MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ECONOMIE ŞI FINANŢE

CATEDRA FINANŢE

STUDIU INDIVIDUAL LA MACROECONOMIE

ȘOMAJUL ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN ANII 1992-2000

A elaborat:
Eleva grupei CON 2002 G,
Valeria CROITOR

A verificat:
Adelina MISTREANU

Chişinău – 2022
 CUPRINS
Introducere.................................................................................................................................................................... 3
Capitolul 1. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND ȘOMAJUL...............................................................................4
1.1. Noțiuni generale privind șomajul.....................................................................................................................4
1.2. Cauzele și formele șomajului.............................................................................................................................5
Capitolul 2. Ocuparea și șomajul................................................................................................................................7
2.1. Ocuparea forței de muncă.................................................................................................................................7

2
 Introducere

Trecerea la economia de piață se asociază cu apariția și dezvoltarea pieții forței de muncă. Drept
cauze ale acestui process s-au manifestat: modificările în domeniul proprietății, privatizarea întreprinderilor
și a pământului, transformările în sectorul de stat și constituirea economiei private, dezvoltarea
antreprenoriatului și a inițiativei individuale, sporirea mobilității populației, atât în cadrul celor încadrați în
activitatea de muncă în interiorul țării, cât și în procesul migrației după hotarele ei.
Totodată, Republica Moldova, fiind un stat ce deține o economie în tranziție, anii ’90 au fost marcați
de o reducere a încadrării în câmpul muncii și sporire a șomajului, cu deosebire în primii ani ai perioadei
transformărilor economice. Mai târziu statistica oficială, de regulă, menționează o stabilizare a nivelului
șomajului înregistrat (circa 2,0% în 2000). Dar aceste cifre prezintă doar vîrful unui iceberg.
În realitate, de fapt, au loc procese mult mai complicate: se amplifică diferența dintre șomajul
înregistrat și general (determinat în conformitate cu metodele BIM1), sporesc proporțiile șomajului latent și
cronic, se modifică caracteristicile socio-demografice ale șomerilor etc.
Şomajul, fiind un fenomen multidimensional, se află la limita dintre economic şi social, exercitând
un impact puternic atât asupra persoanei, cât şi asupra societăţii în întregime. Pierderea locului de muncă
înseamnă pierdere de venit şi de statut social al persoanei respective, cu consecinţe nefaste la nivel familial:
adâncimea sărăciei, reducerea nivelului de trai şi a posibilităţilor de educare a copiilor, înrăutăţirea stării
sănătăţii şi apariţia stresurilor, etc. Conform normelor internaţionale rata şi durata şomajului fac parte din
grupul de indicatori, ce caracterizează nesiguranţa ocupării şi a venitului.
Şomajul, fiind un fenomen multidimensional, se află la limita dintre economic şi social, exercitând
un impact puternic atât asupra persoanei, cât şi asupra societăţii în întregime. Pierderea locului de muncă
înseamnă pierdere de venit şi de statut social al persoanei respective, cu consecinţe nefaste la nivel familial:
adâncimea sărăciei, reducerea nivelului de trai şi a posibilităţilor de educare a copiilor, înrăutăţirea stării
sănătăţii şi apariţia stresurilor, etc. Conform normelor internaţionale rata şi durata şomajului fac parte din
grupul de indicatori, ce caracterizează nesiguranţa ocupării şi a venitului.
Luând în consideraţie caracterul deschis al economiei Republicii Moldova, din ultimii ani, a devenit
necesară comparatibilitatea internaţională a tuturor indicatorilor socio-economici. Vizavi de resursele de
muncă, mai sunt unele discordanţe.

Capitolul 1. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND ȘOMAJUL

1
BIM- Biroul Internațional al Muncii
3
 1.1. Noțiuni generale privind șomajul

Se consideră şomeri în sens BIM persoanele de la 15 ani, care în cursul perioadei de referinţă: nu au
un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri, sunt în căutarea unui loc de
muncă utilizând în ultimele săptămâni diferite metode pentru a-l găsi şi sunt disponibile să înceapă lucrul în
următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă. Definiţia OIM2 a şomerului, care a fost adaptată
la condiţiile Republicii Moldova, nu corespunde normelor internaţionale. În Republica Moldova cele mai
răspândite forme de şomaj pot fi enumerate: fricţional, datorită lipsei informaţiei privind oportunităţile de a
găsi un loc de muncă, care necesită o îmbunătăţire radicală în activitatea Serviciului de stat pentru utilizarea
forţei de muncă, structural, care determină scăderea ocupării în unele ramuri, pentru Republica Moldova
este industria, şi care impune măsuri legate de calificarea şi recalificarea, creşterea mobilităţii forţei de
muncă, ciclic, determinat de scăderea cererii şi impune măsuri de stimulare a sectorului de întreprinderi
mici, de creare a locurilor de muncă, măsuri sociale, etc.
Potrivit definiției date de Biroul Internațional al Muncii este șomer oricine are mai mult de 15 ani și
îndeplinește concomitent următoarele condiții: este apt de muncă; nu muncește; este disponibil pentru o
muncă salariată sau nesalariată; caută un loc de muncă. Șomajul se caracterizează prin:
a. Nivelul șomajului, exprimat absolut prin numărul celor neocupași și relativ ca rată a șomajului,
calculată ca raport procentual între numărul șomerilor și populația ocupată;
b. Durata, adică perioada de la momentul pierderii locului de muncă până la
reluarea activității. Aceasta diferă pe țări și perioade istorice, neexistând o
durată legiferată a șomajului. În unele țări se precizează durata pentru care se plătește indemnizația
de șomaj (ea înregistrează o tendință de creștere, în unele țări ajungând la o perioadă de 18-24 luni).
În majoritatea țărilor, șomajul de lungă durată este considerat un șomaj continuu de mai mult de 12
luni.
c. Intensitatea cu care se manifestă șomajul, dacă presupune pierderea locului de muncă și încetarea
totală a activității (șomaj total) sau numai diminuarea activității depuse cu scăderea duratei
săptămânii de lucru și scăderea corespunzătoare a salariului (șomaj parțial). În funcție de acest
indicator distingem și șomaj deghizat care include acele persoane care au o activitate aparență, cu
eficiența mica.
d. Structura somajului pe categorii de vârstă, nivele de calificare, sex etc.

2
OIM- Organizația Internațională pentru Migrație
4
 1.2. Cauzele și formele șomajului

Dintre factorii care contribuie la apariția șomajului menționez:

a) progresul tehnic și creșterea productivității muncii. Acest proces se realizează în mod inegal de la o
ramură la alta. Ca urmare, oferta sporită de bunuri din unele ramuri nu poate fi absorbită de cererea
neschimbată corespunzător în alte ramuri, ceea ce impune ca, în ramurile în care productivitatea muncii a
crescut mai mult, să fie concediată o parte din salariați.
b) concurența din cadrul fiecărei ramuri. Acest factor determină extinderea poziției întreprinderilor care
realizează costuri mici și o structură sortimentală și calitativă corespunzătoare a mărfurilor. Ca urmare,
multe întreprinderi sunt constrânse să dea faliment, iar salariații lor devin șomeri.
c) dezvoltarea ciclică a economiei de piață. Acest factor determină ca volumul de forță de muncă utilizat în
economia fiecărei țări să varieze de la faza ascendentă (când se fac noi angajări și se poate manifesta chiar o
penurie de forță de muncă) la faza descendentă (când se fac numeroase concedieri) ale ciclului reproducției.
Formarea șomajului reprezintă un proces complex, care cuprinde două laturi:
1) pierderea locurilor de muncă de către o parte a populației ocupate;
2) creșterea ofertei de muncă, în condițiile în care cererea de muncă nu se modifică în mod corespunzător.
Formarea șomajului ca urmare a intrării lor pe piața muncii se datorează unor cauze directe, cum ar fi:
- diminuarea posibilităților de trai în condițiile unor venituri considerate altădată sigure și suficiente care s-
au erodat sub acțiunea inflației și a altor procese din economie;
- intensificarea mișcării de emancipare a femeilor care nu se mai resemnează la o viață pasivă;
- ruinarea micilor producători etc.
Pornind de la cauzele si procesele mentionate se disting urmatoarele forme de somaj:
• Șomajul tehnologic datorat introducerii progresului tehnic. Resorbția sa este dificilă pentru că
presupune recalificarea factorului muncă în concordanță cu noile nevoi ale unităților economice,
dezvoltarea activității economice și în special a producției pentru a putea oferi locuri de muncă;
• Șomajul ciclic determinat de conjunctura economică și de caracterul sezonier al diferitelor activități.
În cadrul acestuia delimităm:
o Șomaj conjunctural, legat de faza descendentă a ciclului economic. Acesta poate fi resorbit
parțial sau total în perioadele de avânt economic;
o Șomaj sezonier, specific activităților economice care sunt influențate de factorii naturali
(agricultura, construcții), ceea ce se repercutează și asupra cererii de muncă. De obicei, este un
șomaj de scurtă durată.

5
 • Șomajul structural, consecință a schimbărilor în structura activităților economice. Schimbările
structurale pot apărea la nivelul economiei naționale, dar și la nivel regional. Drept urmare, apar
discordanțe între modificările cerute și cele de care dispun ofertanții de muncă. Amploarea șomajului
structural depinde de trei factori: rapiditatea cu care apar modificările în cererea și oferta de bunuri și
servicii în economie (cu cât ele sunt mai rapide, cu atât dimensiunile șomajului structural vor fi mai
mari), gradul de concentrare regională a activităților economice sau lipsa de diversificare a producției și
a serviciilor, imobilitatea factorului muncă. Resorbirea acestuia poate avea loc numai printr-un proces
lung și dificil, întrucât presupune creșterea investițiilor, recalificarea celor afectați și reorientarea
învățământului.
• Șomajul fricțional este determinat de insuficientă mobilitate a factorului muncă sau de decalajele
existente între profesiile disponibile și cele cerute. Șomerii nu pot răspunde cererii de muncă
deoarece fie nu posedă calificarea necesară, fie nu au domiciliul în localitatea în care există locuri de
muncă.
Pornind de la șomajul natural, se definesc și conceptele de șomaj voluntar și șomaj involuntar.
o Șomajul voluntar sau clasic exprimă nonocuparea datorată refuzului sau imposibilității unor
persoane de a accepta salariul oferit și/sau condițiile de muncă existente;
o Șomajul involuntar exprimă situația în care cererea de muncă este insuficientă în raport cu oferta de
muncă. Șomerii din această categorie nu refuză să se angajeze la un anumit salariu existent pe piața
muncii. Originea acestui șomaj o constituie dezechilibrul de pe piața bunurilor.

6
 Capitolul 2. Ocuparea și șomajul
2.1. Ocuparea forței de muncă

Situaţia ocupării forţei de muncă este rezultatul politicilor economice şi sociale şi a mecanismelor
instituţionale. Acestea sunt diferite în ţări care au acelaşi nivel de dezvoltare. Desigur, din cele expuse,
rezultă că pentru a evita o creştere nedorită a şomajului şi o deteriorare a ocupării forţei de muncă este
necesară o îmbunătăţire a politicilor şi a instituţiilor implicate, care este dificil de realizat în scurt timp.
Una din explicaţiile care se aduc în sprijinul ideii existenţei unor diferenţe în privinţa rezultatelor
politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă o constituie particularităţile din evoluţia demografică,
mecanismele economice, presiunea ofertei forţei de muncă. Pentru Republica Moldova pot fi evidenţiate
următoarele cauze principale: reducerea locurilor de muncă şi intensificarea migraţiei forţei de muncă
(internă şi externă), necorespunderea ofertei forţei de muncă cu cererea forţei de muncă, ocuparea
supraestimată a forţei de muncă, sporirea participării femeii la viața economică şi socială, funcţionalitatea
sezonieră a pieţei muncii din sectorul agricol ş.a. În sinteză, analiza datelor referitoare la evoluţia participării
populaţiei la activitatea economică relevă o tendinţă generală de sporire a resurselor de muncă – populaţia în
vârstă de muncă şi populaţia activă – deci o creştere a ofertei forţei de muncă, luând în consideraţie
majorarea censului de pensionare. În funcţie de nivelul de dezvoltare economică, intensitatea presiunii
ofertei se nuanţează, fiind aparent mai mare în ţările cu un venit ridicat pe cap de locuitor.
Promovarea reformelor în Republica Moldova a condiţionat schimbări în sfera ocupării forţei de muncă:
micşorarea numărului populaţiei ocupate; repartizarea angajaţilor pe forme de proprietate; menţinerea
salariaţilor în concedii forţate; ocuparea incompletă în sectorul agrar; ocuparea forţei de muncă în sectorul
neformal. Ocuparea forţei de muncă constituie problema primordială în asigurarea echilibrului
macroeconomic şi a stabilităţii social-politice, este un factor principal al dezvoltării durabile a societăţii.
Ocuparea forţei de muncă constituie problema primordială în asigurarea echilibrului macroeconomic şi a
stabilităţii social-politice, este un factor principal al dezvoltării durabile a societăţii.
În conformitate cu cercetarea statistică – ancheta forţei de muncă, care este efectuată începând cu
trimestrul IV 1998, de către Departamentul Statistică şi Sociologie, metodă practicată de aproape de toate
ţările cu economie de piaţă, populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care
furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă,
incluzând populaţia ocupată şi şomerii. Ancheta propriu-zisă este unicul instrument prin care se poate
măsura complexitatea şi interacţiunea fenomenelor de pe piaţa forţei de muncă. Dările de seamă legate de
forţa de muncă de la întreprinderi nu analizează decât un segment al populaţiei ocupate (salariaţii), în timp

7
ce lucrătorii pe cont propriu, patronii, cei care îşi ajută familia într-o activitate economică rămân în afara
sferei de cercetare statistică. Un alt exemplu este şomajul, care deşi înregistrat prin canale oficiale, nu poate
fi evaluat la adevărata lui dimensiune. Ocuparea incompletă (subocuparea) este un alt aspect de mare
importanţă pentru caracteristica pieţei forţei de muncă.
Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care desfăşoară o activitate economică
sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă (o săptămână), în
scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. În definirea populaţiei
ocupate s-a adoptat criteriul standard “de cel puţin o oră” recomandat de BIM în scopul asigurării
comparabilităţii datelor la nivel internaţional, precum şi din următoarele considerente:
- cuprinderea activităţilor desfăşurate în timp redus, ocazionale sau sezoniere;
- definirea şomajului ca lipsă totală a muncii;
- evaluarea dimensiunilor subocupării forţei de muncă.
În afara persoanelor aflate la lucru, care au un loc de muncă şi care în cursul săptămânii de referinţă au
lucrat ca salariaţi, ca lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremuneraţi, se consideră persoane
ocupate:
- persoanele absente de la locul de lucru în cursul săptămânii de referinţă care îşi păstrează legătura formală
cu locul de muncă, motivele de absenţă putând fi: concediul de odihnă, de boală, de maternitate (în limita
unei perioade prevăzute de legislaţie), fără plată, de studii, pentru 7 incapacitate temporară de muncă,
conflict de muncă sau gravă, cursuri de perfecţionare sau profesionale, suspendarea temporară a lucrului
datorită condiţiilor meteorologice, conjuncturi economice nefavorabile, penurie de materii prime sau
energetice, incidenţelor termice;
- persoanele care, temporar sau pe o durată nedefinită, nu sunt remunerate, dar cărora nu li s-a desfăcut
contractul de muncă;
- persoanele care au un loc de muncă (un regim de lucru complet sau parţial), aflate în căutarea altui loc de
muncă;
- persoanele care în cursul săptămânii de referinţă au desfăşurat o muncă oarecare, plătită sau aducătoare de
venit, chiar dacă erau în curs de pregătire şcolară obligatorie, erau la pensie sau beneficiau de pensie, erau
înscrise la oficiile forţei de muncă, primind sau nu ajutor de şomaj;
- lucrători familiali neremuneraţi, inclusiv cei temporar absenţi în cursul săptămânii de referinţă;
- membrii forţelor armate (cadre active şi militarii în termen).

8
 Tabelul 2.1.
Distribuţia populaţiei de 15 ani şi peste după participarea la activitatea economică

Sursa: Departamentul Statistică și Sociologie

Conform datelor prezentate în tabel, pot confirma faptul că din totalul numărului de persoane
inactive în anul 2000 a crescut cu 1,4% față de anul 1999, în ciuda faptului că a crescut și numărul
total al persoanelor ocupate, cu 0,3%. Putem observă de asemenea, o scădere semnificativă a
șomerilor BIM, în anul 2000 fiind de 5,1%, iar în anul 1999 de 6,8%, înregistrând o scădere de
1,7%. Dacă am compara participarea la activitatea economică a populației de 15 ani și peste după
sex, putem observă că în 1999 numărul persoanelor ocupate este mai mare la bărbați, în mărime de
57,6%, cu 5,8% mai mult decât în rândul femeilor. Putem observa și un număr mai mare de șomeri
BIM în rândul bărbaților, cu 3,7% mai mult decât femeile, care înregistrează o valoare de 5,1%. De
asemenea, putem observa și diferența semnificativă între bărbați și femei la numărul persoanelor
creative, în rândul bărbaților înregistrând o valoare de 33,6%, cu 9,5% mai mult decât valoarea
înregistrată în rândul femeilor. De aici concluzionând că bărbații sunt mult mai avantajați în acest
domeniu, numărul persoanelor ocupate cât și a celor inactive este în favoarea bărbaților, oferind
ideea că aceștia și-ar putea găsi un loc de muncă mai ușor decât femeile, cel puțin în anul 1999 în
Republica Moldova. Cât despre diferențele dintre medii, adică rural sau urban, observăm unele
diferențe considerabilie. Putem observa faptul că în anul 1999, în mediul urman avem un număr
mai mic în rândul persoanelor ocupate, în raport cu cei din mediul rural, o diferență considerabilă
de 10,9%, în mediul rural înregistrându-se 59,2%. De asemenea, diferența dintre cei din mediul
urban și rural în raport cu numărul de șomeri BIM este una destul de mare, după părerea mea,
deoarece avem o diferență de 8%, în mediul rural, valoarea fiind mai mică, de 3,4% iar în mediul
urban de 11,4%. De altfel, numărul persoanelor inactive în rândul celor din mediul urban este mai
mare decât cei din mediul rural, având o diferență de 2,9%. Astfel, pot concluziona că în mediul
urban este mai complicat procesul de angajare.Ce ține de anul 2000, nu pot spune că sunt
9
înregistrate niște valori foarte diferite, acestea rămânând aproape neschimbate. Au loc unele
schimbări în rândul bărbaților, care în anul 2000 înregistrează un număr mai mic de șomeri BIM, o
diferență de 2,6%. O altă schimbare semnificativă ar fi numărul șomerilor BIM în rândul celor din
mediul urban, înregistrându-se o ușoară descreștere a valorii, având o diferență de 2,4%, în anul
2000 înregistrându-se o valoare de 9,0%.

Tabelul 2.2.
Repartizarea populației după participarea la activitatea economică(mii persoane)

Indicatori 1997 1998 1999 2000

Total populație 3654 3652 3646 3639
Populație activă ocupată* 1671 1809 1682 1655
Populaţie ocupată în 1646 1642 1495 1515
economie, total, din care:
femei 856 854 756 767
Populație economic 1983 1843 1964 1992
inactivă
Șomeri conform BIM - 167 187 140
Șomeri înregistrați oficial 25 34 35 35
Rata șomajului conform - 9,2% 11,1% 8,5%
BIM
Rata șomajului înregistrat 1,5% 1,9% 2,1% 2,1%
* Populaţia economic activă începând cu anul 1998 a fost calculată reieşind din numărul şomerilor conform criteriilor BIM.
Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie

Potrivit tabelului pot spune că între anii 1997-2000, totalul populației după participarea la
activitatea economică a scăzut cu 15 mii. Respectiv, se înregistrează și o scădere în rândul
populației active ocupate, și anume de 16 mii. Scade și numărul femeilor ce activează în economie
pe parcursul anilor 1977-2000, scade cu 89 mii. Ca consecință, se înregistrează o ușoară creștere
printre populația economic inactiv, o crește în valoare de 9 mii. Numărul șomerilor înregistrați
oficial crește de la an la an, înregisrându-se o creștere în valoare de 10 mii din anul 1997 până pe
parcursul anului 2000. Ca consecință, un lucru așteptat este și creșterea ratei șomajului înregistrate
pe parcursul acestor ani, astfel din anul 1997 până în 2000 observăm o creștere de 0,6%. Din aceste
considerente, eu consider că în următorii ani, după anul 2000, au fost înregistrate creșteri mai mari a
șomajului și a ratei șomajului.

10
 2.2. Particularitățile șomajului

Dicționarul științei Economice din anul 1968, elaborat sub conducerea prof.Alain Cotta,
caracterizează șomajul drept "situația individului privat de muncă" însă menționează că este necesar
să se facă distincție între șomajul voluntar și cel involuntar, subliniind că "numai șomajul
involuntar trebuie luat în considerare în judecarea situației economice a țării".
Teoria clasică, susține ideea că șomajul există numai pentru persoanele care vor să se angajeze,
dar cu un salariu superior celui stabilit pe piața muncii. Ca urmare, șomajul are drept cauză
rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia, pretins de lucrători și presiunile
sindicale asupra modului de determinare a salariului, care împiedică întreprinzătorii să ridice
cererea de forță de muncă, la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă existentă la un moment dat.
Karl Marx a acordat șomajului o atenție deosebită și a ajuns la concluzii absolut originale în
privința cauzelor sale. Pentru K. Marx, șomajul e un șomaj voluntar, dar nu un rezultat al voinței
sau dorinței șomerilor, a muncitorilor, care ar prefera ajutorul de șomaj, oricât de mic ar fi, în locul
unui salariu mulțumitor, ci rezultă din voința patronilor, a proprietarilor capitaliști, care preferă să
dispună în permanență de un anumit număr de șomeri, prin intermediul cărora să facă presiuni
asupra celorlalți muncitori, pentru ca aceștia să accepte salarii cât mai mici posibile. K.Marx
numește această pătură a șomerilor ,,armata industrială de rezervă a capitaliștilor". Ei stau la porțile
întreprinderilor sau fac coadă, zilnic la agențiile de încadrare, așteptând să găsească un loc, oricât
de prost plătit ar fi acesta. K.Marx vorbește și de șomajul conjunctural, datorat crizelor economice
de supraproducție, crize pe care societatea capitalistă nu va fi capabilă să le rezolve.
Un alt economist care acordă atenție cauzelor șomajului este John Maynard Keynes. În opinia
acestuia șomajul este cauzat de un fenomen psihologic: înclinația oamenilor spre economii/tendinței
consumului de a rămâne în urma producției datorită acestei înclinații sau, într-o formulă oarecum
plastică, obișnuinței oamenilor de a strânge bani albi pentru zile negre.3
În Republica Moldova cele mai răspândite forme de şomaj pot fi enumerate: fricţional, datorită
lipsei informaţiei privind oportunităţile de a găsi un loc de muncă, care necesită o îmbunătăţire
radicală în activitatea Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă, structural, care determină
scăderea ocupării în unele ramuri, pentru Republica Moldova este industria, şi care impune măsuri
legate de calificarea şi recalificarea, creşterea mobilităţii forţei de muncă, ciclic, determinat de
scăderea cererii şi impune măsuri de stimulare a sectorului de întreprinderi mici, de creare a

3
Sursa: Olah, Gh., Florea, A., (2003). Macroeconomie, Publisher House University of Oradea, p.74;
11
locurilor de muncă, măsuri sociale, etc. Schimbările din economia naţională a condus la o evoluţie
diferenţiată a şomajului din punct de vedere teritorial.

Tabelul 2.3.
Dinamica şomajului înregistrat în aspect teritorial

Sursa: Departamentul pentru Utilizarea Forței de Muncă

12