Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Finanțe

Studiu individual nr.1

La disciplina: Teoria Economica
Tema : Concureța și formele ei
41120

Impozite și percepere fiscală

Elaborat:Rosalinda MIRON
Grupa :IPF2005G
Profesor coordonator : Adelina MISTREANU

Chișinău 2021
Cuprins
I. Notiune si introducere............................................................................................................................3
II. Obiectivele concurenței......................................................................................................................5
III. Tipologia concurentei.........................................................................................................................6
3.1 Concurenta Perfecta.......................................................................................................................7
3.2 Concurenta imperfecta...................................................................................................................8
3.2.1 Monopolul......................................................................................................................................9
3.2.2 Concurenta Monopolistica...................................................................................................10
3.2.3 Oligopolul..............................................................................................................................10
IV. Concluzia...........................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................................14

2
 I. Notiune si introducere.

Concurenta este o trasatura esentiala a pietei, ea este o componenta importanta a

mecanismului acesteia. Concurenta se desfasoara dupa anumite reguli care asigura libertatea de
actiune a tuturor agentilor economici.

Concurenta reprezinta confruntarea dintre agentii economici pentru a atrage de partea lor
consumatori cat mai multi, prin preturi convenabile, prin calitatea mai buna a marfurilor si
serviciilor, in vederea obtinerii unor profituri cat mai mari. Ea exprima relatiile dintre agentii
economici care actioneaza in functie de interese lor in conditiile liberei initiative, fiind o rivalitate
deschisa si loiala care duce la dezvoltarea productiei si la imbunatatirea gradului de servire a
cumparatorului.

Concurenta difera de la o tara la alta si de la o etapa la alta in functie de numarul si puterea

economica a vanzatorilor si cumparatorilor in economia nationala, in una sau alta dintre ramuri, de
gradul de diferentiere a produselor, de posibilitatile noilor firme de a actiona in acelasi domeniu, de
transparenta pietei ca si de alti factori.

Concurenta nu are definiţie unanim acceptată, ea avînd semnificaţie în funcţie de context.

Privită ca unprocedeu deschis de confruntare,prin care agenţii economici urmăresc să-
şiîmbunătăţească situaţia, concurenţa este apreciată de mulţi economişti drept „calea cea mai
bunăde satisfacere a intereselor tuturor", respectiv de maximizare a gradului de satisfacere a
nevoilor acestora. Sub presiunea concurenţei, întreprinzătorii sunt determinaţi să reducă cheltuielile
individuale de producţie, să extindă proporţiile capitalului, să introducă progresul tehnic în
toatefazele activităţii (producţie, aprovizionare, desfacere,organizare), să investească în cercetarea
ştiinţifică etc.

Privită din punct de vedere economic, concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii
pepiaţă, de cerere si ofertă, şi de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că existăconcurenţă
economică dacă consumatorul poate alege între mai multe alternative şi poate astfelopta pentru cea
mai convenabilă variantă pentru preferinţele sale.Astfel, concurenţa este strînslegată de libertatea de
a alege.

Concurenta este unul dintre factorii importanţi ce actionează asupra agenţilor

economici,astfel incît aceştia să-şi adapteze oferta la cerere. Pe o piaţă liberă,concurenţa acţionează

3
în strînsă legătură cu preţul. Agenţii econimici producători pe o piată liberă urmăresc, prin
intermediul concurenţei cu ceilalti producători maximizarea profitului, prin minimizarea preţului
şi creşterea calităţii bunurilor produse. Fiecare agent economic care acţionează pe piaţa liberă
este preocupat de activitatea firmei sale, astfel încît aceasta să fie cea maicompetitivă
dintre toate iar cîştigul net să fie cel mai bun.

Prin intermediul concurenţei, fiecare producător poate orienta producţia prin costurile
deexploatare, urmărind permanent raportul dintre resurse şi cheltuieli. Nici unul
dintreproducătorii aceluiaşi bun de pe o piata nu poate influenţa în mod izolat piaţa acelui bun.
Toţiproducătorii influenţează piaţa, aflîndu-se în concurenţă. Ei o influenţează prin practicarea
depreţuri cît mai scăzute, putînd ajunge pînă la nivelul de supravieţuire. Prin urmare, concurenţa
între producatori exercită o presiune asupra scăderii preţurilor de vînzare şi, totodată,contribuie la
lărgirea pieţei in ceea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori.

4
 II. Obiectivele concurenței
Concurenţa are loc atunci cînd existălibertatea de a pătrunde pe o piaţă şi cînd, înacelaşi
timp, pe acea piaţă există mai mulţi vînzători alternativ.
Concurenţa poate avea loc între firme mari sau firme mici, firmele rivale putînd intra
încompetiţie pe pieţe locale, regionale, naţionale sau chiar pe pieţe mondiale.
Cele mai importante obiectiveale concurenţei sînt:
1. satisfacerea cererii consumatorilor;
2. promovarea inovaţiei;
3. alocarea eficientă a resurselor;
4. limitarea puterii economice şi astfel a celei politice;
5. justa distribuţie a veniturilor.
Piaţa este cea mai bună inovaţie în organizarea cererii şi ofertei, şi în întărirea şistabilirea
diferitelor preferinţe ale agenţilor economici – fără folosirea concurenţei. Concurenţaconstituie
mijlocul necesar prevenirii şi/sau diminuării puterii ecomomice concentrate în mîinilestatului şi ale
persoanelor şi întreprinderilor private. De aceea, concurenţa reprezintă unmijloc important
pentru organizarea societăţii. Astfel putem spune că principalele scopuriale concurenţei sînt de fapt:
- a produce: obiectiv tipic societăţilor socialiste, care se aflau într-o stare de deficit cronic
almultor produse, în special din categoria celor de consum. Motivul tipic pentru demiterea
unuimanager economic în socialism şi înlocuirea lui cu un altul – în esenţa, cu un competitor –
era“neîndeplinirea planului de producţie”
- a vinde: obiectiv tipic societăţilor capitaliste, care creează o tendinţă permanentă
cătresupraproducţie. Prin efectele acestei stări de lucruri sînt crearea de false necesităţi de
consum,înlocuirea parţială a criteriilor naturale – preţ şi calitate – cu criterii artificiale, cum ar
fipublicitatea;
- a consuma pe măsura posibilităţilor; o societate care avea la bază competitia pentru
asigurareaunui consum determinat de cerinţele naturale ale fiinţei umane, ar depăşi şi deficitul
cronicsocialist şi criza de supraproducţie capitalistă. Ea nu ar porni de la obiectivul producţiei cu
oricepreţ, nici de la obiectivul vînzării cu orice preţ, ci de la obiectivul satisfacerii nevoii de
consumale fiinţei umane care este neglijată în primele două abordări.

5
 III. Tipologia concurentei.
Luînd în considerare factorii prezentaţi mai sus şi ţinînd cont de variantele de combinarea
lor,teoria economică a concurenţei a concluzionat că există următoarele tipuri deconcurenţă între
producători (vînzători):
 concurenţa perfectă;
 concurenţa imperfectă,cu formele:
 monopol;
 oligopolul;
 concurenta monopolistica
Dacă există un număr mare de solicitanţi şi un singurofertant,se poate vorbi de
monopol;vom spune că există oligopol în cazul in care există unnumăr mic de vînzători;dacă avem
un număr restrîns de cumpărători se va vorbi de oligopson,în timp ce dacă există un singur
cumpărător,este vorba de monopson.Monopolul bilateralapare atunci cînd există unicitate,în
acelaşi timp,în domeniul ofertei şi al cererii. Însfîrşit,monopolul se va numi restrîns în cazul
în care,pentru un singur ofertant va exista unnumăr mic de solicitanţi şi vom avea un monopson
restrîns în cazul simetric.
Figura 3.1

Se mai poate vorbi de concurenţa directă şi concurenţa indirectă.

Atunci cînd agenţii economici aflaţi în competiţie se adresează aceleiaşi nevoi,cu produse
similare sau identice,sîntem în faţa unei concurenţe directe(nevoia de petrecere a timpului liber
poate cauza relaţii de concurenţă directă între agenţii economici care prestează servicii de sport şi
cei ce prestează servicii de cinema)

6
 Concurenţa indirectă poate apărea atunci cînd firmele, agenţii economici se adresează
prin oferirea de bunuri diferite aceloraşi nevoi sau unor nevoi diferite(ex:o firmă de turism se află în
concurenţă indirectă cu una profilată pe vînzarea de bunuri de folosinţă îndelungată,o parte dintre
cumpărători fiind obilgat,din cauza veniturilor insuficiente,să opteze între cumpărarea unui astfel de
bun sau efectuarea unei călătorii). Din punctul de vedere al dreptului comercial,concurenţa poate
avea următoarele forme:
-concurenţa loială(corectă)-admisă prin reglementări
-concurenţa neloială(incorectă)-reprimată prin reglementări; aceasta constă în
folosirea unor mijloace incorecte ca: acordarea unor stimulenţe deosebite agenţilor economici avînd
ca scop acapărarea pieţei şi consolidarea unei poziţii net avantajoase pe piaţă.
O altă clasificare ar avea în vedere concurenţa deschisă şi concurenţa închisă.
Concurenţa deschisă este acea concurenţă care se desfăşoară în mod direct cu mediul, şi
doar indirect cu competitorii. Dintre toţi competitorii plasaţi iîn acelaşi mediu cîştigă acela care
obţine o mai bună performanţă raportat la un parametru sau complex de parametri oarecare, în
condiţiile în care acţiunile fiecărui concurent nu influenţează (nu jenează sau favorizează) acţiunile
altui concurent.
O concurenţă închisă e, dimpotrivă, aceea în care fiecare competitor e angajat direct
împotriva celorlalti, în care un cîştig al unuia reprezintă automat o pierdere a altuia sau a
altora.Printr-o analogie sportivă,un model de competitie deschisă este o cursă de alergări, iar un
model de competiţie inchisa-un meci de box.

III.1 Concurenta Perfecta

Structura unei piete determină caracterul competitiei pe acea piată. O pia ă pe care
actionează multi ofertanti mici, de putere aproximativ egală, este o piată în care nici unul din
ofertanti nu-şi poate impune interesele şi în primul rînd pretul. O piată dominată de puţini giganti
economici e una în care comportamentul unuia dintre acestia poate influenţa pretul sau conditiile de
vînzare. Cu cît o firmă individuală are mai puţină putere de a influenţa piata pe care vinde, cu atît
mai competitiva este acea piată.

Cele patru structuri teoretice de piată – concurenţa perfectă, monopolul, concurenţa

monopolistică şi oligopolul – sînt structuri idealizate necesare pentru a întelege fenomenele

7
economice specifice fiecăreia dintre ele. Structurile reale se apropie cu aproximatie mai bună sau
mai putin bună de una sau alta dintre aceste structuri idealizate.

Piata cu concurenta perfecta este acel tip de piata acre se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi:

 atomicitatea participantilor care exprima existenta unui numar mare de agenti economici de

putere economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta in
mod hotarator pretul;
 omogenitatea produselor, ceea ce inseamna ca marfurile oferite sunt echivalente sau
aproape identice, astfel incat fiecarui cumparator ii este indiferent de unde se
aprovizioneaza;
 intrarea si iesirea libera pe piata care exprima capacitatea unei noi firme de a intra pe piata
atunci cand costul este inferior pretului de vanzare si de a parasi ramura economica atunci
cand pretul este mai mic decat costul de productie;
 fluiditatea pietei care presupune adaptarea ofertei fara bariere monopoliste la cerere si
invers;
 transparenta perfecta care presupune ca toti producatorii si toti consumatorii dispun de o
cunoastere perfecta a cererii si ofertei, astfel incat pot obtine cel mai bun produs sau cel mai
bun pret.

III.2 Concurenta imperfecta

Marea majoritate a activitătii economice nu se desfăsoară însă nici în conditii de
concurenţă perfectă, nici în conditiile lipsei totale a concurenţei între producători, adică a
monopolului. Cele mai multe firme actionează pe niste structuri intermediare pe piată; ele se află in
concurenţă activă unele cu altele. Aceste structuri intermediare de piată sînt caracterizate printr-
un număr de firme mai mare sau cel puţin egal cu doi, dar suficient de mic ca aceste firme să nu
functioneze ca “price takers”.

O astfel de situatie poartă numele de concurenţă imperfectă. Distingem două

cazuri de concurenţă imperfectă:

 concurenţa monopolistică, asemănătoare cu concurenţa perfectă, cu diferenta

majoră că firmele nu mai vînd, de aceasta dată, un produs omogen;

8
  oligopolul, mai apropiat de situatia de monopol prin aceea că numărul de
firme e foarte redus,iar dimensiunea acestora mare.

Modelele de comportament economic pentru concurenţa imperfectă au următoarele

caracteristici:

1. Firmele îşi selectează produsele. Poate cel mai bun exemplu este cel al industriei
de software: firma nu poate intra pe piată oferind programe identice cu cele deja aflate în
productie, ce va trebui să decidă caracteristicile programelor pe care doreste să le ofere. Pe o
piată cu concurenţa imperfectă, firmele vînd produsele diferentiate adică un grup de produse
destul de asemănătoare pentru a fi considerate variante ale unui produs generic, dar destul de
diferite pentru a putea fi vîndute la preţuri distincte.
2. Firmele îşi aleg preţurile. Aceasta este o consecintă a faptului că produsele
firmelor nu seț pot substitui perfect unul altuia, de aceea într-o anumită plajă de preţuri
specifice produsului generic (săpun, lame de ras, televizoare etc.), o firma îşi poate stabili un
pret pentru un produs diferentiat. Din “price taker”, firma devine astfel “ price maker”, adică
practica preţuri administrate: pretul este fixat printr-o decizie constientă a firmei, decizie care
esteț influentată de fortele pietei, dar nu determinată univoc de acestea
3. Preţurile sînt relativ stabile pe termen scurt. Tendinta de stabilitate este dată şi
de complexitatea indusă de diferentiere (o firmă poate avea mii de produse distincte pe listele
de preţuri, ceea ce implică costuri ale schimbării de pret , precum şi dereglarea raporturilor cu
clientii ori cu detailistii în cazul modificărilor de pret prea dese); ca şi în cazul caracteristicilor
produsului ori a pretului, frecvenţa şi momentul schimbării pretului sînt decizii constiente ale
firmei.

3.2.1 Monopolul

Oferta de monopol se formeaza in functie de conditiile de cost in cadrul carora firma isi desfasoara
activitatea, iar asupra acestora se observa influenta factorilor generatori de o piata de monopol:
existenta domeniilor de interes strategic (monopol legal), a altora in care se manifesta costuri de
productie descrescatoare (monopol natural), proprietatea asupra unui patent de inventie (monopol
tehnologic), raritatea unor zacaminte (monopol exercitat prin controlul asupra unor input-uri) sau
folosirea unor tehnici comerciale (monopol asupra marcii comerciale).

9
Astfel, daca in situatia unui monopol natural costul mediu si cel marginal evolueaza in sens
descrescator in celelalte situatii care pot fi exemplificate pe un monopol legal acestea se inscriu in
domeniul randamentelor descrescatoare. In primul caz, ce corespunde in general retelelor de
distributie a electricitatii, gazelor si apei, retelelor de termoficare, de cai ferate, sistemelor de
irigatii, explicatia consta in economiile de scara ce se manifesta atunci cand productia unui singur
agent economic ar fi suficienta pentru satisfacerea cererii pe piata si deci existenta unor firme
concurente nu se justifica nici tehnologic si nici economic. In cealalta situatie, care vizeaza domenii
cum ar fi fabricarea si distribuirea unor medicamente, productia si comercializarea alcoolului, a
banilor, a timbrelor, apararea nationala, cantitatea oferita de firma de monopol tinde sa se formeze
la un nivel al pretului care asigura maximizarea profitului sau economic. Dar, daca acesta este prea
ridicat comparativ cu pretul pe care sa-l suporte piata, atunci prin interventia guvernamentala pretul
de monopol primeste o limita maxima sub care poate fi practicat orice nivel; aceasta inseamna ca nu
intotdeauna un monopol este eficient, ci poate inregistra si pierderi.

3.2.2 Concurenta Monopolistica

Concurenta monopolista se manifesta pe piata prin imbinarea unor elemente specifice pietei
perfecte cu altele caracteristice monopolului; concret, exista numerosi agenti economici
producatori, intrarea de noi firme pe piata fiind libera, iar produsele sunt diferentiate, astfel incat
influentarea cererii pe piata devine singura modalitate de crestere a profiturilor.

In acest scop, firmele monopolistice folosesc importante fonduri drept cheltuieli publicitare si

procedeaza la o analiza a corelatiei dintre nivelul productiei si dimensiunea cheltuielilor
promotionale. Astfel, costurile de productie supunandu-se legii castigurilor descrescatoare, daca
cresc cheltuielile publicitare, productia sporeste, dar intr-un ritm din ce in ce mai mic. Ca urmare,
firma monopolista este interesata sa depisteze sporul de cheltuieli publicitare pe care trebuie sa-l
suporte pentru ca vanzand productia corespunzatoare acestuia sa inregistreze profitul maxim.
Regula este urmatoarea: firma accepta sa mareasca cu 1 unitate monetara cheltuielile publicitare
numai daca sporul de productie comercializata datorita tehnicilor promotionale folosite asigura
egalitatea DPrb=DChp , adica dintre sporul de profit si suplimentul de cheltuieli publicitare. Altfel
spus, daca productia care ar putea fi vanduta in plus de firma care a folosit mijloace publicitare
aduce un profit brut cel putin de o unitate monetara, atunci cresterea cheltuielilor promotionale cu o
unitate monetara este justificata.

10
 3.2.3 Oligopolul

Formarea ofertei pe piata de oligopol se supune corelatiilor specifice dintre costuri care se manifesta
in functie de comportamentul firmelor oligopoliste; aceasta inseamna ca actiunile agentilor
economici pe piata de oligopol imbraca forme variate a caror alegere este dictata de tipul de
comportament pentru care acestia au optat.

De altfel, inexistenta unui model unic de comportament pe pietele oligopoliste este o reflectare a
trasaturilor specifice acestora, care vizeaza: economiile de scara determina existenta unui numar
restrans de firme dominante, desi nu in mod necesar a unui numar total mic de firme pe piata; ele
sunt adesea mari in comparatie cu dimensiunea pietei totale, astfel ca numai cateva firme asigura
oferta intregii piete, ceea ce se poate reflecta grafic, astfel:

Figura 3.2

Deci, daca curba C exprima cererea totala de piata pentru un produs nediferentiat al unei industrii
oligopolistice, cand firma functioneaza la nivelul de productie corespunzator costului total unitar
(CT) minim, ea realizeaza o productie q care reprezinta o parte insemnata din cantitatea totala ceruta
pe piata. Mai mult, la pretul p la care doar se acopera costurile medii, cand firma functioneaza cel
mai eficient, cererea totala de piata este Q si numai  cateva astfel de firme pot fi suportate de piata;

11
recunoasterea interdependentei dintre firme se refera la efectele deciziilor individuale privind
productia si pretul asupra vanzarilor celorlalti agenti economici. Cu alte cuvinte, fiecare este
preocupat sa ia in consideratie reactiile celorlalti la orice modificare a pretului sau de alta natura;

concurenta non - pret si rigiditatea pretului sunt strans legate de trasatura anterioara si arata ca daca
reducerile de pret pot fi cu usurinta urmate de firmele rivale, concurenta poate fi accentuata pe
seama altor aspecte, ca de exemplu publicitate, design, etc.;

tentatia firmelor de a stabili intelegeri intre ele in domeniul fixarii pretului este justificata prin aceea
ca reducerile de pret pot conduce la profituri scazute pentru toate firmele oligopolistice;

imboldul catre fuzionare apare ca o intelegere dintre firme si duce la o cota de piata mai ridicata
pentru noul agent economic si, deci, la o forta competitiva sporita a acestuia;

importante restrictii la intrarea de noi firme pe pietele oligopolistice reprezinta trasatura de baza a
oligopolului. In general, cu cat aceste restrictii sunt mai puternice, cu atat vor fi mai putine firmele
din industria respectiva. Fara a intra in amanunte, asemenea bariere vizeaza: economiile de scara,
diferentele de costuri sau altele, precum nevoia de capital, controlul ofertei de factori de productie,
reglementarile guvernamentale, recunoasterea produsului, complexitatea lui si proliferarea
produsului

Toate elementele caracteristice oligopolului sunt intotdeauna prezente in aceste structuri de piata,
chiar daca in industrii diferite se intalnesc in proportii diferite; ca urmare, se cunosc mai multe
tipuri de oligopol.

12
 IV. Concluzia
In concluzie pot spune ca diferenta dintre concurenta perfecta si imperfecta este prin ceea ca
concurenta perfecta nu este intilnita aproape deloc in viata reala, iar concurenta inperfecta se
intilneste in orice tara si este prezentata sub orice forma proprie de manifestare.

13
Bibliografie
1. https://www.qreferat.com/referate/economie/Concurenta-si-formele-ei613.php
2. https://pdfcoffee.com/concurenta-si-formele-ei-pdf-free.html
3. https://ru.scribd.com/document/442587996/Concurenta-si-formele-ei

14