Şomajul

INTRODUCERE..........................................................................................................2

CAPITOLUL-1 ŞOMAJUL……………..............................................................................3

CAPITOLUL-2 IMPACTUL SOMAJULUI ASUPRA ECONOMIEI ..............................5

CONCLUZII.................................................................................................................9

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................10

INTRODUCERE

În lucrarea de față doresc să definesc șomajul și să prezint principalele efecte asupra economiei
respectiv niște măsuri anti-șomaj.
Cel mai bine pot defini acest fenomen social pe care pot spune ca l-am văzut într-o mulțime de
forme și conjuncturi, și care a afectat fiecare persoana cel puțin odată în viață, ca lipsa de activitate
generatoare de profituri care sa fie declarată oficial. Totodată nu vreau să ies din aceasta sferă a
datelor și termenilor oficiali și vreau decât să îmi spun punctul de vedere.Țin să menționez că m-au
ajutat foarte mult teoriile Domnului Keynis pentru realizarea acestui proiect.

CAPITOLUL 1. Şomajul
 Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor de muncă) pentru forțele apte
şi calificate corespunzător pentru muncă. New Palgrave Dictionary Of Economics definește șomajul a
fi "procentul de indivizi din forța de muncă (care este suma celor care muncesc sau caută de muncă)
care nu au un loc de muncă (dar caută unul)." Nici definițiile șomajului în engleză sau franceză nu
amintesc despre necesitatea indivizilor de a avea “o calificare corespunzătoare pentru muncă” pentru
a fi socotiți șomeri. Șomajul raportat diferă de la o națiune la alta, sau de la un bloc economic la altul,
și pentru că definițiile șomajului sunt diferite; întrucât "căutarea locului de muncă" este diferit definită,
de exemplu, în SUA și Uniunea Europeană, rata raportată a șomajului diferă în mod necesar și ea
chiar în condiții identice ale pieței muncii; în SUA a citi anunțurile de oferte de locuri de muncă, nu este
considerată, așa cum se întâmplă în Europa și Canada, o căutare a unui loc de muncă, în măsura în
care n-ai răspuns unei astfel de oferte publicată; în măsura în care nu răspunzi deci la oferte de locuri
de muncă pentru că acestea pur și simplu nu furnizează locurile de muncă pentru care ești calificat, în
SUA Biroul de statistică a muncii pur și simplu nu te consideră șomer și în consecință nu te include în
calculele ratei raportate a șomajului.
O parte din șomaj se datorează caracteristicilor structurale atât ale pieței muncii cât și ale pieței
bunurilor și serviciilor. Caracteristicile structurale care generează acest "șomaj natural" sunt
imperfecțiuni ale pieței, variații aleatorii în cerere și ofertă, costurile legate de obținerea informațiilor
despre locurile de muncă disponibile la un moment dat, etc.
Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutarea unui loc de
muncă. Când această situație ia proporții apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau
statului respectiv, prin creșterea cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor, prin creșterea sărăciei
și a criminalității.Datele raportate de organismele de statistică presei, sunt rareori capabile să
informeze publicul despre întreaga dimensiune a fenomenului.
Metodele de definire a șomajului raportat, diferă considerabil de la o națiune la alta, și de la un bloc
politic și economic la altul .Astfel, atunci când, de exemplu, în februarie 2010, instituțiile de statistică
ale statului raportau că în Statele Unite ale Americii era un șomaj de 10%, cifra reală a subutilizării
forței de muncă era mai degrabă de 17% procente; în termeni reali, asta înseamnă că unul din 6
indivizi doritori de a munci, sunt totuși “irosiți” ca resursă umană, de către sistem.Există mai multe
tipuri de șomaj:

-Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune (depresiune economică)

care durează de obicei 2 - 3 ani urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului.

-Șomajul sezonier de obicei care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată (de exemplu în
gastronomie, sau personalul de deservire a turiștilor).
Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se
reduce marcant numărul șomerilor. Aceasta poate să fie structurată pe cauze și anume: datorită unei
calificări necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsa dorinței de a lucra cauzată de
aplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului
cronic este schimbarea structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care reduce
necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată corespunzător. Aici se poate aminti
automatizarea, în istorie sunt cunoscute acțiunile țesătorilor care distrugeau mașinile din manufacturi,
deși pe termen lung , automatizarea are drept consecință creșterea puterii de cumpărare a populației,
reflectându-se în creșterea cantității și a diversitații bunurilor și serviciilor cumparate, ceea ce
înseamnă creșterea cererii pe piața muncii (mai multe locuri de muncă). Literatura economică prezintă
două categorii de șomaj:
Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc
să lucreze, in majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;
Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar
nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind
singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă
un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii
de forță de muncă (a locurilor de muncă), ce are drept consecință apariția unui excedent artificial de
oferta de forță de muncă (șomajul involuntar).
Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piata muncii:
-Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin legislație. Împiedică intrarea
pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt dispuși să lucreze sub aceasta limită,
obligându-i să rămână șomeri. Creșterea salariului real minim impus peste cel mai mic preț al ofertei,
are ca efect creșterea șomajului:

-Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepții, legislația muncii nu permite persoanelor fizice
să devină angajatori, fiind o barieră pe piața muncii prin faptul că sunt blocate o multitudine de locuri
de muncă, ce ar fi intrat în competiție directă cu cele oferite de societățile comerciale, cu efecte
pozitive asupra șomerilor și salariaților.

-Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale. Accesul pe piața muncii (dreptul la muncă) al

oricărui cetățean este condiționat de cumpărarea asigurarilor sociale prin intermediul contribuțiilor
obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancționat cu
eliminarea sa de pe piața muncii.

-Certificarea profesională. Condiția deținerii unei diplome corespunzatoare meseriei în care urmează
să acționeze un cetățean, impusă prin intermediul legislației muncii, este o barieră la intrarea pe piața
muncii pentru persoanele autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare
pentru a se angaja în acea ramură economică.

Măsuri de combatere a şomajului.

1. Șomajul determinat de conjunctură economică, când cererea se reduce pe piața economică, se

poate printr-o politică fiscală flexibilă de a echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.
In SUA  această politică este mai flexibilă în comparație cu Europa, dacă această politică este aplicată
rațional va exclude posibilitatea repetării zilei de vinerea neagră pe Wall Street SUA la data de 25
octombrie 1929, când a izbucnit o criză economică mondială ce a dus la falimentarea băncilor,
devalorizarea valutei. Acest fenomen bineînțeles nu așa de intens a fost observat începând din anul
1970 și în Germania când impozitele mari, șomajul care crește și salariile mari, ce determină ca
prețurile ridicate a produselor germane nu puteau concura cu cele produse mai ieftin în alte țări.

2. O măsură pentru combaterea șomajul structural, este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare,
prin colaborare mai bună dintre sindicate și conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de
gradul ratei de inflație.
Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a angajaților s-a dovedit pe o perioadă
mai lungă de timp ca o măsură costisitoare și neeficace. O altă măsură de reducere a șomajului a fost
crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajați.

3.Măsuri politice active pentru reducerea șomajului sunt:

-la noii angajați este un timp de probă, timp în care primesc o retribuție mai mică, flexibilitate a timpului
de lucru, ușurarea desfacerii contractului de muncă și tarife de salarizare flexibile după conjunctura
economică

-instruirea și trenarea șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de muncă

-integrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină

-ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor.

În multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numarului și a intensității barierelor de pe piața
muncii, accentuând șomajul.
Eliminarea tuturor barierelor de pe piața muncii (normele specifice legislației muncii), ar avea drept
consecință eliminarea oricarei forme de șomaj involuntar, sporirea competiției dintre salariați pentru
cele mai bune locuri de muncă (salarii și condiții de muncă superioare), sporirea competiției dintre
angajatori pentru cei mai buni salariați, efectele fiind creșterea productivității muncii, reducerea
birocrației, creșterea generalizată a veniturilor reale ale populației și va fi stimulată dorința oamenilor
de a se instrui.

Capitolul 2: Impactul şomajului asupra Economiei

Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din
limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La
origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Somajul
se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa
disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu
gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale
dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul, celor
angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata. Somajul a devenit o problema, odata
cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de
recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar
important de muncitori, care deveneau someri.
Cel mai adesea, somajul contemporan este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la
nivel national, ca un loc de intalnire, si de confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca.
Somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de munca sau de forta de munca, cererea nefiind luata
in considerare. Numai in corelarea cererii cu oferta de locuri de munca permite aprecierea mai corecta
asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei concomitenta cu
scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca. Somajul, daca nu a
existat pana la acest moment, apare, iar daca exista, creste. Dimpotriva, cresterea cererii si scaderea
ofertei de munca se traduc printr-o diminuare a somajului.
Piata munciinu functioneaza, ca opiata obisnuita atat din cauza restrictionarilor legislative (patronat,
sindicate) si a raportului de forte dintre acestia. Piata contemporana a muncii se poate afla fie in
situatia de echilibru, adica de subocupare sau supraocupare. Prin politicile sociale promovate de
guvernele tuturor tarilor, se tind spre realizarea unui grad de ocpare (deplina) a populatiei active cat
mai apropiat de ocuparea deplina. Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si straini, realizarea
unui grad de ocupare deplina este considerata aproape imposibila, declarand ca este satisfacator un
grad de ocupare 97-98%, respectiv de neocupare de 2-3%.Conform “Biroului International al Muncii”
este somer orice persoana care are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele
conditii:
-este apt de munca;
-nu are loc de munca;
-esta disponibil pentru o munca salariata;
-cauta un loc de munca.
In Romania, Legea nr 1/1991 republicta cu modificari in Legea 86/1992, precizeaza ca sunt
considerati someri persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile
corespunzatoare pregatirii lor, desi nu se fac precizari in lege reiese ca,varsta este de peste 16 ani.
Şomajul afecta, in martie 1994 tinerii in varsta de mai putin de 24 de ani, femeile,absolventii de
invatamant profesional, tehnic de maestri si liceal, locuitorii din mediul urban (cu exceptia municipiului
Bucuresti) si pe cei care nu au lucrat niciodata sau care au fost concediati dintr-o intreprindere a
industriei prelucratoare (textile, constructii de masini etc). O persoana care, fara sa se tina seama de
efectele structurale, cumuleaza aceste caracteristici este denumita in genere “somer-tip”.
In ce priveste structura pe sectoare, dupa toate aparentele, populatia ocupata este pupraestimata in
mediul rural prin indrumarea acestor ajutori familiari. Dimpotriva, industria, localizata in zonele urbane,
a concediat 10% din angajati, in conditiile cresterii productiei cu 1,3%. Aceste concedieri corespund
mai mult surplusului de forta de munca decat unor reale transformari structurale. La ora actuala se
remarca ca o rata de activitate feminina ridicata in comparatie cu multe tari vestice 57,2% fata de
71,2%, pentru barbati. Totusi, femeile si barbatii nu au comportamente similare pe piata fortei de
munca, femeile au statutul de ajutori familiali in proportie de 24% fata de 7,4% la barbati. Somerii, in
proportie de 52% iau contact cu prietenii, rudele, colegii, sindicatele pentru a gasi o slujba sau iau
direct legatura cu patronii (45%). Abordarea directa este deci preferata de catre solicitantii de locuri de
munca, lasand la urma oficiile de forta de munca sau anunturile la ziare. Bucurestenii sunt mult mai
inclinati (in raport cu provincia) sa inceapa o astfel de activitate (pe cont propiu, urmare a
institutionalizarii proprietatii private) 9,3% dintre ei se gandesc sa se aseze pe propiile picioare. Mai
mult, este nevoie de un capital pentru a putea incepe o afacere, si, se pare ca bucurestenii au mai des
acest capital.
Somajul se caracterizeaza prin:
1.Nivelul la care a ajuns, ceea ce se poate exprima:
a)absolut, ca numar al somerilor;
b)relativ, ca rata a somajului, calculata sub forma raportului procentual dintre numarul somerilor si
populatia ocupata, iar alteori ca raport inre numarul somerilor sipopulatia activa sau disponibila.
In S.U.A rata naturala a somajului este de 5% fata de 4% cat era  la inceputul anilor 1970 si 3% dupa
cel de-al doilea razboi mondial.
2) Intensitatea cu care se manifesta, daca presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a
activitatii (somaj total) sau numai diminuarea activitatii depuse cu scaderea duratei saptamanii de
lucru si scaderea corespunzatoare a salariului (somaj partial).
3) Durata, perioada de la momentul pierderii locului de munca sau diminuarea activitatii depuse pana
la reluarea normala a muncii.
4) Structura sau componenta pe categorii de varsta, nivel de calificare, sex, rasa etc:
Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese :
I. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate
II. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale pentru a se putea
angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca, dar inactive, in conditiile unei
cereri de munca inferioare, acestei cresteri.
In cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme
sau genuri de somaj, dintre care se mentioneaza :
a) somajul ciclic sau conjunctural, cauzat de crize si conjuncturi defavorabile, trecatoare dar care se
repeta la intervale de timp mai lungi, sau mai scurte.
b) somajul stuctural, derminat de modificarea structurii economiei pe activitati, ramumuri si subramuri
sub incidenta evolutiei nevoilor, crizei energetice, revolutiei tehnico-stiintifice ;
c).somajul tehnic, format ca urmare a locuirii vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi si restrangerea
locurilor de munca prin reorganizarea unor activitati sau firme ;
d)somaj de “fictiune”. Exista intotdeauna persoane care isi schimba locul de munca si sunt
inregistrate temporar ca someri. Numarul lor poate fi redus prin fluxuri mai bune de informatii ( punand
la un loc posturile vacante si pe someri) si prin instruire.
e)somajul sezonier. Agricultura constructiile si turismul sunt in mod special vulnerabile la variatiile
sezoniere.

f)somajul rezidual. Acesta este nucleul format din oameni care in mod virtual sunt de
neangajat, poate din cauza incapacitatii lor de a se integra in lumea moderna.
Cel de-al doilea proces genereaza somajul datorita starii economiei care prin nivelul dezvoltarii
dinamica, strunturala si alte caracteristici, nu poate asigura creerea de locuri de munca in pas cu
cresterea ofertei de munca.
Exista o evolutie ciclica evidenta o somajului. Pe masura ce creste, cererea companiile angajeaza mai
multi lucratori si somajul descreste. Cand nu mai exista forta de munca disponibila ( cand se atinge
rata nornala a somajului) cererea devine generatoare de inflatie sau de importuri.
Somajul in tarile industrializate a inceput din nou sa creasca la inceputul anilor 1990, atingand o medie
de 8% din forta de munca in 1995 (mai mult decat dublul ratei medii din anii 1960). Rata era mai mare
in Europa (11%) si semnificativ mai mica in Japonia (3%) unde locurile de munca pe viata fac parte
din cultura.
Structura somajului ajuta la identificarea domeniilor care ridica probleme economice .Somajul pe
termen lung (persoanele aflate in somaj de peste 6 luni) reprezinta aproape jumatate din somajul
total pana la inceputul anilor 1990 desi era mai scazut in Japonia (36% in 1994) si Statele Unite
(20%), unde exista o mobilitate mai mare a fortei de munca. In 1990, un somer asteapta in medie
de 10 saptamani, in Statele Unite pentru a-si gasi un loc de munca, in comparatie cu un an in
Franta.
Fluctuatia lunara a somajului este un bun ghid al evolutiilor economice. Alte cifre, cum ar fi
cererile saptamanale de ajutor de somaj si anunturile publicitare pentru posturile vacante ofera
un sprijin util pentru datele asupra somajului.
Cifrele privitoare la somajul regional ofera un ghid al somajului structural, deoarece, pune in
evidenta relatiile dintre pierderile de locuri de munca si unele ramuri de activitate de munca
despre care se stie ca se afla in declin.
In Romania, somajul a inceput sa fie urmarit din februarie 1991 si in 1999 numara 1148000
persoane cu o rata a somajului de aproximativ de 12%.
Politici antisomaj.Politicile adoptate vizeaza diminu-area somajului prin masuri ce se refera la:
I.someri
II.populatia ocupata
I.Masurile care se refera direct la someri sunt cele ce vizeaza organizarea pregatirii si calificarii lor,
trecerea la noi forme de ocupare, reglementari juridice privind inscrierea , redierea sau plasarea
somerilor. Programele de instruire reprezinta cea mai raspandita categorie de masuri pentru someri.
II.Masurile care privesc populatia ocupata au ca scop atat prevenirea somajului cat si reducerea
acestuia prin crearea unor posibilitati de angajare.
Masura cea mai semnificativa, care se poate lua pe timp limitat se refera la “impartirea muncii” intre
cei angajati si crearea astfel a unor noi locuri de munca.
O alta masura o reprezinta “programele speciale” de creare de locuri de munca care cuprind o gama
vasta de actiuni (de exemplu: infiintarea de intreprinderi in “zonele defavorizate” unde rata somajului
este peste media pe tara, acesto intreprinzatori acordandu-li-se o seri de facilitati daca angajeaza
someri:credite cu dobanda mica de aproximativ 17.5% se acorda intreprinzatorilor care creeaza locuri
de munca pentru someri etc). Consecinta a schimbarilor in structura activitatilor economice.
Schimbarile structurale pot aparea la nivelul economiei nationale, dar si la nivel regional. Drept
urmare, apar discordante intre modificarile cerute si cele de care dispun ofertantii de munca.
Amploarea somajului structural depinde de trei factori: rapiditatea cu care apar modificarile in
cererea si oferta de bunuri si servicii in economie (cu cat ele sunt mai rapide, cu atat dimensiunile
somajului structural vor fi mai mari), gradul de concentrare regionala a activitatilor economice sau
lipsa de diversificare a productiei si a serviciilor, imobilitatea factorului munca. Resorbirea acestuia
poate avea loc numai printr-un proces lung si dificil, intrucat presupune cresterea investitiilor,
recalificarea celor afectati si reorientarea invatamantului.

Politicile de combatere a somajului structural se concentreaza asupra incurajarii de a cauta de lucru

in alte parti (domenii de activitate sau regiuni), prin diferentieri in salarizare si incurajarea
recalificarii. Aceste masuri se intreprind de catre firme. Statul poate acorda avantaje financiare
(reduceri de impozite) pentru firmele care investesc in acele regiuni unde somajul este ridicat sau
pot finanta programele pentru activitatile cerute. Este determinat de insuficienta mobilitate a
factorului munca sau de decalajele existente intre profesiile disponibile si cele cerute. Somerii nu
pot raspunde cererii de munca deoarece fie nu poseda calificarea necesara, fie nu au domiciliul in
localitatea in care exista locuri de munca.
 Concluzie
In prezent rata somajului in tara noastra este de circa 10% pe ansamblul economiei, existand printre
someri o mare parte a muncitorilor din ramurile energointensive. Somajul afecteaza in prezent foarte
mult tinerii si femeile.Din cauza marii recesiuni cauzate de pandemiei si razboiul in plina desfasurare
in care ne aflam, somajul are o tendinta de crestere de lunga durata.

Bibliografie

1.Constanta Popescu “Economie, note de curs”

2.Manual de economie pentru licee
3.Viorica Raducanu “Macroeconomie”
“Mondoeconomie”
4.Ghidul indicatorilor economici – Editura Teora
5.Eugen S Pecican “Macroeconomie – politici
economice,guvernamentale si
econometrie”