Diapedeza

etimologie: termenul este format din unirea a 2 cuvinte grecesti “DIA”

ce inseamna prin si pedan ce inseamna saritura/trecere

Acesta reprezinta procesul de extravazare a unor tipuri de leucocite

spre infectii sau tesuturi ranite si este o forma de aparare inascuta a
organismului . Monocitele se folosesc de diapedeza si in absenta
unei infectii, fiind o parte din ciclul lor de viata (moment in care ele
devin macrofage).
Procesul are loc in special in portiunea initiala a venulelor unde
fortele ce tin de hemodinamica sunt minime.
“Migrarea leucocitelor prin endo-teliu. Leucocitele circulante în patul
vascular pot interacţiona cu endoteliul venulelor printr-un set de
molecule de aderenţã. În venule, presiunea sângelui este micã,
sarcina electricã a suprafeţei endoteliului este redusã şi se exprimã
selectiv moleculele de aderenţã (dupã Roitt, 1997)”
Foarte multi ani s-a considerat ca diapedeza este posibila numai interjoctional (prin spatiul
dintre 2 celule). Dupa anii 60' s-a considerat ca diapedeza poate avea loc si transcelular, prin
patrunderea leucocitului in celulele endoteliale ale vasului sangvin. si in 2006 Feng si colegii
lui au demonstrat ca neutrofilele pot patrunde prin celulele inflamate ale venulelor.
Asfel in procesul de diapaedeza sunt cunoscute 2 metode de extravazare a leucocitului
- Prin jonctiunile celuleor de adeziune (paracelular) (predominanat aprox 90%)
- Alternativ (aprox 10%) prin metoda non-jonctionale unde leucocitul migreaza direct
prin celula.
Migrarea leucocitelor din sange catre zonele ranite sau spre infectii joaca un rol crucial in
dezvoltarea raspunsului inflamator. Acest proces presupune o “cascada” succesiva de
interactii intre leucocite si celulele endoteliale.
I-CAM1 (CD54) : (Cluster of differentiation 54 ) este o proteina codata de gena I-CAM1 ce poate fi
gasita pe suprafata membranelor celulelor endoteliale si pe suprafata unor leucocite. Aceasta poate fi
exploatata si de rhinovirusuri (fam. picornaviridae) ca si receptor

Integrinele (LFA-1 si MAC-1)

– LFA-1: Integrina specifica limfocitelor B si T dar si macrofagelor si
nnnnnnnnnnnnn. nnnnnnn nn nnnnn nn nnnnnnnnn nnnn

– MAC-1 (αMβ2 ) nnnn n nnnnnnnnn nnnnnnnnn nnnnnnnnnnnn

Vimentin (a) proteina ce la oameni este codata de gena VIM si are un rol important in ancorarea
organitelor in citosol. Aceasta este prinsa de nucleu de reticul endoplasmatic si de mitocondrii

JAM-A: Molecula de adeziune a celulelor ce se gaseste in principal in tesuturile epiteliale

Una dintre cele 3 gene din famila JAM

PECAM-1 (CD31) (cluster of differentiation 31) rol principal in inlaturarea neutrofilelor

imbatranite dar si in activarea integrinelor[
Migrarea leucocitelor în aria tisularã avariatã este consecinţa activãrii celulelor
endoteliale vasculare şi creşterii permeabilitãţii vasculare. Activarea celulelor endoteliale
semnificã exprimarea moleculelor de suprafaţã, necesare aderenţei celulelor inflamatorii
circulante şi eliberarea citochinelor proinflamatorii şi a agenţilor vasoactivi. Primele
leucocite care migreazã în focarul inflamator sunt PMNN.
Populaţia totalã de neutrofile circulante în sângele periferic este alcãtuitã din douã
subpopulaţii:
- cele care circulã în curentul axial (circa jumãtate din numãrul total al PMNN circulante);
- cele care circulã în zona marginalã a torentului sanguin şi se deplaseazã încet, în
contact cu endoteliul vascular.
În condiţii normale, PMNN aderã foarte rar la endoteliul vascular, dar consecutiv unei
leziuni, marginaţia leucocitelor se intensificã. In cazul unei infecţii, sau a unor leziuni,
celulele tisulare secretã citochine (IL-1, TNF α). Citochinele stimuleazã celulele
endoteliale capilare sã expunã pe suprafaţa lor, molecule speciale denumite selectine.
Selectinele sunt o familie de lectine din categoria adezinelor, care mediazã contactul
selectiv dintre celule. Familia cuprinde selectinele L, P şi E. Adezinele L sunt constitutive,
iar cele din clasele P şi E sunt adaptative, adicã se exprimã intens pe suprafaţa luminalã
a celulelor endoteliale, a leucocitelor sau a plachetelor, ori de câte ori ţesutul este expus
unei agresiuni. Celulele endoteliale au o rezervã internã de selectine, pe care o
mobilizeazã şi o expun la suprafaţã, în decurs de câteva minute dupã acţiunea stimulului
inflamator.
Selectinele E (endoteliu) se exprimã pe celulele endoteliale activate de mediatori ai reacţiei
inflamatorii (IL-1, TNF-α), eliberaţi de celulele tisulare ca rãspuns la leziune, infecţie ori
ischemie. Ele leagã specific glucidele exprimate pe leucocite, asemenea selectinei L.
Selectina P este o glicoproteinã transmembranarã (140 kD) exprimatã atât pe celulele
endoteliale sub acţiunea stimulilor inflamatori, cât şi a plachetelor. Este depozitatã în granulele
ambelor tipuri de celule şi este rapid translocatã la suprafaţã, unde mediazã aderenţa prin
legarea glucidelor specifice ale celulei ţintã. Dupã activarea plachetelor sub acţiunea trombinei,
IL-1, TNF-α sau a radicalilor O2, selectina P se redistribuie rapid pe suprafaţa celulelor.
Selectina L (β2-integrinã) se gãseşte pe suprafaţa celor mai multe leucocite circulante:
limfocite, neutrofile, monocite. Spre deosebire de celelalte douã tipuri, selectina L este
exprimatã constitutiv pe suprafaţa celulelor. Rolul ei primar constã în medierea aderenţei
limfocitelor T neangajate, de celulele endoteliale, în recircularea lor fiziologicã spre ganglionii
limfatici, dar funcţioneazã şi ca mediator al tranzitului leucocitelor în situsul inflamator. În 1994
s-a arãtat cã selectina L mediazã chiar interacţiunea dintre leucocite: neutrofilul imobilizat pe
endoteliul vascular, poate deveni substrat aderent pentru alte neutrofile. Interacţiunea
neutrofil/neutrofil este complet blocatã de AMC anti-selectinã L. Selectina L este eliminatã rapid
de pe suprafaţa leucocitelor activate, fiind clivatã prin proteolizã la situsul proximal membranei
şi de aceea, nivele crescute ale selectinei L se gãsesc în plasma pacienţilor cu focare
inflamatorii infecţioase, la pacienţii leucemici şi la cei cu SIDA.
Molecula de selectinã, indiferent de specificitatea ei de legare, are trei domenii funcţionale:
- domeniul membranar COOH terminal, cu rolul de a ancora molecula;
- domeniul modular, alcãtuit dintr-un numãr variabil de secvenţe modulare, fiecare de circa 60
de aminoacizi, ce se gãsesc şi în proteinele ce leagã complementul, formeazã cea mai mare
parte a moleculei;

- domeniul lectinic şi secvenţa repetatã a EGF, cu omologie de peste 60% a aminoacizilor

pentru toate cele 3 tipuri de selectine, localizat la extremitatea liberã a moleculei, are rolul de
a lega liganzii glucidici ai selectinei specifice, în prezenţa ionilor de Ca2+
Leucocitele marginale aderã de moleculele de selectinã ale endoteliului capilar. Interacţiunea
selectinã-PMNN este specificã şi este iniţiatã de legarea cu micã afinitate a leucocitelor de
endoteliul activat, ceea ce induce o mişcare de rostogolire a leucocitului pe suprafaţa epiteliului.
Mişcarea de rostogolire este convertitã în interacţiunea stabilã a leucocitului cu suprafaţa
endoteliului, prin intermediul selectinelor L ale suprafeţei leucocitare. Astfel, leucocitele sunt
imobilizate. Consecutiv aderenţei la endoteliu, leucocitul iniţiazã migrarea prin endoteliu.
Neutrofilul îşi extinde pseudopodele la joncţiunea dintre celulele endoteliale ale capilarului şi se
deplaseazã în acest spaţiu prin mişcãri amoeboidale, apoi penetreazã membrana bazalã a
capilarului şi pãtrunde în ţesut. Nu toate leucocitele care se rostogolesc la contactul cu
endoteliul, vor pãrãsi patul vascular. Unele se elibereazã din conexiunea cu endoteliul şi reintrã
în circulaţie. Leucocitele preactivate, cu o disponibilitate înaltã pentru aderenţã, nu necesitã
treapta de rostogolire şi se opresc foarte repede dupã ce au interacţionat cu endoteliul vascular.
Procesul migrãrii leucocitelor din lumenul vascular se numeşte diapedezã. Migrarea este
uşuratã de proteazele pe care leucocitul le secretã (elastazã, colagenazã), enzime care
hidrolizeazã substanţa cimentantã dintre celulele endoteliale şi lizeazã membrana bazalã.
Molecula cu un rol esenţial în motilitatea leucocitelor este actina, care formeazã 50% din totalul
proteinelor celulare. In celula aflatã în repaus, actina polimerizatã formeazã o reţea continuã
sub membrana citoplasmaticã, având rol esenţial în pãstrarea formei şi în ancorarea ei de
integrinele din mediul extracelular. In leucocitul activat, reglarea raportului dintre actina
monomerã şi polimerizatã favorizeazã deformarea celulei şi trecerea prin spaţiul endotelial
îngust.