EREDITATEA MENDELIANA LEGILE SEGREGĂRII Ereditatea mendeliană (genetica mendeliană sau Mendelism) reprezintă un set de principii sau legi

legate de transmiterea ereditară a caracterelor de la parinti la descendenţi. Deşi hibridarea a fost practicata din cele mai vechi timpuri (odată cu introducerea în cultură a plantelor şi cu practica de creştere a animalelor) primul om de ştiinţă care a intreprins un studiu sistematic asupra comportării caracterelor ereditare la genitori şi la generaţiile obţinute prin încrucişare a fost Gregor Johann Mendel (1822-1884), considerat fondatorul geneticii ca ştiinţă. Gregor Mendel a studiat ştiinţele naturii la Viena, fiind apoi profesor de ştiinţe ale naturii şi matematică la liceul din Brno (Slovacia). Totodată el a fost călugăr augustin la mănăstirea din Brno, în grădina căreia, între anii 1856-1865, el a realizat celebrele sale experienţe de hibridare. În cercetările sale, G. Mendel a folosit mai mult mazărea (Pisum sativum), plantă autogamă care prezintă caractere distincte de la o varietate la alta. Caracterele luate în studiu au fost următoarele: talia plantelor (înaltă sau pitică), culoarea păstăilor nemature (galbenă sau verde), culoarea cotiledoanelor (verde sau galbenă), suprafaţa boabelor (netedă sau zbârcită), culoarea boabelor (galbenă sau verde), poziţia florilor (axială sau terminală) ş.a.m.d. aceste perechi de caractere, au fost numite mai târziu alelomorfe (1902 – de W. Bateson şi E.R. Saunders). Determinanţii ereditari au fost denumiţi de Mendel factori ereditari (indicaţi ulterior prin noţiunea de genă). Iniţial, G. Mendel a început să lucreze cu un număr de 34 de soiuri de mazăre pe care le-a cultivat timp de 2 ani pentru a verifica dacă însuşirile lor se menţin neschimbate. Dintre acestea, el a ales 22 de soiuri ce s-au dovedit a avea caractere distincte şi constante.

G. neputîndu-se sesiza importanţa descoperirilor sale. Mendel nu au produs senzaţie în lumea ştiinţifică de atunci. de exemplu AA x aa sau AABB x aabb etc. Aceată lege a fost enunţată astfel: atunci când se încrucişează genitori homozigoţi ce diferă prin caractere perechi contrastante.LEGEA UNIFORMITĂŢII HIBRIZILOR DIN PRIMA GENERAŢIE (F1). concluziile lui Mendel au rămas necunoscute până în 1900. în anul 1865. Mendel a formulat. În F1. Carl Correns şi Erich von Tschermak şi ridicate la rangul de legi ale eredităţii. când au fost redescoperite de către Hugo de Vries. Astfel .În 1865 prezintă rezultatele experienţelor sale şi concluziile la care a ajuns. la 2 conferinţe ale Societăţii de Istorie Naturală din Brno. LEGILE MENDELIENE ALE EREDITĂŢII Pe baza utilizării metodei hibridologice la mazăre. iar în 1866 aceste comunicări au fost publicate într-o lucrare numită „ Versuche uber Pflanzenhybriden” („Cercetări privind hibridarea plantelor”). trei principii esenţiale considerate ca fiind legi ale eredităţii. în prima generaţie hibridă (F1) rezultă indivizi uniformi din punct de vedere fenotipic. Rezultatele cercetărilor lui G.. Cele 3 legi descoperite de Mendel sunt: 1. hibrizii Aa sau AaBb manifestă numai caracterul controlat de factorul ereditar .

Mendel a urmărit modul de transmitere la descendenţi a perechii de caractere port înalt – port pitic. care nu a apărut în F1. În ambele variante. descendenţii obţinuţi în prima generaţie hibridă F1 au manifestat doar caracterul bob neted.LEGEA COMBINĂRII LIBERE A PERECHILOR DE FACTORI EREDITARI SAU A SEGREGĂRII INDEPENDENTE A PERECHILOR DE CARACTERE: se referă la apariţia în urma încrucişării di. respectiv a şi b) nu se manifestă. 3. a unor combinaţii noi de factori ereditari la descendenţi. care sunt mascate la hibrizii din F1.şi polihibride. a fost denumit caracter recesiv. 2. în timp ce caracterul recesiv (a. MONOHIBRIDAREA ŞI FENOMENUL SEGREGĂRII (monohibridarea reprezintă încrucişarea dintre organisme ce se deosebesc printr-o singură pereche de caractere) Într-o primă serie de experienţe. reapar în F2 într-o proporţie de ľ dominant la Ľ recesiv. polenul colectat de la o plantă cu bobul neted a fost folosit pentru polenizarea unei plante cu bobul zbârcit. Pentru încrucişare. în timp ce caracterul bob zbârcit este asociat cu un conţinut bogat în dextrină.LEGEA SEGREGĂRII SAU DISJUNCŢIEI FACTORILOR EREDITARI (GENELOR) ÎN GENERAŢIA A DOUA HIBRIDĂ (F2) conform căreia caracterele recesive. iar ulterior a examinat comportarea perechii de caractere bob neted.bob zbârcit. într-o primă variantă. iar caracterul bob zbârcit. Faptul că ambele variante . Mendel a numit acest caracter dominant.dominant (A şi respectiv A şi B). iar într-o altă variantă cele două tipuri paternale au fost inversate. În acest din urmă caz s-a dovedit că aspectul de bob neted se datorează unui conţinut bogat în amidon.

2.În F1 se formează un hibrid care are o structură heterozoigotă. Mendel a constatat că 5474 dintre acestea erau netede şi 1850 erau zbârcite. Numărând boabele plantelor din F2. bob neted şi bob zbârcit. prin rotunjire 3 dominant / 1 recesiv.Părinţii P sunt homozigoţi. Apariţia în F2 a ambelor caractere. a primit denumirea de segregare sau disjuncţie factorilor ereditari în a 2-a generaţie hibridă F2 (Fig. raportul dintre ele fiind 2.96/1 (neted/zbârcit). . deoarece caracteristica dominantă acoperă în manifestare pe cea recesivă. Toţi indivizii sunt la fel. A obţinut astfel generaţia a 2-a (F2) în care plantele au prezentat (în aceeaşi păstaie) atât boabe netede cât şi boabe zbârcite. fiecare pentru caracteristica studiată (neted respectiv zbârcit). 1). Rezultatele experimentelor de monohibridare G. Pentru a obţine cea de-a 2-a generaţie. .experimentale au fost identice. Mendel explică astfel segregarea perechilor de caractere: . Mendel a cultivat boabele plantelor din prima generaţie (F1) şi a lăsat plantele hibride să se autopolenizeze (mazărea este o plantă autogamă). 2) Fig. Parinti AA x A Aa aa A a Aa a Gameti Generatia F1 În urma acestui experiment (repetat şi pentru alte tipuri de caractere) a fost emisă prima lege: principiul uniformităţii hibrizilor din F1. a dovedit că însuşirile urmărite nu sunt dependente de sexul organismului (Fig.

corespunzători celor 2 caracteristici. 11cromosomii din perechi sunt cromosomi omologi ce provin unul de la mamă celălalt de la tată. la fel ca şi factorii ereditari. 12factorii ereditari se află sub formă de pereche: când în pereche există acelaşi tip de factor ereditar. ceea ce înseamnă că un gamet de un anumit sex are şanse egale de a se uni cu oricare gamet de sex opus. sub formă simplă.- Hibridul va produce 2 feluri de gameţi. exact ca şi factorii ereditari. deoarece caracteristicile dictate de ei se desfac. fie . Această ipoteză s-a dovedit adevărată când mai târziu. se izolează iar prin combinarea lor produc în F2 trei genotipuri. iar în gameţi. 9în procesul de fecundare are loc unirea pe bază de probabilitate a gameţilor de sex opus. astfel că fiecare gamet moşteneşte doar unul dintre cei doi factori ereditari ai perechii respective (A sau a). se constată existenţa unei asemănări clare: 10cromosomii există sub formă de perechi. Această idee i-a fost sugerată de faptul că orice organism cu reproducere sexuată provine din doi părinţi ce contribuie în mod egal la obţinerea descendentului. s-a studiat comportamentul cromozomilor în meioză. factorii ereditari din pereche se separă (segregă). Comparând comportamentul cromosomilor în meioză şi comportamentul factorilor ereditari mendelieni. Premizele de la care a pornit Mendel în explicarea rezultatelor experienţelor de monohibridare au fost următoarele: 7factorii ereditari se află în nucleul celulelor: în celulele somatice ei se află sub formă de pereche. Aceşti gameţi sunt puri. 8în cursul formării gameţilor prin diviziune meiotică.

Gameţii rezultaţi de la genitorii din F1 se unesc pe bază de probabilitate în procesul de fecundaţie rezultând plantele generaţiei F2. pot fi reprezentate sub forma unei table de şah alcătuita de R. două tipuri de gameţi: 50 % conţin factorul ereditar dominant A şi 50 % îl conţin pe cel recesiv a. iar când în pereche există ambele tipuri de factori ereditari. iar din punct de vedere fenotipic raportul de segregare în F2 este de 75 % caracter dominant : 25 % caracter recesiv. Aranjamentul gameţilor de sexe diferite şi combinaţiile posibile ale acestora în F2. produce aceleaşi categorii de gameţi cu aceleaşi categorii de factori ereditari. rezultând în F1 indivizi uniformi iar în F2 o . Genitorul matern de tip Aa din F1 produce . Mai târziu. organismul este heterozigot. după mai bine de 2 milenii timp în care a persistat teoria moştenirii directe a caracterelor. şoareci etc. Segregarea în F2. organismul este homozigot. în raport de ľ A la Ľ a este deci consecinţa segregării factorilor ereditari în cursul formării gameţilor prin meioză. iar pe de altă parte a unirii gameţilor de sex opus pe bază de probabilitate. în proporţie egală. raportul de segregare în F2 în funcţie de genotip este de 25 % A: 50 % Aa : 25 % aa. Mendel impune ideea transmiterii indirecte a caracterelor prin intermediul unor factori ereditari de natură corpusculară.dominant fie recesiv. Astfel. s-au făcut monohibridări similare şi la animale: păsări. În mod similar genitorul patern din F1. de tip Aa .C. Punnett: Gameţi ♂ 50 % A 25 % AA 25 % Aa 50 % a 25 % Aa 25 % aa ♀ 50 % A 50 % a Aşa cum se poate remarca din tabel.

situaţia este mai complexă: pe lângă plante cu caractere . iar celelalte ambele caractere recesive. se obţine generaţia F2 la care se manifestă fenomenul de segregare. Tipul de ereditate descris de către Mendel în cazul experimentelor efectuate pe mazăre şi care respectă principiile enunţate mai sus a primit denumirea de ereditate de tip Pisum. Prin autopolenizarea plantelor dublu. Ca urmare a încrucişării organismelor de tipul menţionat (dihibridare). bob zbârcit şi verde (homozigot recesive aabb).segregare fenotipică în raport de 3:1. în cazul dihibridării în F2. Mendel a efectuat şi o serie de alte teste în care a examinat modul de transmitere simultană a 2 perechi de caractere contrastante: perechea de caractere care se referă la forma bobului (neted-zbârcit) şi la culoarea sa (galben verde). Legea uniformităţii hibrizilor din F1 este astfel valabilă şi în cazul dihibridării. 100% heterozigote pentru ambele tipuri de factori ereditari (AaBb). fiind caracteristică tuturor categoriilor de dominanţă completă în care un caracter se manifestă ca total dominant iar celălalt din pereche ca total recesiv. care manifestau fenotipic doar caracterele dominante: boabe netede şi galbene. bob neted şi galben (homozigote dominante AABB). în F1 a rezultat o populaţie de plante hibride.heterozigote din F1 (AaBb). Astfel. DIHIBRIDAREA SI SEGREGAREA INDEPENDENTA A PERECHILOR DE CARACTERE Pe lângă experimentele în care a urmărit modul de transmitere a unei singure perechi de caractere. Mendel a folosit pentru încrucişare plante homozigote dintre care unele manifestau ambele caractere dominante. plantele respective fiind pure din punct de vedere genetic. Prin comparaţie cu monohibridarea.

asemănătoare genitorilor primei generaţii F1 (galben-neted şi verdezbârcit). dublu heterozigoţi (AaBb) produc 4 categorii de gameţi femeli şi 4 categorii de gameţi masculi. ceea ce înseamnă că perechea de factori ereditari ce determină forma bobului Aa. In cazul experimentelor de monohibridare. 16 combinaţii diferite de factori ereditari: Gameţi ♂ AB AABB neted-galben AABb neted-galben AaBB neted-galben AaBb neted-galben Ab AABb neted-galben Aabb neted-verde AaBb neted-galben Aabb neted-verde aB AaBB neted-galben AaBb neted-galben aaBB zbârcit-galben aaBb zbârcit-galben ab AaBb neted-galben Aabb neted-verde aaBb zbârcit-galben aabb zbârcit-verde ♀ AB Ab Ab ab Aceste noi combinaţii se produc prin faptul că la formarea gameţilor. apar 2 categorii de plante care prezintă noi combinaţii de caractere: bob neted şi verde şi respectiv bob zbârcit şi galben în proporţiile următoare: 19/16 boabe netede şi galbene 23/16 boabe netede şi verzi 33/16 boabe zbârcite şi galbene 41/16 boabe zbârcite şi verzi Acest raport de segregare de 9:3:3:1 se explică prin faptul că hibrizii din prima generaţie F1. Din unirea probabilistică a gameţilor respectivi rezultă în F2. segregă independent de perechea de factori ce determină culoarea bobului Bb. apar şi gameţi recombinaţi de tipul Ab şi aB. în cazul organismelor dublu heterozigote din F1. pe lângă formele nerecombinate AB şi ab. probabilitatea .

acesta fiind suportul material. iar a celui recesiv a este de Ľ . Mendel a enunţat cea de-a 3 a lege a eredităţii: legea segregării independente a perechilor de factori ereditari. Astfel raportul de segregare de 9/3/3/1 apărut în F2 poate fi dedus aplicând regula probabilităţii care spune că probabilitatea apariţiei concomitente a 2 evenimente independente este egală cu produsul probabilităţii apariţiei lor separate.exprimării în fenotip a factorului ereditar dominant A este de ľ . In mod similar. Pe baza rezultatelor obţinute în cazul dihibridării şi a abordării statistice. Aplicând această regulă în cazul experimentelor de dihibridare se obţin următoarele rezultate: 1Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorilor dominanţi A şi B este ľ x ľ = 9/16 2Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorului dominant A şi a celui recesiv b este ľ x Ľ = 3/16 3Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorului dominant B şi a celui recesiv a este ľ x Ľ = 3/16 4Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorilor recesivi a şi b este Ľ x Ľ = 1/16. în cazul dihibridării. se întâlnesc aceleaşi probabilităţi şi în cazul perechii de factori ereditari Bb: pentru caracterul dominant B probabilitatea este de ľ . fizic al fenomenului de segregare care face posibilă separarea cromosomilor din perechile meiotice de cromosomi între cei 2 gameţi ce se formează. La nivel celular. comportamentul ereditar mendelian are la bază intervenţia în segregare a fusului de diviziune celulară. respectiv a perechilor de caractere. iar a celui recesiv b este de Ľ. Aplicaţii practice ale monohibridării şi dihibridării Din experienţele de monohibridare s-a constatat că în F1 toate .

adică o vigoare sporită a organismelor heterozigote prin care îşi depăşesc genitorii în productivitate şi rezistenţă la diferiţi factori de mediu. De aceea în ameliorare. floarea soarelui) manifestarea fenomenului de heterozis. Aceasta este recombinarea genetică realizată prin hibridare în urma segregării independente a perechilor de factori ereditari plasaţi pe perechi diferite de cromosomi. după 7-8 generaţii de autopolenizare o populaţie hibridă revine la liniile homozigote procesul de din care a provenit prin încrucişare. Astfel. amelioratorul determinismul genetic al caracterelor. . Dar prin autopolenizare are loc segregarea prin care se reduce cu 50 % procentul de organisme heterozigote pentru fiecare generaţie. trebuie să Reducerea cunoască heterozigoţiei este însoţită şi de reducerea heterozisului.organismele obţinute în urma încrucişării sunt heterozigote. Acest fapt determină la unele plante de cultură (porumb. constituţia genetică a liniilor şi soiurilor cu care lucrează precum şi legile eredităţii. Dihibridarea prezintă şi ea aspecte interesante legate de ameliorare deoarece se poate realiza îmbinarea într-un singur soi sau linie a factorilor ereditari ce determină caractere utile provenite de la mai multe linii homozigote.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful