1.

PARTICULARITĂŢILE
CONSULTAŢIEI, DIAGNOSTICULUI
ŞI TRATAMENTULUI ÎN MF

2.COMUNICAREA ŞI RELAŢIA
MEDIC-PACIENT

şef lucrări dr. CARMEN-ADRIANA DOGARU

„Oamenii se urăsc pentru că se tem, se
tem pentru că nu se cunosc şi nu se
cunosc pentru că nu comunică.”
Martin Luther King
 PARTICULARITĂŢILE CONSULTAŢIEI,
DG. ŞI TRAT. ÎN MF
Particularităţi ale consultaţiei în MF:
Caracteristici: MF Alte specialităţi

Locul de desfăşurare -cabinetul medical; -cabinete de specialitate,

-domiciliul pacientului; -policlinici,
-locul de muncă; -CDT,
-oriunde este solicitat -spitale
Structura pacienţilor -pacienţi indiferent de patologie, vârstă , -pacienţi preselectaţi prin natura
sex, statut social, religie, rasă etc specialităţii

Timpul disponibil - nr. mare de pacienţi, -nr. mic de pacienţi - timp suficient,
- timp relativ scurt – 20 max 40 pacientul este internat
pacienti /zi la cabinet 5 ore + asistenţa
la domiciliu 2 ore

Scopul consultaţiei - frecvent stabilirea dg. nu este singurul -precizarea diagnosticului şi formularea
scop al consultatiei , schemei terapeutice
- sfat , problemă socială, psihologică,
integrare, soţ, copii, părinţi, alte
probleme....
- concluzie clinică – decizie –rămâne
sau este trimis la un specialist?
“A diagnostica precoce înseamnă a
trata pe jumătate”.
Mudrow
 PARTICULARITĂŢILE CONSULTAŢIEI,
DG. ŞI TRAT. ÎN MF
Particularităţi ale dg. în MF:
Caracteristici:
Asistenţa de prim contact
Asistenţa pe durata vieţii
(longitudinală)
Posibilităţi limitate de investigare
(competenţă de baza)
Asistenţa medicală a individului
Asistenta medicală a familiei
Asistenţa medicală a comunităţii
Elaborarea unor ghiduri –
protocoale de diagnostic;
tratament; supraveghere
MF
- indiferent de vârstă, sex, patologie
- depistarea FR, concluzie clinică – corectă, precoce - decizie
- supravegherea activă a bolilor cronice
- revizuirea diagnosticului - stadializarea bolii
- depistarea complicaţiilor, bolilor asociate, boli coexistente
- confirmarea concluziei clinice ;
- colaborarea cu alţi specialişti, eventual organizaţii locale, regionale, naţionale
 Bolnav - abordarea bio-psiho-socială
- sinteza dg.
- respectarea unor criterii de ierarhizare şi abordare a pacientului .
- epidemiologia familiei
• Sănătos – stabilirea dg. de sănătate – criterii pozitive, negative, statistice
-FR ereditari, -obiceiuri alimentare,
-CMV, -nivel educaţional,
-preocupări, -relaţiile dintre membri familiei
-inclusiv probleme sociale
PARTICULARITĂŢILE CONSULTAŢIEI,
DG. ŞI TRAT. ÎN MF
După ce a terminat consultaţia şi a stabilit diagnosticul, medicul de
familie poate lua mai multe decizii:
- să prescrie un regim igieno-dietetic ;
- să prescrie un tratament medicamentos ;
- să solicite investigaţii paraclinice;
- să solicite o consultaţie de altă specialitate;
- să interneze bolnavul în spital, etc.
 PARTICULARITĂŢILE CONSULTAŢIEI,
DG. ŞI TRAT. ÎN MF
Particularităţi ale trat. în MF:
Caracteristici:
Posibilităţile materiale ale
individului şi familiei limitate
Dificultăţi de deplasare a
medicului la domiciliu şi/sau a
pacientului la cabinet
Deprinderi individuale şi
familiale nesanogene
Adaptarea trat. la cond. socio-
ec. ale individului şi ale familiei
urmărind implicarea bolii asupra
familiei şi a familiei asupra bolii
Cointeresarea bolnavului
respectandu-i drepturile
Cointeresarea şi susţinerea fam.
Consilierea pacientului
MF
Recomandări în raport cu :
• - posibilităţile financiare ale familiei ;
• - natura şi evoluţia bolii
- determinate de topografia zonei
- determinate de bolnav – vârsta înaintată, b.psihice, nu cooperează, alcoolici,
bv. singuri, fără posibilităţi de ingrijire la domiciliu
- informarea exactă a pacientului
- convingerea pacientului asupra necesităţii respectării tratamentului (complianţa
şi aderenţa)
- identificarea şi controlul unor factori de risc familiali
- respectării recomandarilor terapeutice
- necesitatea internării
- are nevoie de CM sau de schimbarea locului de muncă
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Obiective:
-să conştientizaţi importanţa unei comunicări eficiente cu
pacientul;
-să înţelegeţi procesul de comunicare şi elementele acestui
proces;
-să fie un punct de plecare ca să vă dezvoltaţi abilităţi de
comunicare eficientă;
-să vă ajute să identificaţi şi să depăşiţi barierele în
comunicare;
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Câteva din întrebările la care trainingul

răspunde:
1.Cum pot să comunic mai bine?
2.Cum pot fi mai convingător?
3.Cum îmi pot influenţa pacientul să ia cele
mai bune decizii?
4.Cum îmi pot da seama la ce se gândeşte cel pe
care îl am în faţă?
5.Cum pot învinge într-o conversaţie?
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Definiţie:

Comunicarea este o relaţie între indivizi ce

implică o transmitere intenţională sau nu, cu

influenţe asupra receptorului şi cu efect

retroactiv.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Procesul de comunicare:

emiţător mesaj receptor

Feed back
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Este un proces cu dublu sens:

-de la tine spre altul

-de la tine spre tine.

Comunicăm chiar şi atunci când nu vorbim!

COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Comunicare umană:

a) - intrapersonală

b) - interpersonală

c) - de grup

d) - publică

e) - de masă
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Legile comunicării:

-este inevitabilă (este imposibil să nu comunici!)

-se desfăşoară la 2 niveluri: informaţional şi relaţional (relaţionalul

oferă indicii de interpretare al informaţionalului)

-este ireversibilă

-este irepetabilă

-presupune procese de ajustare şi acomodare

-poate fi intenţională şi neinteţională

COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Scopul: omul comunică pentru:

-a informa
-a convinge
-a impresiona
-a provoca o reacţie, o acţiune
-a se face înţeles
-a exprima puncte de vedere
-a obţine o schimbare de comportament sau de atitudine
-a fi acceptat
-a se defula
-a construi o relaţie cu celălalt
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Scopul comunicării în MF:

-pentru culegerea informaţiilor necesare diagnosticului

-pentru atragerea pacientului în procesul de tratamentul

-pentru susţinerea pacientului

-depăşirea dificultăţilor de comunicare cu pacientul

COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Transmiterea mesajului se face prin

comunicarea:
• verbală (orală şi în scris) - lingvistică = vocabularul folosit -

7%

• paraverbală - paralingvistică = tonul vocii, accentuarea unui

cuvânt, a unui grup de cuvinte, tăcerile - 38%

• nonverbală - nonlingvistică = mimica, gestica, poziţia capului,

privirea, îmbrăcămintea şi accesoriile, distanţa şi spaţiile – 55%

COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Reguli pentru transmiterea corectă a mesajului:

1.pentru emiţător:
-să ştie clar ce vrea să comunice
-să aplice regulile de exprimare corectă pentru a se face
înţeles
2.pentru receptor:
-să fie atent la ce i se comunică
3.receptorul şi emiţătorul trebuie să înţeleagă aceleaşi lucruri
prin cuvintele folosite.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Comunicarea

medic - pacient în

medicina de familie:
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

„Medicina este un echilibru delicat între

artă, ştiinţă şi comunicare”

Carole Guzman – Preşedintele Asociaţiei

Medicale Canadiene
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Evaluarea rezultatelor Senzaţie

Formularea planului de Conştientizare

îngrijiri

Negocierea şi reconcilierea Formarea modelului

diferenţelor între modele explicativ
PACIENT
Transmiterea MEDIC-PACIENT Cererea
modelului explicativ pacientului
către pacient
MEDIC

Conştientizarea
cererii

Formarea modelului
explicativ al medicului Aflarea modelului
explicativ al pacientului

Obţinerea datelor clinice

Ceea ce se întâmplă în timpul anamnezei între pacient şi medic

COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

În mod particular, medicul trebuie să se asigure

(referitor la pacient):
- dacă a înţeles mesajul;
- cum îl recepţionează;
- la ce se aşteaptă;
- cât reprezintă din tot demersul;
- care este feedback-ul;
astfel încât pasul următor este să declanşeze o
ascultare activă.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Ascultarea activă - presupune încurajarea partenerului de

discuţii printr-o serie de gesturi şi comportamente ce vizează:
- clarificarea nelămuririlor;
- demonstrarea înţelegerii mesajului transmis;
- interesul pentru discuţii;
astfel incât ca şi receptorul (in cazul nostru pacientul) să
poată exprima o opinie vizând perceperea stării de fapt
cât şi posibilitatea de a schimba ceva la / în situaţia creată
pe parcursul comunicării cu emiţătorul (medicul).
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

„Am fost auziţi, dar nu şi

ascultaţi”
Nicolae Titulescu
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Relaţia medic-pacient - considerată mijocul prin

intermediul căreia sunt furnizate îngrijirile medicale în
MF.
O bună relaţie medic-pacient este esenţială pentru
calitatea îngrijirilor medicale.
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
1. Modelul paternalist (pacientul avea încredere
desăvârşită în medicul său curant pe care îl considera
atotcunoscător şi infailibil şi îi urma cu religiozitate
indicaţiile),
2. Relaţii de tip parterneriat (în care medicul şi
pacientul se constituie în membrii de bază ai unei
echipe formate în vederea luptei cu boala). În cadrul
acestei echipe, medicul – cu cunoştiinţele – propune
conduite terapeutice variate, pacientul fiind factorul
decisiv în alegerea conduitei terapeutice pe care o
consideră oportună propriului sistem de valori
(consimţământul informat – baza legală).
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Desacralizarea relaţiei medic-pacient, reducerea
acesteia la o colaborare între parteneri egali (în care
factorul decizional este de fapt pacientul) reduce forţa
autorităţii recomandărilor medicale, generând
reducerea complianţei, reducerea eficienţei terapeutice
şi amplificarea patologiei iatrogene (inclusiv prin
omisiune). Acest fenomen, aparent imputabil
pacientului care-şi ia excesive libertaţi faţă de planul
terapeutic îşi are de fapt originile în carenţele de
informare şi instrucţie ale pacientului, adică în
neglijarea de către medic a educaţiei terapeutice a
pacientului.
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Neglijarea educaţiei terapeutice a pacienţilor poate fi explicată prin lipsa
de timp, prin lipsa conştientizării importanţei acestei educaţii, prin lipsa
pregătirii în domeniu a medicilor, prin lipsa unor structuri formative şi a unor
mecanisme de control al desfăşurării acestora.
În bolile acute, obţinerea consimţământului informat, deşi protejează
medicul de malpraxis, este percepută de multe ori ca o obligaţie birocratică,
formală.
În cazul bolilor cronice, constrângerile planului terapeutic afectează modul
de viaţă al pacientului adesea mai mult decât simptomatologia bolii ceea ce, în
absenţa unei educaţii terapeutice motivante, convingătoare şi permanente,
determină abateri substanţiale de la exigenţele planului terapeutic.
În cazul particular al pacienţilor asimptomatici, eforturile de instruire trebuie să
fie cu atât mai ample cu cât vizează modificări comportamentale radicale
imediate în numele unui obiectiv strategic îndepărtat (de exemplu în
cazul diagnosticării unui diabet zaharat asimptomatic).
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Educaţia terapeutică a pacientului este un proces continuu, integrat în
asistenţa medicală şi centrat pe pacient. Ea cuprinde activităţi organizate
de sensibilizare, informare, instrucţie şi acompaniament psiho-social
privitor la maladie, la tratamentul prescris, la îngrijiri, la comportamentul
faţă de starea de sanatate şi boală al pacientului.
Educaţia terapeutică a pacientului vizează să ajute pacientul şi anturajul:
•să înţeleagă mai bine boala şi strategia terapeutică;
•să crească cooperarea cu toţi factorii implicaţi în asistenţa medicală;
•să traiască într-un mod cât mai sănătos posibil;
•să-şi menţină/amelioreze calitatea vieţii.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Condiţiile unei educaţii eficiente:
a.individualizată, adaptată particularităţilor fiecarui pacient în funcţie
de particularităţile bolii (stadiu, complicaţii, impact asupra funcţionalităţii
organelor, comorbidităţi); percepţia personală a simptomelor;
reprezentarea personală a bolii; contextul psiho-social; proiecte de viaţă
în condiţiile existentei bolii.
b.permanentă, procesul fiind în permanentă evoluţie, adaptată dinamic
la etapele evoluţiei bolii şi la noile posibilităţi terapeutice, susceptibil de a
fi modificat/ameliorat în permanenţă;
c.motivantă, în funcţie de scala de valori proprii a pacientului.
d.complexă, multidirecţionată, vizând toate aspectele vieţii şi
comportamentului pacientului şi utilizarea întregului arsenal terapeutic.
e.controlată, prin evaluări periodice ale rezultatelor instrucţiei.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Bariere în comunicare:
1. Diferenţele de percepţie (paradigmele)
2. Dificultăţile de exprimare, cunoştiinţele reduse
3. Emoţiile, neîncrederea în sine
4. Personalitatea
5. Stereotipiile
6. Dezinteresul
7. Concluziile pripite
8. Constrângerile de timp
9. Informaţiile irelevante sau în exces
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

Odată conştientizate aceste bariere de comunicare,

trebuie să ne punem întrebarea cum putem să le
depăşim?
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

De ce anume este nevoie pentru a fi un bun

comunicator:

-adaptabilitate
-dominanţa
-flexibilitate
-sociabilitate
-stil
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Paşii către o comunicare mai bună cu pacienţii sunt:

1. Rafinaţi-vă abilităţile de comunicare de bază deja avute:

a. nu omiteţi amabilităţile
b. nu arătaţi pacientului că sunteţi grăbit
c. menţineţi conversaţia pe linia dorită
d. comunicaţi cu dublu sens
e. ascultaţi fără a întrerupe
f. comunicaţi cu privirea
g. organizaţi-vă discuţiile cu pacientul (tehnica BATHE)
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Paşii către o comunicare mai bună cu pacienţii sunt:

2. Faceţi ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta

stilului modern, participativ, de comunicare
a. faceţi un efort suplimentar pentru a câştiga încrederea
b. fiţi atenţi la dinamica schimbărilor
c. creşteţi implicarea pacienţilor
d. creaţi aşteptări cât mai realiste pacienţilor
e. furnizaţi mai multe informaţii în cât mai puţin timp
 COMUNICAREA MEDIC-PACIENT
Paşii către o comunicare mai bună cu pacienţii sunt:

3. Luaţi măsuri pentru a va perfecţiona, în scopul depăşirii aşteptărilor

pacienţilor dvs.
a. îmbunătăţiţi sistemele informaţionale şi de organizare din cabinet
b. educaţi personalul
c. faceţi ceva neaşteptat pentru pacienţi
d. urmăriţi periodic pacienţii.
COMUNICAREA MEDIC-PACIENT

VĂ MULŢUMESC!