Analiza tipului de transmitere al caracterelor normale şi patologice

Fiecare individ transmite descendenților sǎi jumatate din numǎrul sǎu de

cromozomi, deci fiecare copil are ½ din gene de la un pǎrinte şi ½ din gene de la
celǎlat pǎrinte.

Dicționar de termeni

GENOM = totalitatea genelor cuprinse ȋntr-un set haploid de cromozomi ,

pentru organismele cu reproducerea sexuatǎ(Winkler,1920). La om setul haploid
este reprezentat de gameţi, deci genomul este totalitatea genelor din gameţi. In
genetica moleculara se discutǎ despre existența a doua tipuri de genom: haploid
și diploid.

GENOTIP =constituția geneticǎ a unei celule sau individ/ totalitatea genelor din
celula diploidǎ somaticǎ/ totalitatea genelor primite de un individ de la cei doi
genitori prin actul fecundației/ suma a doua genoame;

FENOTIP = ansamblul de caractere anatomo-structurale, moleculare și funcționale

observabile la nivelul macroorganismului. Se formeazǎ prin interacțiunea
genotipului cu factorii de mediu;

GENA = unitatea de funcție, recombinare și mutație a aparatului genetic celular;

LOCUS = poziția ocupatǎ de o genǎ pe un cromozom;

ALELE = una sau mai multe forme alternative pe care le poate lua o genǎ. Pentru o
pereche de cromozomi omologi – cuplu alelic sau gene alelomorfe. Pentru mai
multe alele – polialelism sau alelism multiplu(s-au format prin mutație sau
crossing-over inegal ȋntre alelele inițiale);

HOMOZIGOT = persoana care, pentru un caracter dat, are cele douǎ alele identice
ȋntre ele( AA, aa);

HETEROZIGOT = persoana care, pentru un caracter dat, are cele douǎ alele
diferite ȋntre ele, iar expresia fenotipicǎ este diferitǎ pentru fiecare alelǎ; Orice
individ poate fi homozigot pentru un numǎr de alele și heterozigot pentru altele.
 Tipuri de transmitere a caracterelor

Ereditatea nuclearǎ – transmiterea caracterelor prin intermediul cromozomilor

• Transmiterea caracterelor monofactoriale/monogenice(caractere

controlate de o singurǎ genǎ)
• Transmiterea caracterelor multifactoriale/poligenice

Ereditatea citoplasmaticǎ/Matroclinǎ – transmiterea caracterelor

prin intermediul ADN-ului citoplasmatic

Relaţii ȋntre gene

Relaţii ȋntre genele alelice

Dominanțǎ – recesivitate

Alela “A” este dominantǎ = se exprimǎ ȋn fenotip chiar și ȋn doza unicǎ(stare

heterozigotǎ “ Aa”);

Alela “a” este recesivǎ = se exprimǎ ȋn fenotip numai cȃnd este ȋn doza
dublǎ(stare homozigotǎ “aa”). Apare mai ales prin mutația genei dominante şi mai
ales la populațiile consangvine. Nu existǎ corespondențǎ strictǎ ȋntre genotip şi
fenotip.

Codominața = douǎ alele diferite pentru acelaşi caracter, ambele dominante, ȋşi
exercitǎ fiecare, ȋn mod egal, funcţia geneticǎ(ex: sistemul de antigene eritrocitare
MN). Corespondenţa este strictǎ intre genotip si fenotip, cu excepţia fenomenului
de epistazie.

Alele letale = gene alele care ȋn stare homozigotǎ eliminǎ indivizii din populaţie
ȋnainte de vȃrsta reproducerii(ex: gena hemofiliei).

Alele semiletale = alele mutante capabile sǎ determine moartea homozigoților

recesivi mutant cu probabilitatea de pȃnǎ la 50% din cazuri, ȋnainte de perioada
reproducției(ex: sistemul genetic al compatibilitǎții și incompatibilitǎții ȋn sistemul
Rh).
Polialelism/alelism multiplu – acelaşi locus genic este ocupat de 3 sau mai multe
alele diferite pentru același caracter. Acest fenomen este posibil datoritǎ unor
mutaţii seriate ale genei sau datoritǎ unui crossing-over incomplet ȋntre douǎ
alele heterozigote.(ex: sistemul grupelor sangvine eritrocitare ABO cu alelele IA,
IB și i).

LEGILE LUI MENDEL

Ȋn 1866 Mendel a folosit legea ȋncrucişǎrilor și hibridarea la organisme simple

care se deosebeau printr-un caracter, sau printr-un numǎr mic de caractere
bine delimitate. A selectat linii pure parentale constituite din populații
homozigote pentru caracterele considerate.

A studiat rezultatul ȋncrucișǎrilor la organisme diferind printr-un singur

caracter - monohibridare, prin douǎ caractere – dihibridare sau prin mai multe
caractere-polihibridare.

A presupus cǎ fiecare caracter este determinat de o pereche de factori

ereditari, care se separǎ ȋn momentul formǎrii gameţilor, distribuindu-se
ȋntȃmplǎtor.

Prima lege a lui Mendel/Legea segregǎrii/Monohibridarea

Aceasta descrie separarea genelor ȋn gameți(meioza) și reunirea lor sub formǎ

de perechi ȋn zigot(fecundaţia), pentru a da naștere unor hibrizi ȋn F1.

Definiţie

Ȋncrucişȃnd doi indivizi puri din punct de vedere genetic şi care diferǎ ȋntre ei
printr-un singur caracter, ȋn generația filialǎ F1 toți descendenţii vor fi hibrizi și
uniformi, iar fenotipul este condiţionat de gena dominantǎ.

Pentru a ȋnţelege enunţul, se foloseşte exemplul clasic al sistemului genetic

normal al abilitǎțiii de a simți sau nu gustul amar al feniltiocarbamidei(PTC).
Considerȃnd gena dominantǎ “G” şi pe cea recesivǎ “g”, şi ȋncrucişarea ȋn
prima generaţie a doi indivizi puri, unul pentru caracterul dominant(GG-
gustǎtor) și celǎlalt pentru caracterul recesiv(gg-negustǎtor), vor rezulta
urmǎtorii descendenți, conform tabelului de recombinare a gameților:
 Gameți g g
G Gg Gg
G Gg Gg
Deci ȋn prima generație(F1) toți descendenții vor fi hibrizi și uniformi, avȃnd
caracterul de gustǎtor dominant al unuia dintre pǎrinţi.

Un alt sistem genetic uman care se supune regulilor de transmitere ereditarǎ

mendelianǎ este sistemul de antigene eritrocitare MN, codificate prin douǎ gene
codominante LM și LN. Conform principiului uniformitǎţii gameţilor din prima
generaţie, recombinarea gameţilor parentali duce la apariţia unei generaţii F1
hibridǎ(MN), dupǎ cum rezultǎ și din tabelul de recombinare:

gameţi N N
M MN MN
M MN MN
Ȋn urma ȋncrucișǎrii dintre doi parentali, ȋn generaţia F1 toţi indivizii vor fi hibrizi,
datoritǎ existenţei unei singure copii a genei ȋn gameţi, aspect pe care l-a postulat
și Mendel(legea puritǎţii gameţilor și a uniformitǎţii hibrizilor din F1). Aceasta este
consideratǎ de mulți autori prima lege a lui Mendel, iar din aceasta a derivat a
doua lege, numitǎ legea segregǎrii caracterelor ȋn generația F2.

Ȋn continuare, vom studia modul ȋn care se transmit caracterele parentale ȋn

generația F2, ȋn funcţie de relația dintre genele alele.

Pentru caracterul gustator-negustator, conform tabelului de recombinare al

gameților, ȋn generația F2 raportul de segregare al fenotipurilor este de 3:1.
gameti G g
G GG Gg
g Gg gg
Pentru sistemul de antigene MN, raportul de segregare al fenotipurilor este de
1:2:1, dupa cum reiese si din tabelul de recombinare al genotipurilor hibride din
F1:
Gameți M N
M MM MN
N MN NN
Din analiza celor douǎ modele de recombinare se observǎ cǎ raportul de
segregare al fenotipurilor este diferit ȋn funcție de relația dintre alele: 3:1 ȋn cazul
relației de dominanțǎ- recesivitate și 1:2:1 ȋn relația de codominanțǎ. Aceasta
constituie legea segregǎrii caracterelor la hibrizii F1 denumitǎ și legea
fundamentalǎ a geneticii mendeliene, cu definiția: ȋncrucişȃnd doi hibrizi din
generația F1, ȋn generația F2 apar ȋn procente constante genotipurile parentalilor
şi genotipuri recombinate, ȋn funcție de relația dintre alele.

Legea a II-a/Legea segregǎrii independente a caracterelor/Legea asortǎrii

independente a caracterelor/Dihibridarea

Ȋncrucişȃnd doi indivizi dpdv genetic şi care diferǎ ȋntre ei prin douǎ caractere,
ȋn generaţia filialǎ F2 apar toate variantele de genotipuri(deci genele nu se
transmit linkat) ȋntr-un raport constant al fenotipurilor. Aceasta demonstreazǎ
cǎ genele care controleazǎ aceste caractere sunt neȋnlǎnțuite, localizate pe
cromozomi diferiți.

Considerǎm un cuplu de indivizi dublu homozigoți unul pentru caracterele

dominante(BBSeSe) şi celǎlalt pentru caracterele recesive(00sese). Caracterele
studiate sunt grupa de sȃnge ȋn sistemul ABO, controlat de genele 0(recesivǎ)
şi B(dominantǎ) şi caracterul secretor-nesecretor salivar, controlat de gene
dominant-recesive(Se-se).
gameţi BSe BSe
0se B0Sese B0Sese
0se B0Sese B0Sese
Toti indivizii din generatia F1 sunt hibrizi si uniformi.

Ȋn urma ȋncrucişǎrii a doi indivizi dublu heterozigoți din F1 vor rezulta ȋn F2 16

genotipuri cu patru posibilitǎți de exprimare fenotipicǎ, aşa cum rezultǎ şi din
tabelul urmǎtor: B şi Se = 9/16

B şi se = 3/16
0 si Se = 3/16

0 i se = 1/16

Gameţi BSe Bse 0Se 0se

BSe BBSeSe BBSese B0Sese B0Sese
Bse BBSese BBsese B0Sese B0sese
0Se B0SeSe B0Sese 00SeSe 00Sese
0se B0Sese B0sese 00Sese 00sese
Din datele tabelului reiese cǎ genele care determinǎ un caracter segregǎ
independent iar genele care formeazǎ perechi se asorteazǎ independent una
de alta. Raportul de segregare fenotipicǎ in cazul dihibridǎrii este de 9:3:3:1.

TRANSMITEREA CARACTERELOR UMANE NORMALE

Transmiterea sistemului de grup sangvin ABO

La om sunt cunoscute seriile alelice pentru grupele sangvine eritrocitare A, B și

0 situate pe brațul lung al cromozomului 9. Acest sistem a fost descris de
Landsteiner in 1900.

Sistemul genetic este controlat de 3 gene alelice: doua codominante “Iᴬ “și “Iᴮ”
și una recesivǎ ”i”.

Ȋn edificarea grupelor de sȃnge intervine și locusul H, nealelic cu locusul I, cu

douȃ variante alelice “H” și “h”, aflate ȋn relaţie de dominanţǎ-recesivitate.
Gena H(19q13) codificǎ sinteza unei enzime(fucoziltransferaza ), care adaugǎ
resturi de fucozǎ asupra unei substanţe precursoare de naturǎ glicoproteicǎ
formȃnd substanţa H, care se combinǎ cu N-acetil galactozamina codificatǎ de
gena Iᴬ și formeazǎ antigenul eritrocitar A sau cu D-galactoza codificatǎ de
gena Iᴮ și formeazǎ antigenul B eritrocitar. Prezenţa substanţei H pe suprafaţa
hematiilor de grup 0 este consideratǎ antigen H.
Fenotip Genotip H Genotip I
0 HH/Hh Ii
 A HH/Hh Iᴬ Iᴬ/ Iᴬi
B HH/Hh Iᴮ Iᴮ/ Iᴮi
AB HH/Hh Iᴬ Iᴮ

Locusul H ȋn stare homozigotǎ recesivǎ inhibǎ sinteza substanţei H și

indiferent ce variantǎ alelicǎ dominantǎ se aflǎ pe locusul I, grupa de sȃnge va
fi 0, dar 0 fals, fǎrǎ antigen H pe hematii. Acest fenomen poartǎ denumirea de
epistazie și a fost descris pentru prima datǎ la o femeie din orașul indian
Bombay, fiind cunoscut sub denumirea de fenotip Bombay. Acesta explicǎ
modul ȋn care o femeie și un barbat, ambii de grupa 0 au avut un copil de
grupa B. 0 fals x 0 adevǎrat = B
Grupa de sange Locus H Locus I
Mama 0 fals Hh Iᴮi
Tata 0 adevarat Hh Ii
Copil B Hh Iᴮi
O trǎsǎturǎ esenţialǎ a grupului sangvin AB0 este relaţia reciprocǎ dintre
antigenii prezenţi pe hematii și anticorpii serici ai fiecǎrei persoane.
Fenotip Genotip Anticorpi serici
0 00 Anti-A si Anti-B
A AA/A0 Anti-B
B BB/B0 Anti-A
AB AB -

Importanţa studierii grupelor sangvine:

• Transfuziile de sȃnge
• Transplantul de organe
• Diagnosticul paternitǎţii.
Concluzii practice:

- Pǎrinţii cu grupele A şi B au copii A, B, AB şi 0;

 - Pǎrinţii cu grupa 0 nu au copii AB;
- Pǎrinţii cu grupa 0 au numai copii 0(cu excepţia fenomenului de
epistazie);
- Pǎrinţii de grupa A nu au copii B, dupǎ cum pǎrinţii de grupa B nu au
copii A;

- Foarte rar, 12/10 000 de cazuri, pǎrinţii de grup AB şi 0 pot avea copii
de grupa AB şi 0, ȋn cazul ȋn care apare un crossing-over inegal ȋntre
genele A şi B care vor trece pe acelaşi cromozom.

Transmiterea sistemului Rh

Locusul genic este situat pe cromozomul 1, braţul q. Denumirea provine de la

maimuţa Maccacus Rhesus, la care a fost studiat pentru prima datǎ sistemul de
antigene Rh. S-a observat cǎ factorul Rh+ este determinat de antigenul D, iar Rh-
de lipsa antigenului D pe suprafaţa hematiilor. Primele cercetǎri au evidenţiat cǎ
factorul Rh+ se transmite dominant ȋn populatie. Cele douǎ gene implicate ȋn
transmiterea caracterului sunt notate “D” și “d” și stabilesc o relație de
dominanțǎ-recesivitate:
Genotip Fenotip
DD-homozigot dominant Dd- Rh+
heterozigot
dd-homozigot recesiv Rh-
Fisher și Race au demonstrat existența pentru locusul D a unui sistem de gene
contigue: Cc, Dd, Ee, ȋn relație de dominanțǎ-recesivitate, care se transmit ca o
genǎ complexǎ cu urmǎtoarele grupǎri alelice(teoria celor trei cupluri de serii
alelice):

• D sau d
• C sau c
• E sau e

Astfel ȋncȃt cele douǎ fenotipuri Rh+ şi Rh- vor fi exprimate prin 8 fenotipuri
complexe:
Rh+ Rh-
 DCE dCE
DCe dcE
Dce dce
DcE dCe
Incompatibilitatea ȋn sistemul Rh se manifestǎ la transfuzia de sȃnge Rh+ la o
persoanǎ Rh- sau la o femeie Rh- cu sarcina cu fǎt Rh+. La al doilea contact
antigenic se produce un fenomen de hemolizǎ a hematiilor fetale si materne
datoritǎ reacției antigen-anticorp cu reacţia de aglutinare a hematiilor sau hidrops
fetalis sau anemie severǎ la mamǎ.

TRANSMITEREA CARACTERELOR PATOLOGICE UMANE

Genele mutante pot fi situate pe oricare dintre cei 44 de autozomi și determinǎ

boli autozomale sau pe cromozomii X sau Y și determinǎ boli gonozomale.
Termenul generic care le include pe toate este de boli monogenice și se referǎ la
bolile genetice produse prin afectarea unei singure gene situate pe un singur
locus genic. Aceste boli se moștenesc dupǎ regulile ereditǎţii mendeliene și se mai
numesc boli mendeliene. Existǎ un numǎr de peste 20 000 de caractere
patologice listate ȋn OMIM(On-line Mendelian Inheritace in Man).

Se descriu urmǎtoarele boli monogenice: autozomal dominante, autozomal

recesive, X-lincate dominante, X-lincate recesive, Y-lincate.

Transmiterea autozomal dominant(AD)

Regulile generale de transmitere ale caracterelor patologice pot fi studiate

analizȃnd structura geneticǎ a descendenților unor ȋncrucișǎri genotipice
variate.

Notǎm cu A alela mutantǎ dominantǎ și cu n alela normalǎ recesivǎ.

An x nn = An + An + nn + nn 50% bolnavi, 50% sǎnǎtoși

An x An = AA + An + An + nn 75% bolnavi, 25% sanatosi

AA x nn = An + An + An + An 100% bolnavi
 AA x An = AA + AA + An + An 100% bolnavi AA

x AA = AA + AA + AA + AA 100% bolnavi

Caracteristicile bolilor AD:

1. Boala nu depinde de sex, afecteazǎ ȋn egalǎ masurǎ și femeile și bǎrbaţii;

2. Persoanele sǎnǎtoase nu transmit boala copiilor lor;
3. Anomalia apare ȋn fiecare generaţie atunci cȃnd penetranța genei este
completǎ;
4. Un pǎrinte bolnav are jumǎtate dintre copii bolnavi;
5. Doi indivizi bolnavi pot avea copii sǎnǎtoși cu o șansǎ de 25%.
6. Boli cu transmitere AD: boala Huntington, hipercolestrolemia familialǎ,
boala polichisticǎ renala AD, neurofibromatoza tip I, sindromul Marfan,
acondroplazia.

Transmiterea autozomal recesivǎ

Notam cu N gena normalǎ dominantǎ și cu a alela mutantǎ recesivǎ.

Na x Na = NN + Na + Na +aa 75% sǎnǎtoși, 25% bolnavi

Na x aa = Na + Na + aa +aa 50% sǎnǎtoși, 50% bolnavi

NN xNa = NN +NN +Na +Na 100% sǎnǎtoși

aa x aa = aa + aa + aa + aa 100% bolnavi

Caracteristicile bolilor AR:

1. Boala nu depinde de sex;

2. Pǎrinții sunt indemni;
3. Boala nu apare de regula in generatii succesive;
4. Boala apare ȋn cǎsǎtoriile consangvine;
5. Doi pǎrinţi sǎnǎtoși pot avea copii bolnavi cu un risc de 25%;
6. Exemple de boli AR: fenilcetonuria, alcaptonuria, boala Gaucher, albinism
cutanat, boala Tay-Sachs, fibroza chisticǎ, siclemia, talasemia.
 Boli cu transmitere legata de X dominanta

Notam cu Xᴰ gena mutantǎ dominantǎ x-lincatǎ și cu xᵈ alela ei normalǎ recesivǎ.

Xᴰxᵈ x xᵈy = Xᴰxᵈ + Xᴰy + xᵈ xᵈ + xᵈy 50% bǎieți bolnavi, 50% fete bolnave

xᵈ xᵈ x Xᴰy = Xᴰxᵈ + Xᴰxᵈ + xᵈy + xᵈy toate fetele bolnave, toți bǎieții sǎnǎtoși

Xᴰxᵈ x Xᴰy = Xᴰ Xᴰ + Xᴰxᵈ + Xᴰy + xᵈy 25% bǎieți sǎnǎtoși

Xᴰ Xᴰ x Xᴰy = Xᴰ Xᴰ + Xᴰ Xᴰ + Xᴰy + Xᴰy 100% bolnavi

Caracteristicile bolilor legate de X dominante:

1. Boala depinde de sex:

2. O femeie bolnavǎ are jumǎtate dintre fete și jumǎtate dintre bǎieţi bolnavi;
3. Un bǎrbat bolnav are toate fetele bolnave și toti bǎieţii sǎnǎtoși; 4.
Exemple: rahitismul hipofosfatemic, hipoplazia emailului dentar.

Boli cu transmitere legata de X recesiva

Notǎm cu Xᴴ gena normalǎ x-lincatǎ dominantǎ și cu xʰ alela mutantǎ recesivǎ.

Xᴴxʰ x Xᴴy = Xᴴ Xᴴ + Xᴴxʰ + Xᴴy + xʰ y 50% bǎieți bolnavi

Xᴴxʰ x xʰy = Xᴴxʰ + xʰxʰ + Xᴴy + xʰ y 50% fete și 50% bǎieți bolnavi

Xᴴ Xᴴ x xʰy = Xᴴxʰ + Xᴴxʰ + Xᴴy + Xᴴy 100% copii sǎnǎtoși, 100% fete
purtǎtoare

Caracteristicile bolilor legate de cromozomul X recesive:

1. Boala depinde de sex:

2. Femeile purtǎtoare sǎnǎtoase transmit boala la ½ dintre bǎieţii lor;
3. Femeile bolnave cu soţul sǎnǎtos au copii sǎnǎtoși;
4. Un bǎrbat bolnav nu transmite boala la copiii sǎi;
 5. Exemple: hemofilia, daltonismul, distrofia muscularǎ Duchenne, deficienţa
de G6PDH, sindromul X-fragil.

Transmiterea legata de cromozomul Y(holandricǎ)

Toate fetele sunt sǎnǎtoase și toţi bǎieţii sunt bolnavi, dacǎ tatǎl are o genǎ
mutantǎ y-lincatǎ.