TAXONOMIA SI SISTEMATICA GENERALA A MICROORGANISMELOR

2.1 Definitii
2.2 Nivele de clasificare
2.3 Desemnarea numelui stiintific al speciilor
2.4 Sistemul natural, filogenetic de organizare a lumii vii
2.1 DEFINITII
Taxonomia se ocupa cu studiul clasificarii, nomenclaturii si identificarii organismelor vii.

CARL VON LINNE', un botanist suedez, a fost cel care si-a dat seama de importanta existentei unui
sistem de recunoastere si definire a proprietatilo 131b19b r organismelor, stabilind reguli fundamentale pentru categoriile
taxonomice sau taxoni. Sistemul lui Linne' a servit cu succes la incadrarea in categorii a celor peste doua milioane de tipuri
diferite de organisme descoperite ulterior.
Clasificarea este aranjarea ordonata a organismelor in grupe, preferabil intr-un sistem bazat pe relatii evolutive.
Nomenclatura este procesul de desemnare a numelor pentru diferitele ranguri taxonomice ale fiecarei specii de
microorganisme.
Identificarea este procesul de descoperire si inregistrare a trasaturilor organismelor, asfel incat ele sa poata fi
introduse intr-o schema taxonomica globala.
Toti acesti termeni se aplica in sistematica, ce reprezinta studiul diversitatii microorganismelor si al relatiilor intre
ele.
2.2 NIVELE DE CLASIFICARE
Taxonii principali intr-o schema de clasificare sunt organizati in 7 ranguri descendente, incepand cu un regn, cel mai
mare si cel mai general, si terminand cu o specie, cel mai mic si cel mai specific.
Toti membrii unui regn au in comun numai una sau cateva caracteristici generale, in timp ce membrii unei specii au
in comun majoritatea caracteristicilor lor, reprezentand toti acelasi fel de organism.
Intre nivelul superior si cel inferior, cei cinci taxoni in ordine descendenta sunt reprezentati de:phylum (pentru
animale si protozoare) sau diviziune (pentru bacterii, fungi, alge si plante), clasa,ordin, familie si gen.
Bacteriile sunt studiate, cu rare exceptii, nu ca indivizi, ci ca populatii obtinute in laborator sub forma de culturi
pure. Culturile pure pot fi mentinute in stare viabila, subcultivate, supuse testelor experimentale si transportate de la un
laborator la altul.
Unitatea taxonomica fundamentala este specia bacteriana, care este definita dupa alte criterii decat la organismele
superioare. Pentru bacterii nu exista granite strict naturale ale speciilor, nici separare geografica. Sub aspect practic specia
bacteriana poate fi considerata ca o colectie de altetulpini.
Tulpina reprezinta unitatea practica de lucru, fiind formata din descendentii unei singure izolari din mediu, in cultura
pura.

Colonia reprezinta o aglomerare macroscopica de celule, care apare pe o zona bine delimitata a suprafetei
mediului de cultura solid si provine din multiplicarea unei singure celule. Una dintre tulpinile speciei este desemnata ca
tulpina tip si serveste ca tulpina purtatoare de nume pentru specie. Tulpinile tip ale speciilor sunt depozitate in asa
numitele colectii de culturi (colectii de tulpini). De aici ele pot fi obtinute si utilizate ca tulpini de referinta pentru compararea
directa cu izolatele noi in vederea identificarii lor corecte.
Genul bacterian este un grup taxonomic bine definit, alcatuit din specii, in mod clar separate de alte genuri.
2.3 DESEMNAREA NUMELUI STIINTIFIC AL SPECIILOR
Pentru desemnarea numelui stiintific sau specific este utilizat sistemul binominal (cu doua nume) al nomenclaturii.
Numele stiintific este intotdeauna o combinatie a numelui de gen, urmat de numele de specie (epitetul specific). Initiala
genului din numele stiintific este scrisa intotdeauna cu litera mare, iar a speciei cu litera mica. Ambele nume sunt scrise cu
caractere italice sau subliniate. Epitetul specific se scrie cu initiala mica si nu se prescurteaza. Pentru denumirile stiintifice
se utilizeaza limba latina sau greaca. Numirea unui organism nou descoperit este supervizata de un grup international de
experti care verifica daca au fost urmate procedeele standard si ca nu exista deja un nume dat anterior organismului sau un
alt organism cu acelasi nume. Denumirea unui numar de specii a fost data dupa numele unui microbiolog care a descoperit
microorganismul respectiv sau a adus contributii importante in domeniu. Alte nume provin de la o particularitate a
microorganismului (forma, culoare), locul unde poate fi gasit sau boala pe care o produce. Exemplificam cu cateva nume
specifice:

Pseudomonas tomato - Gr. pseudo = fals; monas = unitate; tomato = fruct. Deci o bacterie care infecteaza tomatele.

Lactobacillus sanfrancisco - L. lacto = lapte; bacillus = bastonas mic. O specie utilizata in asociere cu o drojdie
( Saccharomyces exiguus) pentru fabricarea unui tip de paine din San Francisco.

Giardia lamblia - de la Alfred Giard, un microbiolog francez si Vilem Lambl, un medic din Boemia, ambii cercetand
micoorganismul, care determina o infectie intestinala severa.

2.4 SISTEMUL NATURAL, FILOGENETIC, DE ORGANIZARE A LUMII VII

Celebrul botanist Carl Linnaeus, in opera sa "Systema naturae" (1735) a reunit toate microorganismele intr-un
singur grup numit semnificativ "Chaos".
Robert Whittaker a propus un sistem de organizare format din cinci regnuri de baza:
1.

Procaryotae (Monera);

2.

Protista;

3.

Fungi;

4.

Plantae;

5.

Animalia.
Constituirea acestor regnuri se bazeaza pe: tipul si structura celulara, organizarea si tipul de nutritie.

Regnul Procaryotae - include organisme unicelulare de tip procariot. El cuprinde bacteriile si are doua subgrupe
principale: eubacterii - bacterii cu structura celulara procariota caracteristica si archaebacterii - bacterii cu structura
celulara si functii atipice.
Regnul Protista - contine cea mai mare parte a microorganismelor eucariote unicelulare care sunt lipsite de tesuturi. El
cuprinde alge microscopice care se caracterizeaza prin celule fotosintetizante si protozoare care sunt lipsite de perete
celular si se hranesc pe seama altor organisme prin ingestie.

Regnul Fungi - cuprinde organisme uni- sau multicelulare si uni- sau multinucleate, de tip eucariot. Celulele eucariote
prezinta
perete
celular,
nu
sunt
fotosintetizante si
isi
dobandesc
nutrientii
prin
absortie. El
cupinde microfungi (mucagaiuri si drojdii) si macrofungi.
Regnurile Plantae si Animalia nu includ microorganisme, fiind reprezentate de organisme macroscopice, multicelulare.
Plantele sunt alcatuite din celule eucariote cu perete celular si sunt fotosintetizante. Celulele animalelor sunt lipsite de
perete celular, iar tipul de nutritie pentru acest regn este nutritia ingestiva.

Este important de retinut ca virusurile nu sunt incluse in nici o clasificare, ca o recunoastere a caracterului lor de
agenti infectiosi care nu au echivalent in lumea vie.
Dupa studii indelungate, cu opinii diferite si chiar controverse, specialistii microbiologi au admis un punct de vedere
comun al sistematicii microbilor in lumea vietuitoarelor(dupa N. Stamatin )

Schema pozitiei microbilor in sistematica vietuitoarelor

Protozoare

Microbi

Schizophyceae (alge)

Protofite
- Bacterii
- Virusuri
Schizomyceae

- Borrelomycetes
-

Ricketsii

Ciuperci

Ne vom referi indeosebi la unitatea taxonomica Schizomyceae, datorita importantei lor pentru bolile pe care le
produc la animale si plante, precum si datorita enormei lor raspandiri in natura si transformarilor pe care le pot produce
materiei organice.
Schizomyceaele sunt vietuitoare monocelulare, cu organizare simpla, nu poseda pigmenti fotosintetizanti, sunt
heterotrofe, au nucleu nediferentiat. Ele prezinta o mare diversitate din punct de vedere morfologic si fiziologic .