EREDITATEA MENDELIANA LEGILE SEGREGĂRII Ereditatea mendeliană (genetica mendeliană sau Mendelism) reprezintă un set de principii sau legi

legate de transmiterea ereditară a caracterelor de la parinti la descendenţi. Deşi hibridarea a fost practicata din cele mai vechi timpuri (odată cu introducerea în cultură a plantelor şi cu practica de creştere a animalelor) primul om de ştiinţă care a intreprins un studiu sistematic asupra comportării caracterelor ereditare la genitori şi la generaţiile obţinute prin încrucişare a fost Gregor Johann Mendel (1822-1884), considerat fondatorul geneticii ca ştiinţă. Gregor Mendel a studiat ştiinţele naturii la Viena, fiind apoi profesor de ştiinţe ale naturii şi matematică la liceul din Brno (Slovacia). Totodată el a fost călugăr augustin la mănăstirea din Brno, în grădina căreia, între anii 1856-1865, el a realizat celebrele sale experienţe de hibridare. În cercetările sale, G. Mendel a folosit mai mult mazărea (Pisum sativum), plantă autogamă care prezintă caractere distincte de la o varietate la alta. Caracterele luate în studiu au fost următoarele: talia plantelor (înaltă sau pitică), culoarea păstăilor nemature (galbenă sau verde), culoarea cotiledoanelor (verde sau galbenă), suprafaţa boabelor (netedă sau zbârcită), culoarea boabelor (galbenă sau verde), poziţia florilor (axială sau terminală) ş.a.m.d. aceste perechi de caractere, au fost numite mai târziu alelomorfe (1902 – de W. Bateson şi E.R. Saunders). Determinanţii ereditari au fost denumiţi de Mendel factori ereditari (indicaţi ulterior prin noţiunea de genă). Iniţial, G. Mendel a început să lucreze cu un număr de 34 de soiuri de mazăre pe care le-a cultivat timp de 2 ani pentru a verifica dacă însuşirile lor se menţin neschimbate. Dintre acestea, el a ales 22 de soiuri ce s-au dovedit a avea caractere distincte şi constante.

neputîndu-se sesiza importanţa descoperirilor sale. Cele 3 legi descoperite de Mendel sunt: 1. concluziile lui Mendel au rămas necunoscute până în 1900. la 2 conferinţe ale Societăţii de Istorie Naturală din Brno. În F1. LEGILE MENDELIENE ALE EREDITĂŢII Pe baza utilizării metodei hibridologice la mazăre. Carl Correns şi Erich von Tschermak şi ridicate la rangul de legi ale eredităţii.În 1865 prezintă rezultatele experienţelor sale şi concluziile la care a ajuns. Mendel nu au produs senzaţie în lumea ştiinţifică de atunci. în anul 1865. Mendel a formulat.. de exemplu AA x aa sau AABB x aabb etc. când au fost redescoperite de către Hugo de Vries. hibrizii Aa sau AaBb manifestă numai caracterul controlat de factorul ereditar .LEGEA UNIFORMITĂŢII HIBRIZILOR DIN PRIMA GENERAŢIE (F1). Rezultatele cercetărilor lui G. Aceată lege a fost enunţată astfel: atunci când se încrucişează genitori homozigoţi ce diferă prin caractere perechi contrastante. G. iar în 1866 aceste comunicări au fost publicate într-o lucrare numită „ Versuche uber Pflanzenhybriden” („Cercetări privind hibridarea plantelor”). trei principii esenţiale considerate ca fiind legi ale eredităţii. Astfel . în prima generaţie hibridă (F1) rezultă indivizi uniformi din punct de vedere fenotipic.

a fost denumit caracter recesiv. Faptul că ambele variante .şi polihibride. care sunt mascate la hibrizii din F1. În ambele variante.LEGEA SEGREGĂRII SAU DISJUNCŢIEI FACTORILOR EREDITARI (GENELOR) ÎN GENERAŢIA A DOUA HIBRIDĂ (F2) conform căreia caracterele recesive. iar într-o altă variantă cele două tipuri paternale au fost inversate. care nu a apărut în F1.bob zbârcit. iar caracterul bob zbârcit. descendenţii obţinuţi în prima generaţie hibridă F1 au manifestat doar caracterul bob neted. iar ulterior a examinat comportarea perechii de caractere bob neted. reapar în F2 într-o proporţie de ľ dominant la Ľ recesiv. Pentru încrucişare.dominant (A şi respectiv A şi B). în timp ce caracterul recesiv (a. Mendel a numit acest caracter dominant. a unor combinaţii noi de factori ereditari la descendenţi. MONOHIBRIDAREA ŞI FENOMENUL SEGREGĂRII (monohibridarea reprezintă încrucişarea dintre organisme ce se deosebesc printr-o singură pereche de caractere) Într-o primă serie de experienţe.LEGEA COMBINĂRII LIBERE A PERECHILOR DE FACTORI EREDITARI SAU A SEGREGĂRII INDEPENDENTE A PERECHILOR DE CARACTERE: se referă la apariţia în urma încrucişării di. 3. Mendel a urmărit modul de transmitere la descendenţi a perechii de caractere port înalt – port pitic. în timp ce caracterul bob zbârcit este asociat cu un conţinut bogat în dextrină. În acest din urmă caz s-a dovedit că aspectul de bob neted se datorează unui conţinut bogat în amidon. respectiv a şi b) nu se manifestă. 2. polenul colectat de la o plantă cu bobul neted a fost folosit pentru polenizarea unei plante cu bobul zbârcit. într-o primă variantă.

Apariţia în F2 a ambelor caractere. a primit denumirea de segregare sau disjuncţie factorilor ereditari în a 2-a generaţie hibridă F2 (Fig.Părinţii P sunt homozigoţi. 1).96/1 (neted/zbârcit).În F1 se formează un hibrid care are o structură heterozoigotă. 2) Fig. Rezultatele experimentelor de monohibridare G. 2. raportul dintre ele fiind 2. A obţinut astfel generaţia a 2-a (F2) în care plantele au prezentat (în aceeaşi păstaie) atât boabe netede cât şi boabe zbârcite. . Mendel explică astfel segregarea perechilor de caractere: . . Mendel a constatat că 5474 dintre acestea erau netede şi 1850 erau zbârcite. Parinti AA x A Aa aa A a Aa a Gameti Generatia F1 În urma acestui experiment (repetat şi pentru alte tipuri de caractere) a fost emisă prima lege: principiul uniformităţii hibrizilor din F1. Toţi indivizii sunt la fel. Mendel a cultivat boabele plantelor din prima generaţie (F1) şi a lăsat plantele hibride să se autopolenizeze (mazărea este o plantă autogamă).experimentale au fost identice. deoarece caracteristica dominantă acoperă în manifestare pe cea recesivă. Pentru a obţine cea de-a 2-a generaţie. bob neted şi bob zbârcit. prin rotunjire 3 dominant / 1 recesiv. Numărând boabele plantelor din F2. fiecare pentru caracteristica studiată (neted respectiv zbârcit). a dovedit că însuşirile urmărite nu sunt dependente de sexul organismului (Fig.

- Hibridul va produce 2 feluri de gameţi. 9în procesul de fecundare are loc unirea pe bază de probabilitate a gameţilor de sex opus. Premizele de la care a pornit Mendel în explicarea rezultatelor experienţelor de monohibridare au fost următoarele: 7factorii ereditari se află în nucleul celulelor: în celulele somatice ei se află sub formă de pereche. exact ca şi factorii ereditari. se izolează iar prin combinarea lor produc în F2 trei genotipuri. se constată existenţa unei asemănări clare: 10cromosomii există sub formă de perechi. Comparând comportamentul cromosomilor în meioză şi comportamentul factorilor ereditari mendelieni. astfel că fiecare gamet moşteneşte doar unul dintre cei doi factori ereditari ai perechii respective (A sau a). 8în cursul formării gameţilor prin diviziune meiotică. 11cromosomii din perechi sunt cromosomi omologi ce provin unul de la mamă celălalt de la tată. factorii ereditari din pereche se separă (segregă). Această idee i-a fost sugerată de faptul că orice organism cu reproducere sexuată provine din doi părinţi ce contribuie în mod egal la obţinerea descendentului. Această ipoteză s-a dovedit adevărată când mai târziu. fie . ceea ce înseamnă că un gamet de un anumit sex are şanse egale de a se uni cu oricare gamet de sex opus. la fel ca şi factorii ereditari. Aceşti gameţi sunt puri. corespunzători celor 2 caracteristici. sub formă simplă. deoarece caracteristicile dictate de ei se desfac. iar în gameţi. 12factorii ereditari se află sub formă de pereche: când în pereche există acelaşi tip de factor ereditar. s-a studiat comportamentul cromozomilor în meioză.

C. rezultând în F1 indivizi uniformi iar în F2 o . Segregarea în F2. organismul este homozigot. şoareci etc. două tipuri de gameţi: 50 % conţin factorul ereditar dominant A şi 50 % îl conţin pe cel recesiv a. Mendel impune ideea transmiterii indirecte a caracterelor prin intermediul unor factori ereditari de natură corpusculară. pot fi reprezentate sub forma unei table de şah alcătuita de R.dominant fie recesiv. iar pe de altă parte a unirii gameţilor de sex opus pe bază de probabilitate. Aranjamentul gameţilor de sexe diferite şi combinaţiile posibile ale acestora în F2. Astfel. de tip Aa . produce aceleaşi categorii de gameţi cu aceleaşi categorii de factori ereditari. Gameţii rezultaţi de la genitorii din F1 se unesc pe bază de probabilitate în procesul de fecundaţie rezultând plantele generaţiei F2. în proporţie egală. iar când în pereche există ambele tipuri de factori ereditari. după mai bine de 2 milenii timp în care a persistat teoria moştenirii directe a caracterelor. Mai târziu. raportul de segregare în F2 în funcţie de genotip este de 25 % A: 50 % Aa : 25 % aa. În mod similar genitorul patern din F1. Genitorul matern de tip Aa din F1 produce . iar din punct de vedere fenotipic raportul de segregare în F2 este de 75 % caracter dominant : 25 % caracter recesiv. organismul este heterozigot. Punnett: Gameţi ♂ 50 % A 25 % AA 25 % Aa 50 % a 25 % Aa 25 % aa ♀ 50 % A 50 % a Aşa cum se poate remarca din tabel. s-au făcut monohibridări similare şi la animale: păsări. în raport de ľ A la Ľ a este deci consecinţa segregării factorilor ereditari în cursul formării gameţilor prin meioză.

Mendel a folosit pentru încrucişare plante homozigote dintre care unele manifestau ambele caractere dominante. situaţia este mai complexă: pe lângă plante cu caractere .heterozigote din F1 (AaBb). care manifestau fenotipic doar caracterele dominante: boabe netede şi galbene. în F1 a rezultat o populaţie de plante hibride. Legea uniformităţii hibrizilor din F1 este astfel valabilă şi în cazul dihibridării. Astfel. iar celelalte ambele caractere recesive. bob zbârcit şi verde (homozigot recesive aabb). Tipul de ereditate descris de către Mendel în cazul experimentelor efectuate pe mazăre şi care respectă principiile enunţate mai sus a primit denumirea de ereditate de tip Pisum. 100% heterozigote pentru ambele tipuri de factori ereditari (AaBb). Prin comparaţie cu monohibridarea. în cazul dihibridării în F2. se obţine generaţia F2 la care se manifestă fenomenul de segregare. Ca urmare a încrucişării organismelor de tipul menţionat (dihibridare). DIHIBRIDAREA SI SEGREGAREA INDEPENDENTA A PERECHILOR DE CARACTERE Pe lângă experimentele în care a urmărit modul de transmitere a unei singure perechi de caractere.segregare fenotipică în raport de 3:1. bob neted şi galben (homozigote dominante AABB). Mendel a efectuat şi o serie de alte teste în care a examinat modul de transmitere simultană a 2 perechi de caractere contrastante: perechea de caractere care se referă la forma bobului (neted-zbârcit) şi la culoarea sa (galben verde). Prin autopolenizarea plantelor dublu. fiind caracteristică tuturor categoriilor de dominanţă completă în care un caracter se manifestă ca total dominant iar celălalt din pereche ca total recesiv. plantele respective fiind pure din punct de vedere genetic.

apar 2 categorii de plante care prezintă noi combinaţii de caractere: bob neted şi verde şi respectiv bob zbârcit şi galben în proporţiile următoare: 19/16 boabe netede şi galbene 23/16 boabe netede şi verzi 33/16 boabe zbârcite şi galbene 41/16 boabe zbârcite şi verzi Acest raport de segregare de 9:3:3:1 se explică prin faptul că hibrizii din prima generaţie F1. In cazul experimentelor de monohibridare. segregă independent de perechea de factori ce determină culoarea bobului Bb.asemănătoare genitorilor primei generaţii F1 (galben-neted şi verdezbârcit). apar şi gameţi recombinaţi de tipul Ab şi aB. dublu heterozigoţi (AaBb) produc 4 categorii de gameţi femeli şi 4 categorii de gameţi masculi. pe lângă formele nerecombinate AB şi ab. ceea ce înseamnă că perechea de factori ereditari ce determină forma bobului Aa. probabilitatea . Din unirea probabilistică a gameţilor respectivi rezultă în F2. 16 combinaţii diferite de factori ereditari: Gameţi ♂ AB AABB neted-galben AABb neted-galben AaBB neted-galben AaBb neted-galben Ab AABb neted-galben Aabb neted-verde AaBb neted-galben Aabb neted-verde aB AaBB neted-galben AaBb neted-galben aaBB zbârcit-galben aaBb zbârcit-galben ab AaBb neted-galben Aabb neted-verde aaBb zbârcit-galben aabb zbârcit-verde ♀ AB Ab Ab ab Aceste noi combinaţii se produc prin faptul că la formarea gameţilor. în cazul organismelor dublu heterozigote din F1.

se întâlnesc aceleaşi probabilităţi şi în cazul perechii de factori ereditari Bb: pentru caracterul dominant B probabilitatea este de ľ . Aplicând această regulă în cazul experimentelor de dihibridare se obţin următoarele rezultate: 1Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorilor dominanţi A şi B este ľ x ľ = 9/16 2Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorului dominant A şi a celui recesiv b este ľ x Ľ = 3/16 3Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorului dominant B şi a celui recesiv a este ľ x Ľ = 3/16 4Probabilitatea apariţiei simultane în fenotip a factorilor recesivi a şi b este Ľ x Ľ = 1/16. iar a celui recesiv a este de Ľ . Astfel raportul de segregare de 9/3/3/1 apărut în F2 poate fi dedus aplicând regula probabilităţii care spune că probabilitatea apariţiei concomitente a 2 evenimente independente este egală cu produsul probabilităţii apariţiei lor separate. acesta fiind suportul material. In mod similar. respectiv a perechilor de caractere. Pe baza rezultatelor obţinute în cazul dihibridării şi a abordării statistice. iar a celui recesiv b este de Ľ. fizic al fenomenului de segregare care face posibilă separarea cromosomilor din perechile meiotice de cromosomi între cei 2 gameţi ce se formează. în cazul dihibridării. Aplicaţii practice ale monohibridării şi dihibridării Din experienţele de monohibridare s-a constatat că în F1 toate .exprimării în fenotip a factorului ereditar dominant A este de ľ . comportamentul ereditar mendelian are la bază intervenţia în segregare a fusului de diviziune celulară. Mendel a enunţat cea de-a 3 a lege a eredităţii: legea segregării independente a perechilor de factori ereditari. La nivel celular.

amelioratorul determinismul genetic al caracterelor. adică o vigoare sporită a organismelor heterozigote prin care îşi depăşesc genitorii în productivitate şi rezistenţă la diferiţi factori de mediu. Dar prin autopolenizare are loc segregarea prin care se reduce cu 50 % procentul de organisme heterozigote pentru fiecare generaţie.organismele obţinute în urma încrucişării sunt heterozigote. floarea soarelui) manifestarea fenomenului de heterozis. constituţia genetică a liniilor şi soiurilor cu care lucrează precum şi legile eredităţii. Aceasta este recombinarea genetică realizată prin hibridare în urma segregării independente a perechilor de factori ereditari plasaţi pe perechi diferite de cromosomi. Astfel. De aceea în ameliorare. Acest fapt determină la unele plante de cultură (porumb. . după 7-8 generaţii de autopolenizare o populaţie hibridă revine la liniile homozigote procesul de din care a provenit prin încrucişare. trebuie să Reducerea cunoască heterozigoţiei este însoţită şi de reducerea heterozisului. Dihibridarea prezintă şi ea aspecte interesante legate de ameliorare deoarece se poate realiza îmbinarea într-un singur soi sau linie a factorilor ereditari ce determină caractere utile provenite de la mai multe linii homozigote.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful