Et 3

Curs 3
Desfăşurarea unui program de educaţie

terapeutică personalizat
Şef lucr. dr. Laura Mihalache
Definiţia şi conţinutul programelor de educaţie
terapeutică
• Programe de educaţie terapeutică – tipuri:
 educaţie terapeutică iniţială

 educaţie terapeutică regulată, de monitorizare
 educaţie terapeutică de aprofundare, de reluare
continuitate
supleţe
HAS. Structuration d´un programme d´éducation thérapeutique du patient dans le champ des maladies chroniques. 2007
Educaţia terapeutică iniţială
• Presupune implicarea membrilor echipei de educaţie dar şi al

pacientului şi anturajului său
• Survine după anunţarea diagnosticului
• Evaluarea individuală permite stabilirea obiectivelor educative
• Evaluarea finală va decide continuarea programului prin una din cele

două metode de urmărire
Educaţia terapeutică regulată, de monitorizare
• Obligatoriu survine după un program de educaţie terapeutică iniţială
• Reprezintă o formă de educaţie terapeutică continuă
• Consolidează competenţele achiziţionate în etapa iniţială şi le actualizează
• Permite pacientului să-şi adapteze competenţele la nevoile sale
• Permite încurajarea pacientului în a-şi utiliza competenţele obţinute, în a-

şi urma proiectele propuse
• Suplimentar – există posibilitatea de a achiziţiona noi competenţe, în

funcţie de evoluţia bolii, noi tratamente etc.
Educaţia terapeutică regulată, de monitorizare
• Investiţia în ceea ce priveşte timpul consacrat şi profesioniştii implicaţi

este mai puţin importantă decât în cazul educaţiei iniţiale
• Frecvenţa şi conţinutul şedinţelor de educaţie va depinde de:
• Elementele medicale necesar a fi urmărite

• Necesităţile pacientului
• Evaluarea competenţelor achiziţionate anterior
Educaţie terapeutică de aprofundare, de
reluare
• În funcţie de necesităţi, în orice moment al managementului
• În caz de: - dificultăţi de învăţare

- neatingerea scopurilor propuse
- modificarea stării de sănătate
- modificarea contextului sau a condiţiilor de viaţă
- pasajul de la vârsta copilăriei la adolescenţă
• Presupune mobilizarea mai multor profesionişti şi investirea de timp,

uneori la fel ca în situaţia educaţiei iniţiale
• Frecvent şedinţe individuale
Prezentarea şi propunerea unui program de
educaţie terapeutică
• În orice moment al evoluţiei bolii cronice
• Prezentarea scopului programului
• Prezentarea beneficiilor dar şi a constrângerilor (timp, disponibilitate)
• Prezentare orală ± documente scrise de informare
• Răspuns la eventuale întrebări
• Uneori – necesar timp de reflexie, luarea deciziei de angajare în

program
• Prezentarea persoanelor din echipă, implicate în educaţie
Exemple de competenţe asigurate de programele de
educaţie terapeutică în boli cronice
Competenţe Obiective specifice (exemple)
1. Cunoaşterea necesităţilor, Exprimarea necesităţilor, valorilor, cunoştinţelor, proiectelor,
fixarea scopului aşteptărilor, emoţiilor – diagnostic educativ
2. A înţelege, a explica Înţelegerea funcţionării organismului, a bolii, elemente de
fiziopatologie, consecinţe ale bolii, principiile tratamentului
3. Recunoaşterea, analizarea, Recunoaşterea semnelor de alertă, a simptomelor precoce,
măsurarea analiza unor situaţii cu risc, realizarea măsurătorilor (glicemie, TA
etc.)
4. Conduita, luarea deciziei Cunoaşterea şi aplicarea măsurilor necesare în situaţii de urgenţă
5. Rezolvarea unei probleme Ajustarea tratamentului, adaptarea dozelor, prevenirea crizelor, a
cotidiene, de prevenţie accidentelor. Asigurarea unui mediu favorabil sănătăţii.
6. Utilizarea tehnicii Abilităţi de a manipula diverse aparate, practicarea gesturilor mai
ales în situaţii de urgenţă.
7. Adaptarea, ajustarea Adaptarea în funcţie de context, reajustarea, integrarea noilor
tehnologii
8. Utilizarea resurselor medicale Prezentarea la consult – când, unde, la cine. Participarea la
asociaţii de pacienţi.
Desfăşurarea şedinţelor de educaţie
terapeutică
Loc şi context:
 Cadru medical – cabinet medical, clinică, centru medical, reţea de
sănătate
 La domiciliu – confort, securitate, confidenţialitate
 Penitenciar – frecvent şedinţe individuale
 În serviciile de urgenţă – eventual continuate ulterior
În funcţie de: - resursele locale pentru educaţie terapeutică

- dorinţele şi posibilităţile pacientului
Şedinţele individuale de educaţie terapeutică
• Un singur pacient, ± anturajul său
• Tema – adaptată la cerinţele pacientului
• Facilitează accesul pacienţilor cu handicapuri fizice, senzoriale sau

cognitive
• Permite adaptarea mai bună la realităţile şi ritmul pacientului
• Durata – în medie 30-45 minute
• Permite achiziţia unuia sau mai multor competenţe/abilităţi
Şedinţele de grup de educaţie terapeutică
• Prezenţa simultană a mai multor pacienţi
• Tema şi obiectivele – în funcţie de pacienţi
• Pacienţi care au în comun aceleaşi obiective terapeutice
• Avantaj – optimizarea disponibilităţii resurselor şi a profesioniştilor

care desfăşoară educaţie terapeutică
• Permit partajarea experienţelor şi transmiterea cunoştinţelor între

participanţi
• Anularea izolării şi creşterea receptivităţii pacienţilor la procesul de

educaţie
Şedinţele de grup de educaţie terapeutică
• Mărimea grupului – 6-8 în cazul copiilor, 8-10 în cazul adulţilor
• Numărul participanţilor – în funcţie de tipul de activitate educativă,

complexitatea competenţelor necesar a fi achiziţionate, participarea
anturajului
• Durata şedinţelor – adaptată la temă, participanţi şi tehnica educativă

utilizată
• Durata propusă – 45 minute la adult; la copil – şedinţe scurte,

intercalate cu pauze
• Se pot desfăşura mai multe şedinţe colective, în aceeaşi zi, de 45 de

minute, intercalate cu pauze, până la maxim 3 ore
Şedinţele alternative de educaţie terapeutică
• Fie prevăzute de la începutul programului, fiind planificate în cadrul

unui program individualizat
• Fie planificate pe parcursul desfăşurării unui program de educaţie

terapeutică, în funcţie de necesităţile exprimate de către pacienţi sau
la propunerea altor membri ai echipei de educaţie
Şedinţe de educaţie terapeutică - 3 timpi
• 1. pregătirea şedinţei
• 2. perioada de desfăşurare propiu-zisă
• 3. analiza şedinţei de educaţie
• 1. pregătirea şedinţei
- Anterior şedinţei propiu-zise
- Cunoaşterea fiecărui participant şi a diagnosticului său educativ
- Amenajarea spaţiului, pregătirea materialului pedagogic
- Pregătirea specifică a tehnicii educative utilizate
• 2. perioada de desfăşurare propiu-zisă
- Prezentarea obiectivelor şi a modalităţilor practice de derulare a şedinţei
- Tehnici de pedagogie/andragogie centrate pe pacient
- Evaluarea capacităţii pacienţilor de a utiliza în viaţa zilnică tehnicile

achiziţionate
- Schimbul de experienţe între participanţi, sesiune de întrebări răspunsuri
- Sinteza şedinţei – de către participanţi
• 3. analiza şedinţei de educaţie
- Necesară pregătirii altor şedinţe de educaţie
- Autoevaluarea şedinţei de educaţie
- Transmiterea scrisă a informaţiilor, cu precizarea temelor abordate şi a

competenţelor achiziţionate
Şedinţe de educaţie terapeutică
Avantaje Dezavantaje
- prezentarea referatelor - participanţi pasivi
- strategii expozitive - discuţii cu 1 participant
- sala de clasa - adulţii ca “elevi”
Paloş R, Sava S, Ungureanu D. 2007

- susţinerea referatelor - necesită mai mult loc
- perspectivă bună asupra - dacă se distribuie scaune şi în
participanţilor interior – nu se mai văd
- aşezare cunoscută - distanţe mari între participanţi

- nu necesită multă - nu toţi participanţii se pot
planificare vedea
- aşezare simplă, împreună
cu participanţii
- coordonatorul nu ocupă un
loc exclusiv

Avantaje
- se potriveşte activităţilor în Dezavantaje
perechi
- necesită mult loc
- participanţii se pot vedea
- număr mic de participanţi
- schimb între munca în plen
şi activitatea pe grupe fără
reaşezare
- grupele se menţin şi în plen

- potrivită activităţilor pe - spaţiu insuficient frecvent

grupe - distanţa relativ mare între
- stimulează activitatea în participanţi
interiorul grupului

- dispar mesele ce - unii participanţi nu sunt

funcţionează ca nişte bariere obişnuiţi cu această aşezare
liberă
- au loc mulţi participanţi
- băncile protectoare lipsesc
- crearea unei atmosfere de
dialog - unii adulţi nu se simt bine în
această aranjare

Dezavantaje
Avantaje
- nu toţi participanţii se pot
- se crează spaţiu pentru
vedea
mulţi participanţi
- cercul exterior – senzaţia de
- aranjare lejeră, propice
excludere
unei atmosfere de dialog

Alte modalităţi de educaţie terapeutică
• Tehnologia informatică şi a telecomunicaţiilor

– Sisteme multimedia interactive
– CD-ROM, USB, enciclopedii multimedia, videoconferinţe, forumuri
– Încă limitate în domeniul medical
– Efecte insuficient evaluate
• Telefonic
– Activitate planificată în cadrul unui program de educaţie
– Necesar cunoaşterea anterioară pacient-educator
– Necesar documentarea scrisă a acestei şedinţe în dosarul pacientului
– Frecvent analiza unor măsurători, ajustarea lor
Instrumente pedagogice
• Contribuie la realizarea activităţii educative
• Permit armonizarea conţinutului educativ, a mesajelor
• Nu înlocuiesc interacţiunea dintre pacient-educator
• Exemple:
– Suport informaţional – afiş, broşură, foaie de sinteză etc.
– Suport animat – benzi audio sau video, reprezentarea obiectelor din viaţa
curentă, jocuri, materiale de îngrijire, prezentări, flipchart etc.

Et 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Et 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 3

Desfăşurarea unui program de educaţie

• Programe de educaţie terapeutică – tipuri:

 educaţie terapeutică iniţială

• Presupune implicarea membrilor echipei de educaţie dar şi al

• Survine după anunţarea diagnosticului

• Evaluarea individuală permite stabilirea obiectivelor educative

• Evaluarea finală va decide continuarea programului prin una din cele

• Obligatoriu survine după un program de educaţie terapeutică iniţială

• Reprezintă o formă de educaţie terapeutică continuă

• Consolidează competenţele achiziţionate în etapa iniţială şi le actualizează

• Permite pacientului să-şi adapteze competenţele la nevoile sale

• Permite încurajarea pacientului în a-şi utiliza competenţele obţinute, în a-

• Suplimentar – există posibilitatea de a achiziţiona noi competenţe, în

• Investiţia în ceea ce priveşte timpul consacrat şi profesioniştii implicaţi

• Frecvenţa şi conţinutul şedinţelor de educaţie va depinde de:

• Elementele medicale necesar a fi urmărite

• În caz de: - dificultăţi de învăţare

• Presupune mobilizarea mai multor profesionişti şi investirea de timp,

• Frecvent şedinţe individuale

• Prezentarea scopului programului

• Prezentarea beneficiilor dar şi a constrângerilor (timp, disponibilitate)

• Prezentare orală ± documente scrise de informare

• Răspuns la eventuale întrebări

• Uneori – necesar timp de reflexie, luarea deciziei de angajare în

• Prezentarea persoanelor din echipă, implicate în educaţie

 La domiciliu – confort, securitate, confidenţialitate

 Penitenciar – frecvent şedinţe individuale

 În serviciile de urgenţă – eventual continuate ulterior

În funcţie de: - resursele locale pentru educaţie terapeutică

• Un singur pacient, ± anturajul său

• Tema – adaptată la cerinţele pacientului

• Facilitează accesul pacienţilor cu handicapuri fizice, senzoriale sau

• Permite adaptarea mai bună la realităţile şi ritmul pacientului

• Durata – în medie 30-45 minute

• Permite achiziţia unuia sau mai multor competenţe/abilităţi

• Prezenţa simultană a mai multor pacienţi

• Tema şi obiectivele – în funcţie de pacienţi

• Pacienţi care au în comun aceleaşi obiective terapeutice

• Avantaj – optimizarea disponibilităţii resurselor şi a profesioniştilor

• Permit partajarea experienţelor şi transmiterea cunoştinţelor între

• Anularea izolării şi creşterea receptivităţii pacienţilor la procesul de

• Mărimea grupului – 6-8 în cazul copiilor, 8-10 în cazul adulţilor

• Numărul participanţilor – în funcţie de tipul de activitate educativă,

• Durata şedinţelor – adaptată la temă, participanţi şi tehnica educativă

• Durata propusă – 45 minute la adult; la copil – şedinţe scurte,

• Se pot desfăşura mai multe şedinţe colective, în aceeaşi zi, de 45 de

• Fie prevăzute de la începutul programului, fiind planificate în cadrul

• Fie planificate pe parcursul desfăşurării unui program de educaţie

• 2. perioada de desfăşurare propiu-zisă

• 3. analiza şedinţei de educaţie

- Anterior şedinţei propiu-zise

- Cunoaşterea fiecărui participant şi a diagnosticului său educativ

- Amenajarea spaţiului, pregătirea materialului pedagogic

- Pregătirea specifică a tehnicii educative utilizate

• 2. perioada de desfăşurare propiu-zisă

- Prezentarea obiectivelor şi a modalităţilor practice de derulare a şedinţei

- Tehnici de pedagogie/andragogie centrate pe pacient

- Evaluarea capacităţii pacienţilor de a utiliza în viaţa zilnică tehnicile

- Sinteza şedinţei – de către participanţi

• 3. analiza şedinţei de educaţie

- Necesară pregătirii altor şedinţe de educaţie

- Autoevaluarea şedinţei de educaţie