Academia de Studii Economice din București

Facultatea: Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

Specializarea: Cibernetică Economică

PROIECT LA MACROECONOMIE-

[25] Evoluția șomajului de la începutul pandemiei de COVID-

19. Politici anti-șomaj. Studiu de caz la nivelul Uniunii Europene.

Ioniță Miruna Maria

Grupa 1042, seria B, anul II
Capitolul I - INTRODUCERE
 Tema pe care am decis să o abordez prezintă evoluția șomajului de la începutul
pandemiei de COVID-19, dar și diferite politici anti-șomaj.

Tema aleasă este una care îmi oferă o perspectivă actuală asupra realității, deoarece în
cursul acestui studiu voi prezenta un background asupra întregii situații pandemice, cum a
afectat aceasta întregul mapamond. Voi analiza indicatori economico-financiari, trenduri și
ritmurile acestora. Conceptele teoretice referitoare la șomaj și politici antișomaj, precum și
formulele aferente vor fi expuse, deoarece în acest mod, putem identifica și conceptele
teoretice care stau în spatele unor evenimente reale, în plină desfășurare.

Pentru a oferi și un suport vizual, o să reprezint grafic indicatorii prezentați sub formă
de tabele, histograme, trenduri sau orice alt mod prin care va putea fi vizibilă evoluția în
perioada de timp analizată a acestor date. Pentru a interpreta modul în care COVID-19 a
agravat conceptul de șomaj, voi încerca să prezint și situația pandemică în fiecare moment al
studiului în care întâmpin rezultate de tip outlier.

Pentru a evidenția comparațiile ce doresc a fi făcute, voi transpune conceptele

teoretice în analiza empirică. În capitolul respectiv, vor fi analizate și interpretate date despre
rata de șomaj, numărul persoanelor care nu au un loc de muncă, populația activă, care susține
persoanele fără un job, numărul de locuri de muncă dispuse populației, cât și alți indicatori
relevanți pentru studiu. Setul de date va fi analizat cu ajutorul a diferite metode de
specialitate, precum regresia multifactorială, calculul de indici macroeconomici și statistici,
dar și corelația dintre elementele prezentate pentru cercetarea condusă.

De asemenea, deoarece pandemia de COVID-19 reprezintă un eveniment global

neașteptat, care a avut consecințe grave asupra diferitelor domenii de muncă și a personalului
angajat în acele domenii, legile privind șomajul au suferit diferite modificări, cât și criteriile
prin care o persoană poate să declare că este șomeră.

La final, ambele aspecte, atât cele teoretice, dar și cele referitoare la statistici
macroeconomice vor fi rezumate cu ajutorul unor previziuni concise urmate din analizele
conduse în perioada de redactare a lucrării.

Capitolul II - CONCEPTE TEORETICE

 Precum am prezentat în introducere, cele două părți pe care lucrarea realizată le va
avea vor fi prezentarea a diferite concepte teoretice, care stau la baza evenimentelor reale
care sunt în plină desfășurare, urmate de o analiză empirică asupra diferitelor date preluate.

În acest capitol, voi expune informații despre șomaj, despre impactul pe care acesta îl
are asupra creșterii economice, cât și prezentarea a diferite politici anti-șomaj, al căror scop
este prevenirea acestuia.

Șomajul reprezintă fenomenul prezent în cazul lipsei forței de muncă care au

calificările necesare pentru a-și desfășura serviciile într-un domeniu, dar nu o fac, din diferite
cauze. De asemenea, șomajul este o componentă a economiei care diferă de la o țară la alta, și
pentru că există diferite concepte în care statutul de șomer este acordat, modul prin care
cineva își caută un loc de muncă se realizează prin mijloace diverse. Un bun exemplu ar fi
cum la nivelul Uniunii Europene rata raportată a șomajului are valori fluctuante , deoarece și
piața forței de muncă este diferită de la un sistem economic la altul.

De asemenea, pentru acest fenomen se pot determina indicatori absoluți (număr), dar
și indicatori relativi (rata).

Efectivul șomerilor se poate determina în două variante:

➔ șomeri înregistrați
➔ șomeri în sens B.I.M, persoane care prezintă următoarele caracteristici:
● nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii
unor venituri;
● sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni
diferite metode pentru a-l găsi:
● sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi
imediat un loc de muncă;

Pe lângă criteriile menționate mai sus, sunt incluse și următoarele:

● persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să

fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să
înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;
● persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi,
studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc
de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.
 De asemenea, putem categoriza șomajul după diferite tipologii, prin urmare avem:

● șomajul voluntar - caracterizează persoanele care au capacitățile de a exercita

activitățile necesare în procesele din cadrul unui loc de muncă, dar optează pentru a
nu le exercita, din diverse motive personale;
● șomajul involuntar sau forțat - este întâlnit la populația care deși posedă aptitudinile
necesare pentru a munci și are această dorință, nu găsește o ofertă de muncă
disponibilă. Aceasta este singura formă de șomaj în urma căruia rezultă probleme
sociale, deoarece este singura acceptată pentru acordarea indemnizației de șomaj din
punct de vedere legal. De asemenea, șomajul involuntar este un efect secundar negativ
al legislației muncii, care nu permite introducerea a noi locuri de muncă, și cauzează
prezența unui excedent artificial al ofertelor pentru forța de muncă.

O subcategorie a șomajului reprezintă și raportul cu care este făcut, iar, atunci când
acesta este în raport cu natura și cauzele, identificăm următoarele tipuri:

● șomajul conjunctural -este unul care fluctuează în funcție de perioadele economice

prezente, acesta apărând în perioadele de recesiune, a căror durată este de doi-trei ani,
fiind ulterior continuată de un avânt economic, al cărui rezultat este minimizarea
șomajului;
● șomajul fricțional - este creat atunci când modul de comunicare al informațiilor este
imperfect, iar timpul în care șomerii și viitorii angajatori se întâlnesc este unul mare;
● șomajul structural - este acel tip de șomaj care ia naștere din schimbările economice și
fluctuațiile acesteia, îngreunând compatibilitatea dintre locurile de muncă existente și
viitorii angajați.

Diferența dintre șomajul fricțional și cel structural, este că, în cazul șomajului
fricțional, șomerii prezintă aptitudinile necesare ocupării unui loc de muncă, în timp
ce, aptitudinile șomerului structural nu sunt la un nivel atât de înalt, fiind devansate de
noile tehnologii și evoluții ale pieței.

O altă categorie prin care putem să delimităm șomajul este cea în funcție de cerere-
ofertă, iar atunci șomajul este de următoarele feluri:

● șomajul clasic - generat de faptul că o parte din ofertanții de muncă nu acceptă să se

angajeze la salariul care se formează pe piață;
 ● șomajul ciclic - este rezultatul fluctuațiilor prezente la nivel economic, deoarece
atunci când ritmul economic este unul ascendent, economia fiind într-o expansiune,
șomajul scade, iar atunci când activitatea economică ;
● șomajul sezonier - este o formă de șomaj „normală”, fiind una naturală în anumite
domenii precum agricultura, construcțiile și turismul, cauza principală reprezentând-o
obiceiul publicului de a cumpăra anumite produse/servicii în perioade corelate cu
schimburile anotimpurilor într-un an calendaristic.

Pentru a putea caracteriza un șomaj, trebuie să știm și care sunt aspectele cu care o putem
face. Atunci când ne referim la șomaj putem să-l interpretăm prin aspecte referitoare la:
nivelul și rata acestuia.

Mărimea absolută a șomajului se exprimă ca număr de șomeri (Ns)- indivizii apți și

dispuși să lucreze, dar care nu au, pentru moment, loc de muncă și este în căutarea unei slujbe
fiind luat și în evidențele Oficiului forței de muncă.

Ns=Pa-Po

Ns - numărul șomerilor

Pa - numărul persoanelor active, apte de muncă

Po - persoanele active, care au un loc de muncă remunerat

Mărimea relativă, rata șomajului (Rs) este indicatorul care arată care este proporția
șomerilor în totalul populației active.

Rs=(Ns/Pa)*100

Rs - rata șomajului

Ns - numărul șomerilor

Pa - populația activă

Dacă rata șomajului este mare, arată că economia este slabă sau are un PIB scăzut.
Dacă rata șomajului este scăzută, economia se extinde. Rata șomajului se schimbă uneori în
funcție de industrie. Extinderea unor industrii creează noi oportunități de angajare, ducând la
scăderea ratei șomajului industriei respective.

Principalii factori ce influențează nivelul șomajului sunt: rata inflației, numărul

agenților economici particulari, numărul total al regiilor automate și al societăților comerciale
cu capital de stat, numărul societăților cu capital străin, raportul de schimb leu/euro, numărul
șomerilor și volumul masei monetare.

Studierea ratei șomajului în funcție de toți acești factori evidențiază faptul că politica
monetară poate stimula cererea de forță de muncă. Dintre toți aceștia, cea mai puternică
influență asupra ratei șomajului o are rata inflației.

Prin definiție, inflația este determinată de o creștere generală a prețurilor și de o

scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale.

Dacă rata șomajului unei țări este mare, puterea angajaților și a sindicatelor va fi
scăzută. Apoi, le este greu să ceară forța de muncă și salariile, deoarece angajatorii pot
închiria alți lucrători în loc să plătească salarii mari. Astfel, inflația salarială este probabil să
fie diminuată în perioada creșterii șomajului. Acest lucru va reduce costul de producție și va
reduce prețul bunurilor și serviciilor. Aceasta determină o scădere a inflației de reducere a
cererii și a inflației de costuri.

Șomajul ridicat este o reflectare a declinului producției economice. astfel,

întreprinderile înregistrează o creștere a creșterii volumului de bunuri care nu sunt vândute și
a capacității de rezervă. Într-o recesiune, întreprinderile vor experimenta o concurență mai
mare în materie de prețuri. Prin urmare, o producție mai scăzută va reduce cu siguranță
inflația de atragere a cererii în economie.

Pentru a evidenția acest lucru, putem reprezenta Curba Philips, dar și Teorema Cobb-
Web.

Forme ale curbei Philips:

 rs = a – b*rș + c*rq (forma liniară) cu:

rs – rata creşterii salariului;

rş – rata şomajului;

rq – rata creşterii productivităţii muncii;

c – un parametru care măsoară legătura dintre productivitatea muncii şi salarii; a > 0,

b > 0, c > 0

De asemenea, politicile antișomaj sunt foarte importante, deoarece cu ajutorul acest

eveniment este minimizat din ce în ce mai mult.

Obiectivul principal al politicilor antisomaj este de a proteja veniturile obținute de

gospodării de fluctuațiile determinate de trecerea în șomaj a unuia sau mai multor membri din
cadrul unei gospodării.

Politicile antișomaj se împart în:

I. Politici pasive – politici prin care statul susține direct nivelul de trai al indivizilor
ale căror șanse de angajare în muncă au scăzut considerabil. Aceste politici conduc la
creșterea cheltuielilor statului, adică la deficit bugetar și datoriei publica fapt ce constituie o
sursă inflaționistă deosebit de puternică, având în vedere că deficitul bugetar se acoperă
sporind oferta de bani. Principala deficiență a politicilor pasive este că ele sunt adoptate după
ce o persoana a devenit șomer. Cu timpul țările minimizează atât valoarea indemnizațiilor de
șomaj cât și perioada de acordare a lor.

II. Politici active – pol prin care se intervine direct pe piața muncii cu scopul de a
reduce rata șomajului stabilind-o la nivel de echilibru. Tipuri:

1) Pol care au drept scop de a înlesni intrarea în contract a ofertanților și a doritorilor

de locuri de muncă, care includ: plasarea în muncă; angajarea activității agențiilor private de
plasare în muncă; consultanța și orientarea profesională; cursuri de pregătire și consultanță
pentru cei dezavantajați; asistență pentru a înlesni mobilitatea geografică.

2) Programe de calificare a șomerilor, care includ: programe de pregatire a șomerilor

adulți în alte domenii sau recalificarea lor; programe care sunt orientate către cei amenințați
cu pierderea locurilor de muncă.

3) Politici de crearea a noilor locuri de muncă, acestea includ: crearea directă de

locuri de muncă; acordarea de subvenții pentru păstrarea anumitor locuri de muncă; angajarea
de șomeri cu stagiu îndelungat; alocații pentru întreprinderile care angajează tineri specialiști.

Politicile antișomaj mai pot fi completate și cu următoarele politici:

a) Politici de venit – sunt aplicate atunci când există forme de control guvernamental
asupra salariilor, cum ar fi: un procent maxim permis de creștere a ratei salariilor; stabilirea
unui salariu mediu pe economie; acordarea de indexări și compensări pentru toți salariații etc.

b) Politici de impozitare și taxare – sunt politici de venit bazate însă pe mecanismele

indirecte.

Politicile de stabilizare macroeconomică cuprind cele trei tipuri: politici anticiclice,

antiinflationiste și antișomaj. Îmbinarea lor în mixuri politice eficiente necesită studierea
atentă a efectelor pe care le au asupra economiei prin utilizarea de modele de stabilizare.
Caracteristic unor astfel de mixuri politice este faptul că componentele acestora își pot
exercita efectele la intervale diferite de timp.
 Capitolul III - ANALIZA EMPIRICĂ

Analiza descriptivă

Rata șomajului la nivelul Uniunii Europene

Fig. 1- Diagrama cu rata șomajului (în procente) la nivelul UE în perioada 2020-

2022

În acest grafic, este vizibil cum în perioada martie 2020- iunie 2020, rata șomajului
are o creștere accelerată, de 0,9 procente, aceasta fiind și perioada în care pandemia a atins
pragurile maxime. Diferite întreprinderi precum cele tip HoReCa, destinații turistice, dar și
persoane fizice autorizate care efectuau servicii cosmetice au trebuit să-și înceteze brusc
activitate din cauza restricțiilor, pentru minimizarea răspândirii virusului. Observăm că
această rată continuă să crească, iar în septembrie 2020 atinge pragul maxim de 7,8%, ceea ce
înseamnă că de la începutul pandemiei până la acel moment, indicatorul crescuse cu 1,4
procente.
 Primăvara anului 2021 este caracterizată de o rata a șomajului de 7,5%, iar până în
iunie 2021 aceasta scade cu 0,4 procente. Acest eveniment este realizabil datorită aplicării a
diferitor politici antișomaj de către statele membre UE, dar și a reducerii restricțiilor,
deoarece epidemia era într-un ritm descendent. De asemenea, un rol important în combaterea
pandemiei a fost imunizarea întregii populații a UE prin vaccinul împotriva virusului, lucru
care a avut efecte pozitive în viitor.

Este vizibil faptul că rata șomajului continuă să preia o mișcare descrescătoare,

toamna și iarna anului 2021 având diferite rate care au valori din ce în ce mai mici, lucru
realizabil datorită începerii normalizării evenimentelor. Numărul de cazuri de COVID-19
începeau să se minimizeze, persoanele care erau deja vaccinate aveau acces mult mai ușor la
diferite servicii, iar întreprinderile a căror activitate a fost stopată în martie 2020 începuseră
deja să-și preia procesele la nivel complet.

În luna martie 2022, după exact doi ani de la începerea pandemiei, putem afirma că
rata șomajului a avut fluctuații destul de mari, dar, a intrat într-un sector de normalitate, chiar
scăzând cu 0,2 procente.
 Tabel 1- Statistici descriptive pentru variabila analizată - rata șomajului anii 2020-
2022

Fig. 2- Statisticile descriptive realizate în RStudio

După ce am analizat datele colectate (anexa 1), am obținut diferite aspecte despre
indicatorii statisticilor descriptive, pe baza eșantionului la care ne referim. Cu ajutor acesteia,
putem evidenția modul în care rata șomajului a evoluat din 2020 până 2022, dar și posibile
previziuni referitoare la viitor. Rata șomajului în perioada 2020-2022 a avut o medie de 6,51
procente, iar mediana a fost de 7,10 procente. Valoarea maximă a fost de 7.8%, atinsă în
septembrie 2020, iar valoarea cea mai mică, de 6,2% a fost atinsă în martie 2022.
Amplitudinea datelor analizate este egală cu 0.7, lucru care evidențiază că intervalul în care
datele sunt aflate este unul destul de restrâns. De asemenea, rata șomajului are o abatere
standard de aproximativ 0,233 față de medie. Coeficientul de variație de 35,7% afirmă că
seria este omogenă, iar media acesteia este semnificativă.

Începerea pandemiei de COVID-19 a reprezentat un punct critic la nivelul UE, lucru

resimțit în nesiguranța pe care mulți cetățeni o aveau privind locul de muncă. Este vizibilă
cum rata șomajului a variat în funcție de nivelul la care situația pandemică se desfășura în
momentul curent, dar mai ales, în funcție de restricțiile emise pentru minimizarea răspândirii
virusului.

Rata inflației la nivelul Uniunii Europene

Deoarece inflația are cel mai mare impact asupra șomajului, respectiv rata inflației are
consecințe asupra ratei șomajului, am decis ca în studiul realizat să analizez și acest factor.
Deși în sursa găsită există date referitoare și la rata inflației în spațiul non-UE, o să mă
focusez pe partea necesară conducerii analizei avute.
 Fig. 3- Diagrama cu rata inflației (în procente) la nivelul UE în perioada 2020-2022

Comparând acest grafic cu cel reprezentat în figura 1, putem observa relația inversă
dintre cele două rate. Precum am mai menționat, atunci când rata șomajului este una mare,
rata inflației scade, deoarece prețurile produselor fabricate și importate la nivelul unei țări
scade, deoarece cererea va fi una din ce în ce mai mică, persoanele respective având un venit
ori inexistent, ori mult mai mic din care să-și asigure nevoile primare.

În perioada martie 2020 observăm cum rata inflației are o valoare inițială apropiată de
1, ce scade accentuat până când în septembrie 2020 atinge valori negative. Rata șomajului în
acea luna a fost una maximă, deci este prezentă corelația dintre date. Ritmul inflației este
unul crescător, deoarece în ianuarie 2021 este 0,9%. După această perioada, modul în care
rata inflației evoluează este unul ascendent, în fiecare lună nivelul este surclasat. Acest
eveniment este explicabil, deoarece din luna ianuarie 2021, șomajul cauzat de pandemia de
COVID-19 nu a mai reprezentat un impediment atât de mare ca înainte, datorită politicilor
antișomaj prin care țările au acționat, a minimizării restricțiilor, dar și a imunizării populației.
 În luna martie 2022, după doi ani de la începerea pandemiei de COVID-19, observăm
cum rata inflației are valoarea de 7,4%, diferența dintre indicatorii acestor doi ani fiind una
impresionabilă, de 6,7 procente. Inflația a avut fluctuații destul de mari în timpul perioadei
analizate. Aceasta are o valoare mult mai mare decat cea avută înaintea începerii pandemiei,
lucru ce s-a resimțit prin faptul că produsele și serviciile achiziționate de consumatori au avut
creșteri de preț constante din momentul în care șomajul nu a mai reprezentat un impediment
în cadrul economiei de la nivelul Uniunii Europene.

Tabel 2- Statistici descriptive pentru variabila analizată - rata inflației anii 2020-2022
 Fig. 3- Statisticile descriptive realizate în RStudio

După ce am analizat datele colectate (anexa 2), am obținut diferite aspecte despre
indicatorii statisticilor descriptive, pe baza eșantionului la care ne referim. Cu ajutor acesteia,
putem evidenția modul în care rata șomajului a evoluat din 2020 până 2022, dar și posibile
previziuni referitoare la viitor. În perioada 2020-2022 rata inflației a avut o medie de 2
procente, iar media acesteia a avut o valoare egală cu 1,3 procente.

Utilizând RStudio am aflat că valoarea minimă a acestei rate a fost de -0.3, valoare
întâlnită în lunile verii, perioada de timp caracterizată de un șomaj accentuat. Valoarea
maximă s-a înregistrat în luna martie 2022, fiind de 7,4%, lucru pe care l-am detaliat mai sus.
Amplitudinea datelor analizate este egală cu 7,6, lucru care evidențiază că împrăștierea
valorilor față de medie este una destul de mare, eveniment deja întâlnit, deoarece am afirmat
cum rata inflației are fluctuații semnificative. De asemenea, coeficientul de variație de
aproximativ 22,5% reflectă că seria de date este una omogenă, media acesteia fiind
reprezentativă.

Corelația

Deoarece am menționat de mai multe ori legătura strânsă dintre rata șomajului și rata
inflației, am decis să analizez acest lucru mai detaliat, iar pentru a evidenția relația dintre
aceste două date analizate, am ales utilizarea coeficientului de corelație.

Coeficientul de corelație este un indicator care măsoară gradul de legătură dintre două
elemente. Am realizat o matrice de corelație în care sunt prezenți cei doi factori analizați,
respectiv rata șomajului și rata inflației, dar și coeficientul de corelație dintre aceste două
elemente.

Valorile acestui coeficient preiau valori existente în intervalul -1 și 1, iar în funcție de

ce valoare din interval preia putem afirma următoarele:

★ -1 este caracteristică unei corelații liniare perfect negativă între cele două datele
analizate;
★ 0 reflectă lipsa unei corelații liniare;
 ★ 1 caracterizează o corelație liniară perfect pozitivă între cele două date analizate.

Fig. 4- Matricea de corelație rata șomajului - rata inflației

Observăm cum matricea de corelație prezintă un coeficient de corelație egal cu -0,8,

valoare care este specifică unei legături strânse între cele două variabile. Corelația este una
liniară negativă, semnul coeficientului fiind cu minus, deci legătura dintre rata inflației și rata
șomajului este una invers proporțională. Acest lucru a fost evident și din datele expuse în
anexele 1 și 2.

Atunci când rata șomajului este una ridicată, înseamnă că un număr mare de persoane
sunt în căutarea unui loc de muncă, lucru care avantajează întreprinderile. Companiile nu
măresc salariile, deoarece au certitudinea că acel loc de muncă va fi ocupat de cineva care
necesită o sursă stabilă de venit. În acest mod, creșterea salariilor, respectiv inflația salarială
are șanse destul de mari de a fi diminuată, lucru ce în lanț va avea efecte asupra costurilor de
producere a bunurilor și de realizare a serviciilor. Prețul acestora va scădea iminent, și se
determină o scădere a inflației de reducere a cererii și a inflației de costuri.
 Pentru a evidenția mai bine legătura dintre cele două, am decis reprezentarea ambelor
variabile într-un grafic, care analizează evoluția în perioada 2020-2022.

Fig. 5- Diagrama cu evoluția legăturii dintre rata șomajului și rata inflației (în
procente) la nivelul UE în perioada 2020-2022

Modelare matematică

Regresie unifactorială- PIB-ul Uniunii Europene și rata de șomaj

Un mod prin care putem evidenția corelația existentă dintre PIB-ul Uniunii
Europene și rata șomajului îl reprezintă modelul statistico-econometric de regresie liniară
unifactorială.
 În acest model, vom considera Produsul Intern Brut variabila dependentă, care va fi
rezultatul ecuației și șomajul variabila independentă, factorială. Prin urmare, ecuația regresiei
liniare unifactoriale este următoarea:

PIB= α + β × RȘ + ξ

Ecuația 1- Ecuația de regresie liniară unifactorială

★ PIB este varianta dependentă

★ RȘ reprezintă rata șomajului, variabila independentă
★ ξ este reziduu

Fig.5 - Statistici de regresie și ANOVA- Summary Output

 Coeficientul de corelație, R, care este egal cu 0,513 atestă o legătură strânsă între
datele analizate, legătură direct proporțională. Aceasta este una care are însemnătate,
deoarece deși nu este apropiată de valoarea 1, valoare care caracterizează legăturile foarte
puternice. Putem afirma că relația dintre PIB-ul Uniunii Europene și rata șomajului este o
corelație puternică, atunci când rata șomajului suferă modificări, implicit și PIB-ul are parte
de schimbări.

De asemenea, coeficientul F=35,8%, valoare foarte apropiată de pragul de 35%,

putem afirma că modelul este unul valid, iar coeficienții existenți au valori reprezentative
după ce testul t a fost aplicat.

Pentru a oferi un exemplu practic, putem înlocui în ecuația cu datele analizate, iar
pentru anul 2020 ecuația regresiei liniare unifactoriale este:

PIB= 13393.59

RȘ= 7.2

13393.59=α + β × 7.2+ ¿ξ

Ecuația 2- Ecuația de regresie liniară unifactorială în anul 2020

De asemenea, înlocuind în ecuație coeficienții precizați în statisticile de regresie și

cele ANOVA, ecuația se poate rescrie sub forma următoare:

PIB= 24290.55333−1555.15 × RȘ + ξ

Ecuația 3- Ecuația de regresia a PIB-ului în funcție de șomaj

Coeficienții ne prezintă că atunci când PIB-ul se modifică, mai mulți factori există
care intră în componența schimbărilor acestuia. Valoare negativă a PIB-ului evidențiază și
relația inversă dintre cele două variabile, deci este vizibilă influența avută dintre variabila
independentă și variabila dependentă de aceasta. Atunci când rata șomajului suportă o
creștere de o unitate, PIB-ul va suferi o scădere de 1555,15 ori.

Previziuni economice
 Comisia Europeană preconizează că economia UE va continua să se extindă, atingând
o rată de creştere de 5% în 2021, de 4,3% în 2022 şi de 2,5 % în 2023.

Deși pandemia a avut efecte semnificative asupra economiei Uniunii Europene

aceasta se redresează mai rapid decât se estimase. Campaniile de vaccinare au avut un public
mult mai mare cărora li s-au adresat, lucru care a rezultat în ridicarea restricțiilor menite
pentru a minimiza răspândirea virusului, de aceea o etapă de creștere economică a putut fi
vizibilă din vara anului 2021, ce s-a continuat și în anul 2022, moment în care s-a putut
remarca redeschiderea economiei.

Situaţia de pe pieţele forţei de muncă din UE a cunoscut ameliorări semnificative

datorită relaxării restricţiilor impuse activităţilor legate de consumatori. Economia UE este
preconizată să creeze aproximativ 1,5 milioane de noi locuri de muncă, pe lângă cele deja
create, lucru care a facilitat reducerea ratei de șomaj.

Potrivit previziunilor, rata de șomaj la nivelul Uniunii Europene ar fi predispusă la o

valoare de 6,7% în 2022 şi la 6,5% în 2023. De asemenea, deoarece și rata inflației este
importantă pentru expunerea evenimentului de șomaj, și aceasta a fost supusă unor diferite
previziuni. Se preconizează că până la finalul anului 2022, inflația va atinge un prag de 2,5%,
iar până în 2023 să ajungă la 1,6%.

Concluzii

Studiul pe care l-am realizat a avut scopul de a evidenția evoluția șomajului de la

începutul pandemiei de COVID-19 până în prezent. împreună cu indicatorii specifici

Principalul indicator pe care l-am urmărit a fost rata șomajului, iar cu ajutorul acestuia
am descoperit perioadele de timp în care numărul persoanelor care nu aveau un loc de muncă
era unul accentuat, perioade de timp cărora le-am oferit și un context social. De asemenea,
am încercat să ofer fiecăruia dintre indicatorii analizați acest lucru, deoarece am dorit să
explic valorile dintr-un punct de vedere real.

. Politicile de antișomaj, cât și alte măsuri pentru minimizarea pierderii locurilor de

muncă din cauza pandemiei nu au avut un efect vizibil în anul 2020, deoarece restricțiile încă
erau în vigoare și stopau domeniile de activitate care fuseseră afectate de pandemie. Un factor
care a influențat în bine pandemia, deci, iminent șomajul il reprezintă introducerea vaccinului
și imunizarea populației. În acest mod, răspândirea virusului a început să fie din ce în ce mai
mică, iar restricțiile au început să se minimizeze, permițând întreprinderilor să-și reia
activitatea.
De asemenea, precum am menționat de câteva ori în lucrare, rata inflației reprezintă
alt indicator care este în strânsă legătură cu șomajul, iar legătura dintre acestea a fost
evidențiată prin grafice, dar și o corelație mai sus.

Deoarece ritmul pandemiei este unul în scădere, șomajul la nivelul Uniunii Europene
nu mai reprezint o problemă pentru economia acesteia, precum o reprezenta în anii anteriori.
Un lucru care încă se mai resimte îl reprezintă valoarea inflației, cât și nivelul general al
prețurilor pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor. Alt lucru sesizat este modul în care
populația nelucrătoare este în căutare de un loc de muncă, dar și ingeniozitatea pe care
diferite întreprinderi au avut-o pentru a-și continua activitatea într-o manieră care să fie
concordantă cu restricțiile impuse.

Previziunile avut de diferite organe care fac parte din Consiliul Uniunii Europene au
fost favorabile, toate menționând cum rata șomajului va fi într-un ritm descendent până în
anul 2023. De asemenea, PIB-ul UE este preconizat să fie în creștere, alături de o deschidere
a economiei care nu era estimată înainte de pandemie.

Putem afirma că pandemia de COVID-19 a reprezentat pentru Uniunea Europene un

eveniment critic, în care sentimentul de incertitudine era unul predominant, dar care, a pus
totul într-o diferită perspectivă. Atât întreprinderile, cât și populația a trebuit să conceapă
soluții pentru a minimiza creșterea șomajului, modele după care în continuare își continuă
activitatea până în momentul actual.