaired
glucose tolerance, New England Journal of Medicine, 344: 1343-1350;
42. VOgele, C. (1998). Serum lipid concentration, hostility and cardiovascular reactions to mental stress,
International Journal of Psychophysiology, 28: 167-179.
I ELEMENTE DE GENETICĂ A COMPORTAMENTULUI
Ovidiu Popa-Velea, Bogdan Cernat, Alexandra Țambu, Ioana Cioca, Simona Costache
Scurt istoric. Metode de studiu. Implicații bioetice ale studiilor genetice. Aplicații clinice
ale geneticii în psihiatrie. Exemplificări ale influențelor genetice asupra unor trăsături de
comportament sau boli psihice. Perspective de cercetare.
1. Scurt istoric
Relația dintre comportament și genetică sau ereditate a fost evidențiată încă din
secolul al XlX-lea, odată cu lucrările omului de știință englez Sir Francis Galton (1822-
1911), care lansează celebra dilemă „nature or nurture", cu referire la relația ereditate-
mediu. Tot Galton folosește pentru prima dată gemeni în cercetările sale genetice și este
primul care utilizează metodele statistice de analiză în evaluarea magnitudinii influenței
genetice. Mai târziu (1918), statisticianul și geneticianul britanic Ronald Aylmer Fisher a
arătat cum legile lui Mendel ale eredității se pot teoretic aplica și pentru a evalua
transmiterea unor caractere mai complexe decât înălțimea sau culoarea ochilor, făcând
trimitere explicită la comportament. Primele cercetări în genetica comportamentală umană
au fost realizate propriu-zis începând cu anii ’20 ai secolului trecut, când behaviorismul
(teorie ce susține formarea comportamentului uman mai ales în urma experiențelor trăite) a
devenit popular și înainte ca abuzurile Germaniei naziste în genetică să-și fi pus amprenta
negativă asupra imaginii ideii de influență ereditară. Abia în anii ’70 iau naștere studii care
confirmă în cadrul unor demersuri evidence-based de tip prospectiv importanța geneticii în
apariția anumitor boli psihice, reprezentantul tip fiind schizofrenia. După descoperirea unor
markcri genetici cerți ai unor boli psihice, majoritatea cercetărilor geneticii comporta
mentale de azi se focalizează pe identificarea genelor care generează predispoziția spre
îmbolnăvire psihică (autism, ADHD, depresie, schizofreni, tulburarea bipolară, boala
Alzheimer), dar există o sumedenie de cercetări care vizează și transmiterea la omul sănătos
a unor comportamente cu risc pentru sănătate. In acest sens, genetica comportamentală
contemporană conlucrează strâns cu neurofiziologia și neuroanatomia, în cadrul macrodo-
meniului denumit generic „neuroștiințe“.
2. Metode de studiu
Metodele genetice sunt utilizate pentru a estima efectul net al factorilor

genetici și de mediu asupra diferențelor individuale, în ceea ce privește orice
trăsătură complexă de caracter, inclusiv trăsăturile comportamentale. Scopul lor
este acela de a identifica gene specifice responsabile de influența genetică. Studiile
pot fi realizate atât pe animale cât și pe oameni, cu mențiunea că, din motive de
libertate etică, studiile realizate pe animale aduc date de o acuratețe științifică mai
mare decât cele realizate pe oameni.
Spre exemplu, împerechind animale care provin din aceeași mamă, mai multe
generații la rând, pot fi obținuți descendenți cvasipuri din punct de vedere genetic. Prin
compararea descendenților mai multor mame crescuți în condiții identice de laborator, este
posibil ulterior să se cerceteze separat influența genetică asupra comportamentului. O altă

metodă, cunoscută sub numele de „creștere selecționată44, evaluează implicarea genetică
încercând dezvoltarea unor exemplare care să manifeste extremele unei trăsături psihice
de-a lungul mai multor generații. Ambele metode au fost aplicate la o gamă variată de
comportamente animale, în special în evaluarea învățării și a răspunsului comportamental la
anumite medicamente, acest tip de cercetare aducând dovezi ale influenței masive ale
genelor asupra comportamentului.
La om, metodele folosite pentru descoperirea influenței genetice asupra
comportamentului sunt vizibil mai restricționate ca demers, dar nu mai puțin
importante.
Metoda studiului gemenilor se bazează pe întâmplarea naturală din care
rezultă gemeni identici monozigoți sau respectiv gemeni fraternali, dizigoți.
Gemenii monozigoți sunt identici din punct de vedere genetic, pentru că provin din
același ou fertilizat (fig. 1). Gemenii dizigoți, pe de altă parte, provin din două ouă,
care din întâmplare au fost fertilizate în același timp. Ca și alți frați sau surori,
gemenii dizigoți sunt identici între ei în proporție de 50%, în timp ce cei
monozigoți sunt identici în proporție de 100%. Acest fapt are aplicabilitate în
studierea geneticii comportamentului, proporția variației comportamentale între
gemenii mono- și dizigoți orientându-ne asupra influenței factorului genetic (dacă
variabilitatea comportamentală este cauzată de factori de mediu, gemenii dizigoți
ar trebui să aibă aceleași trăsături comportamentale ca și în cazul gemenilor
monozigoți, pentru că ambele tipuri de gemeni, monozigoți și dizigoți sunt creați
de aceeași părinți, în același loc, în același timp; dacă, în schimb, trăsătura de
comportament este influențată de gene, atunci gemenii dizigoți ar trebui să fie mai
puțin similari între ei față de gemenii monozigoți).
-2 J'.. '*
’ ■*-” **-• '• * •
~«r- ..
7
. ■ ftU: -
;-.a-
.' *: X’"
T'-- ies. A
Fig. 1. Gemenii monozigoți oferă o imagine mai clară asupra implicării

factorilor genetici în comportamentul uman
Elemente de genetică a comportamentului 83
Pentru schizofrenie, de exemplu, concordanța între frați (riscul ca un frate să fie

bolnav daca și celălalt este) este de aproximativ 45% pentru gemenii monozigoți și de
aproximativ 15% pentru cei dizigoți, ceea ce ne arată clar o contribuție importantă a
factorului genetic. Pentru inteligență, evaluată prin testele IQ, indexul similarității (0,00
indică similaritate zero, 1,00 indică similaritate perfectă), este de 0,85 pentru gemenii
monozigoți și de 0,60 pentru gemenii dizigoți, ceea ce ne arată o contribuție mult mai
modestă a factorului ereditar.
Metoda gemenilor a fost totuși caracterizată ca fiind o metodă insuficientă

pentru caracterizarea influenței geneticii asupra comportamentului uman, deoarece
numărul de subiecți disponibili pentru acest gen de studii este mic, iar metoda în
sine nu oferă o estimare precisă a raportului genetică-mediu în apariția unui
comportament.
Metoda adopției reprezintă o tentativă de a remedia cel puțin dezavantajul
numărului mic de subiecți disponibili pentru studiu din cadrul metodei prezentate
anterior. Reprezintă un design cvasiexperimental, care se bazează pe un accident
social, în urma căruia copiii sunt adoptați, încă de mici, departe de părinții lor
biologici, punându-se în evidență astfel, prin creșterea și educarea lor în altă
familie, efectele comparative ale geneticii și ale mediului. Această metodă cunoaște
mai multe variante:
- varianta adoptorilor, în care demersul este retrospectiv. Se pornește de la
copii bolnavi și se evaluează în ce măsură părinții lor (naturali sau adoptivi) au
boala. Dacă proporția părinților naturali care au boala o excede pe cea a părinților
adoptivi, factorul genetic joacă evident un rol mai important, dacă este invers, se
poate trage concluzia că mediul joacă rolul decisiv;
- varianta adoptaților, în care demersul este prospectiv. Se pornește de la
părinți afectați și se evaluează proporția în care copiii lor (naturali sau adoptivi) au
boala. Dacă proporția copiilor naturali care au boala o depășește pe cea a copiilor
adoptați, factorul genetic joacă rolul primordial, dacă nu - mediul;
- metoda încrucișării (cross-fostering), în care se combină cele două
variante de mai sus: se compară un lot de copii adoptați cu părinți adoptivi bolnavi
și părinți naturali sănătoși cu un lot de copii adoptați cu părinți adoptivi sănătoși și
părinți naturali bolnavi. Dacă incidența bolii în primul lot o depășește pe cea a bolii
în al doilea lot, contribuția hotărâtoare o are mediul, iar în caz contrar factorul
genetic.
Metoda adopției a adus cu sine, la rândul ei, anumite rezultate care au
confirmat, mai mult sau mai puțin, studiile efectuate anterior pe gemeni.
Spre exemplu, un studiu clasic, având ca obiectiv evaluarea riscului de transmitere
genetică a schizofreniei, a arătat că bebelușii adoptați și crescuți departe de mama lor
biologică au avut o diferență de șansă de a face schizofrenie de numai 10% față de copiii
crescuți de mamele lor biologice schizofrenice, argumentând astfel asupra ideii că
schizofrenia arc o bază genetică (Heston, 1966). în contrast, unele studii despre inteligență
(utilizând metoda adopției) au arătat o similaritate crescută, de la naștere la copilărie și
adolescență, între inteligența copiilor adoptați și cea a părinților biologici, și o similaritate
mult mai mică între nivelele de inteligență ale copiilor adoptați și părinții adoptivi.
Conform acestor studii, și în relativ contrast cu rezultatele studiilor pe gemeni, inteligența

se transmite genetic (Lindblad et al., 2009; Cohen et al., 2008).
Datorită faptului că metodele gemenilor și a adopției sunt foarte diferite

între ele, o validitate mai mare se obține atunci când rezultatele ambelor metode
converg către aceeași concluzie. Totuși, din punct de vedere practic, chiar și
desfășurarea unui studiu bazat pe o singură metodă din cele două este un demers
dificil, existând o sumedenie de dificultăți care țin de:
- mecanismul însuși de transmisie genetică:
- penetranța incompletă: desemnează situația în care prezența unui
genotip (respectiv transmiterea ereditară reală a unei trăsături) nu
este însoțită neapărat de fenotipul corespunzător. Acest fapt este
des întâlnit în cazul trăsăturilor de comportament sau chiar al unor
boli psihice;
- fenocopiile: reprezintă situația în care fenotipuri asemănătoare
(ex. retardul mintal și schizofrenia la vârste fragede) au corelate
genetice extrem de diferite;
- pleiotropia: desemnează cazul în care o genă are manifestări
diferite;
- există în in mod cert pentru anumite boli psihice (de ex.
A
schizofrenia) o transmitere poligenică, fapt ce îngreunează

eforturile de a identifica exact lanțul de transmisie a bolii (Robins
& Guze, 1970);
- dificultățile metodologice:
- dificultatea de găsire și de obținere a acceptului de participare a
subiecților;
- (în cazul studiilor prospective) limitele etice (spre exemplu, în
studiile de genetică a comportamentului nu este posibil, din punct
de vedere etic, a aștepta declanșarea unei boli psihice, ci cel
mult a manifestărilor ei premorbide);
- (în cazul studiilor prospective) durata mare a studiului (cel puțin
o generație);
- (în cazul studiilor retrospective) izvoarele biografice incomplete,
viziunile diferite (geografic sau temporal) asupra unor diagnostice
de boală psihică, inaccesibilitatea la totalitatea arborelui
genealogic al unei persoane;
- (în cazul studiilor centrate pe riscul de transmitere a unor boli psihice) ■
existența unui continuum între normalitate și boala psihică, precum și

limitele fluide între acestea (v. și partea I, cap. 5).
Pe ansamblu, din cauza motivelor de mai sus, și a altora, enumerate la
punctul (5), cercetările asupra trăsăturilor și tulburărilor comportamentale
complexe se dovedesc mult mai dificile decât par la prima vedere. Totuși, există
unele argumente care atestă o bază biologică (ereditară), chiar a comportamentelor
complexe, de exemplu faptul că ele pot fi schimbate ca răspuns la modificările
structurilor sau proceselor biologice. De asemenea, unele gene identificate la
modelele animale au contribuit la o înțelegere îmbunătățită a afecțiunilor

comportamentale umane complexe, cum ar fi dizabilitatea de a citi,
hiperactivitatea, autismul și demența.
3. Implicațiile bioetice ale studiilor genetice
Studiile genetice, în general, și cele legate de comportamentul uman, în

special, au uriașe implicații bioetice, de aceea ele se realizează cu dificultate,
puține proiecte trecând de bariera bioetică reprezentată de diferite instituții și
organizații etice naționale. Pe lângă incertitudinile legate de validitatea
metodologiilor științifice implicate, există numeroase implicații sociale, legale și
practice ale descoperirilor de genetică a comportamentului.
Un exemplu ilustrativ în acest sens este reprezentat de controversele în
jurul noțiunii de eugenie.
Termenul a fost lansat de Francis Galton, care pornind de la teoria evoluționistă a
lui Darwin, conform căreia selecția naturală reprezintă cel mai important agent al evoluției,
a sugerat ideea că selecția naturală poate fi accelerată și îmbunătățită prin intervenția umană
conștientă. A urmat ca o consecință aproape inevitabilă, conturarea eugenismului
„științific44, ce viza eliminarea din start a feților anormali genetic și păstrarea doar a celor ce
au o constelație genetică favorabilă (Goddard, 1912; Grant, 1918). Apogeul acestei
orientări a fost în timpul celui de-al III-lea Reich, însă, din nefericire, eugenismul nu a
dispărut odată cu nazismul. Se poate admite că a murit în mare parte „eugenia negativă44,
care susține necesitatea eliminării indivizilor handicapați genetic și odată cu ei a mutațiilor
detrimentale care condiționează handicapul, însă subzistă și în zilele noastre o formă de
„eugenism pozitiv44 (Fletcher, 1974). Acesta are ca premisă ideea că din încrucișarea
dirijată a unor indivizi deosebiți se vor naște copii remarcabili. Deși nimeni nu a crezut
inițial că ideea „încrucișărilor preferențiale44 ar putea fi una de succes, s-a sugerat, nu o dată,
ideea unei „bănci de spermă Nobel”, care să înlesnească obținerea unor copii celebri de
către femeile doritoare de acest lucru. Deși ideea în sine nu este fezabilă, fie și pentru că s-a
demonstrat între timp că inteligența este condiționată poligenic, ne putem aștepta ca
ideologia consumeristă a secolului al XXI-lea să ducă la imaginarea unor noi forme de
„eugenism pozitiv44, mai subtile sau mai ușor de acceptat social. Deși probabil că, așa după
cum subliniază Maximilian et al. (1995), aceste idei „sunt doar una dintre numeroasele
fațete ale demenței umane44, nu este exclus faptul ca, în timp, necesitatea progresului
tehnologic global să devină mai importantă decât exigențele etice sau drepturile
individuale, iar acest tip de practici să devină mult mai acceptate social. Totuși, și atunci, ca
și acum, vor persista o serie de întrebări cu răspuns dificil de găsit sau provocator din punct
de vedere etic: Are omul dreptul de a opera selecție asupra semenilor săi? Cine stabilește
criteriile de selecție? în cazul eugeniei efectuate cu scop biomedical se poate argumenta că
scopul scuză mijloacele?
Un al doilea exemplu vizează dilemele legate de efectele psihologice ale
aplicării testelor genetice și de modul în care informația obținută prin astfel de
teste (sub forma sfatului genetic) ar putea fi folosită pentru a prezice, schimba sau
selecta anumite trăsături comportamentale.
Este etică/morală consilierea genetică a purtătorilor de maladii ereditare, țn

vederea planificării familiale, având în vedere că sfatul oferit se bazează pe metode
statistice? Este etică achitarea costurilor consilierii genetice din fondurile de asigurări de
sănătate? Ar fi etică generalizarea testării genetice asupra tuturor cuplurilor care
intenționează să aibă copii? Chiar dacă nu explicit, sfatul genetic favorizează eugenia, și nu
ar trebui acordat în nicio circumstanță, dar în același timp, sfatul genetic ferește cuplurile de
drama de a avea copii bolnavi. Conform primului argument, consilierea genetică nu ar
trebui achitată din fondurile de asigurări de sănătate, dat fiind că unii contribuabili ar putea
să nu fie de acord cu posibilele sale consecințe (decizia de a nu avea copii, avortul), dar
conform celui de-al doilea, ar fi justificat ca această consiliere genetică să fie achitată din
fondurile de asigurări de sănătate, pentru ca urmașii noștri să aibă acces la o viață mai bună,
într-o societate mai sănătoasă.
Un al treilea exemplu sunt înseși riscurile aferente investigațiilor genetice
la nivel populațional.
Acestea pot constitui și ele motive de îngrijorare, în măsura în care acest gen de
investigație ar putea expune la discriminare persoane sau chiar populații întregi. Pe de o
parte, astfel de investigații ar trebui încurajate, în vederea depistării markcrilor tipici pentru
anumite boli, dar atunci când este vorba despre boli incurabile, astfel de investigații nu duc
decât la situații dureroase pentru subiecți și pentru familiile lor, așadar nu ar trebui să se
efectueze screeningul. Având în vedere că există, deja, precedente regretabile ale unor
acțiuni injuste și/sau ofensatoare pentru anumite populații, legate de acest gen de
investigație, nu ar trebui permise astfel de studii fără examinarea atentă sub aspect etic.
Pentru referiri mai ample legate de alte aspecte etice ale cercetărilor de
genetică, inclusiv de genetică a comportamentului, v. și partea a IlI-a, cap. 9.5.
4. Aplicații clinice ale geneticii în psihiatrie
Genetica psihiatrică reprezintă un răspuns la o întrebare mai veche a

cercetătorilor: „sunt aspectele normale și patologice comportamentale și
psihologice moștenite?44. De-a lungul secolului al XX-lea standardul metodologic
al acestui domeniu a fost îmbunătățit de dezvoltarea resurselor de cercetare
epidemiologice, biometrice și clinice. Cu toate acestea, se poate spune că genetica
psihiatrică se află încă la început de drum, existând multe provocări și probleme de
rezolvat în ceea ce privește cercetarea în acest domeniu.
Răspunsurile dobândite în ultimii ani sunt încurajatoare pentru a identifica
unele boli psihice cu determinism genetic cert. Spre exemplu, s-a demonstrat că
prin mutația unei singure gene poate apărea retardul mintal X-linkat la copii, ca și
demența la adulți. S-au identificat și unele gene ce oferă un răspuns mai bun al
pacientului la diferite medicamente psihotrope, cu reducerea la minimum a
efectelor secundare ale acestora.
Descoperirea și înțelegerea contribuției la comportament a anumitor gene s-a făcut
via mai multe tipuri de studii:
- de legătură sau conexiune (linkage studies) (Sachidanandam et al., 2001); această
strategie se bazează pe două elemente: primul constă în sisteme ale markerilor poziționali
ADN, plasați în număr cât mai mare în întregul genom, iar cel de-al doilea element este
reprezentat de familii importante din punct de vedere al informației genetice, fiecare familie
având cel puțin un subiect bolnav (de exemplu pedigree-uri extinse cu cazuri multiple sau
perechi de frați afectați/surori afectate) (Malhotra & Goldman, 1999);
- analiza de legătură (linkage analysis)\ identifică regiuni ale genomului care
găzduiesc gene ale bolilor, prin intermediul poziției markerilor care segregă împreună cu
boala respectivă în aceste familii. Această metodă este foarte eficientă atunci când boala
este transmisă după un model mendelian monogenic. Detectarea genelor care transmit boala
și a proteinelor relevante pentru aceasta, utilizând numai informația pozițională (donarea
pozițională) a devenit instrumentul major în descoperirea etiologici bolilor „mendeliene“
(Baron, 2001). Simultan, succesul abordării donării poziționale în bolile cu transmitere de
tip mendelian a motivat optimismul că ar putea fi evidențiată baza genetică a unor boli mai
complexe (Suarez et al., 1994), precum cele psihiatrice (Risch, 1990). Deși speranțele
timpurii în această direcție au fost probabil exagerate (Risch, 2000), reanalizarea vechilor
metode și încercarea de a găsi o metodă, dacă nu originală, măcar mai adecvată pentru acest
domeniu de cercetare, rămâne o prioritate (Stoltenberg & Burmeister, 2000).
Câteva întrebări care duc la revizuirea metodelor actuale de cercetare pur
genetică în psihiatrie ar putea fi următoarele:
Care este cea mai adecvată strategie analitică care să detecteze genele
răspunzătoare de aceste boli?
Cum pot fi caracterizate mai bine (sau consensual) fenotipurile psihiatrice
pentru a se descoperi genele răspunzătoare?
Cum ar trebui probată heterogenitatea etiologică a bolilor psihiatrice?
Dezbateri pe această temă există, neajungându-se încă la o concluzie sau
un rezultat unanim acceptat, studiile care își propun descoperirea unei gene sau set
de gene care pot fi puse în relație directă cu boala psihică fiind încă departe de a
aduce rezultate spectaculoase (Risch & Merikangas, 1996). Totuși, actualele studii
și cele din trecut, bazate pe vechile metode amintite, sunt demne de a fi
aprofundate, mai ales dacă luăm în calcul potențialele aplicații ale unor rezultate în
prevenirea și tratamentul bolilor psihice (Boehnke, 1994).
Probabil că, în mare parte, răspunsul la unele din chestiunile problematice
de mai sus nu se găsește neapărat numai în sfera geneticii, ci a interferenței
genetică-mediu. Acest lucru pare din ce în ce mai valabil, dacă luăm în considerare
cel puțin studiile desfășurate până acum asupra determinismului schizofreniei.
Studii valide familiale, de adopție și pe gemeni, care au vizat apariția acestei boli^
au arătat nu numai o anumită agregare familială a acesteia, dar și o vulnerabilitate crescută
la apariția ei, funcție de numărul persoanelor bolnave în interiorul familiei respective, dar
mai ales de gradul direct de rudenie cu persoana bolnavă (persoanele bolnave). Astfel,
riscul de a dezvolta schizofrenie absolut întâmplător (fără background genetic) este de
aproximativ 1%, în timp ce el crește la 2%, dacă este afectat un unchi sau nepot, 6-10%,
dacă este bolnav un părinte, 15% un frate geamăn dizigot și 45% un frate geamăn
monozigot. Totuși, procentele de mai sus nu coincid neapărat cu cele prezise de legile
mendeliene ale transmiterii, fapt ce argumentează asupra importanței influențelor mediului
asupra genezei acestei boli.
Intre cele mai importante contribuții la argumentarea contribuției mediului în

apariția schizofrenici se află teoriile familiale, care pledează în special asupra rolulu'
ambiguității mesajului emoțional parental asupra genezei schizofreniei la copil. Astfel
după Bowen (1978), rolul esențial în geneza schizofreniei îl arc divorțul emoțional
(emoțional divorce) între părinți, care se manifestă prin păstrarea unor raporturi strict
convenționale și golite de conținut emoțional între mamă și tată, pe fondul unei lupte surde
pentru supremație, în care copilul joacă rolul de miză și se simte adesea sfâșiat între
necesitatea de a opta într-o situație dată, între unul sau celălalt. Consecința este evadarea
într-o lume imaginară, în care copilul se simte în siguranță, acest prim pas fiind urmați de
alții, care culminează cu apariția simptomelor de schizofrenie. în viziunea lui Bateson
(1956), elementul esențial în geneza bolii este ambivalența afectivă, exprimată sub forma
expresiei „double bind“. Copilul se află în situația în care, pe de o parte, nu are o
alternativă la mediul familial, iar, pe de altă parte, acest mediu familial este suprasaturat cu
mesaje emoționale ambigue și inexplicabile (ex.de tip iubire-ură), venite din partea unuia
sau ambilor părinți. Consecința este și în acest caz evadarea într-o lume imaginară, mai
sigură. După Wynne (1958), o atitudine familială de tip „rubber ferice" (gard de cauciuc),
în care frontierele familie-lume exterioară nu sunt clar trasate, influențează negativ
capacitatea de individuație a copilului/adolescentului, care își simte încălcată libertatea și
dacă rămâne în mediul familial (libertatea de a alege), dar și dacă iese din mediul familial
(libertatea de a nu se simți șantajat sau șantajabil de propria sa familie). Corolarul este
asumarea libertății sub formă de boală psihică, întrucât comportamentul său „de neînțeles**
pentru familia sa îl face imun la posibilitățile acesteia de a-1 mai influența sau manipula.
5. Exemplificări ale influențelor genetice asupra unor trăsături de

comportament sau boli psihice
Genetica comportamentală este un domeniu ce studiază implicațiile

bagajului genetic și mediului în conturarea personalității și a unor comportamente
umane. Demersul de cercetare în genetica comportamentală este dificil, el fiind
îngreunat de mai multe aspecte, unele de ordin general [v. punctul (2)], altele
specifice:
- adeseori este dificil să definești comportamentul în discuție. De exemplu,
în cazul inteligenței, un studiu efectuat pe șoareci (Tang et al., 1999) a arătat că,
prin introducerea unei gene ce codifică o proteină în celulele nervoase, șoarecii și-au
îmbunătățit semnificativ abilitatea de a învăța. Deși această genă a fost denumită
inițial „gena pentru inteligență44, alți autori (ex. Han & Stevens, 1999) au exprimat
rezervele lor privind faptul că ea ar facilita inteligența și nu, spre exemplu, doar
memoria de scurtă durată;
- metodele de studiu nu sunt întotdeauna ușor de construit. Spre exemplu,
sunt greu de construit metode care să evalueze adecvat transmiterea genetică a unor
trăsături ca timiditatea sau asertivitatea (unii dintre subiecți scapă testării) sau
tendințele antisociale, respectiv autolitice (din cauza ireversibilității actelor comise,
acestea nu pot fi lăsate să se desfășoare, ci doar să fie anticipate);
s
- comportamentele sunt acte complexe, care implică mai multe elemente

aflate uneori într-un raport de succesivitate, alteori de simultaneitate, nefiind
exclusă varianta ca mai multe gene să codifice un singur comportament sau ca să

existe o relație cauzală expresivitate genică-mediu (ex. în anumite medii, anumite
constelații genice pot fi mai evidente);
- există o multitudine de mecanisme care concură la evoluția genetică'.
Primul este reprezentat de mutații, prin care genele suferă schimbări spontane. Al
doilea este „driftul genetic", prin care alelele dintr-o populație finită se pot schimba de-a
lungul timpului, prin acumularea unor erori cu fiecare generație. Cel de-al treilea este
„fluctuația genelor" sau „schimbul genetic", ce se referă la faptul că prin încrucișări
repetate între două grupuri diferite de indivizi se ajunge la o stabilizare genetică (toți
indivizii seamănă între ei din punct de vedere genetic). Ultimul mecanism este selecția
naturală: genele care oferă o mai bună adaptare la mediu se transmit mai mult de-a lungul
timpului.
- studiile despre gene și comportamente trebuie să includă analize ale unor
cât mai multor familii, pentru a surprinde heterogenitatea populațională, lucru
dificil de realizat în practică; cazurile de familii cu copii adoptați sau cu gemeni
mono- sau dizigoți accesibili pentru testare nu sunt nici ele foarte frecvente;
- existența raportărilor contradictorii din literatură (ex. cercetările privind
determinismul genetic al atracției sexuale sau al unor boli precum schizofrenia și
tulburarea bipolară).
5.1. Inteligența versus retardul mental
Pentru a studia legătura dintre inteligență și genetică trebuie mai întâi

definit conceptul de „inteligență", lucru ce s-a dovedit relativ dificil, din mai multe
motive printre care:
- operaționalizarea și măsurarea propriu-zisă a comportamentelor care
denotă inteligență;
- puternica variabilitate culturală a conceptului de inteligență: spre
exemplu, în Occident inteligența este adesea asociată cu capacitatea individului de
a reuși în contexte noi și provocative de viață, în timp ce în Orient este mai degrabă
sinonimă cu posibilitatea de a recunoaște complexitatea și contradicția (Nisbett,
2003). Diverse culturi pot încuraja dezvoltarea unilaterală a inteligenței.
Istoric, chestiunea transmiterii ereditare a inteligenței își are originile în lucrările

lui Francis Galton. Acesta postulează ideea că inteligența depinde de așa-numita
„eficacitate neurologică44 (1869) și poate fi măsurată prin timpul de reacție și acuitatea
senzorială (vizuală și auditivă). Galton a studiat transmiterea ereditară a caracteristicilor,
calităților și abilităților de la o generație la alta, luând în considerare familiile de judecători
(pe care îi considera oameni cu abilități excepționale). Un merit deosebit al cercetărilor sale
este stabilirea distribuției gaussiene a inteligenței, fapt ce a stat, mai târziu, la baza alcătuirii
de teste de inteligență.
Un nume remarcabil este cel al Letei S. Hollingworth, care afirmă pentru prinia
dată în mod clar (1926) posibilul determinism dublu al inteligenței, ca fiind atât
„moștenită", cât și rezultată din acțiunea factorilor educaționali și de mediu.
Ulterior, unii geneticieni (Plomin et al., 1977) rafinează suplimentar concepția lui
Hollingworth, afirmând faptul că interrelația ereditate-mediu, în cazul particular al
inteligenței, nu se realizează doar în ce privește produsul final, ci și pe parcurs, indivizii
mai inteligenți fiind și cei mai activi în crearea sau selectarea propriilor lor medii în care să
trăiască sau să-și desfășoare activitatea („corelație activă genotip-mediu"). în contrast, alți
autori cred aceste forme de relație între gene și mediu sunt la rândul lor determinate
genetic. Aceste controverse nu au putut fi ameliorate nici măcar de metodele mai noi de
cercetare, precum studiile pe gemeni monozigoți separați și urmăriți în paralel (Bouchard et
al., 1990; Pedersen et al., 1992).
Dincolo de aceste dificultăți metodologice și conceptuale, studiile centrate
pe transmiterea inteligenței sunt relativ puține, iar rezultatele lor rămân mult prea
puțin unanime. Și în zilele noastre, există autori care pretind că inteligența ține,
într-o proporție covârșitoare, de mediul în care se dezvoltă individul și de factorii
de mediu care îl influențează (Ceci, 1991), la polul opus alții afirmând că
inteligența este mai degrabă moștenită. Deși se poate ajunge la un oarecare consens
între aceste două viziuni, lucrurile sunt departe de a fi clarificate (Devlin et al.,
1997; Visscher et al., 2006), aceasta și pentru că, dacă există o transmisie ereditară
a inteligenței, ea este sigur poligenică (Comings et al., 2003).
Implicațiile factorului genetic s-au dovedit mult mai evidente în ceea ce

privește retardul mintal decât genialitatea. Acesta este definit (după DSM-IV,
2000) ca o asociere de trei criterii:
- funcționare intelectuală generală (determinată pe baza coeficientului de

inteligență QI) sub medie. In funcție de valoarea IQ-ului, retardul este considerat
ușor (QI = 55...70), moderat (QI = 40-55), sever (QI = 20-40), profund (sub 20) sau
nespecificat (când există prezumția de retard, însă inteligența persoanei nu poate fi
determinată prin testele standard);
- restricții semnificative în funcția adaptativă în cel puțin două din

domeniile comunicare, autoîngrijire, viață de familie, aptitudini sociale/
interpersonale, uz de resursele comunității, autoconducere, aptitudini școlare,
ocupație, timp liber, sănătate și securitate;
- debutul înaintea vârstei de 18 ani.
Se consideră (v. tabelul 1 pentru o listă de autori) că retardul are și o

componentă genetică, dată atât de moștenirea unor gene anormale, cât și de erori în
combinarea genelor.
Cele mai frecvente condiții genetice asociate cu retardul metal sunt:

Tabelul 1
Principalele condiții genetice asociate cu retardul mental
Numele
Incidență Caracteristici clinice
afecțiunii
Sindromul Media = Deficit intelectual ușor spre moderat.
Down 1/600- Talia și greutatea sub limita normală corespunzătoare
vârstei.
(trisomia 1/800
cr. 21) nașteri Hipotonie musculară, hiperextensibilitate articulară.
(Schwartz, (1/100 la Hipoacuzie și surditate (50% , la orice vârstă).
2008) 40-49 ani) Malformații congenitale cardiovasculare la copii (40-
50%).
Sindromul
Klinefelter Deficit intelectual ușor spre moderat.
1 la 500
(prezența unui Dificultăți de învățare și de vorbire.
de nou-
cr.X supli Probabil cea mai frecventă cauză de hipogonadism:
născuți de
mentar la dezvoltare sexuală incompletă; nivel de testosteron scăzut;
sex
bărbat: ginecomastie.
masculin A
47 XXY) înălțime peste medie.

(Bock, 1993)
Sindromul
Posibile dificultăți de învățare Și tulburări de
Turner 1 /2000
comportament.
(absența unui de nou-
Ovare chistice nefuncționale, amenoree primară,
cr.X la femeie: născuți de
infertilitate.
45X0) sex
înălțime mică.
(Gravholt, feminin
Numeroase afecțiuni cardiovasculare.
2004)
Sindromul
Necunos
Phelan- Creștere întârziată, deficit intelectual moderat spre sever.
cută; cel
McDermid Hipotonie musculară.
puțin 500
(22q 13del) Vorbire întârziată sau absentă.
de cazuri
(Phelan et al., Autism, tulburări de socializare, agresivitate.
în întreaga
200I;Phelan, Prag scăzut al durerii.
lume
2008)
Sindromul Hipotonie musculară, tulburări de alimentație, tulburări de
Prader-Willi creștere si dezvoltare,
(delcții ale Hiperfagie, obezitate, diabet zaharat.
unor gene de 1/10000 - Deficit intelectual ușor spre moderat, dificultăți de
pe cr.15) 1/30000 învățare.
(Chen ct al., Tulburări de comportament: „crize de nervi“, încăpățânare,
2007; Bittel & compulsii.
Butler, 2005) Tulburări de somn.
Fenilcetonuria
(mutații ale
genei PAH, ce Concentrații serice crescute ale fcnilalaninei.
codifică Fenilcetonurie, miros caracteristic, păr și tegumente
1/10000- deschise la culoare.
fenilalanil-
1/15000 Convulsii, creștere întârziată, tulburări de comportament.
hidroxilaza)
(Scriver, 2007; Netratată, afecțiunea poate duce la alterarea ireversibilă a
intelectului.
Cederbaum,
2002)
Sindromul
Mowat-Wilson
(mutație a
genei ZEB2,
responsabilă
de sinteza unui Cel puțin
Microcefalie cu modificări structurale cerebrale.
factor de 170 de
Deficit intelectual moderat spre sever.
transcripție a cazuri în
Vorbire absentă sau sever alterată.
ADN-ului) întreaga
Dezvoltare întârziată.
(Garavelli et lume
al., 2003;
Garavelli &
Cerniți
Mainardi,
2007)
Sindromul de
X fragil -
(mutații ale 1 la 4000
genei FMR1, de nou- Tulburări de învățare, comunicare și socializare.
ce codifică născuți de Anxietate, hiperactivitate, neliniște, mișcări excesive,
sinteza unei sex mas necontrolate, comportament impulsive.
proteine cu rol culin și Pot asocia ADHD, autism, convulsii.
în formarea 1 la 8000 Caracteristici fizice tipice: față lungă și îngustă, urechi de
sinapselor) de nou- dimensiuni crescute, prognatism, flexibilitate neobișnuită a
(Hagerman & născuți de articulațiilor mâinii.
Hagerman, sex femi
2002; Koukoui nin
& Chaudhuri,
2007)
Sindromul
Deficit intelectual ușor spre moderat, dificultăți de
Williams învățare, dificultăți în rezolvarea sarcinilor simple ce țin de
(deleția unei orientare spațială, de exemplu desenatul sau rezolvarea
regiuni de pe
1/7500 - unui puzzle.
cr.7)
1/20000 Nu au dificultăți în ceea ce privește limba vorbită, muzica,
(Carrasco et
memorizarea prin repetiție.
al., 2005; Foarte sociabili, interes exagerat pentru cei din jur.
Mervis &
Asociat cu ADHD, anxietate, fobii.
Becerra, 2007)
Elemente de genetică a comportamentului
93
Neurofibro-
matoza Tipul 1:
(mutații ale - hiperpigmentarea pielii
genelor NF1 - tumorete cutanate pe traiectul nervilor
sau NF2, ce 1/3000- neurofibroame și neurofibrosarcoame, glioame, risc
codifică 1/4000 crescut de neoplazie;
proteine cu rol (tipul 1); macrocefalie, statură mică, modificări scheletale, multi
supresor ple pete cafe-au-lait;
tumoral la 1/25000 - IQ normal, dar frecvent ADHD și dificultăți de învățare.
nivelul (tipul 2). Tipul 2:
celulelor - dezvoltarea unor tumori benigne ale sistemului nervos, în
sistemului special de-a lungul nervilor acustico-vestibulari (bilateral
nervos) afectați, până la vârsta de 30 de ani);
(Levine et al., - hipoacuzie, tinitus, tulburări de echilibru.
2006)
Retardul
mental X-
linkat
(defect la 1/2000 - Retard mental
nivelul cr.X 1/4000 (la Aspect longilin, cu membre prelungi și degete subțiri
pl 1-2) bărbați), Criptorhidie
(Laumonnier 1/2500 la Despicătură a buzei / palatului
et al., 2005; femei
Tumer et al.,
1996; Webb et
al., 1986).
Nefronoftizia
(defecte Afectarea primară a rinichiului, cu chiste corticomedulare
variabile, extinse bilateral și scleroză tubulointerstițială, ducând la
funcție de insuficiență renală gravă
forma clinică, Poate asocia:
la nivelul 1/50000- Fibroză hepatică, displazie osoasă (sd.Mainzer-Saldino)
cr.2ql3,9q31, 1/1000000 Situs inversus
3q22, Ip36, nașteri Retinită pigmentară (sd. Senior-Loken)
3q21, 12q21, Apraxie oculomotorie (sd. Cogan)
16p, 17ql 1, Retard mintal, ataxie, polidactilie, degenerescență
lq21, 16pl2) retiniană, tahipnee, dispnee (sd. Joubert)
(Badano et al.,
2006)
5.2. Inteligența emoțională
Inteligența emoțională este un concept introdus recent în psihologie, ar

care și-a dovedit în timp importanța. Ea reprezintă capacitatea de a percepe și a
exprima emoții, de a asimila emoțiile în gânduri, de a face ață emoții or și a e
regla în funcție de sine și de ceilalți (Mayer & Salovey, 1997) și cuprinde elemente
precum:
a) cunoașterea emoțiilor personale: presupune identificarea și exprimarea

lor coerentă, într-un context dat;
b) gestionarea emoțiilor: se referă la capacitatea de a alege modalitatea cea
mai bună de expresie a emoției, managementul impulsivității și al stressului;
c) direcționarea emoțiilor către scop: mai ales în strategiile de coping de
tip activ, scopul trebuie să fie un criteriu modulator al emoțiilor;
d) empatia: este capacitatea de a intui sau de a recunoaște emoțiile
celorlalți, de a le înțelege, pornind de la propriile experiențe;
e) capacitatea de a construi relații interpersonale pozitive prin control
emoțional, asertivitate și conștiință socială;
f) starea de bine personal („well-bemg“)\ fericire, optimism, stimă de sine.
Studiile de genetică comportamentală în ceea ce privește inteligența
emoțională arată că 40% este rolul factorului genetic și 60% al factorilor de mediu
(Vemon et al., 2008), fapt încurajator, pentru că aceasta înseamnă că o bună parte
din notele caracteristice ale inteligenței emoționale pot fi învățate și cultivate prin
antrenament de autocunoaștere, consiliere sau psihoterapie.
5.3. Agresivitatea
După Parens (1979), există mai multe tipuri de agresivitate, între care cele
mai importante sunt cea înnăscută (o caracteristică de specie cu rol esențial în
supraviețuire și adaptare) și cea reactivă (apărută ca urmare a contactului cu un
factor generator de disconfort).
Observațiile clinice, dar și cercetările genetice arată că există o contribuție
ereditară semnificativă la comportamentul agresiv, fapt manifest nu numai în
agresivitatea timpurie („înnăscută41), ci și în agresivitatea reactivă, manifestă mai
târziu, în viața adultă.
De la aserțiunea lui Kegley (1996) - că atât agresivitatea cât și rolul social
sau relațiile sociale pe care le are un individ sunt codificate genetic -, s-au făcut în
ultimii ani progrese notabile (Maxon, 1998), până la izolarea unor gene care
codifică agresivitatea. Spre exemplu, Hendricks (2003) a descris o astfel de genă,
denumită Petl-ETS și care în mod normal codifică sinteza serotoninei. Deficitul
Petl-ETS ar conduce la o funcționare nesatisfacătoare a sistemului serotoninergic
din creier și consecutiv la predispoziția pentru anxietate și comportament agresiv.
Din păcate, ca și în cazul altor trăsături de comportament, izolarea
contribuției stricte a factorului genetic la agresivitatea manifestă la om este o
chestiune delicată, din cauza limitelor etice pe care studierea agresivității le implică
(ex. sunt greu de efectuat studii prospective), cât și din cauza interferenței
factorului genetic cu cel de mediu (ex. în cazul familiilor cu manifestări agresive).
5.4. Tulburarea bipolară
Tulburarea bipolară reprezintă o tulburare mintală ce constă în modificarea

nemotivată a stării psihice, energiei și abilității de funcționare a unei persoane, cu
95
alternanța episoadelor depresive cu cele maniacale. Ca urmare a acestei variații de

afectivitate, individul cu aceasta tulburare nu poate menține relațiile de prietenie,
are probleme la locul de muncă, performanțe scăzute, putând ajunge chiar la suicid
Tipic, tulburarea bipolara debutează în adolescență sau la adultul tânăr.
Studii genetice^ au sugerat mai multe regiuni cromozomiale și gene
candidate a fi implicate în apariția tulburării bipolare, multe dintre ele fiind comune
cu genele considerate incriminabile pentru apariția schizofreniei (G72., DISC1,
NRG1, RGS4, NCAM1, ~ DAO, ------ GRM4, GRIN2B, MLC1, SYNGR1,
~ GR.M3,
SLC12A6) (Berrettini, 2003; Kato, 2007). Totuși. i, în ciuda optimismului inițial,
multe asocieri genetice cu tulburarea bipolară nu au putut fi replicate (din 166
asocieri raportate în literatură, doar 6 au putut fi replicate în mai mult de 75%
dintre studii) (Newton-Cheh &. Hirschhom, 2005), ceea ce reprezintă deocamdată
un procent decepționant.
5.5. Boala Alzheimer
Este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la

persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a
funcțiilor de cunoaștere, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a
valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce
realizează starea cunoscută sub numele de „demență“. Vasta majoritate a cazurilor
de boală Alzheimer sunt sporadice, însă există și o formă familială de boală, cu o
prevalență de 0,1% și transmitere autozomal dominantă. In acest din urmă caz,
boala are un debut frecvent înainte de 65 de ani și o gravitate mai mare (Blennow
et al., 2006).
Cea mai cunoscută asociere genetică a formei sporadice a bolii este cu prezența
unor alele ale genei care codifică secreția apolipoproteinei E4 (ApoE4) (Corder et al., 1993;
Poirier et al., 1993; Raber et al., 2004), și care triplează riscul de boală la heterozigoți și îl
cresc de până la 15 ori la homozigoți (Farrer et al., 1997). Pe de o parte, ApoE4 ar fi mai
puțin eficientă decât alte apolipoproteine în transportul colesterolului în creier și prin
aceasta în repararea neuronală, iar pe de altă parte, ea ar favoriza depunerea de amiloid
(Holtzman et al., 2000), și prin aceasta degenerescența substanței cerebrale.
în ce privește forma familială a bolii, inițial a fost considerată responsabilă gena
care reglează sinteza APP (amyloidprecursor protein) de pe cromozomul 21 (Goate et al.,
1991). Ulterior au fost identificate alte două gene, PSEN1 (presenilin 1) și PSEN2
(presenilin 2), care ar fi implicate în apariția acestei forme clinice (Levy-Lahad et al.,
1995).
6. Perspective de cercetare
Cercetările viitoare din acest domeniu vor trebui să răspundă multor

întrebări importante referitoare la influența factorului genetic asupra
comportamentului individului și la ponderea unor gene în apariția sau evoluția unor
boli psihice (ex. schizofrenia, boala Alzheimer) sau simptome psihice izolate, dar
cu prevalență crescândă în lumea contemporană (ex. agresivitatea, suicidul

dependența). Studiind mai bine aceste aspecte, vom identifica mai ușor și
contribuția factorilor de mediu care induc direct boli psihice sau care, acționând pe
anumite gene, facilitează expresia acestora.
Chiar dacă diagnosticul genetic este încă scump și relativ greu de realizat,
se speră că în viitor acesta nu va mai reprezenta din punct de vedere tehnic o
problemă. Vor rămâne în actualitate dificultățile de ordin conceptual, de ordonare
și integrare a datelor furnizate de studiile experimentale (avându-se în vedere și
faptul că majoritatea dereglărilor psihice cu determinism genetic au mecanism de
apariție plurifactorial) și dificultățile de ordin etic, mai ales în direcția prevenirii
folosirii abuzive a ingineriei genetice. Totuși, în ciuda acestora, este extrem de
probabil că investiția în studiile genetice va rămâne un domeniu prioritar, mai ales
prin prisma faptului că poate oferi perspective terapeutice cu adevărat revoluționare.
Bibliografie:
1. American Psychiatric Association (2000). Diagnostic and Statistica/ Manual of Mental Disorders. (4'h
Ed., text revised). Washington, DC: American Psychiatric Association;
2. Badano, J. L.» Norimasa, M., Phil, L. B., Nicholas K. (2006). The ciliopathics: an emcrging class of
human genetic disorders. Annual Review of Genomics and Human Genetics, 7: 125-148;
3. Baron, M. (2001). The scarch for complex disease genes: fault by linkage or fault by association?
Molecular Psychiatry, 6: 143-149;
4. Bateson, G., Jackson, D.D., Haley, J. Weakland, J. (1956). Toward a theory of schizophrenia,
Behavioral Science, 1, 251-264;
5. Berrettini, W. (2003). Evidcnce for shared susccptibility in bipolar disorder and schizophrenia.
American Journal of Medical Genetics Part C: Seminars in Medical Genetics, 123: 59-64;
6. Bittel, D.C., Butler, M.G. (2005). Prader-Willi syndrome: clinical genetics, cytogenetics and molecular
biology. Expert Reviews in Molecular Medicine, 7, 14, 1-20;
7. Blennow, K., de Leon, M J., Zetterberg, H. (2006). Alzheimer.s disease. Lancet, 368 (9533): 387-403;
8. Bock, R. (1993). Understanding Klinefelter's Syndrome: A guide for XXY males and their families.
Bcthesda, MD: National Institutes of Health;
9. Boehnke, M. (1994). Limits of resolution of genetic linkage studies: implications for the positional
cloning of human disease genes. The American Journal of Human Genetics, 55: 379-390;
10. Bouchard, T. J. Jr., Lykken, D. T., McGue, M., Segal, N. L., Tcllegen, A. (1990). Sourccs of human
psychological differences: The Minnesota study of twins reared apart, Science, 250: 223-228;
11. Bowen, M. (1978). Family therapy in clinicalpractice. New York: Aronson;
12. Carrasco, X., Castillo, S., Aravena, T., Rothhammer, P., Aboitiz, F. (2005). Williams syndrome:
pediatric, neurologic, and cognitive development. Pediatric Neurology, 32, 3, 166-172;
13. Ceci, S.J. (1991). How much does schooling influencc general intelligence and its cognitive
components? A reassessment of the evidence. Developmental Psychology, 27, 5, 703-722;
14. Cederbaum, S. (2002). Phenylketonuria: an update. Current Opinion in Pediatrics, 14, 6, 702-7Q6’,
15. Chen, C., Visootsak, J., Dills, S., Graham, J.M.Jr. (2007). Prader-Willi syndrome: an update and review
for the primary pediatrician. Clinical Pediatrics, 46, 7, 580-591;
16. Cohen, N.J., Lojkasek, M., Zadeh, Z.Y., Pugliese, M., Kiefer, H. (2008). Children adopted from China:
a prospective study of their growth and development. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and
AppliedDisciplines, 49, 4, 458-468;
17. Comings, D.E., Wu, S., Rostamkhani, M., McGue, M., Lacono,. W.G., Cheng, L.S. (2003). Role of the
cholinergic muscarinic 2 receptor (CHRM2) gene in cognition. Molecular Psychiatry, 8, 1, 10-11;
18. Corder, E.H., Saunders, A.M., Strittmatter, W.J., Schmechel, D.E., Gaskell, P.C., Small, G.W., Roses,
A.D., Haines, J.L., Pericak-Vance, M.A. (1993). Gene dose of apolipoprotein E type 4 allele and the
risk of Alzheimer’s disease in late onset families. Science, 261: 921-923;
19. Devlin, B., Daniels, M. & Roeder, K. (1997). The heritability of IQ. Nature, 388, 6641, 468-471;
20. Fletcher, J. (1974). The ethics of genetic control: ending reproductive roulette, New York: Anchor
Press;
21. Galton, F. (1869). Hereditary Genius: An inqtiiry into its laws and consequences. London:
Macmillan/Fontana;
97
22. rara7weierL ’cD0Raauch \ De"a' 0E” Bcrtani-G- G- Del Rossi,

r., rctardation,
Wilson syndrome. American Journal of Medical Geneif/'d. 4 385 388 °f the Mowat'
23. Garavelli L Cerruti Mainardi, P. (2007). Mowat-Wilson ’ syndrome.' Orphanei Journal of Rare
Diseases, 2, 1,42; 7 J
24. Goate, A.M., Charticr-Harlin, M-C., Mullan, M.J., TBrown, J., Crawford, F., Fidani, L., Giuffra,
L., Haynes, A., Irving, N., James, L., Mant, R., Newton,• P., Rooke, K., Roqucs, P., Talbot, C., Pericak-
Vancc, M., Roses,
.... ... R., Rossor, M.,. Owen, M., Hardy, J. (1991). Segregation of a
A., Williamson,
missensc mutation in the amyloid precursor protein gene with familial Alzhcimer’s diseasc. Nature,
349: 704-706;
25. Goddard, H.H. (1912). The Kallikak family: A study i,in the heredity offeeble-mindedness, New York:
Macmillan;
26. Grant, M. (1918). The passing of the great race, or, The racial basis of European history. New York:
Charles Scribner's Sons;
27. Gravholt, C.H. (2004). Epidcmiological, endocrine and metabolic features in Tumer syndrome.
European Journal of Endocrinology, 151,6, 657-687;
28. Hagerman, R.J., Hagerman, PJ. (2002). Fragile X syndrome: diagnosis, treatment, and research (3rJ
Ed.), Baltimorc: Johns Hopkins Univcrsity Press;
29. Han, E.B., Stevcns, C.F. (1999). Of mice and memory, Learning & Memory. 6: 539-541;
30. Hcndricks, T.J., Fyodorov, D.V., Wegman, L.J., Lelutiu, N.B., Pchck, E.A., Yamamoto, B., Silver, J„
Weeber, E.J., Sweatt, J.D., Deneris, E.S. (2003). Pet-1 ETS gene plays a criticai role in 5-HT neuron
development and is required for normal anxiety-like and aggrcssive behavior, Neuron, 37, 2, 233-247;
31. Heston, L. L. (1966). Psychiatric Disorders in foster home-reared children of schizophrenic mothers,
The British Journal of Psychiatry, 112: 819-825;
32. Hollingworth, L.S. (1926). Gifted children: their nature and nurture. New York: The Macmillan
Company;
33. Holtzman, D.M., Bales, K.R., Tenkova, T., Fagan, A.M., Parsadanian, M., Sartorius, L.J., Mackey, B.,
OIney, J., McKeel, D., Wozniak, D., Paul, S.M. (2000). Apolipoprotein E isoform-dependent amyloid
deposition and neuritic degeneration in a mouse model of Alzhcimer’s disease. Proceedings of the
National Academy of Sciences USA, 97: 2892-2897;
34. Kato, T. (2007). Molecular genetics of bipolar disorder and depression. Psychiatry and Clinteai
Neurosciences, 61, 1: 3-19;
35. Kegley, J.A.K. (1996). Genetic information and genetic essentialism: will we betray Science, the
individual and the community? Psychological Reports, 46: 1065-1066;
36. Koukoui, S.D., Chaudhuri, A. (2007). Neuroanatomical, molecular genetic, and behavioral correlates of
fragile X syndrome. Brain Research Reviews, 53, 1, 27-38;
37. Laumonnier, F., Holbert, S., Ronce, N., Faravelli, F., Lenzner, S., Schwartz, C., Lespinasse, J., Van
Esch, H„ Lacombe, D„ Goizet, C., Phan-Dinh, T., Van Bokhoven, H., Fryns, J., Chelly, J., Ropers, H„
Moraine, C., Hamei, B., Briault, S. (2005). Mutations in PHF8 are associated with X-linked mental
retardation and cleft lip/cleft palate. Journal of Medical Genetics, 42, 10, 780-786;
38. Levine, T.M., Materek, A., Abel, J., O'Donnell, M., Cutting, L.E. (2006). Cognitive profile of
neurofibromatosis type 1. Seminars in Pediatric Neurology, 13, 1, 8-20;
39. Lcvy-Lahad, E., Wasco, W., Poorkaj, P., Romano, D.M., Oshima, J., Pettingell, W.H., Yu, C-E.,
Jondro, P.D., Schmidt, S.D., Wang, K., Crowley, A.C., Fu, Y-H., Guenette, S.Y., Galas, D., Nemens,
E., Wijsman, E.M., Bird, T.D., Schellcnberg, G.D., Tanzi, R.E. (1995). Candidate gene for the
chromosome I familial Alzheimcr’s disease locus, Science, 269: 973-977,
40. Lindblad, F. Dalen, M. Rasmussen, F. Vinnerljung. B„ Hjern, A. (2009). School performance of
internațional adoptces better than expected from cognitive test rcsults. European i * o escen
41. Malhotra, A.K., Goldman, D. (1999). Bcncfits and pitfalls encountered in psychiatric genetic
42. SK
taTst6» Homologous genes, aggression and anima! models. Developmenial
«Ed'
43.
^ycRo^N P^W) KW emoțional inielligence? în Salovcy, P, Sluyten a (Eds.).
44. E,JoTionat^'devetopmeniand emoțional intelligence: implications for educator*. New York: Bas.c
Books;
98 Științele comportamentului unian
45. Mervis, C.B., Bcccrra, A.M. (2007). Language and communicative developmcnt in Wi||ia
ms
syndrome. Mental Retardation and Developmental Disabilities Research Reviews, 13, l, 3-15;
46. Newton-Chch, C., Hirschhorn, J.N. (2005). Genetic association studios of complex traits: Dcsign
and
analysis issues. Mutation Research, 573: 54-69;
47. Nisbctt, R.E. (2009). Intelligence and how to get îl: Why schools and cultures count? New York: W W
Norton & Company;
48. Parens, H. (1979). The development ofaggression in early childhood. New York: Aronson;
49. Pcdcrscn, N. L., Plomin, R., Nessclroadc, J. R. & McClcam, G. E. (1992). A quantitative genetic
analysis of cognitive abilities during the second half of the life spân. Psychological Science, 3- 345
353;
50. Phclan, M.C., Rogers, R.C., Saul, R.A., Stapleton, G.A., Swect, K., McDermid, H., Shaw, S.R.
Claytor, J., Willis, J., Kelly, D.P. (2001). 22q 13 dclction syndrome. American Journal of Medical
Genetics, 101, 2, 91-99;
51. Phelan, M.C. (2008). Deletion 22ql3.3 syndrome. Orphanet Journal of Rare Diseases, 27: 3-14;
52. Plomin, R., DeFries, J. C., Loehiin, J. C. (1977). Genotype-environment interaction and correlation in
the analysis of human behavior. Psychological Bulletin, 84: 309-322;
53. Poiricr, J., Davignon, J., Bouthillier, D., Kogan, S., Bcrtrand, P., Gauthier, S. (1993). Apolipoprotcin E
polymorphism and Alzheimer’s disease. Lancet, 342: 697-699;
54. Raber, J., Huang, Y., Ashford, J.W. (2004). ApoE genotype accounts for the vast majority of AD risk
and AD pathology. Neurobiology ofAging, 25: 641-650;
55. Risch, N. (1990). Linkage strategies for genctically complex traits. 1. Multilocus models. The American
Journal of Human Genetics, 46: 222-228;
56. Risch, N., Mcrikangas, K. (1996). The futurc of genetic studics of complex human diseases. Science,
273: 1516-1517;
57. Risch, N. (2000). Searching for genetic determinants in the new millennium. Nature, 405: 847-856;
58. Roberts, R.C. (1967). Some concepts and methods in quantitative genetics, în Hirsch, J. (Ed.),
Behavior-genetic analysis, New York: McGraw-Hill;
59. Robins, E., Guze, S.B. (1970). Establishment of diagnostic validity in psychiatric illness: its application
to schizophrcnia. The American Journal ofPsychiatry, 126: 983-987;
60. Sachidanandam, R., Weissman, D., Schmidt, S.C., Kakol, J.M., Stein, L.D., Mullikin, J.C., Mortimore,
B.J., Willey, D.L., Hunt, S.E., Cole, C.G., Coggill, P.C., Rice, C.M., Ning, Z., Rogers, J., Bentley,
D.R., Kwok, P.Y., Mardis, E.R., Ych, R.T., Schultz, B., Cook, L., Davcnport, R., Dante, M., Fulton, L.,
Hillier, L., Waterston, R.H., McPherson, J.D., Gilman, B., Schaffner, S., Van Etten, W.J., Reich, D.,
Higgins, J., Daly, M.J., Blumenstiel, B., Baldwin, J., Stange-Thomann, N., Zody, M.C., Linton, L,
Lander, E.S., Altshuler, D., International SNP Map Working Group. (2001). A map of human genome
sequence variation containing 1.42 million single nucleotide polymorphisms. Nature, 409: 928-933;
61. Schwartz, M. W. (2008). The 5-Minute Pediatric Consult, London: Lippincott Williams & Wilkins;
62. Scriver, C.R. (2007). The PAH gene, phenylketonuria, and a paradigm shift. Human Mutation, 28, 9,
831-845;
63. Stoltenberg, S.F., Burmeister, M. (2000). Recent progress in psychiatric genetics—some hope but no
hype. Human Molecular Genetics, 9: 927-935;
64. Suarez, B.K., Hampe, C.L., Van Eerdewegh, P. (1994). Problems of replicating linkage claims in
psychiatry, în Gershon, E.S., Cloninger, R.C. Genetic Approaches to Mental Disorders, Washington,
D.C.: American Psychiatric Press;
65. Tang, Y-P., Shimizu, E., Dube, G.R., Rampon, C., Kerchncr, G.A., Zhuo, M., Liu, G., Tsien, J.Z.
(1999). Genetic cnhancemcnt of leaming and memory in mice. Nature, 401: 63-69;
66. Tumer, G., Webb, T., Wake, S., Robinson, H. (1996). Prevalence of the fragile X syndrome, American
Journal ofMedical Genetics, 64: 196-197;
67. Vemon, P. A., Petrides, K. V., Bratko, D., & Schermer, J.A. (2008). A behavioral genetic study of trăit
emoțional intelligence. Emotion, 8: 635-642;
68. Visscher, P.M., Medland, S.E., Ferreira, M.A., Moreley, K.I., Zhu, G., Comes, B.K., Montgomery,
G.W., Martin, N.G. (2006). Assumption-free estimation of hcritability from genome-wide identity-by-
descent sharing between full siblings. PLoSgenetics, 2, 3, 316-325;
69. Webb, T.P., Bundey, S., Thake, A., Todd, J. (1986). The frequency of the fragile X chromosome
among school children in Covcntry, Journal of Medical Genetics, 23: 396-399;
70. Wynne, L., Ryckoff, I., Day, J., Hersch, S. (1958). Pseudo-mutuality in the family relations of
schizophrenics. Psychiatry, 21: 205-220.
2 ELEMENTE DE NEUROANATOMIE ȘI NEUROFIZIOLOGIE
A COMPORTAMENTULUI
Bogdan Cernat
Introducere. Corelate neuroanatomice și neuro-fiziologice în .' '
diferite comportamente
(alimentar, sexual, divei se stări emoționale). De la comportamente simple la
comportamente complexe.
1. Introducere
Scopul neuroanatomiei și neurofîziologiei este să studieze structurile și
mecanismele intime care stau la baza diverselor acte ale creierului uman, bazele
materiale^ ale gândirii, emotivității, motivației, precum și a interrelațiilor dintre
acestea. în ultimele decenii această strădanie s-a materializat în dezvoltarea a
multiple tehnici macro- și microscopice de explorare, începând cu imageria prin
rezonanță magnetică nucleară funcțională (fMRI) și PET (tomografia prin emisie
de pozitroni) - prin care se poate vizualiza în timp real activitatea creierului -, și
până la identificarea de substanțe-mediator ce au diverse funcții în anumite teritorii,
și depistarea a noi relații neuronale între multiple arii corticale.
Toate aceste metode au evidențiat complexitatea și remarcabila diversitate
a structurilor anatomice și a proceselor fiziologice cerebrale. Dintr-o perspectivă
comportamentală reducționistă, aceasta s-ar putea reduce la activitatea neuronilor
din SNC care au exclusiv funcții motorii, precum inițierea impulsurilor eferente
(aria motorie primară), modularea actelor motorii (cerebelul), transmiterea
impulsurilor motorii până la motoneuronii medulari (fasciculele piramidale și
extrapiramidale) sau realizarea funcției de releu pentru căile motorii (nucleii bazali,
nucleii proprii din trunchiul cerebral).
însă, dincolo de aspectul motor (cel mai vizibil), în funcție de tipul
comportamentului inițiat, impulsurile nervoase pot pleca de la structuri cu rol în
afectivitate (sistemul limbic, paleocortex), cu rol integrativ vegetativ (hipotalamus),
sau cu rol volitiv (paleocortex sau lob frontal). Dacă în comportamentele simple
sunt activate în special structurile nervoase subcorticale, în cele complexe participă
structuri neuronale multiple, precum ariile asociative ale neocortexului, sistemul
limbic și hipotalamusul.
1.1. Legătura comportament-neuromediatori cerebrali
Un rol critic în influențarea comportamentului îl au neuromediatorn, care

aflați în exces sau deficit pot determina per se anumite reacții, precum cea de
dependență (dopamina) sau de agitație (noradrenalina).
_ Un inventar al principalelor neuromediatori și a acțiunii lor se găsește in

parteșfl, capitolul 3. b"
2. Corelate neuroanatomice și neurofiziologice în diferite comportamente
Cele mai studiate comportamente din punct de vedere neurofiziologic au

fost cele instinctuale, precum comportamentul alimentar, comportamentul sexual și
comportamentele asociate diverselor stări emoționale primare (frică, furie). Acest
fapt este desigur important, în măsura în care aceste comportamente sunt cu
adevărat bazale - critice pentru supraviețuirea individului și a speciei însă
elucidarea mecanismelor care le guvernează poate oferi și instrumente reale de
intervenție, cel puțin în afecțiuni cu prevalență ridicată (ex.obezitatea psihogenă)
sau în diminuarea incidenței unor comportamente antisociale.
2.1. Comportamentul alimentar
Comportamentul alimentar este unul dintre cele mai importante

comportamente instinctuale, el asigurând supraviețuirea individului, în strânsă
colaborare cu comportamentele de explorare / căutare.
Ciclul foame-sațietate își are punctul de plecare în scăderea glicemiei sub
80-90 mg/dl, care stimulează centrul foamei situat în aria hipotalamică laterală,
unde se află neuroni-receptori specifici, sensibili la nivelul sistemic al glucozei.
Stimularea acestor neuroni specifici declanșează comportamentul de procurare a
hranei. în urma ingestiei de alimente, glicemia crește imediat la peste 150 mg/dl,
atunci intervenind imediat insulina care scade glicemia la valoarea ei normală,
80-120 mg/dl. Glucoza absorbită este depozitată sub formă de glicogen la nivel
hepatic și muscular. Scăderea glicemiei după un anumit timp (de obicei în jur de
4-6 h) reia ciclul descris mai sus.
Rolul central al hipotalamusului în comportamentul alimentar este
demonstrat de efectele stimulării ariei hipotalamice laterale (senzație intensă de
foame, apetit exagerat, mergând pe termen lung până la obezitate extremă), precum
și de efectele distrugerii acesteia (anorexie, prin absența senzației de foame,
mergând până la cașexie și exitus). S-a descris și un centru al sațietății, situat în
nucleul ventromedial din aria hipotalamică medială, care este stimulat de creșterea
rezervelor metabolice ale organismului și determină oprirea ingestiei de alimente
(Campbell, 1965). Afectarea acestui centru al sațietății (traumatic sau chirurgical)
duce la supraalimentație și ulterior obezitate.
în afara acestor doi centri, comportamentul alimentar are o legătură
importantă cu activitatea sistemului limbic, cunoscându-se legăturile directe
bidirecționale pe care hipotalamusul le are cu septumul și amigdala (în special în ce
privește conotațiile emoționale ale unui anumit aliment) și hipocampul (în special
în ce privește memorizarea gustului unui anumit aliment) (Joel, 1999). Aflate într-o
permanentă dinamică, aceste circuite inițiază crearea unor schițe de comportament
în vederea procurării hranei, precum și discriminarea între diverse tipuri de
alimente, în relație și cu substanțele nutritive necesare. Planul comportamental este
Elemente de neuroanatomie și neurofiziologie a comportamentului
101
apoi transmis neocortexului (ani vegetative din scoarța cerebrală, situate în girii
cingular și orbitali ai lobului frontal, și la nivelul lobului insulei) care, în asociere
cu paleocortexul, il definitivează, in funcție de posibilitățile obiective de procurare
a hranei, în comparație cu acte anterioare de comportament alimentar sau în
funcție de alte necesități de moment. Tot neocortexul inițiază planul motor de
realizare a actului comportamental alimentar. Planul mișcării este apoi transmis
Ariile motorii inițiază

mișcările
Ariile vegetative cerebrale
Ganglionii bazali adaptează împreună cu ariile de
mișcările în diverse situații asocia[ie definitivează
'schema comportamentală
.fi r.
*r > Centrulfoamei din
—hipotalamusul lateral
Cerebelul modulează. l Amigdala și hipocampul
mișcările
Fasciculele piramidale și
extrapiramidale activează
motoneuronii medulari
z joacă un rol important în
memorarea schemei
comportamentale și a
corelatelor sale afective
Fig. 1. „Centrul" comportamentului alimentar este hipotalamusul
cerebelului (prin fibre ale circuitului cortico-ponto-cerebelos), care îl modulează și

îl ajustează în funcție de poziția corpului, de obstacole, etc. Actul motor propriu-zis
este influențat și de ganglionii bazali (cu rol în motilitatea voluntară și
semivoluntară), fiind pus în aplicare de către motoneuronii spinali, via căile
piramidale și extrapiramidale. Un feedback permanent este transmis cortexului
cerebral, ganglionilor bazali, precum și cerebelului, via talamus (fig. 1).
Ingerarea alimentelor, precum și digestia și absorbția lor sunt realizate prin

reflexe somatice și vegetative ce se închid în trunchiul cerebral (somatice și
vegetative) și în hipotalamus (vegetative) (Teodorescu-Exarcu & Badiu, 1978).
Comportamentul alimentar, cel puțin la om, a devenit un veritabil bioritm,
acest aspect fiind argumentat atât de secreția acidă gastrică ciclică, cît și de funcția
de reglare a ritmului somn-veghe și a altor cicluri biologice de către hipotalamus.
2.2. Comportamentul sexual
Comportamentul sexual constă în căutarea și atracția dintre parteneri,

Precum și din actul sexual în sine. Atracția sexuală debutează odata cu definitivarea
dezvoltării organelor genitale atît la bărbat cât șii la femeie, dezvoltare echivalentă
cu oi concentrație suficientă de hormoni sexuali în sînge. Este incertă influențarea
>
per primam a secreției hormonale de către impulsuri nervoase superioare, respectiv

maturarea structurilor nervoase ale SNC din perspectiva comportamentului sexual
deși studii numeroase au cercetat prezența și importanța receptorilor specifici ai
hormonilor sexuali la nivelul structurilor diencefalice (hipotalamus) și la nivelul
amigdalei (McGinnis et al., 1996; Sachar, 1976). în mod analog, este necunoscut
stimulul din SNC care la pubertate determină secreția hormonilor sexuali, ce la
rîndul lor declanșează activitatea organelor sexuale. Chiar dacă totul este
inscripționat în codul genetic, maturarea sexuală fiind clar exprimarea genelor
specifice, nu se știe care este mecanismul prin care ADN-ul influențează apariția
pubertății la nivel hormonal și neuronal.
Comportamentul sexual are la bază satisfacerea motivației sexuale (cu

origine în sistemul limbic). în acest mecanism este implicată porțiunea septală a
fasciculului median al creierului anterior în care este localizat „sistemul de
recompensare" (Ganong, 1977), și care este stimulată de o serie de procese psihice
senzoriale și comportamentale declanșate de vederea persoanei iubite, mirosul
caracteristic, atingerea, împărtășirea gândurilor (conversația). Ele creează
(secvențial sau simultan) o încărcătură emoțională deosebită care culminează cu
actul sexual în sine. Astfel, vizualizarea persoanei iubite stimulează ariile occipitale
secundare implicate în recunoaștere (câmpurile 18, 19), care la rândul lor
interpretează și compară imaginea, prin intermediul ariei asociative parieto-
occipito-temporală. Impactul afectiv al mirosului se regăsește în stimularea
neuronilor din girul semilunar și din substanța perforată anterioară (ultima făcând
parte din sistemul limbic). Atingerea descrie căi neuronale care urmează calea
fasciculelor spino-talamice, ajungând la cortexul somato-senzitiv pentru a fi
procesată. Interpretarea limbajului are sediul în aria senzitivă a vorbirii (Wemicke -
arie interpretativă generală), ce face parte din aria asociativă parieto-occipito-
temporală. S-au descris mai multe fascicule de asociație intraemisferice (Niculescu
et al., 2001) care pot explica anatomic procesul de integrare a tuturor aferențelor
senzitive (văz, miros, simț tactil) la nivelul scoarței cerebrale: fasciculul
longitudinal superior (unește lobul frontal cu cel occipital), fasciculul longitudinal
inferior (unește lobul occipital cu cel temporal) și fasciculul uncinat (unește lobul
frontal cu cel temporal).
în afara implicării certe a lobilor occipital și frontal în comportamentul

sexual în general, lobul temporal pare să aibă un rol important în comportamentul
sexual normal', lezarea lui la maimuțe rezultă într-un set dramatic de simptome,
între care și un comportament sexual ciudat (angajarea în comportament
homosexual sau încercare de copulare cu membri ai altor specii) (Kluver & Bucy,
1937).
103
Fasciculul longitudinal superior

asigură interrelația între lobul
frontal șilobul occipital
Aria olfactivă amplifică

atracția între parteneri
A migdala contribuie la
integrarea comportamen Hipotalamusul transformă
tului sexual impulsurile corticale în
impulsuri sexuale
Fig. 2. Rolul central în comportamentul sexual îl joacă sistemul limbic

împreună cu hipotalamusul
Comportamentul sexual este modulat și de către amigdală, care s-a

demonstrat a avea rol în acest comportament, în măsura în care joacă un rol-cheie
și în comportamentul emoțional (LeDoux, 2002; Davis & Whalen, 2001) (fig. 2).
Ea are și un rol important în eferența stimulului sexual, stimulii de la nivelul
scoarței cerebrale ajungând la hipotalamus via aceasta. La nivel hipotalamic se
realizează și integrarea între componenta nervoasă și cea endocrină, prin reglarea
nivelului sangvin de gonadotropine via GnRH. Arcul reflex al actului sexual se
închide în măduva sacrată, care primește influențe de la hipotalamus, dar și de la
centrii scoarței cerebrale. Din punct de vedere psihofiziologic, consumarea actului
sexual și orgasmul sunt însoțite de trăiri subiective intense, capabile de a influența
comportamentul sexual în viitor. Mecanismul este adesea de feedback pozitiv (un
act sexual nereușit va prezice unul și mai nereușit și viceversa).
2.3. Comportamentul în diverse stări emoționale
Emoțiile influențează compor. anii„nhil uman )fug pe ătermen scurt

sau lupfâ u); (inițiind
însă au
comportamente imediate - exemp u țermen lung (via memorizarea unor
potențialul de a influența comportamen uneori traumatică, așa cum se
imagini înzestrate c» o înaltă s™"lf,caț ’ A
întâmplă în sindromul de stress post ra comportament generat de o emoție nu
Este de remarcat că remanența « “ al emoției; 0 emope smtp a
are decât o legătură parțială cu gia u j unei persoane pe termen ung,
poate la fel de bine modifica comporta a ca punct de plecare un
exemplu ilustrativ în acest sens fiind fobiile, care
eveniment punctual și o emoție simplă (ex. frica sau sentimentul penibilului) La

baza acestor reacții stă memoria afectivă, de care sunt responsabile o sumedenie de
structuri corticale, între care ariile asociative temporo-occipitale, lobul pre frontal
sistemul limbic, precum și unele structuri diencefalo-mezencefalice, amigdala și
hipocampul (Nolte, 1993).
După Pribram și Melges (1969), emoțiile pot determina trei categorii de
manifestări comportamentale:
a) comportamente pozitive („stenice44), manifestate sub forma unor emoții
de plăcere, bucurie, veselie etc., și asociate cu urmărirea, căutarea
permanentă și încercarea de menținere a excitantului respectiv;
b) comportamente negative („astenice44), manifestate sub forma emoțiilor
neplăcute, tristeții, suferinței, fricii, furiei, agresivității și care impun
îndepărtarea de excitantul respectiv prin fugă, evitarea sau înlăturarea
lui;
c) comportamente indiferente.
Baza neurofiziologică a emoțiilor este reprezentată de sistemul limbic.

Papez, în 1937, descrie pentru prima dată în mod coerent un ansamblu de structuri
(„circuitul Papez“) care cooperează pentru procesarea emoțiilor, reactualizarea lor
precum și pentru realizarea concretă a unor comportamente generate de diferite
A
stări emoționale (fig.3). In acest circuit al memoriei dar și al vieții emoționale, sunt
implicate structuri precum hipocampul, fornixul, corpii mamilari, fasciculul Vicq-
D’Azyr, nucleii anteriori ai talamusului, girus cinguli.
Girus ciuguli
Talamus
Fornix
Corp mamilar Hipocamp
Fasciculul
Vicq d’Azyr
Fig. 3. Circuitul lui Papcz (1937)

105
A
In deceniile următoare descoperirii a •

identificat și alte structuri cu rol în DrocpîrV™11’ dej.a devenit clasic, s-au
studiată dintre ele (Lupu et al., 2006) Co i 3 C^tlVe’, arnigdala fiind cea mai
profunzimea lobului temporal, superior de *anuSdalian este localizat în
La suprafața encefalului amigdala coresnund» lnfer,or al ventriculului lateral,
secțiune sagitală. într-un review realizat în ~ uncusului, vizualizat ideal pe o
2005 de către Phelps și LeDoux, autorii
subliniază rolurile fundamentale ale amigdalei îin frică, învățare și memorare, în
interacțiunile sociale și mai ales în modularea emoțiilor și în copingul emoțional
(fig. 4). Astfel, leziuni ale nucleuiui central al amigdalei duc ]a
xs*:irstxrn•
(Anțorapamh et al 2000). De asemenea, amigdala este Trepreze'n’Z
corlicala a stimultlor oare fac referire la emotii (Anriony et a!., 1997) “
m
Planul
comportamental
al emoțiilor este
Lobulfrontal integrează emoțiile
pus în aplicare
în ariile motorii
e A
cu personalitatea
Hipotalamusul inițiază mani-

^<7 festările vegetative ale
Z
emoțiilor
Reacțiile somatice ale >..
"Âmigdala intervine în modularea

V
emoțiilor .wr. r«
emoțiilor și în copingul emoțional
Reacțiile vegetative ale Hipocampul are rol în
emoțiilor1 memoria afectivă
Fig. 4. Sistemul limbic joacă un rol important

în selecția emoțiilor pozitive și negative
manifestările disforice și în >nter^^

sindrom Asperger (Dziobek et al., 2006,
în procesare, emoțiilor primare.
de hipocamp (locul unde se depoziteazsi manifestSri vegetative, care
hipotalamus, unde are loc „traducerea ț f cardiace și respiratorii,
completează comportamentul afectiv: van ț cardiac stimularea motilității
roșeața, paloarea, reacția sudorală, creșterea debitului cardiac,
intestinale, scăderea/creșterea tensiunii artena e e .
implică lobul frontal) în
Importanța ariilor asociaj?e Adiată recent cu ajutorul imageriei
interpretarea și analiza emoțiilor a fo , rare —
magnetice funcționale de către Noriuc i ( identifică mai multe arii
cerebrale și structuri nervoase superioare care sunt activate în situațiile stressante

(spre exemplu, la întristarea unei mame care își vede copilul plângând, regiunea
dorsală a cortexului orbito-frontal, girul frontal inferior drept, cortexul prefrontal
dorso-medial, cortexul angulat anterior și posterior).
Pe baza legăturilor nervoase bilaterale dintre sistemul limbic și lobul
frontal se explică comportamentul emoțional în toată complexitatea lui, în special
reacțiile motorii, deciziile pe care le ia un individ, precum și integrarea emoțiilor și
a sentimentelor în structura personalității.
2.3.1. Caz particular: comportamentul în starea de frică
Frica este o reacție neurofiziologică ce atenționează organismul asupra unui

pericol real sau potențial. Rolul ei în supraviețuire este evident. Efectul fricii asupra
organismului se concretizează în două comportamente opuse: fuga sau lupta. In funcție de
aprecierea pericolului și de conștientizarea propriilor resurse, animalul decide dacă luptă
sau nu. Din perspectivă evoluționistă, transformarea creierului modem, timp de milioane de
ani (începând cu Ramapiteci și Australopiteci) a perfecționat sistemele neurale care
declanșează frica, familiarizându-le cu privire la amenințările care constituie obstacole
majore în calea supraviețuirii - șerpi, păianjeni, înălțimi; acest lucru explică de ce
dezvoltăm mai ușor fobii în legătură cu șerpii decât în relație cu alte amenințări care,
statistic vorbind, prezintă un pericol mai mare pentru omul modem, așa cum este curentul
electric (Steven, 2003).
Există motive solide de cercetare a mecanismelor neurale implicate în frică: fobiile

de toate felurile, tulburările de stress postraumatic etc. Acestea din urmă apar la oamenii
care au suferit traume grave, psihice sau fizice (veteranii de război, victimele violurilor, ale
catastrofelor naturale), amintirea fricii jucând uneori un rol dominant în (de)formarea
personalității. Descoperirile cu privire la sentimentul de frică conduc spre creearea unor
tratamente medicamentoase inovatoare pentru tulburările determinate de stressul
postraumatic (de exemplu administrarea de p - blocante selective persoanelor care au trecut
printr-o situație traumatizantă).
Frica „acută“ determină unele reacții vegetative importante pentru supraviețuire,
care pregătesc organismul de luptă sau fugă, stimulii plecând de la hipotalamusul posterior
(ariile vegetative simpatice) (efect pupilodilatator, hipersalivație, creșterea descărcării de
hormoni tiroidieni, bronhodilatație, piloerecție, creșterea ritmului și frecvenței cardiape,
„contracția44 splinei, glicogenoliză hepatică, eliberarea adrenalinei și noradrenalinei).
La nivelul creierului, rolul central în mecanismul fricii îl joacă amigdala. Ea are
două roluri în frică: stimulează SN somatic și vegetativ să declanșeze „sistemele de
alarmă44 și stochează amintirea amenințării. Sunt descrise două căi neuronale prin care se
explică transmiterea nervoasă a stimulilor care declanșează frica: există o cale joasă, prin
care amigdala primește semnalele fricii de la metatalamus (corpii cvadrigemeni laterali), pe
care le trimite apoi neocortexului în așa fel încât creierul să răspundă la o amenințare în
câteva miimi de secundă; calea înaltă include de asemenea metatalamusul, dar stimulii, de
aici, ajung la amigdală via cortexul occipital, vizual (fig. 5). Aceste două căi explică
interpretarea experienței pericolului: o interpretare conștientă și rațională și o alta
inconștientă și înnăscută. Dintre cele două căi, calea joasă stă la baza fricii condiționate
(adică a fricii învățate inconștient), care constituie o tehnică esențială pe care selecția
107
naturală a descoperit-o pentru a mări probabilitatea de supraviețuire a organismelor în
condițiile unui mediu necunoscut.
Fig. 5. Calea înaltă a transmiterii fricii
Metatalamus
Cortex vizual'
Răspuns: frică
sau fugă
* = amigdala
Amigdala trimite eferențe multiple spre neocortex, însă legătura neocortex-

amigdală este săracă în fibre nervoase; de aceea suntem foarte susceptibili la amenințări și
pericole, însă cu greu ne putem controla frica. Ca și inima din celebrul aforism al lui Pascal,
amigdala este influențată de motive pe care rațiunea nu le înțelege.
2.3.2. Comportamentul în stări emoționale complexe
Stările emoționale complexe pot influența comportamentul, direct

proporțional cu intensitatea lor. Anxietatea și depresia sunt cele mai cunoscute și
studiate „anomalii44 afective care influențează comportamentul, ele fiind la granița
dintre emoții simple (de exemplu frica ocazională, care poate fi transformată, prin
repetarea experienței terifiante și elaborare interioară, în anxietate de durată) și
trăsături de comportament (de ex. o persoană melancolică este predispusă la a fi
depresivă sau considerată depresivă). Cauzele acestor stări psihice sunt fie stressul
acut (ex. șoc, traumă psihică), fie stressul cronic (ex. predispoziția medicilor la
bum-out), însă există și cauze organice: de exemplu, anxietatea se întâlnește ca
manifestare a crizelor psiho-motorii în epilepsia temporală, în intoxicații, în
sevrajul toxicomanilor, în hipotiroidie, hipoparatiroidie etc. (Predescu & lonescu,
1976). în plan simptomatic, emoțiile complexe pot avea corelate somatice nu doar
în antecedente, ci și ca simptome de însoțire, din acest punct de vedere un exemplu
reprezentativ fiind angoasa, o anxietate însoțită de senzația penibilă de disfuncție a
unui organ, aparat sau sistem (algii precordiale, constricție laringiană, toracică,
contracții intestinale etc.).
Deși localizările cerebrale ale acestor emoții sunt relativ puțin specifice și
puțin cunoscute, există cercetări care localizează unele emoții complexe cu
predilecție în anumite regiuni ale creierului (fig. 6). Astfel, leziuni precis localizate
I
în nudei ai hipocampului (Pentkowski et al., 2006) și ai amigdalei (McCool &

Chapell, 2007) traduc un comportament asemănător manifestării anxietății
(anxiety-like behavior). Amigdala este un important component al rețelelor de
sisteme neurale care produc interacțiunile sociale adaptative (Singer et al., 2004)
ceea ce explică implicarea amigdalei în geneza anxietății, depresiei și a altor
disfuncționalități afective cronice, toate de natură psihică.
Pe ansamblu, totuși, factorii psihici care generează emoțiile complexe sunt
mult mai diverși, depinzând de mediul social, de hazardul în viața individului, dar
și de resursele psihice personale. Aceste considerente accentuează rolul lobului
frontal, dacă nu în inițierea, cel puțin în modularea și manifestarea acestor procese
psihice.
Fig. 6. Lobul frontal joacă cel

mai important rol în procesarea Lobul frontal analizează
w
și conștientizarea emoțiilor emoțiile complexe,

complexe în relație cu ceilalți
centri subcorticali
>!
/\ V
A Mediul social
/
Hazardul
iS.
Zy
V
✓Zei rZ Âmigdala și hipocampul
/£
/Jt
tf
modulează emoțiile
•»
2
3.4. De la comportamente simple la comportamente complexe
In măsura în care comportamentul manifestat ca simplu act motor are

întotdeauna o motivație și un scop (comportamentele simple cum ar fi procurarea
hranei, au la bază motivații evidente, obiective, congruente cu supraviețuirea,
precum și un scop bine stabilit), evoluția creierului uman, în paralel cu socializarea,
și implicit evoluția gândirii și a conștiinței umane, au modificat comportamentele
simple în sensul apariției altora, mult mai complexe și care necesită timp
îndelungat și anumite trăsături psihice și fizice pentru a fi realizate. în societatea
contemporană, omul nu este preocupat numai de hrană și supraviețuire; cerințele
vieții sociale actuale, modificarea scării de valori în sensul afirmării unor trebuințe
din ce în ce mai centrate pe imaginea de sine, autoafirmare, autorealizare (în
termenii piramidei motivațiilor a lui Maslow) nasc aspirații complexe și dificile,
care necesită un plan de durată și o voință puternice pentru a putea fi atinse.
Pasiunea unui regizor de a realiza un film bun, ambiția unui chirurg de a se
perfecționa în anumite operații complicate, stăruința unui cercetător de a-ș’
demonstra teoriile sunt câteva exemple de astfel de comportamente superioare.
109
Toate aceste aspirații, precum și planurile comportamentale de împlinire a lor au

sediul în lobul frontal, structură ce deține cel mai important rol în gândire.
Preeminența lobului frontal nu duce desigur la anularea rolului celorlalte
formațiuni neuronale sau procese psihice, însă acestea trec, în comportamentele
complexe, în plan secund, îi sunt subordonate. Spre exemplu, afectivitatea
individului (sub forma motivației afective), experiența de viață a acestuia, memoria
(cognitivă și afectivă), conștiința sa (impresia despre lume, despre propria persoană,
capacitatea de a-și recunoaște propriile resurse), concură toate în procesul gândirii,
prin care sunt analizate toate motivațiile, premisele, strategiile de reușită, scenariile
și incidentele care pot apărea pe parcurs, precum și strategiile de backup, în caz de
eșec. Planul compoi lamentai, elaborat în lobul frontal și modulat de structurile
subcorticale și de ariile de asociație cerebrale, este permanent ajustat în condiții
normale, la realitate, prin biofeedback-urile pe care creierul le primește de la
analizatori (fig. 7).
Fig. 7. Creierul ajustează

comportamentul în funcție de
biofeedbackuri exterioare Aria de
asociație
4F t
••r
prefrontală
Stimuli externi
(învățare, experiență)
w St* T?.*
Sistem limb ic, hipotalamus
1/ Comportament
O sinteză a contribuției diverselor structuri evocate mai sus în realizarea

diferitelor comportamente, simple sau complexe, este figurată mai jos:
Tabelul 1
Rolul structurilor anatomice cerebrale în realizarea diferitelor comportamente
Modulează contracțiile musculare, punând în echilibru tonusul postural

Cerebel cu contracțiile musculare automate, semiautomate și voluntare----
Rc|eu în căi|c senzitive care merg spre cortex.
Talamus Intervine în afectivitate prin nucleii nespecifici
_ Hipotalamus Intervine în comportamentele alimentar, sexual și afectiv-------
__ Hipocamp ----- Rol în memoria afectivă și în modularea emoțiilor-----------
Intervine în comportamentele alimentar, sexual,
Amigdala în copingul emoțional și în stările emoționale complexe--------
Adaptează mișcările automate și semiautomate,

Corpii striați
în strânsă relație cu ariile motorii
Prin intermediul său sunt aduse la lumina conștiinței comportamentele
instinctive și emoțiile; aici se elaborează schema comportamentală
Lobul frontal
finală în diverse comportamente; sediul personalității și al gândirii;
asigură integrarea superioară a emoțiilor și motivațiilor
Bibliografie:
1. Amorapanth, P., LeDoux, J.E., Nader, K. (2000). Different lateral amygdala outputs mediate reactions
and actions clicited by a fear arousing stimulus, Nature Neuroscience, 3: 74-79;
2. Armony, J.L., Servan-Schreiber, D., Cohen, J.D., LeDoux, J.E. (1997). Computațional modeling of
emotion: Explorations through thc anatomy and physiology of fear conditioning. Trends of Cognitive
Sciences, /: 28-34;
3. Bachevalier, J., Lowland, K.A. (2006). The orbito-frontal amygdala circuit and self-regulation of
social-emotional behavior in autism. Neuroscience & Biobehavioral Review, 30, 1, 97-117;
4. Campbell, H.J. (1965). Correlative Physiology of the Nervous System, New York: Academic Press;
5. Davis, M., Whalen, P. J. (2001). The amygdala: vigilance and emotion, Molecular Psychiatry, 6: 13-34;
6. Dziobck, I., Flcck, S., Rogers, K., Wolf, O.T., Convit, A. (2006). The „amygdala theory of
autism11 revisited: linking structure to behavior, Neuropsychologia, 44, 10, 1891-1899;
7. Ganong, W.F. (1977). Review of medical Physiology (8th Ed.), Los Altos, California: Lange Medical
Publications;
8. Joel, D. (1999). The limbic-basal-ganglia-thalamocortical circuit and goal directed behaviors,
Behavioral & Brain Sciences, 22, 3, 525-527;
9. Klilvcr, H., Bucy, P.C. (1937). „Psychic blindness“ and other symptoms following billateral temporal
lobectomy in rhesus monkeys, American Journal ofPhysiology1, 119: 352-353;
10. LeDoux, J.E. (2002). Synaptic Seif: How our brains become who we are. New York: Viking;
11. McCool, B.A., Chapell, A. (2007). Strycnine and taurine modulation of amygdala - associated anxiety
- like behavior is „state" dependent, Behavioral Brain Research, 178, 1, 70-81;
12. McGinnis, M.Y., Williams, G.W., Luma, A.R. (1996). Inhibition of male sex behavior by androgen
receptor blockade in preoptic are of hypothalamus, but not amygdala or septum. Physiology &
Behavior, 60, 3: 783-789;
13. Niculescu, C.T., Cîrmaciu, R., Voiculescu, B., Sălăvăstru, C., Niță, C., Ciornei, C. (2001). Anatomia și
fiziologia omului - Compendiu. București: Ed. Corint;
14. Nolte, J. (1993). The Human brain. An introduction to its funcțional anatomy (3rd Ed.), St. Louis:
Mosby-Yen Book;
15. Noriuchi, M., Kikuchi, Y., Senoo, A. (2007). The Funcțional neuroanatomy of matemal Iove: Mothcr’s
response to infant’s attachement behaviors, Biological Psychiatry, 63, 4, 415-423;
16. Papez, J.W. (1937). A proposed mechanism of emotion, Archives of Neurology and Psychiatry, 38:
725-743;
17. Pentkowski, N.S., Blanchard, D.C., Lever, C., Litvin, Y., Blanchard, R.J. (2006). Effects of lesions to
the dorsal and ventral hippocampus on defensive behaviors in rats, European Journal of Neuroscience,
23:2185-2196;
18. Phelps, E.A., LeDoux, J.E. (2005). Contributions of the amygdala to emotion processing: from animal
models to human behavior, Neuron, 48: 175-187;
19. Predescu, V., lonescu, G. (1976). Psihiatrie. București: Ed. Medicală;
20. Pribram, K.H., Melges, F.T. (1969). Psychophysiological basis of emotion, în Vinken P.J., Bruyn G.W.
Handbook of Clinical Neurology (Pol. 111), Amsterdam: North-Holland Publishing Company;
21. Sachar, E. J. (1976). Hormones, behavior andpsychopathology, New York: Ravcn Press Publications;
22. Singer, T., Kiebel, S., Winston, J.S., Dolan, R.J., Frith, C.D. (2004). Brain responses to thc aquired
moral status of faces. Neuron, 41: 653-662;
23. Steven, J. (2003). Emoțiile și creierul: frica, Discover, 3: 19-27;
24. Teodorescu-Exarcu, L, Badiu, G. (1978). Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos, București: Ed-
Medicală.
3 BAZELE NEUR0CH1MICE ALE COMPORTAMENTULUI
Bogdan Cernat, OvidiuPopa-Velea
Premise ale implicării neuromediatorilor în comportament. Tehnici experimentale utilizate

în cercetarea comportamentelor modulate de neuromediatori specifici. Clasificarea
neuromediatorilor. Rolul neuromediatorilor în comportament.
1. Premise ale implicării neuromediatorilor în comportament
în arsenalul metodelor de abordare a diferitelor tulburări și boli psihice și

somatice, cercetarea mecanismelor intime, moleculare este - în ultimele câteva
decenii — un domeniu în continuă dezvoltare. în zona denumită generic
„neuroștiințe“, patologia moleculară vizează dezlegarea mecanismelor celulare și
biomoleculare care stau la baza activității complexe a SNC.
Bazele moleculare ale comportamentului sunt reprezentate de transmiterea
impulsului nervos de la centrii cerebrali care inițiază comportamentul (de exemplu
hipotalamusul, în comportamentul de hrănire) sau de la receptorii periferici care
alertează creierul asupra inițierii unui comportament adaptativ (de exemplu,
receptorii durerii în cadrul reflexului polisinaptic de apărare), spre efectorii care
realizează comportamentul (spre ex. contracțiile musculare localizate).
Neuromediatorii sunt acele substanțe care realizează transmiterea
informației nervoase de la neuron la neuron, precum și de la neuron la fibra
musculară striată sau netedă sau la o celulă din compoziția unei glande. Implicarea
neuromediatorilor în comportament este astăzi evidentă, întrucât există substanțe
mediatoare care inhibă / stimulează comportamentul, neuromediatori specifici
anumitor tipuri de comportament sau care se găsesc în anumite arii cerebrale sau în
anumiți neuroni.
Cercetarea neuromediatorilor este complicată și anevoioasă, presupunând
tehnici microscopice asociate cu prelucrarea computerizată a datelor, precum și
diverse dificultăți tehnice (ex. flexibilitatea limitată a fibrelor implantate în creier
sau dificultățile măsurătorilor precise în timpul mișcării).
Cunoașterea funcțiilor neuromediatorilor, dar și a consecințelor alterării lor,
ghidează cercetarea în farmacologie spre sintetizarea unor medicamente care să
trateze anomaliile de comportament. Psihiatria este ramura medicinei care profită
cel mai mult de pe urma cercetărilor neurobiologice ale comportamentului.
2. Tehnici experimentale utilizate in cercetarea comportamentelor

•A
modulate de neuromediatori specifici
Neurochimia a luat un avânt remarcabil în ultimele decenii, datorita

dezvoltării științelor aferente (neurobiologia, neuroștiințele, neurofarmacologia),
I
dar și grație perfecționării tehnicilor de cercetare. Cu ajutorul acestora, au fOst

studiați neuromediatori deja cunoscuți în literatura de specialitate (ex. dopamina
serotonina) în zone cerebrale diferite și în situații diverse, pentru a se clarifica
rolurile lor deja cunoscute, dar și pentru descoperirea de noi funcții ale acestora (de
ex. substanțe care erau cunoscute ca fiind hormoni, cum ar fi histamina în
hipotalamus, au fost identificate și în terminațiile neuronale, acționând ca
neuromediatori). Chiar dacă, pentru a fi consacrată ca neuromediator, o substanță
trebuie să îndeplinească o serie de criterii bine definite și relativ stricte, sunt
descoperite destul de frecvent macromolecule care sunt new entries în această
categorie, fapt ce necesită studii suplimentare, pentru a clarifica funcțiile specifice
ale acestora. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul tehnicilor experimentale, care
ideal trebuie să fie precise, ușor de implementat și puțin costisitoare.
Clasic, la baza „neurochimiei experimentale44 stau câteva tehnici de bază
prezentate pe scurt în cele ce urmează. Un prim pas constă în așa-numita
„chirurgie stereotaxică44, prin care, după ce cobaii sunt anesteziați, se introduce o
canulă într-o anumită zonă cerebrală în care se dorește identificarea
neuromediatorului respectiv. Coordonatele trebuie să fie cât mai exacte (se
măsoară în mm), acuratețea cercetării depinzând în primul rând de acest aspect
(Franklin & Paxinos, 1997). Apoi se injectează diferite substanțe care să asigure un
mediu propice izolării și identificării substanței de cercetat. Cea mai cunoscută și
utilizată tehnică în neurochimie este microdializa intracerebrală in vivo, care constă
în analiza unei probe de dializă în LCR artificial (pentru detaliile tehnicii, vezi
Pettit & Justice, 1991). Această tehnică are o rezoluție temporală, de exemplu la
glutamat, de 10 - 30 de minute (adică măsoară concentrația de glutamat la intervale
de 10-30 de minute) (Olive et al., 2000). Pentru o rezoluție temporală mai bună (de
5-20 de secunde), microdializa se poate cupla online cu tehnica denumită
„electroforeza capilară cu fluorescență indusă de LASER44 (CE - LIF) (Kennedy et
al., 2002) (fig.2). Această asociere permite și detectarea modificărilor chimice în
probe comportamentale dinamice, adică măsurarea concentrației de neuromediator
în timp ce animalul execută o mișcare (fig. 1).
■ ■<:
-*>»>>• . >
• *• . , f : •* ' cm: - ...
V-5
"“"i. .Wr-
•/' :'zj
IȚIIS
u». • __
V ■ "Q*
' - '
T ’ .1 ‘
■-
- ?
1’ V X * <W ’â ■ • •• •*•
L ;; 1 .«.r.----- ’
Fig. 1. Sistem de microdializă
p
I* V
p ’* • * •
•
k..
■
• < I
’ f ‘
** • •
.
•
pentru testarea animalelor în

mișcare (drepturile asupra
‘ 1
t
*
i
5
imaginii aparțin CMA Micro-
dialysis AB, Suedia)
Bazele neurochimice ale comportamentului 113
Alte metode folosite în cercetarea n .• . „

tehnicile electroanalitice, care monitorizează 'm'Că SUnt rePrezentate de
timpul comportamentului și eliberarea de molecule e "eiirornediatorului >n
voltametria ciclică cu scanare rapidă (FSCV - f peci^ce dln ce,u,e izolate. Prin
măsura schimbările de concentrație ale donam in ei 1^°” vol,ame"y^ se Pot
de asemenea, tehnica oferă și o excelentă re 1 .anima e care se mi?că liber;
(Troyer et al., 2002). Selectivitatea FSCV se referă Ta ȚȚ?!3 Ș' ,Se!ectivitate
recruta" numai moleculele de interes din toate rei o pa^! atea tehniC11 de „a
(tehnica are capacitatea de a rezolva interferențele ntr de analizat
Principalele limitări ale acestor tehnici sunt reznl fi 36 & îghtman, 1999).
probe mai mari de 200 pm și „ntp Sv
“e“
-j X"
• r - “
. -ii. p “o .Z
Î executa "
manevra de creștere s de
scădere c c .ca acesteia
concentratelor a potent,alpin, pemmcaa fi
sunt afișate oxidata
niște molecula
„amprente" ajutora iar
cu studiată, „„„ivaria
™ emi,le
perfomanț de scanare ( amprentele" reprezintă moleculele detectate de elec d

ce schimba concentrația locală de mediator). Se obține astfel o voltamo.ramă ce
permite interpietarea datelor cu o marjă de eroare minoră.
Fig. 2. Sistem de electroforeză capilară

(drepturile asupra imaginii aparțin Universității Hartford, CT)
algoritmul experimental, după obținerea datelor, îl
Ultimul pas în
reprezintă analiza anatomopatologică ., în care se realizează secțiuni fine din creierul
verifica sub microscop coordonatele reale ale
animalului sacrificat, pentru a se
plasării probei.
3. Clasificarea neuromediatorilor
Analiza substanțelor cunoscute prin tehnicile prezentate ;anterior

(microdializă intracerebrală, CE - LIF, FSCV) este relativ simplă, în comparație cu
cercetările care încearcă să identifice substanțe noi cu funcții recent descoperite.
A
In general sunt admise următoarele criterii pe care ar trebui să le

îndeplinească un mesager chimic pentru a fi considerat neuromediator:
- este sintetizat în neuron;
A
- este prezent în terminația presinaptică și este eliberat in cantități

suficiente pentru a-și exercita presupusa acțiune asupra neuronului
postsinaptic sau a organului efector;
- dacă este injectat (asemenea unui medicament) are exact aceleași efecte
pe care le are in vitro (de exemplu, activează aceleași canale ionice sau
aceeași cale a mesagerului secund, în celula postsinaptică);
- există un mecanism specific de eliminare (din spațiul sinaptic).
în transmiterea sinaptică există următoarele etape:
Fig. 3. Reprezentare schematică a proceselor implicate în transmiterea sinaptică

(modificat, după http://ceci.uprm.edu/~ephoebus/id81.htm)
1 .Sinteza moleculelor de neuro- •,-î

*
transmițător (NT) 5
Enzime de sinteză
4 ~
* c
' s
2.Stocarea neurotransmițătorului ir
4l
Precursori ai NT
în vezicule
a •1
*
Vezicule
3.Distrugerea excesului de neuro- fi.:'
transmițător
■f
4.Fuziunea neurotransmițător
membrană presinaptică
w Enzime litice
5.Legarea moleculelor de /î
4
neurotransmițător de receptor
6.Fuziunea cu membrana - « F'

neuronului postsinaptic
Autoreceptori
7.1nactivarea / liza a
neurotransmițătorului ?<•: u--
Neuron postsinaptic
Bazele neurochimice ale comportamentului
115
Sistemul nervos funcționează pe baza a două clase de substanțe chimice

(vezi tabelul 1):
A. neuromediatori cu moleculă mică;
B. peptide neuroactive (care sunt lanțuri scurte de aminoacizi).
Tabelul 1
Clasificarea mesagerilor chimici ai SNC

(după Kandel et al., 1991, modificat)
Neuromediatori cu
moleculă mică Peptide neuroactive (în funcție de localizarea tisulară)
hormoni secretați de hipotalamus (TRH, GnRH,
somatostatină, CRH, STH-RH);
- hormonii neurohipofizei (vasopresină, oxitocină);
- peptide pituitare [hormonul adrenocorticotrop, B-endorfină,
hormonul stimulator de a-melanocite (MSH), prolactină,
- acetilcolină; hormonul luteinizant (LH), hormonul de creștere (STH),
tireotropina (TSH)];
- amine biogene (dopa-
- peptide gastrointestinale: Polipeptidul Intestinal Vasoactiv
mină, (nor)adrenalină,
(VIP), colecistokinină (CLK), gastrină, substanța P,
serotonină, histamină);
neurotensină, metionină - enkefalină, leucină - enkefalină,
- aminoacizi (GABA,
insulină, glucagon, bombesină, secretină, somatostatină,
glicină, glutamat).
hormonul eliberator de tireotropină, motilină;
- neuromediatori cardiaci: hormonul atrial natriuretic;
- alți neuromediatori: angiotensină II, bradikinină, peptidele
somnului, calcitonină, CGRP (Calcitonin Gene Related
Peptide), neuropeptidul Y, neuropeptidul Yy, galanină,
substanța K (neurokinină). _____________________
Din aceste numeroase substanțe neuroactive vom trece mai departe în

revistă pe acelea ale căror roluri sunt importante sau ale căror (mal)funcții sunt
asociate cu anumite comportamente sau patologii neuropsihice (ex. acetilcolina,
adrenalina, noradrenalina, dopamina, serotonină, GABA, endorfine), precum și
substanțe recent descoperite (ex. substanța P și galanina).
4. Rolul neuromediatorilor în comportament
Cunoașterea neuromediatorilor implicați în comportament prezintă o

importanță deosebită în înțelegerea diferitelor tipuri de comportament uman normal
Și anormal și oferă o premisă reală în tratamentul medicamentos al deviațiilor de
comportament. Implicațiile cercetării comportamentului din punct de vedere
molecular sunt majore în psihiatrie, însă înțelegerea rolurilor complexe ale
neuromediatorilor, corelată cu interrelația dintre comportament și celelalte laturi
116 Științele comportamentului umail
ale psihicului uman (de exemplu cu gândirea sau afectivitatea), oferă perspectiv
terapeutice și în psihologie.
4.1. Acetilcolina
Acetilcolina este cel mai răspândit neuromediator din sistemul nervos

Receptorii colinergici (postsinaptici) sunt de două feluri: nicotinici și muscarinici
după denumirile substanțelor agoniste acetilcolinei care reacționează specific cu
situl receptor. Receptorii nicotinici se găsesc în ganglionii vegetativi, în plăcile
motorii și în SNC, iar receptorii muscarinici se întâlnesc în sinapsele mușchilor
netezi și în SNC (sunt mai numeroși decât cei nicotinici). Prin identificare
biochimică și prin tehnici de donare moleculară ale subtipurilor de receptori de
acetilcolină, s-a stabilit că există forme multiple de receptori muscarinici (Mb M2,
M3, M4 și M5) și nicotinici (Nj și N2) la nivelul creierului și că distribuția lor
variază de la o regiune la alta (Popa, 1999). Diferențele de exprimare ale
subtipurilor de receptori în diferite regiuni ale creierului pot explica efectele
multiple și complexe ale medicamentelor care acționează asupra receptorilor
colinergici [ex. antagoniștii Mj pot facilita memoria (Cooper et al., 1986)].
Acetilcolina se găsește în neuronii motori din măduva spinării (a, y), în
neuronii din sinapsele neuromusculare (mușchii scheletici), în toți neuronii din
sinapsele preganglionare simpatice și parasimpatice și în neuronii din sinapsele
postganglionare parasimpatice. In ganglionii bazali se găsesc foarte mulți neuroni
care sintetizează acetilcolina, în comparație cu restul regiunilor din SNC.
Acetilcolina este sintetizată din colină și acetil-CoA în prezența colin-
acetil- transferazei:
Colin-acetil-transferaza
Acetil-CoA + colina . CH3-CO - O - CH2-N+- (CH3)3
Colina nu poate fi sintetizată de celulele nervoase, ea fiind preluată din

alimentație și adusă la SNC de curentul sangvin. Captarea colinei din sînge este
stimulată de excitarea nervoasă și blocată de hemicolină, care trimite colina în
metabolismul fosfolipidelor. In neuroni, acetilcolina se găsește atât în formă libera
în citoplasmă, cât și în formă stocată, în veziculele sinaptice. în urma eliberării ei
în fanta sinaptică, acetilcolina se leagă de receptorii specifici din membrana
postsinaptică, determinând depolarizarea, cu apariția unui potențial de acțiune.
Efectele sunt în funcție de celula pe care acționează acetilcolina: contracția
musculară (datorită eliberării Ca+* sarcoplasmatic) sau secreția glandulară (fig. 4).
117
veziculă sinaptică (molecule de acetilcolină)
•4 “i •; U'
prin exocitoză este eliberată acetilcolina în fanta sinaptică
L
i 1
acetilcolina se leagă de receptorii specifici din membrana
post-sinaptică
ca urmare a legării de receptori are loc activarea Ca-H-,
* |
‘Vz-:* w J cu efecte celulare
. •*
>
Fig. 4. Schema unei sinapse colinergice
La nivel cardiovascular, acetilcolina are o acțiune cardioinhibitoare (ceea

ce explică moartea subită în anumite situații de traume în ficat, în zona sinusului
carotidian sau în ochi - manevra Valsalva); efectul se explică prin creșterea
conductanței (permeabilității) pentru K+ -> activarea canalelor de K+ —>
hiperpolarizare (crește potențialul de repaus).
După exercitarea efectului sinaptic, acetilcolina este inactivată de
acetilcolinesterază, care o degradează în elementele ei componente, din care colina
se poate reabsorbi în butonul presinaptic și poate participa la formarea unor noi
molecule de acetilcolină.
Patologia aoc.lcol.nei este

care acționează agentul patogen (Teodorescu ’ - ementele presinaptice,
(spre exemplu, scleroza laterală (TnSS aceXlinei es.e produsă
împiedicând eliberarea de acetdcolina. ha|ogenate, derivații știrii-
de substanțe cum ar fi hemicolina, ,e acetnColină poate fi produsă
piridinici (Pattonet al., 1976). Eliberarea r cloroform, halotan),
de administrarea de anestezice generale
anestezice locale administrate în cantități mari (procaina), Mg sau
(Teodorescu-Exarcu, 1974). r(~entorilor postsinaptici ai acetilcolinei (ex.
Există blocanți reversibili a P a_bPungarotoxina, o toxină animala),
curara, d-tubocurarina), dar și irevers ( • anticolinesterazici, precum
Acetilcolinesteraza poate fi blocata ș depolarizare colinergică
fizostigmina (ezerina) și ne0Stl®™êle organofosforice (ex. diizopropilfluoro-
prelungită reversibilă), dar și de subs î acetilcolinesterazei (blocaj prin
fosfatul), care produc o inhibiție treve ‘ Organof0sforicele determină o
depolarizare colinergică prelungita ire
I
acumulare masivă de acetilcolină în fanta sinaptică cu contracții intense musculare

urmate de paralizie generalizată și moarte prin asfixie. Există un antidot (PAM - 2
piridinaldoxinmetiotid) care rupe legătura dintre compușii organofosforici șj
acetilcolinesterază.
La nivel periferic, o afecțiune somatică importantă pusă în legătură cu
deficitul de acetilcolină este myasthenia gravis. Această boală este produsă de
anticorpi specifici care blochează receptorii postsinaptici de acetilcolină. Boala
cunoscută mai frecvent sub numele simplu de miastenie, se manifestă printr-un
deficit motor și o fatigabilitate a mușchilor scheletici. Testul la anticolinesterazice
(edrofoniu) pune diagnosticul de miastenie. Pentru confirmarea diagnosticului se
detectează în ser anticorpii antireceptori de acetilcolină, care sunt detectabili la
aproximativ 80 % din pacienții miastenici. Tratamentul cu anticolinesterazice (de
exemplu cu piridostigmină) ameliorează suferința majorității pacienților, dar nu
vindecă boala. Timectomia oferă posibilitatea unui beneficiu pe termen lung în
anumite cazuri, diminuând sau eliminând necesitatea unui tratament medicamentos.
Se poate opta și pentru imunosupresie (glucocorticoizi, azatioprină, metotrexat,
ciclosporină și altele) și pentru plasmafereză în situații de urgență.
La nivel cortical, acetilcolină a fost pusă în legătură, de către mulți autori,
cu tulburările de dispoziție: acestea ar avea la bază dezechilibrul acetilcolină -
noradrenalină la nivelul sistemului limbic și al cortexului cerebral (raport mare =
depresie; raport mic = manie). Un corolar al acestor constatări a fost folosirea
anticolinergicelor care operează pe receptorii muscarinici (centrali), în vederea
ameliorării dispoziției. Medicamentele respective sunt cunoscute sub denumirea de
„antidepresive triciclice“ și sunt printre primele antidepresive cunoscute
(Amitriptilină®, Nortriptilină®, Doxepin0^). Din păcate, multe dintre reprezentantele
clasei au timp de latență ridicat (2-3 săptămâni) și efecte secundare semnificative
(pentru că operează pe ambele categorii de receptori colinergici), generând așa-nu-
mitul „sindrom anticolinergic (atropinic)“ (constipație, uscăciunea gurii, tulburări
de acomodare vizuală), înaintea apariției primelor beneficii terapeutice. Din acest
motiv, utilizarea antidepresivelor triciclice a fost restrânsă, la ora actuală fiind
medicamente de linia a doua, după inhibitorii recaptării selective a serotoninei
(SSR1 = serotonine selective reuptake inhibitors).
Degradarea neuronilor acetilcolinergici a fost raportată și în boala
Alzheimer (la nivelul nucleului Meynert), precum și în sindromul Down.
Receptorii colinergici ar juca un rol important în memorie (în măsura în
care în aceștia se găsesc în cantități mari în hipocamp).
4.2. Adrenalina / Noradrenalina
Dopamina, noradrenalina și adrenalina fac parte din aceeași cale

metabolică de sinteză (fig. 5). Sinteza se oprește la unul din acești produși finali, în
funcție de neuron și mai ales de enzimele prezente:
119
Digestia proteinelor
Tirozină-4 Fenil-alanină
Feniletanolamină
Dihidroxi-fenilalanină Dopamin N-metil-
p-hidroxilază transferază
DOPA------------------ ► Dopamină ------- ► Noradrenalină ---------- ► Adrenalină
Fig.5. Schema sintezei catecolaminelor

(modificat, după Robinson, 1998)
Noradrenalina și adrenalina au efecte foarte asemănătoare, diferențele

constând numai în cantitate (prima din ele este sintetizată în cantități mai mari), și
amploarea efectului (adrenalina are efecte mai puternice).
Noradrenalina este mediatorul chimic al terminațiilor fibrelor
mare pvpuiaîc
postganglionare simpatice. Cea maii maiv uc neuroni noradrenergici
populație de noraarenergici se
găsește în locus coeruleus (substanța cenușie a punții) și în nucleii laterali ai
«« *• -
tegmentului (mezencefal) (Overall, 2001).

Biosinteza catecolaminelor are loc în corpul celular al neuronului. Tot aici
are loc sinteza veziculelor sinaptice în care sunt depozitate catecolaminele.
Veziculele sunt transportate prin axoplasmă înspre terminațiile axonale (butonii
terminali) (Teororescu - Exarcu și Badiu, 1978). Noradrenalina se eliberează la
nivelul fantei sinaptice prin exocitoza veziculelor sinaptice, proces mediat de Ca+.
Degradarea catecolaminelor se realizează de către COMT (catecol-O-metil-
transferază) și de MAO (monoaminoxidază).
Catecolaminele sunt cei mai importanți neuromediatori care intervin în
răspunsul de „fugă sau luptă“ (fight or flight), în fața unui pericol. Adrenalina, ca
neuromediator, intervine în reglarea temperaturii corpului, a presiunii arteriale și a
frecvenței respiratorii. La rândul său, noradrenalina este extrem de importantă în
dezvoltarea normală a sistemului vizual (Robinson, 1998). Studii realizate la
animale au arătat influențarea dispoziției de către noradrenalină (crește cantitatea
de noradrenalină în manie și scade în depresie), precum și influențarea, de către
aceasta,^ a sistemelor funcționale de recompensă și a stării de arousal (Overall,
acest sens, noradrenalina este implicată în ciclul somn-veghe, apariția
stării de anxietate (panică) sau în tulburările de dispoziție. Efectul pozitiv asupra
Opoziției al unei secreții crescute de noradrenalină se reflectă în administrarea de
inhibitori
n^hibitori dede monoaminoxidază (ex. Isocarboxazida , Fenelzina ,
(IMAO) (ex.
monoaminoxidază (IMAO)
Danilcipromina®) în tratamentul depresiei. Din nefericire, gama reacțiilor adverse
»
acestor medicamente — via creșterea secreției de catecolamine - este destul de r
substanțială, între ele mai importante fiind interacțiunea cu alte medicamente sau
120 Științele comportamentului uinan
alimente care conțin tiramină, cu apariția ulterioară de crize hipertensive (Teicher

1988), insomnie sau sedare diurnă.
A
In ansamblu, se poate aprecia că acțiunile noradrenalinei și adrenalinei la

nivel central sunt foarte difuze (în toate ariile corticale), catecolaminele fiind
considerate de mulți autori un indicator fidel al raportului semnal / zgomot în SNC.
Cantități crescute de catecolamine ar corespunde unui număr crescut de semnale
însă mai greu de procesat; invers, o cantitate mai scăzută de catecolamine (mai
puțin semnal) ar facilita procesarea lor mai ușoară, permițând spre exemplu
focalizarea atenției.
Un studiu realizat de Mendoza et al. (2003) demonstrează implicarea
adrenalinei în comportamentul alimentar. Ca orice ritm biologic, cel al hranei are
niște oscilatori periferici, care ar fi localizați în ficat, și care împreună cu
hipotalamusul produc activitatea anticipatorie, adică o stare de „agitație“ a
individului, înainte de ingestia de alimente (la un interval de aproximativ 4 h între
mese). Injectarea intraperitoneală de catecolamine (Russek et al., 1987) stimulează
catabolismul hepatic, inhibând (via SNV sau acționând asupra hipotalamusului)
ingestia de alimente și apă.
O afecțiune în care este alterată marcat sinteza de catecolamine este
feocromocitomul, o tumoră a țesutului cromafin, localizată în 80-90 % din cazuri
în medulosuprarenală (Brown et al., 1968). Aceasta conține și descarcă în circulație
mari cantități de catecolamine, răspunzătoare de manifestările clinice:
hipertensiune arterială paroxistică (presiune diastolică peste 200 mmHg), cefalee,
palpitații, piele marmorată sau palidă (vasoconstricție), hipersudorație, etc. Ablația
chirurgicală, tratamentul primar în această afecțiune, se realizează cu atenție,
avându-se în vedere posibilitatea descărcării unor cantități enorme de catecolamine
în circulație, în timpul exciziei tumorii.
O creștere cronică a cantităților de catecolamine se înregistrează la tipul de
personalitate A (Friedman & Rosenman, 1974). întrucât acești indivizi sunt tot
timpul alerți, concentrați, ocupați, nivelul lor de catecolamine este mai ridicat decât
limita normală, fapt ce îi expune unei incidențe mărite a afecțiunilor
cardiovasculare (infarct miocardic acut, hipertensiune arterială). Tipul
comportamental A are și o determinare culturală, fiind mai răspândit în societățile
de tip occidental, pe fondul valorizării pozitive a autodeterminării și activismului
social.
4.3. Dopamina
Calea sintezei catecolaminelor include sinteza dopaminei din L-DOPA-

Datorită lipsei enzimelor care transformă dopamina în noradrenalină (dopamin-P"
hidroxilază) și eventual a celei care transformă noradrenalina în adrenalină (fenil-
etanol-amină-N-metil transferază), unii neuroni sunt specializați doar în sinteza
dopaminei (fig. 6). Nucleii dopaminergici se întîlnesc în partea compactă 3
substanței negre (substantia nigra pars compacta), care trimite eferențe la nude11
striați și este asociată cu mișcarea voluntară. Afectarea acestor nuclei și a
121
circuitului
are nigro-striat produce
nudei dopaminergici care sesindr
profet parkins°nian. Aria tegmentală ventrală
accumbens și în alte structuri i , ctează în cortexul ,
neuroni dopaminergici ce se proieSe'^' ?Ucleul arcuat a"hi’ C'n.8ulat’ nuc)eus
d«p.™„5 din SNC este concern™X"'" Om™
(Keplan & de
HO
nh2
OH
Fig.6. Structura dopaminei
Dopnmina este metabolizată de COMT și MAO în acid

și acid homovanilic Acesta Șin unt»a ““ f° dicamenK folosite in tratamentul
un indicator êompl.anță pe„,™ ~ Je dopamina _
se găsește în 2 structuri distincte: legătura între substanța neagră și

- tractul mezostriat (nigrostriat) (tace eg structuri asociata
nucleul caudat și putamen). Scăderea °Paml indirect și de: (a) eficacitatea
cu apariția bolii Parkinson, fapt argum^ k rează akinezia și dezechilibrul
medicamentelor de tip levo-dopa, caJe 1987Y (b) efectele adverse ale
postural în această boală (Marsden a 1 ’ êa’ză receptorii dopaminergici
tratamentului cu antipsihotice neselective (car • tome parkinson-like;
postsinaptici) și care includ în cea mai mare pa . a|e sjstemul limbic: ex.
- tractul mezolimbocortical (cuprin neular). Această structură ar fi
nc.accumbens, amigdala, hipocampul, cor e* eficacitatea tratamentului cu
schizofrenie, fapt
stimulată în schizofrenie, fapt demonstrat in 1
indirect • ja acest nivel cortical. . .
de eficacitatea
‘ — - •
antipsihotice blocante ale receptorilor dopa- , modificări ale dispoziției.

Titrul de dopamină
dopammâ In în SNC a fost asociat
asoș t și cu modificări ale dispoziției.
mani ,cale,
dopamina, în
aAstfel, d°pamina, mari, este implicata m ap t
cantități mari
în cantități
In cantități mici, în depresie.
.
.... SSdÎ—. î"
Frecvent, dopamina este citată ca
asura în care consumul de droguri idetermina creșterea k|1 său,
ecial la nivelul sistemului limbic, iar laceasta
__. creștere susț«
0 1 vația pentru consumul de droguri. Se instalează astfel
122
Științele comportamentului uman
puține șanse de a fi întrerupt, în absența unui ajutor psihologic specializat și a une’

voințe puternice de abandonare a acestui viciu. 1
4.4. Serotonină
Serotonină (5-(OH)-triptamina) se găsește la om în proporții variate (după

Teodorescu-Exarcu, 1978): 90% în celulele enterocromafine ale tractului
gastrointestinal, 8-10% în plachetele sangvine și 1-2% în SNC. Cea mai mare
cantitate de serotonină din SNC se pare că se găsește în nucleul rafeului din
trunchiul cerebral (Kandel et al., 1991). Sinteza serotoninei pornește de la triptofan,
respectând secvența redată în figura 7.
Triptofan- 5-hidroxitriptofan-
hidroxilază 5 - hidroxi decarboxilază
Triptofan triptofan ► Serotonină
Fig. 7. Sinteza serotoninei
în neuroni, serotonină se găsește stocată în veziculele sinaptice, dar și în formă

liberă, în citoplasmă somei neuronale și în aceea a terminațiilor nervoase. Există 14
clase de receptori serotoninergici, toți cuplați cu proteina G și a căror activare
presupune manifestarea mesagerilor secunzi (cAMP, Ca++, IP3, cGMP).
Localizarea și funcția acestor receptori este diversă. Spre exemplu:
- receptorii 5-HT1A [presinaptici (predominanți în nucleul rafeului median
și dorsal)] și postsinaptici (situați în hipocamp, septum și unele straturi corticale)
inhibă adenilat-ciclaza și sunt asociați cu inhibiția comportamentală
(medicamentele anxiolitice îi stimulează) (Overall, 2001);
- receptorii 5-HT|B sunt asociați cu depresia (medicația antidepresivă 11
inhibă);
- receptorii 5-HTjD influențează vascularizația cerebrală și ar fi implicați in
apariția migrenei.
Se poate aprecia că pe ansamblu, și spre deosebire de alți mediatori (ex.
noradrenalina), efectele serotoninei sunt duale, atât inhibitorii (cortexul cerebral),
cât și excitatorii (cortexul limbic). Efectele excitatorii asupra sistemului limbic
explică folosirea inhibitorilor de recaptare selectivă a serotoninei (SSRI)
medicamente de primă linie în tratamentul depresiei (Cipram®, Cipralex®, Prozac )•
Un important rol al serotoninei este în mecanismul somnului (fig.8), în ca#
intervine alături de noradrenalină și dopamină. Serotonină este principal11,
neuromediator responsabil de inducerea somnului lent, în timp ce acetilcolina ș1
123
catecolaminele (dopamină și noradrenalină) induc somnul paradoxal, prin acțiune
pe neuronii din locus coeruleus. Trezirea este facilitată de SRAA.
Somn lent
(sistem rafeu)
(Serotonină)
A
V
(MAO
Trezire Ach
(SRAA) Dopamină
NA)
Somn
paradoxal
(locus
coeruleus)
Fig. 8. Mecanismele biochimice ale somnului (modificat după Popoviciu, 1972)
Serotonină este implicată și în transmiterea durerii (Walton, 1975) și în

sistemele care mediază starea de liniște (Robinson, 1998).
Metabolizarea serotoninei este realizată - ca și în cazul catecolaminelor -
de MAO, ceea ce oferă perspective terapeutice medicamentoase, via manipularea
medicamentoasă a titrului de MAO.
4.5. GABA
Acidul 7-™iû“ (GABA)aleste

f '-CCSr SNC.considerat, '“ûtalnic,
do® g™P“" *=
mai important neuromediator specifică (f’S- 1' ■ mediază inhiM18
reacție catalizată de o decarb™l«P de recepta
receptori: GABA, 5i GABAș- P potențaton a
postsinaptică, crescînd mfluxu inW • d
barbituricele și benzodiazepin zaț de activarea eliberarea
facilitând celorlalți
apanț
neuromediatori (prin hipervo aj conductanța
excitabilitatea neuronală, c (Lauder et a •>
potențialului postsinaptic inhibitor
COOH Decarboxilaza COOH

acidului glutamic
(CH2)2 (ch2)2 CO2
CH NH2 ch2
COOH nh2
Fig. 9. Sinteza GABA
S-a observat că GABA intervine în procese care țin de fiziologia sistemului

nervos [a fost constatată experimental creșterea de trei ori a cantității de GABA în
somn, față de starea de veghe (Guyton, 1972)], cât și în diverse stări patologice ale
acestuia (o creștere a GABA a fost raportată în tulburările afective, în special în
depresie). GABA inhibă nucleul tegmental pedunculo-pontin, influențând astfel
comportamentele motivaționale (Steiniger-Brach & Kretschmer, 2005). Substanțe
care blochează GABA produc convulsii, ceea ce sugerează că scăderea anormală a
acestui neuromediator ar fi responsabilă de crizele de epilepsie (Tower, 1960).
Valori scăzute ale glutamic-acid-carboxilazei în ganglionii bazali au fost raportate
în boala Parkinson, însă nu s-au stabilit încă foarte clar relațiile de cauzalitate între
această afecțiune și aceste constatări (McDowell & Markham, 1971). Cercetări mai
recente arată un efect tropic pozitiv al GABA asupra celulelor neuronale aflate în
dezvoltare (Waagepetersen et al., 1999).
4.6. Enkefalinele și endorfinele
Descoperirea endorfmelor în 1975 a fost considerată aproape „un

miracol" pentru neurofarmacologie, pentru că a putut oferi o explicație
satisfăcătoare (evidence-based) pentru mecanismul biomolecular de diminuare a
senzației dureroase. La vremea respectivă se știa că substanța P este
neuromediatorul durerii, însă se cunoștea foarte puțin despre substanțele endogene
care inhibă sau antagonizează substanța P, deci scad senzația dureroasă. Acest
aspect a oferit farmacologilor perspectiva creării unor medicamente mult mm
eficiente (cu reacții adverse minime) decât morfina (aceasta din urmă deși este
foarte potentă și capabilă de a scădea imediat senzația dureroasă, are neajunsul
inhibării centrului respirator din trunchiul cerebral, acest lucru grevând asupra
posibilităților ei de administrare în stări grave sau terminale).
Enkefalinele și endorfinele aparțin actualmente clasei de neuropeptide
denumită „opioide endogene". Au fost denumite astfel, datorită asemănării acestor
compuși cu morfina (din punct de vedere structural și funcțional).
După Fields (1987) există trei clase de peptide opioide endogen^
enkefalinele, familia proopiomelanocortinelor (POMC) (al căror precursor este
125
exprimat în glanda pituitară, iar peptidele derivate din i
ca răspuns la stress) Ș1 dinorfinele. Toate aceXel SUnt eliberate în circulație
aceste peptide
& Galletti, 1962, Yoshimura & North, 1983T a It |miU’.delta kappa (Teodori
agoniștn potenți ai receptorilor miu. Enkefalin i ’i °pi°izi Morfina) sunt
receptorn miu și delta, iar dinorfinele sunt agoni p endogene sunt active pe
trei tipuri de receptori opioizi sunt răspânditeTTtOr'' kappa' Toate cele
funcțiile variate ale opioidelor endogene (nu numai înT^"' în SNC’ su§erând
Receptorii miu sunt numeroși în tal modularea durerii).
durerii și în coordonarea senzitivo-motorie) rX? am.lgdală (au ro> m reglarea
putamen și în nucleus accumbens. Receptorii kann " ta Se găsesc mai ales în
hipotalamus (aria preoptică) și sunt implicau î^ gTruCU preponderentă în
alimentelor (comportamentul alimentar) și î^percentia HfCh,!‘brul hldnc> ingestia
Enkefalinele se găsesc în cornul n^. perceppa durer'>-
medulară), substanța cenușie periapeductală" sist mad“ve'Spinării (,amele 1 ?■ «
(globus pallidus). La nivelul lufglobus pallidus Â ‘mb'C’ gangIionii bazaI<
a cantității de met-enkefalină făli n mal
neurologică caracterizată de mișcări invoh.nf b Huntington (afecțiune
membrelor). ? untare, neregulate și paroxistice ale
Neuron senzitiv
(protoneuron)
Neuron multipolar
(deutoneuron)
SUBSTANȚA P
ENKEFALINA
Neuron intermediar
Fig- 10. Influențarea transmiterii durerii de către

enkefaline, la nivel medular
Studiul enkefalinelor în cazuri fizologice și patologice ajută la înțelegerea

mecanismelor intime ale bolilor (în special a celor neurologice). Cel puțin pîn$
acum se cunoaște în amănunt rolul enkefalinelor în modularea durerii, la nivelul
măduvei spinării (fig.10). Astfel, atunci când individul ia contact cu un stimul
dureros, substanța P este cea care transmite, la nivelul cornului posterior
informația dureroasă de la protoneuronul la deutoneuronul căii spino-talamice’
Această transmisie poate fi modulată de un neuron intermediar medular, via
eliberarea de enkefalină, în acest fel diminuând intensitatea senzației dureroase
(Hokfelt, 1991). Acest mecanism molecular este descris pe larg în teoria porții de
intrare, care se referă la reglarea intensității durerii la nivel medular („gate control
theory ofpainf Melzack & Wall, 1965). Există și alte mecanisme de reglarea
durerii, la nivelul talamusului, în care sunt implicați de asemenea, receptorii opioizi
și liganzii lor specifici (pentru detalii, v. cap. 7 - „Durerea - corelate clinice și
psihologice44, în Popa-Velea, O. (sub red.), Diaconescu, L., Cioca, I. (2006).
Psihologie medicală, București: Ed. Universitară „Carol Davila44).
4.7. Alți neuromediatori

A
In această categorie am inclus acei neuromediatori relativ noi, despre care

se știe deocamdată fie că sunt în legătură cu macromolecule deja cunoscute
(precursori sau metaboliți), fie că au funcții noi, urmând ca cercetări ulterioare să
stabilească rolul lor cât mai exact într-o cale metabolică sau la nivelul unui organ
sau sistem.
Histamina este un hormon local (autacoid) avînd roluri importante în
reacțiile inflamatorii, în controlul vascularizației, mușchilor netezi sau secreției
glandelor exocrine. Există cel puțin două subtipuri de receptori histaminergici (Hi
și H2), pe care histamina produce efecte diferite și care sunt localizați în organe
diferite. Histamina este neuromediator la nevertebrate, dar există studii care atestă
acest rol al histaminei și la vertebrate (în hipotalamus), din acest punct de vedere
fiind sugestive efectele medicamentelor antihistaminice asupra ritmului nictemeral
(favorizează somnul) și asupra ciclului foame-sațietate (efect stimulant pe centrul
foamei) (Kandell et al., 1991). Histamina este și precursorul a două dipeptide al
căror rol nu este suficient cercetat: camozină și homocamozină.
Glutamatul, aspartatul și posibil homocisteatul sunt importanți
neuromediatori excitatori ai SNC. Nivele anormale ale acestora se întâlnesc in
agresivitate, impulsivitate și în tulburările schizofrenice. Glutamatul, relativ
uniform distribuit în SNC, este implicat în metabolismul carbohidraților Ș1
proteinelor. Barbituricele și progesteronul inhibă indirect efectele glutamatul^
(Tauboll & Gjerstad, 1993).
Oxidul nitric (NO) și metaboliții acidului arahidonic (prostaglandinde\
pot să medieze eliberarea de neuromediatori. Ei sunt sintetizați la cerere și eliberați
prin difuziune, fără implicarea veziculelor specializate sau a receptorilor. Ca ■?'
neuromediatorii încapsulați (de exemplu acetilcolina) care sunt eliberați prin
127
exocitoză după legarea de membrana presinaptică acești ♦ • u- • •

activați de o creștere a Calului, deci sunt afectați de blocantele canal^
. . r\i \ . mediator în atacurile de panică
(Single et al., 1991). Receptorii CCK-B („central brain
receptors “) sunt implicați
în tulburările obsesiv-compulsive (Kennedy et al., 1999).
Alături de GABA, glicina este un alt ucuromeaiator
neuromediator inhibitor în SNC
inhibitor în SNC.
Funcția lui este de a regla activitatea L-glutamatului. Z ‘
- Efectele glicinei sunt foarte
asemănătoare cu cele ale GABA (receptorii celor 2 substanțe "pot fi* 'distinși
. i numai
prin teste farmacologice: stricnina blochează receptorii glicinei, iar bicuculina
receptorii GABA).
Neuropeptida cerebrală galanină este implicată în modularea unei varietăți
de procese comportamentale și cognitive, incluzând hrănirea, comportamentul
sexual, învățarea și memorizarea, efecte sugerate de studiile pe cobai (Echevarria et
al„ 2005, Crawley, 1999; Park & Baum, 1999). Galanina este implicată și în
răspunsurile comportamentale anxioase, ca efect al expunerii la stressul acut, deși
acest rol al galaninei rămîne neclar (Wren & Crawley, 2001).
5. Sumar
In tabelul 2 sunt rezumate funcțiile principalilor neuromediatori descriși

mai sus. Consecințele studierii acestora nu sunt numai de ordin factual, permițând
înțelegerea mai bună a mecanismelor normale și patologice ale organismului uman,
ci mai ales reprezintă o bază indispensabilă în cercetarea farmaceutică. în practică,
sub denumirea generică de „neurochimie“, fiziologia, fiziopatologia și
farmacologia neuromediatorilor conlucrează, având ca scop abordarea mai bună a
unor boli încă invalidante, precum boala Parkinson, boala Alzheimer, coreea
Huntington, Myasthenia Gravis, epilepsia, scleroza multiplă amiotrofică și altele.
Tabelul 2
Principalii neuromediatori (acțiune și implicații în terapie)
Neuromediator ________ Acțiune________ Implicații în terapie

Implicată în tulburările anxioase In depresie sunt foarte eficace
și de dispoziție și în tulburările inhibitorii recaptării serotoninei
de somn (deficitul de (SSRI): Prozacul (Fluoxetina)
serotonină), transmiterea durerii. blochează recaptarea serotoninei
Există mai multe tipuri de de către neuronul presinaptic,
receptori 5HT (1A,1B, 2,3,4). crescând timpul de contact al
Serotonina Mai cunoscuți sunt IA serotoninei cu membrana post-
(asociat cu inhibarea com sinaptică.
portamentului: medicamentele Metabolit: acidul 5-hidroxi-
anxiolitice îi stimulează); 1B indolacetic (modalitate de
(asociat cu depresia: medicația control al complianței la
antidepresivă îi inhibă)._____ acienții depresivi).___
128 Științele comportamentului Unian
Periferic, implicată in
coordonarea motorie.
Central, implicată în etiologia Tratamentul cu antipsihotice
schizofreniei, fapt dovedit de: neselective (care blochează
- blocanții de receptori DOPA receptorii dopaminergici post-
sunt eficienți in tratamentul sinaptici) pot da simptome
Parkinson-like.
schizofreniei;
Există mai multe tipuri de
- creierul persoanelor cu schi
zofrenie conține mai mulți receptori dopaminergici (Dr
D5). în etiologia schizofreniei
receptori DOPA.
sunt implicați receptorii D2
Implicată în apariția stărilor
(haloperidolul i-ar inhiba
Dopamina maniacale (excesul), depresie
selectiv). D2 ar avea legătură
(deficitul).
A. în special cu ideația schi
Se găsește in 2 structuri
zofrenică (fapt dovedit și de
distincte:
stimularea D2 (acest lucru se
- tractul mezostriat (nigro-
poate face de ex. dc către
striat) (face legătura între
amfetamine) - luate în
substanța neagră și nc. caudat /
cantități mari, generează
putamen); implicată în ap.bolii
delir).
Parkinson;
Nivelul de dopamină poate fi
- tractul mezolimbocortical
măsurat indirect prin titrul ac.
(cuprinde sistemul limbic:
homovanilic (modalitate de
nc. accumbcns, amigdala,
control al complianței la
hipocampul, cortexul
pacienții schizofrenici).
cingular). Ar fi stimulat în
schizofrenie.______
Mediază efectele SNV
simpatic:
- instinctul de supraviețuire
(„fugă sau luptă");
- reglarea temperaturii corpu
lui;
- reglarea presiunii arteriale;
Inhibitorii
- reglarea frecvenței respirato- de MAO se
• •
ni; folosesc în tratamentul
Implicate în ciclul somn- depresiei (nu agitate, pentru că
veghe, anxietate, tulburări de cresc NAd și prin asta
Adrenalina și agitația). Au efecte secundare
dispoziție, schizofrenie.
noradrenalina
Acțiune foarte difuză (în toate semnificative (toxice cardiace,
ariile corticale): în general asocierea cu anumite alimente
sunt considerate un „modu este interzisă).
lator de semnal" (codifică
raportul semnal / zgomot:
NAd, Ad crescute = mai mult
semnal, dar mai greu de
procesat; NAd, Ad scăzute =
mai puțin semnal, mai ușor de
procesat; permite focalizarea
atenției).
129
Primul neuromediator cunos

cut, se găsește atât în periferie
(rol esențial în transmiterea
influxului nervos Ia mușchi,
secreția glandulară (exocrină
sau endocrină), dar și central
(larg răspândit).
Receptorii acetilcolinergici =
diferiți (nicotinici = periferici: Tulburările de dispoziție ar
reacție rapidă; muscarinici = avea la bază dezechilibrul Ach
Acetilcolina
central: reacție lentă). Pro / Nad la nivelul sistemului
blemă: înainte să apară efectul limbic și cortexului cerebral
pe receptorii muscarinici, apar (raport mare = depresie; raport
efectele pe receptorii nicotinici mic = manie). Pentru acest
(sindrom atropinic): consti- motiv se folosesc medica
pație, uscăciunea gurii, tul mente numite antidepresive
triciclice (primele AD
burări de acomodare vizuală.
cunoscute): au efecte secun
Degradarea neuronilor Ach
dare semnificative (pentru că
apare în boala Alzheimer (Ia operează pe ambele categorii
nivelul nc. Meynert) și în de receptori colinergici) și
sindromul Down. timp de latență ridicat (2-3
Receptorii colinergici au un săptămâni).
rol important în memorie (se
găsesc în cantități mari în
hipocamp).
Efect inotrop negativ (cardio-
inhibiție) prin acțiune asupra
sistemului excito-conductor.
Unele antihistaminice (folosi-te
în cantități mari în hipo- spre ex. în alergii) creează
talamus; intervine în ciclul somnolență; pot produce creș
Histamina somn-veghe, dar și foame- terea apetitului (utilitate în
sațietate; anorexie, dar nu în cea nervoasă,
care are cauze psihologice).
- cel mai important neuro-
mediator inhibitor al SNC;
- influențează comportamente
le motivaționale;
- implicat în mecanismul som
Efectul său poate fi potențat de
GABA nului;
- asociat cu tulburările afective melatonină.
(depresie);
- se găsește în cantități mari în
celulele stelate din cortexul
cerebral, celulele Purkinje și
neuronii tractului nigrostriat—
Cultivarea eustressuritoTj^
- mediatorii „plăcerii41; fi o modalitate de prevenire
Enkcfaline, apariției bolilor grave (ex
- scad senzația dureroasă;
Endorfine cancer), sau de ameliorare a
- efect imunostimulant.
prognosticului acestora, odată
apărute.
- implicată fundamental in
Substanța P
transmiterea durerii.
Glutamat,
- neurotransmițători excitatori
Aspartat,
ai SNC.
Homocisteat
Oxidul nitric (NO) - influențează eliberarea de
Prostaglandinele neurotransmițători._________
- intervine în atacurile de
Colecistokinina
panică.
Glicina - inhibitor la nivelul SNC.
Bibliografie:
1. Brown, J.J., Lever, A.F., Robertson, J.I. (1968). Recent advances in medicine, London: Churchill;
2. Cooper, J.R., Bloom, F.E., Roth, R.H. (1986). The biochemical basis of neuropharmacology, New
York: Oxford Univcrsity Press;
3. Crawely, J.N. (1999). The role of galanine in feeding behavior. Neuropeptides, 33: 369-375;
4. Echevarria, D.J., Hcmandez, A., Diogencs, A., Morilak, D.A. (2005). Administration of the galanin
antagonist M40 into lateral septum attenuates shock probe defensive burying behavior in rats.
Neuropeptides, 39: 445-451;
5. Fields, H.L. (1987). Pain. New York: McGraw-Hill;
6. Franklin, K.J.B., Paxinos, G. (1997). The mouse brain in stereotaxic coordinales. New York:
Academic Press;
7. Friedman, S., Rosenman, R.H. (1974). Type A behaviour and your heart, New York: Knopf;
8. Guyton, A.C. (1972). Structure andfunction of the nervous system. Philadelphia: W.B. Saunders &
Co.;
9. Hokfclt, T. (1991). Neuropeptides in perspective: the last ten years. Neuron, 7: 867-879;
10. Homykiewicz, O. (1971). Neurochemical pathology of Parkinson's disease, în. McDowell, F.H.,
Markham, C.H. (Eds.) Recent advances in Parkinson ’s disease, Philadelphia: F.A. Davis Co.;
11. Kandel, E.R., Schwartz, J.H., Jessell, T.M. (1991). Principles of Neural Science (3rJ Ed.), New
Jersey: Prentice Hali International;
12. Kaplan, H.I., Sadock, B.J. (1993). Pocket handbook of psychiatric drug treatment, Baltimore.
Williams & Wilkins;
13. Kennedy, J.L., Bradwejn, J., Koszycki, D., King, N., Crowe, R., Vincent, J., Fourie, O. (1999).
Investigation of cholccystokinin system genes in panic disorder. Molecular Psychiatry, 4: 284-285;
14. Kennedy, R.T., Watson, C.J., Haskins, W.E., Powell, D.H., Strecker, R.E. (2002). In vivo
neurochemical monitoring by microdialysis and capillary separations. Current Opinion in Chemi?0
Biology, 6: 659-665;
15. Laudcr, J.M., Liu, J., Devand, L., Morrow, A.L. (1998). GABA as a trophic factor for developa
monoamine neurons. Perspectives in Developmental Neurobiology, 5: 247-259;
16. Marsdcn, C.D., Fahn, S. (1987). Movement disorders, London: Butterworth;
17. McDowell, F., Markham, C.H. (Eds.) (1971). Recent advances in Parkinson's disease-
Contemporary. Neurology Series, Philadelphia: F.A. Davis Co.;
18. Melzack, R., Wall, P.D. (1965). Pain mechanisms: A new theory, Science, 150: 171-179;
131
19. Mcndoza, J.Y., Aguilar-Roblcro, R., Diaz-Munioz 1 ’

^:^SC0.bar;C- (2003)- Dai,y epinephrinc but
not norepinephrine administration produces antidpatory drinking behavioVi
Rhythm Research, 34, 1, 73-90; b uv,,av,ur 1in rats. Biologica!
20. Michael, D.J., Wightman, R.M. (1999). Electrochcmical
monitoring of biogenic amine
neurotransmission in real time. Journal of Pharmaceutical and Biomedi ’
---- ’ical Anafysis, 19:33-46;
21. Olive, M.F., Mehmert, K.K., Hodgc, C.W. (2000). Microdialysis i...,IVUO,
is in the mouse nucleus accumbens: a
method of detecțion ofjnonoamine and amino acid neurotransmitters with si
of locomotor activity. Brain Research. Brain Research Protocol^5:S,multaneous ^«sment
22. OveralL!’ K.L. (2001). ,Ph
Overal troatm^n» ;« behăvioral medîcine: the importance of
.am}aC010giaal trea,ment
Pharmacolopical
neurochemistry, molecular biology and mechanistic hypothesî's, TAe IteJinaZJournal
23. MJ. (1999). Intracerebroventricular infusion of the
Park, J.J., Baum, M.J. thân^ l...„ w.,L
hctcrosexual partncr preference in ferrets. Behavioral Neuroscience, 1 13: 39 M00;
24. . y,J.W., Crill, W.J., Swanson, P.D. (1976).
Patton, H.D., Sundsten, ' Introduction
-------- J to basic neurology,
Philadelphia: Saunders Co.;
25. Petit, H.O., Jusțice, J.B. (1991). Effect of dose on cocaine self-administration behavior and
dopamine levels in the nucleus accumbens. Brain Research, 539: 94-102;
26. Popa, C. (1999). Neurologie, București: Ed. Național;
27. Popoviciu, L. (1972). Somnul normal și patologic. București: Editura Medicală;
28. Presti, M.F., Wațson, C.J., Kennedy, R.T., Yang, M., Lewis, M.H. (2004). Behavior related
alterations of striatal neurochemistry in a mouse model of stereotyped movement disorder.
Pharmacology, Biochemistry & Behavior, 17:501-507;
29. Robinson, D. (1998). Neurobiology. Berlin: Springer;
30. Russck, M.» Vega, C., Barrera, J., Lanzagorta, A., Racolta, R. (1987). Anorexia elicited by different
catecholamines in rats. Appetite, 9: 119-126;
31. Single, L., Lewis, A.S., Field, M.J., Hughes, J., Woodruff, G.N. (1991). Evidence for involvement of
the brain cholecystokinin B receptor in anxiety. Proceedings of the National Academy of Science
USA, 88: 1130-1133;
32. Steiniger-Brach, B., Kretschmer, B.D. (2005). Different function of pedunculopontine GABA and
glutamate receptors in nucleus accumbens dopamine, pedunculopontine ghitamate and operant
discriminative behavior. European Journal ofNeuroscience, 22: 1720-1730;
33. Tauboll, E., Gjerstad, L. (1993). Comparison of 5 a-pregnan-3a-01-20-one and Phenobarbital on
cortical synaptic activation and inhibition studied in vitro. Epilepsia, 34: 228-235;
34. Teicher, M., H. (1988). Severe daytime somnolence in patients treatcd with MAOI. American
Journal of Psychiatry, 145: 1552-1556;
35. Teodorescu-Exarcu, I., Badiu, G. (1978). Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos, București:
Ed.Medicală;
36. Teodorescu-Exarcu, I. (1974). Patologie biochimică, București: Editura Medicală;
37. Teodori, U., Galletti, R. (1962). // dolore nelle ajfezioni degli organi interni del torace. Roma: Pozzi;
38. Tower, D.B. (1960). Neurochemistry ofEpilepsy, Springfield: Charles C. Thomas;
39. Troyer, K.P., Heien, M.L., Venton, B.J., Wightman, R.M. (2002). Neurochemistry and
electroanalytical probes. Current Opinion in Chemical Biology, 6: 696-703;
40. Waagepctersen, H.S., Sounewald, U.» Schousboe, A. (1999). The GABA paradox: multiple roesas
metabolite, neurotransmitter and neurodifferentiative agents. Journal of Neurochemistry, 73: 133
1342;
41. Walton, J.N. (1975). Essentials ofneurology (4,h Ed.), London: Pittman Medical Pubhshing Co.;
42. Wren., C.C., Crawely, J.N. (2001). Pharmacological evidence supporting role for galanini in
cognition and affect. Prognostics in Psychopharmacological and B,0[°Slcal 283-299
43. Yaksh, T.L., Noueihed, R. (1985). The physiology and pharmacology of spinal opiates. Ann
Review of Pharmacology and Toxicology, 25:433-462; amA|ar:w/i ;n vitrn hv
44. Yoshimura, M„ North R.A. (1983). Substantia gelatinosa neurons hyperpolanzed in v.tro by
enkephaline. Nature, 305: 529-530.

Pag. 70-131

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag. 70-131

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODELAREA COMPORTAMENTULUI.

Dificultăți în modelarea comportamentului. Modele explicative ale comportamentului -

1. Dificultăți în modelarea comportamentului

Este bine cunoscută, atât în literatura de specialitate, cât și în practica

2. Modele explicative ale comportamentului - sumar

- Health Belief Model (HBM) (Modelul credinfei cu privire la sanătate)

Elemente comune între modelele explicative ale comportamentului

HBM TRA TPB PMT SRM HPA TMB

_____ sociale_____ ■■■A'-;;

HBM TRA TPB PMT SRM HPA TMB

ajutor / suport social - -• r-

Elemente de diferențiere între modelele explicative ale comportamentului

Elemente conceptuale Evaluare comparativă

3. Exigențe practice ale procesului de modelare comportamentală

Modelele explicative ale comportamentului pot reprezenta puncte de plecare

Este de remarcat faptul că o intervenție comportamentală, dacă reușește, poate fi

nimic pentru a se autoproteja de factorii de stress, dar nu beneficiază nici de

Educația pentru sănătate și consilierea motivațională pot contribui la

Metodele genetice sunt utilizate pentru a estima efectul net al factorilor

posibil ulterior să se cerceteze separat influența genetică asupra comportamentului. O altă

Fig. 1. Gemenii monozigoți oferă o imagine mai clară asupra implicării

Pentru schizofrenie, de exemplu, concordanța între frați (riscul ca un frate să fie

Metoda gemenilor a fost totuși caracterizată ca fiind o metodă insuficientă

Conform acestor studii, și în relativ contrast cu rezultatele studiilor pe gemeni, inteligența

Datorită faptului că metodele gemenilor și a adopției sunt foarte diferite

schizofrenia) o transmitere poligenică, fapt ce îngreunează

existența unui continuum între normalitate și boala psihică, precum și

modelele animale au contribuit la o înțelegere îmbunătățită a afecțiunilor

3. Implicațiile bioetice ale studiilor genetice

Studiile genetice, în general, și cele legate de comportamentul uman, în

Este etică/morală consilierea genetică a purtătorilor de maladii ereditare, țn

4. Aplicații clinice ale geneticii în psihiatrie

Genetica psihiatrică reprezintă un răspuns la o întrebare mai veche a

Intre cele mai importante contribuții la argumentarea contribuției mediului în

5. Exemplificări ale influențelor genetice asupra unor trăsături de

Genetica comportamentală este un domeniu ce studiază implicațiile

- comportamentele sunt acte complexe, care implică mai multe elemente

exclusă varianta ca mai multe gene să codifice un singur comportament sau ca să

5.1. Inteligența versus retardul mental

Pentru a studia legătura dintre inteligență și genetică trebuie mai întâi

Istoric, chestiunea transmiterii ereditare a inteligenței își are originile în lucrările

Implicațiile factorului genetic s-au dovedit mult mai evidente în ceea ce

- funcționare intelectuală generală (determinată pe baza coeficientului de

- restricții semnificative în funcția adaptativă în cel puțin două din

- debutul înaintea vârstei de 18 ani.

Se consideră (v. tabelul 1 pentru o listă de autori) că retardul are și o

Cele mai frecvente condiții genetice asociate cu retardul metal sunt:

Principalele condiții genetice asociate cu retardul mental

47 XXY) înălțime peste medie.

5.2. Inteligența emoțională

Inteligența emoțională este un concept introdus recent în psihologie, ar

a) cunoașterea emoțiilor personale: presupune identificarea și exprimarea

5.4. Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară reprezintă o tulburare mintală ce constă în modificarea

alternanța episoadelor depresive cu cele maniacale. Ca urmare a acestei variații de

5.5. Boala Alzheimer

Este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la

Cercetările viitoare din acest domeniu vor trebui să răspundă multor

cu prevalență crescândă în lumea contemporană (ex. agresivitatea, suicidul

22. rara7weierL ’cD0Raauch \ De"a' 0E” Bcrtani-G- G- Del Rossi,

1.1. Legătura comportament-neuromediatori cerebrali

Un rol critic în influențarea comportamentului îl au neuromediatorn, care

_ Un inventar al principalelor neuromediatori și a acțiunii lor se găsește in

2. Corelate neuroanatomice și neurofiziologice în diferite comportamente

_ sociale_ ■■■A'-;;