15.

PIATA MUNCII SAU A FORTEI DE MUNCA

Cererea de muncă
• reprezintă nevoia de muncă salariată din economie;
• se exprimă prin numărul locurilor de muncă din economie, indiferent dacă sunt
ocupate sau nu;
• nu cuprinde activităţile prestate de casnici, de studenţi și elevi (în vârstă legală de
muncă) sau de alţi nesalariaţi.

Oferta de muncă
• reprezintă munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale; • se
exprimă prin numărul celor apţi de muncă, dispuşi să lucreze în condiţii salariale,
indiferent dacă au un loc de muncă sau se află în căutarea lui;
• nu cuprinde persoanele casnice, studenţii și elevii (în vârstă legală de muncă) sau alţi
nesalariaţi.

Observație: cererea de muncă este confundată adesea cu oferta de muncă. Prima este
generată de activităţile care se iniţiază în economie şi care fac necesară munca
(salariată), iar cea de-a doua reprezintă resursele de muncă (oamenii) de care dispune
societatea la un moment dat şi care se delimitează pe baza criteriului de salarizare. De
fapt, cererea de muncă este ofertă de locuri de muncă și oferta de muncă este cerere de
locuri de muncă.

Caracteristici ale cererii şi ofertei de muncă

• nu sunt determinate direct de piaţa muncii, cererea de muncă derivând din cererea
de bunuri şi servicii, iar oferta de muncă depinzând de populaţie;
• nu au mobilitate perfectă (oamenii nu-şi schimbă cu uşurinţă munca); •
se formează pe timp îndelungat;
• munca s-a dovedit singurul factor variabil pe termen scurt;
• satisfacerea lor este, în general, o problemă de urgenţă;
• sunt perisabile.

Piata muncii reprezinta spatiul economic in care are loc intalnirea cererii cu oferta de
munca, in care purtatorii acestora intra in contact si stabilesc conditiile de angajare a
salariatilor, negociaza si fixeaza marimea salariilor, precum si performantele
corespunzatoare acestora (performanțele așteptate).

Trăsături ale pieţei muncii

• este relativ lipsită de transparenţă, ca urmare a confidenţialităţii salariului; •
caracterul concurenţial este alterat, datorită numărului mare de reguli, legi; •
se formează în două faze sau trepte:
- la nivel macroeconomic, unde cererea şi oferta de muncă se aproximează, dar se
stabileşte un nivel minim al salariului pe economie şi se formulează principiile care
stau la baza angajării;
- la nivel microeconomic, unde cererea, oferta şi nivelul salariului se exprimă în termeni
reali;
• nu este nici unică şi nici unitară.

1
Fenomene noi pe piaţa muncii
• tendinţa de împărţire a pieţii muncii în două sectoare: good jobs (locuri bune de
muncă) şi bad jobs (locuri de muncă rele);
• a crescut instabilitatea ocupării locurilor de muncă;
• flexibilitatea muncii ca factor de producţie creşte foarte mult; formele concrete ale
flexibilităţii sunt: angajarea temporară, angajarea cu munca la domiciliu, angajarea
cu timp parţial, angajarea cu orar aleatoriu, individualizarea muncilor pe salariaţi
în funcţie de exigenţele proiectelor etc.)
• datorită instabilităţii ocupării forţei de muncă se pune problema securizării parcursului
profesional al salariaţilor.

Salariul
• Salariul reprezintă remuneraţia sau suma de bani primită de posesorul forţei de muncă
pentru contribuţia la realizarea muncii, ca factor de producţie.
• Salariul are o dublă natură: un cost pentru firma angajatoare şi un venit pentru
posesorul forţei de muncă, prin urmare mărimea lui depinde de muncă, dar şi de
rezultatele obţinute.
• Salariul este o mărime permanent supusă unor procese contradictorii de diferenţiere
(pe baza calificării, responsabilităţii, caracterului muncii, rezultatelor, mediului etc.) şi
de apropiere - egalizare, de la o persoană la alta (atunci când elementele de
diferenţiere dispar sau se restrâng).
• Treptat s-a creat concluzia că atât mărimea salariului, cât şi diferenţele dintre salarii,
trebuie astfel stabilite încât să păstreze permanent incitaţia la muncă şi aspiraţia la
ridicarea pregătirii, ca determinante pentru obţinerea unui salariu mai mare ca urmare
a creşterii productivităţii muncii.
• Pe termen lung, mărimea salariului nominal are tendinţa generală de creştere datorită
faptului că:
- au crescut cheltuielile salariatului cu instruirea şi calificarea, transportul şi hrană,
locuinţa, odihna etc.;
- a crescut productivitatea muncii.

Tipuri de salariu

• Salariul nominal (SN) = suma de bani primită de salariat atunci când lucrează. Din
punct de vedere al reţinerii impozitului acesta se prezintă ca:
- brut;
- net (salariul nominal rămas după reţinerea impozitului pe salarii şi a altor taxe legale).

Obs.:
- Câştigul sau venitul nominal (VN) este format din veniturile băneşti totale încasate de
un salariat pentru aportul său la activitatea economică (salariul nominal, plata orelor
suplimentare etc.);
- Salariul minim garantat legal este salariul fixat pe cale legală pentru a asigura un
minim de subzistenţă.

• Salariul real (SR) = cantitatea de bunuri şi de servicii de consum personal care

poate fi cumpărată, la un moment dat, cu salariul nominal net (puterea de
cumpărare a salariului nominal). SR = , (SR = salariul real; SN = salariul nominal; P
= nivelul preţurilor bunurilor de consum)
În dinamică, salariul real este ilustrat de indicele salariului real: ISR = x 100.

2
Obs.:
- Câştigul sau venitul real (VR) reprezintă cantitatea de bunuri materiale şi de servicii
de consum care se poate cumpăra cu câştigul nominal net, într-o perioadă
 determinată.
- Puterea de cumpărare a banilor (P cb) – puterea de cumpărare a salariului nominal
(SR): primul concept desemnează valoarea banilor, ce putem cumpăra cu o unitate
monetară, iar al doilea semnifică ceea ce putem cumpăra cu salariul nominal la un
moment dat.

Marimea si dinamica salariului sunt influentate si de numerosi alti factori, mai ales cu
caracter indirect, cum sunt:
- gradul de organizare in sindicate si capacitatea sindicatelor de a obtine castig de cauza
pentru revendicarile salariatilor;
- capacitatea salariatilor de a se organiza si de a dialoga cu unitatea economica,
organizatiile patronale si/sau organele specializate ale statului cu prilejul negocierii
acordurilor colective de munca;
- migratia internationala a fortei de munca;
- legislatia privitoare la miscarea grevista si revendicativa din fiecare tara.

Contractul de muncă – caracteristici

• este forma juridică fundamentală proprie pieței muncii;
• este o înţelegere liberă între participanţii care au purtat un dialog, au negociat;

Indexarea (creșterea) salariilor

Cea mai importantă măsură de protecţie a agenţilor economici împotriva efectelor inflaţiei
este, desigur, indexarea salariilor, pensiilor şi a altor venituri. A indexa salariile înseamnă a
le mări, fie cu un anumit procentaj, fie cu o sumă absolută, pentru a compensa integral sau
parţial creşterea preţurilor.

Exemplu:
Să presupunem că, în momentul T0 salariul mediu în economia ţării X era de 1500 u.m.,
iar în intervalul T0 – T1 preţurile au crescut cu 25%, din cauza inflaţiei. Autorităţile decid
indexarea salariilor cu 60% din creşterea preţurilor. Cât va fi salariul mediu în T 1?

SN0 = 1000 u.m.

ΔP% = 25%
ΔSN% = 60% ΔP%
SN1 = ?

Calculăm procentul cu care se indexează salariile.

ΔSN% =0,6 x 25% = 15% ⇒ ISN = 100% + 15% = 115%

Aceasta înseamnă că, în T1, salariul nominal va reprezenta 115% faţă de T0 .

Deci: SN1 = x 1000 = 1150 u.m.