Curs 2 - Educaţie terapeutică

Şef lucr. dr. Laura Mihalache

 Educaţia terapeutică

 Ameliorarea stării de sănătate (parametri clinici şi biologici)

 Ameliorarea calităţii vieţii pacientului şi a celor din anturajul său

• Achiziţia şi menţinerea competenţelor de auto-îngrijire (self-care skills)

• Mobilizarea sau achiziţia de competenţe de adaptare (life skills)

WHO-Europe report 1996. HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Competenţe de auto-îngrijire (self-care skills)

 Definiţie – deciziile luate de către pacient cu scopul de a modifica

impactul bolii asupra stării sale de sănătate. (WHO 2004)

• Competenţe:
- ameliorarea simptomatologiei
- luarea în considerare a rezultatelor automonitorizării, auto-evaluărilor
- adaptarea dozelor de medicamente, iniţierea auto-terapiei
- realizarea procedurilor tehnice şi de auto-îngrijire
- implementarea modificărilor stilului de viaţă
- prevenirea complicaţiilor evitabile
- depăşirea problemelor determinate de boală
- implicarea anturajului în gestionarea bolii, în schemele terapeutice şi
repercusiunile posibile

WHO-Europe report 1996. HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Competenţe de adaptare (life skills)

 Definiţie – competenţe personale şi interpersonale, cognitive şi fizice, care

permit persoanelor să gestioneze şi să dirijeze propria existenţă, să se
adapteze dar şi să modifice mediul înconjurător. (WHO 2003)

• Competenţe:
- auto-cunoaşterea, încrederea în sine
- gestionarea propriilor emoţii, controlul situaţiilor stresante
- dezvoltarea raţionamentului creativ şi a gândirii critice
- dezvoltarea competenţelor de comunicare şi de relaţii interpersonale
- luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor
- stabilirea scopurilor şi asumarea alegerilor făcute
- auto-examinarea, auto-evaluarea, auto-consolidarea

WHO-Europe report 1996. HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 HAS TPE. Quick
Reference Guide, 2007
 Cine beneficiază?

- Indiferent de: vârstă

tip de boală
• Persoana cu boală cronică
stadiul bolii
progresia ei

- în funcţie de dorinţa pacientului

• Anturajul pacientului - dacă pacientul doreşte implicarea
anturajului

WHO-Europe report 1996. HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţie terapeutică

• Posibile “bariere”

- dificultăţi de înţelegere, citire

- dificultăţi senzoriale
- dizabilităţi mentale
- alterări cognitive
- clasa socioeconomică
- background cultural şi educaţional
- locul de rezidenţă
- acces
- necesităţi
- trebuie “depăşite” - aşteptări
- trebuie luate în considerare - alegerea tehnicii
- metode aducaţionale

WHO-Europe report 1996. HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Deprinderi, aptitudini

 De a înţelege şi adera la obiectivele terapeutice

 De a dezvolta strategii pentru realizarea obiectivelor
 De a le aplica prin adoptarea unui comportament corespunzător
 De a fi antrenat în rezolvarea de probleme ce pot surveni în evoluţia bolii
 De a evita comportamentele nocive
 De a răspunde adaptativ stresului
 De a-şi optimiza stilul de viaţă (autocontrol asupra alimentaţiei, efortului
fizic)
 De a realiza şi menţine controlul asupra factorilor de risc
 De a menţine relaţii de colaborare cu echipa medicală

Roman G, 2004
 Obiective pe termen scurt

• Avertizarea persoanelor asupra patologiei şi riscurilor lor

• Inducerea motivaţiei

• Instruirea bazală (obiective şi program terapeutic)

• Iniţierea metodelor terapeutice

• Iniţierea alianţei terapeutice

Roman G, 2004
 Obiective pe termen lung

• Continuarea, adaptarea şi reactualizarea metodelor terapeutice şi a instruirii

• Menţinerea motivaţiei, a aderenţei (depăşirea momentelor de “epuizare

psihică”)

• Întărirea alianţei terapeutice

• Controlul permanent al tuturor factorilor de risc

Roman G, 2004
 Educaţia centrată pe pacient

• Evaluarea iniţială

• Identificarea nevoilor educaţionale specifice individului

• Adaptarea obiectivelor şi metodelor

• Orientarea educaţiei şi a modificărilor comportamentale

• Evaluarea rezultatelor obţinute

Roman G, 2004
 Evaluarea iniţială

• Necesară pentru:

• Identificarea cunoştinţelor anterioare

• A modului de reprezentare a bolii
• A comportamentului anterior
• A gradului de interes şi implicare
• A stadiului schimbării

Roman G, 2004
 Adaptarea obiectivelor şi metodelor

• În funcţie de:

• Posibilităţi
• Interes
• Grad de înţelegere
• Stadiu al schimbării

Roman G, 2004
 Self-management

• Capacitatea de auto-control a unei persoane depinde de:

- Cunoştinţe bazale de management al bolii sale

- Disponibilitatea unor metode obiective de monitorizare şi control ale bolii sale

- Acceptarea şi abilităţile de modificare şi adaptare a tratamentului

- Un anumit tip de personalitate, în care situarea internă a “locului de control”

este foarte importantă

Roman G, 2004
 Complianţa

• Pacientul urmează recomandările făcute de medic,

• Fără însă a se implica personal în stabilirea şi adaptarea obiectivelor şi

metodelor terapeutice

• “modelare” a pacientului de către forţele externe

• Practic – gradul în care pacientul îşi autoadministrează medicaţia sau

urmează întocmai instrucţiunile terapeutice

• Obiectiv educaţional minimal

Roman G, 2004
 Aderenţa

• Comportamentul pe care o persoană îl are faţă de tratamentul bolii

corespunde cu recomandările făcute de echipa medicală

• Persoana respectivă înţelege, acceptă şi urmează aceste recomandări

• Implică acceptarea de către pacient a recomandărilor

• Exprimă modul în care individul interpretează necesitatea personală a unei

medicaţii sau tip de tratament şi efectul pe care acestea le pot avea asupra
lui

• Implicare activă, voluntară în managementul propriei boli

• Împarte responsabilitatea cu echipa medicală

Roman G, 2004
 Factori determinanţi ai aderenţei

• Calitatea relaţiei terapeutice dintre echipa medicală şi pacient

• Comunicare optimă

• Personalitatea pacientului, dorinţa sa de auto-control

• Abordarea multidisciplinară şi coordonată

Roman G, 2004
 Factori ce pot influenţa diverse comportamente
de aderenţă

• Durata bolii, complexitatea tratamentului

• Factori intrapersonali (vârsta, respectul de sine, stresul, depresia)

• Factori interpersonali (relaţiile cu personalul medical, suportul familial, social)

• Mediul – necesitatea alegerii între modificarea priorităţilor şi ajustarea

comportamentului sau de a rezolva alte aspecte ale vieţii lor

Roman G, 2004
 Responsabilizarea pacientului - empowerment

• Investirea pacientului cu funcţia de “manager” a propriei boli

• Situaţia în care persoana este învăţată şi ajutată să:

- facă alegeri informate asupra obiectivelor şi metodelor terapeutice a bolii sale

- să selecteze obiectivele terapeutice şi priorităţile în controlul asupra bolii
- să-şi modifice stilul de viaţă corespunzător acestora
- să se auto-observe şi auto-controleze
- să rezolve în mod optim problemele cotidiene legate de managementul bolii

Roman G, 2004
 Alianţa (concordanţa) terapeutică

• Ambele părţi se angajează în alocarea de timp şi resurse pentru instruire,

educaţie, în respectarea managementului clinic
• Se concretizează în:

- oferirea/asimilarea de cunoştinţe teoretice şi practice despre boală şi plan

terapeutic
- inducerea/formarea şi ajustarea de noi atitudini
- motivarea şi menţinerea implicării persoanei cu boală cronică în tratament
- dezvoltarea deprinderilor ce permit persoanelor cu patologie cronică
autocontrolul asupra stilului de viaţă şi autoadministrarea medicaţiei
- obţinerea de beneficii prin angajament zilnic vizând respectarea planului
terapeutic şi colaborarea cu echipa medicală
Roman G, 2004
 Educaţia terapeutică: 4 etape

1. Diagnosticul educaţional

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

4. Evaluarea şi revizuirea programului

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

1. Diagnosticul educaţional

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

4. Evaluarea şi revizuirea programului

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

EDUCAŢIA TERAPEUTICĂ: 4 ETAPE

1. Diagnosticul educaţional

- identificarea necesităţilor pacientului, aşteptărilor

- evaluarea dorinţei de a beneficia de educaţie terapeutică
- evaluarea personalităţii pacientului, stilului de viaţă
- ţine cont de/integrează proiectele de viaţă ale pacientului
- evaluarea reacţiei pacientului în diverse situaţii
- determinarea resurselor lor personale, sociale, familiale

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

1. Diagnosticul educaţional

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

4. Evaluarea şi revizuirea programului

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

- identificarea, împreună cu pacienţii, a abilităţilor necesar a fi

achiziţionate în scopul atingerii obiectivelor
- negocierea abilităţilor – individualizarea programului
- explicarea clară a acestor abilităţi, pacientului şi membrilor echipei

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

1. Diagnosticul educaţional

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

4. Evaluarea şi revizuirea programului

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

- selectarea conţinutului şedinţelor de educaţie

- alegerea metodelor de educaţie
- tehnici educaţionale
- şedinţe individuale sau de grup, eventual ambele alternativ

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

1. Diagnosticul educaţional

2. Stabilirea programului educaţional şi a priorităţilor educaţionale

3. Planificarea şi efectuarea şedinţelor de educaţie

4. Evaluarea şi revizuirea programului

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: 4 etape

4. Evaluarea şi revizuirea programului

- evaluarea cunoştinţelor obţinute, a tehnicilor, metodelor învăţate

- evaluarea cunoştinţelor necesar a fi achiziţionate
- evaluarea capacităţii de a se adapta la diferite situaţii
- propunerea unui nou program de educaţie terapeutică

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Educaţia terapeutică: coordonarea
 Esenţială
 Ia în considerare toţi membrii echipei de educaţie
 Imediat ce pacientul aderă la un program de educaţie

Scopuri:
- stabilirea componentelor managementului pacientului pentru a răspunde nevoilor şi aşteptărilor
sale
- rezolvarea dificultăţilor şi a problemelor identificate, în funcţie de resursele pacientului
- facilitarea participării pacienţilor şi a anturajului său la programul de educaţie
- planificarea şi organizarea programului de educaţie în funcţie de priorităţile pacientului
- stabilirea împreună cu pacientul a rolului pe care şi l-ar dori în coordonarea programului
- împărtăşirea informaţiilor pentru a asigura coerenţa şi continuitatea
- permiterea membrilor echipei de a interveni prin contribuţii directe sau prin propunerea de
soluţii atunci când intervin bariere sau probleme
HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007
 Educaţia terapeutică: coordonarea

 Necesară continuităţii programelor de educaţie terapeutică

realizată pronind de la:

- abilităţile achiziţionate de către pacient, necesităţile sale, experienţa în managementul bolii

- evaluarea şedinţelor de educaţie
- dorinţa pacientului de a revizui/redefini obiectivele educaţionale, modalităţile educaţionale
- implementarea unui plan de acţiune în cazul episoadelor de exacerbare/progresie a bolii
- dezvoltarea personală, orice modificare în viaţa profesională, familială sau emoţională
- modificarea stării de sănătate/boală

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Criterii de calitate

• Centrat pe pacient – persoana interesată în centrul echipei

• Fondat pe dovezi ştiinţifice (ghiduri, consensuri ale experţilor)

• Feedback din partea pacienţilor şi a anturajului acestuia

• Componentă a tratamentului şi managementului bolii

• Integrat în viaţa cotidiană a pacientului (socială, psihosocială, factori de mediu)

• Proces continuu, ajustat la evoluţia bolii şi stilul de viaţă (management pe

termen lung)

• Realizat de către profesionişti, cunoscători ai metodelor de educaţie, membrii

unei echipe

HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007

 Criterii de calitate
 Bazat pe diagnosticul educaţional şi priorităţile identificate

 Dezvoltat împreună cu pacientul, cu implicarea anturajului când este posibil

 Ajustat la background-ul educaţional şi cultural al pacientului, în funcţie de

preferinţele şi de capacităţile sale de învăţare

 Activităţi şi conţinut bine definite, programate şi desfăşurate utilizând diverse

metode educaţionale

 Bazat pe principiile educaţiei adultului (copilului)

 Accesibil unei categorii largi de pacienţi

 Bazat pe ascultarea activă în cadrul unui program individualizat

 Echipă multi-profesională, interdisciplinară

 Include evaluarea individuală a conţinutului programului şi a implementării

sale
HAS TPE. Quick Reference Guide, 2007