SALARIUL ȘI DOBÂNDA

Salariul

De reţinut:
Salariul reprezintă partea din venitul naţional, distribuită în mod direct salariaţilor,
pentru participarea lor la activitatea economică, în special sub formă bănească (uneori însă şi
sub formă naturală).

Salariul teoretic sau ipotetic este salariul stabilit la angajare, în funcţie de condiţiile de ansamblu proprii
unei economii, ramuri, subramuri şi pieţe locale (zonale).
Salariul efectiv este salariul definitivat şi plătit după depunerea muncii, corespunzător situaţiei reale din
întreprindere, de programul de lucru şi rezultatele obţinute.

De reţinut:
Formele salariului
În funcţie de modul de acordare a salariului el poate fi:
a. salariul personal sau individual – este salariul încasat de fiecare salariat pentru munca
depusă;
b. salariul colectiv – reprezintă veniturile primite de către salariaţi din remuneraţia
colectivă.
c. salariul social – reprezintă acea parte din venitul naţional prin care, societatea în
ansamblul său, intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau numai unor grupuri
din cadrul acestora ce se confruntă cu o situaţie familială mai grea sau cu riscuri cărora nu le pot
face faţă fiecare separat dacă nu sunt ajutaţi.
De reţinut:
În funcţie de structura valorică şi natural-materială a venitului naţional:
a. Salariul nominal este suma de bani pe care salariatul o primeşte de la unitatea în care sau
pentru care lucrează. El poate fi:
- salariul nominal brut exprimă suma de bani totală cuvenită factorului muncă salariată.
- salariul nominal net reprezintă suma de bani efectiv încasată, după scăderea din salariul
brut a impozitului pe salariu, a contribuţiei pentru şomaj, a contribuţiei pentru pensii suplimentare,
etc.
b. Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată, la un moment
dat, cu salariul nominal.
Salariul real este direct proporţional cu salariul nominal şi invers proporţional cu nivelul
preţurilor de consum.

SR =

SR= salariul real; SN= salariul nominal;

PC= preţurile bunurilor de consum.
Evoluţia salariului real poate fi evidenţiată astfel:

ISR=indicele salariului real; ISN=indicele salariului nominal

IPc=indicele preţurilor bunurilor de consum

Pe piaţa muncii, comportamentul fiecărei persoane se află sub incidenţa efectului de substituire şi a
efectului de venit.
Efectul de substituire se referă la interesul salariatului de a avea un venit cât mai mare, fapt care îl
determină să depună muncă suplimentară (printr-un program prelungit, mai intens sau pe amândouă căile), ceea
ce are ca rezultat diminuarea timpului liber şi creşterea dificultăţilor de refacere a forţei de muncă.
 Efectul de venit apare atunci când salariul atinge o mărime care permite posesorului forţei de muncă să
aibă condiţii de viaţă apropiate de aspiraţiile sale, el renunţă la munca suplimentară, iar uneori chiar şi la o parte
din munca prevăzută de un program normal, în favoarea timpului liber.

Factorii care influenţează mărimea şi dinamica salariului sunt:

A. Factori cu caracter direct:
1. Costul resurselor de muncă. Modificarea cheltuielilor cu asigurarea acestui articol, în sus sau în jos (pe
termen lung în sus), se traduce, mai devreme sau mai târziu, într-o mişcare similară a mărimii salariului.
Întârzierea schimbării salariului faţă de creşterea cheltuielilor pentru asigurarea forţei de muncă, precum şi
creşterea mai mică a salariului decât a acestor cheltuieli atrag nemulţumirile salariaţilor şi declanşează sau
amplifică mişcările lor revendicative.
2. Productivitatea muncii. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât posesorii forţei de muncă se consideră
îndreptăţiţi să primească un salariu mărit. Trebuie însă menţionat că o eventuală scădere a productivităţii, chiar
şi pe termen lung, este însoţită rareori de o scădere a salariului, aceasta întâmpinând o rezistenţă deosebită din
partea salariaţilor.
3. Raportul dintre cererea şi oferta de muncă este un alt factor care acţionează asupra dinamicii salariului.
În această analiză trebuie să ţinem seama de două aspecte: pe termen scurt, cererea de muncă (volumul total de
muncă necesar) este invariabilă; oferta de muncă, în ansamblul său se formează în decursul unui timp
îndelungat, necesar pentru creşterea şi instruirea fiecărei generaţii. De aceea, incidenţa raportului cerere-ofertă
de muncă asupra dinamicii salariilor trebuie privită mai ales pe termen lung.
4. Dinamica preţurilor. Aceasta influenţează atât salariul nominal cât şi cel real. La o creştere a preţurilor
generată de inflaţie sau orice altă cauză, salariaţii acţionează pentru creşterea remunerării. Aceasta se poate face
într-un sistem organizat care funcţionează prin indexare permanentă după unul sau mai multe criterii sau are loc
numai în urma iniţierii unor acţiuni revendicative ale salariaţilor.
B. Factori cu caracter indirect:
- gradul de organizare în sindicate;
- capacitatea salariaţilor de a se organiza şi de a dialoga cu unitatea economică sau/şi cu organele
specializate ale statului cu prilejul desfăşurării acordurilor colective;
- migraţia internaţională a forţei de muncă;
- legislaţia cu privire la mişcarea sindicală şi revendicativă din fiecare ţară etc.

Exemple rezolvate:

1. Întreprinzătorul unei activităţi care este şi posesorul tuturor factorilor de producţie, încasează ca venit:
a) numai profit;
b) doar salariu;
c) salariu şi profit;
d) o sumă care cuprinde profit, salariu şi rentă.

2. Care din afirmaţiile următoare este falsă?

a) din punctul de vedere al angajatului, salariul nominal este suma de bani pe care o primeşte pentru
munca depusă;
b) pentru cumpărătorul serviciului forţei de muncă salariul este un venit;
c) salariul poate fi considerat ca o plată pentru închirierea forţei de muncă;
d) salariul poate fi considerat ca preţ pentru cumpărarea muncii.

3. Sunt venituri ale ale factorilor de producţie:

a) salariul, pensia, profitul, renta;
b) salariul, profitul, renta, dobânda;
c) salariul, profitul, renta, dobânda, impozitele indirecte, pensiile;
d) salariul, profitul, renta, dobânda, impozitele indirecte, pensiile, indemnizaţiile de şomaj.

4. Nu reprezintă venit fundamental al factorilor de producţie:

a) munca;
b) salariul;
c) renta;
d) dobânda.
5. În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influenţează dimensiunea şi dinamica salariului, se pot
enumera:
a) creşterea gradului de profitabilitate a firmelor;
b) migraţia internaţională a forţei de muncă;
c) creşterea calificării profesionale;
d) sporirea productivităţii muncii.

6. Salariul colectiv se acordă de către firmă:

a) salariaţilor cu o productivitate mare;
b) personalului din activităţile administrative;
c) tuturor salariaţilor, în sumă egală pentru fiecare;
d) salariaţilor, sub forma unei sume globale.

7. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv:

a) se acordă din beneficiul firmei;
b) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi;
c) se atribuie în sumă globală tuturor salariaţilor;
d) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit.

8. Când preţurile cresc mai încet decât creşte salariul real, salariul nominal:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) are o dinamică inferioară preţurilor.

9. Salariul real nu se reduce atunci când:

a) salariul nominal scade mai rapid decât preţurile;
b) salariul nominal creşte mai lent decât scăderea preţurilor;
c) indicele salariului nominal este mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind supraunitari;
d) salariul nominal creşte mai lent decât preţurile.

10. Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte salariul real, preţurile bunurilor de consum:
a) scad;
b) cresc în acelaşi ritm cu salariul real;
c) scad în acelaşi ritm cu salariul real;
d) cresc mai puţin decât salariul nominal.

11. La o scădere a preţurilor cu 10% şi o creştere a salariului nominal cu 5%, salariul real:
a) scade cu 25%;
b) scade cu 116,6%;
c) scade cu 16,6%;
d) creşte cu 16,6%.

12. Când preţurile scad cu 30%, iar salariul real scade cu 5%, salariul nominal:
a) scade cu 25%;
b) creşte cu 25%;
c) scade cu 33,5%;
d) rămâne constant.

13. Salariul nominal net în t0 este de 5.000 lei. În situaţia în care, în perioada t 0-t1, creşterea salariului reprezintă
50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul nominal net în t 1 este:
a) 5.500 lei;
b) 10.000 lei;
c) 7.500 lei;
d) 10.500 lei.
 Problemă rezolvată:

1. Salariul nominal mediu a crescut de la 240 lei în 1995 la 2.400 lei în 2000, iar indicele preţurilor de consum
este de 2000%. Determinaţi indicele salariului real şi apreciaţi ce influenţă are acest indice asupra
standardului de viaţă al salariaţilor. Ce salariu ar trebui stabilit pentru a realiza o creştere a consumului cu
10% faţă de 1995?

SN0 = 240 lei SN1 = 2.400 lei

IPC = 2000%
ISR = 110%

I'SR = ?, SN1' = ?

= 1000%

= 50%
Rezultatul arată că în anul 2000 standardul de viaţă s-a redus la jumătate fată de anul 1995.

110 =

I'SN = = 2200%

2200 =

SN'1 = = 5.280 lei

Probleme propuse

1. În decursul unui an, preţurile bunurilor de producţie au crescut cu 15%, iar preţurile bunurilor de consum au
scăzut cu 2%. Să se determine salariul nominal ştiind că în anul precedent era de 2.000 u.m., iar mărimea sa în
anul curent a fost astfel stabilită încât salariul real să se menţină constant.

2. În perioada t0-t1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%. Salariul
nominal în t0 este 1.000 lei. Cât va fi salariul nominal în t 1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din
creşterea productivităţii muncii?

3. Salariul nominal a crescut de la 800 lei la 2.000 lei, iar indicele preţurilor de consum este de 200%.
Determinaţi indicele salariului real şi apreciaţi ce influenţă are acest indice asupra standardului de viaţă al
salariaţilor. Ce salariu ar trebui stabilit pentru a realiza o creştere a consumului cu 10% faţă de perioada de
bază?

4. În anul curent, salariul nominal a crescut cu 25% faţă de cel precedent, când era de 1400 lei, iar preţul
bunurilor de consum a sporit cu 20%. Să se determine pentru anul curent:
a) indicele salariului real;
 b) cât trebuie să reprezinte salariul nominal pentru ca salariul real să rămână constant?

Dobânda

De reţinut:
Dobânda reprezintă suma de bani plătită creditorului de către debitor pentru dreptul de
folosire a capitalului împrumutat, pe întreaga perioadă a împrumutului.

Sursele capitalului de împrumut:

1. Economiile populaţiei, care se concentrează în cadrul instituţiilor bancare şi care sunt utilizate de către
bănci, în acordarea de împrumuturi.
2. Economiile firmelor reprezentate de acea parte de profit, care rămâne disponibilă după ce s-au plătit
dividendele, sunt utilizate pentru dezvoltarea acestora. Până la folosirea acestor sume în noi investiţii, firmele le
depun la bănci, care, la rândul lor, le utilizează pentru acordarea de împrumuturi.
3. Economii ale guvernului, care apar atunci când veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile
bugetare. Aceste surplusuri pot fi utilizate în cadrul sistemului de creditare.
Cererea de capital de împrumut:
1. Cerere din partea populaţiei, care vizează împrumuturi destinate procurării de bunuri de folosinţă
îndelungată (locuinţe, automobile, televizoare etc.);
2. Cerere din partea firmelor care urmăresc obţinerea de împrumuturi în vederea dezvoltării activităţii
acestora. Aceste împrumuturi, în final, au menirea de a contribui la asigurarea satisfacerii cu bunuri şi servicii a
nevoilor de consum existente în societate, nevoi manifestate şi sesizate de firmele care cer împrumuturi.
3. Cerere din partea guvernului central şi a administraţiilor locale, care vizează împrumuturi pentru o
serie de activităţi sociale, de educaţie, de sănătate, de transport, de telecomunicaţii etc.
Oferta şi cererea de împrumuturi se întâlnesc pe aşa-numita piaţă a împrumuturilor sau piaţă a capitalului
de împrumut.

Funcţiile dobânzii:
a) influenţează repartizarea factorilor de producţie, orientându-i către destinaţiile care asigură folosirea lor
cea mai eficientă;
b) pârghie de stimulare atât a populaţiei, cât şi a firmelor în economisirea unei părţi din venituri;
c) modalitate de a asigura băncilor recuperarea cheltuielilor efectuate şi realizarea unui profit normal;
d) pârghie de redistribuire a venitului.

De reţinut:
Mărimea şi dinamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:
- masa sau suma absolută a dobânzii, care este direct proporţională cu mărimea creditului
acordat, durata lui în ani şi rata dobânzii.
Masa sau suma absolută a dobânzii se calculează astfel:
D = C . n . d’ ( dobânda simplă)
unde :
D = masa dobânzii; d' = rata dobânzii; C = mărimea creditului acordat;
n = durata lui în ani.
D = Sn – C (dobânda compusă) ; Sn = C(1+d’)n
unde:
Sn = suma ce revine proprietarului după n ani de folosire a capitalului;
C = capitalul avansat (creditul); d’= rata dobânzii anuale;
n = numărul de ani.
- rata dobânzii, exprimată în procente.
Rata dobânzii se determină ca raport procentual între mărimea dobânzii şi volumul
creditului acordat:
d’ =
unde: d' = rata dobânzii; C = creditul acordat; D = mărimea dobânzii anuale
 Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii:
- raportul dintre oferta şi cererea de capital de împrumut;
Oferta de capital reprezintă capitalul bănesc disponibil la un moment sau într-o
perioadă. Componentele sale sunt: economiile care se formează într-o perioadă dată; capitalul
eliberat dintr-un împrumut sau dintr-o folosire anterioară; transformarea sumelor inactive a
imobilizărilor în lichidităţi active; împrumuturi bancare nete consimţite în perioada respectivă.
Cererea de capital sau totalul nevoilor de capital la un moment dat sau într-o perioadă
şi care se manifestă ca atare pe piaţa capitalului, are următoarele componente: capitalul solicitat
pentru investiţii; nevoile pentru acoperirea funcţionării capitalului împrumutat şi plata ratelor sau
anuităţilor acestuia; sumele necesare pentru formarea de rezerve; cererea de credit de consum.
- riscul pentru cel ce acordă capital de împrumut;
- inflaţia. Datorită inflaţiei dobânda se prezintă ca dobândă nominală (dobânda cuvenită
prin contractul de credit) şi dobândă reală (dobânda nominală indexată cu rata inflaţiei- ri).
d’n = d’r + ri
’ ’
unde: d n = rata nominală a dobânzii; d n = rata reală a dobânzii; ri = rata inflaţiei.
- raportul dintre rata dobânzii şi rata profitului;

- politica guvernului poate influenţa într-un sens sau altul evoluţia ratei dobânzii. Atunci
când pe piaţa capitalului de împrumut se manifestă puternic factorii care acţionează în direcţia
creşterii ratei dobânzii, guvernul poate interveni în sensul stopării acestui proces, stabilind un
nivel maxim al ratei dobânzii. Efectele pot fi însă contradictorii. Solicitanţii de credite îşi vor
spori cererile în condiţiile unei dobânzi mai reduse, ofertanţii însă care se văd descurajaţi de
reducerea ratei dobânzii vor micşora oferta de credit, ceea ce se va concretiza într-o cerere de
credite nesatisfăcută, în condiţiile în care există disponibilităţi băneşti în economie.

Exemple rezolvate:

1. Pentru creditor, dobânda reprezintă:

a) o datorie de plătit;
b) o cheltuială de producţie;
c) un venit;
d) un avantaj economic nejustificat.

2. Rata dobânzii este:

a) un preţ;
b) o mărime absolută;
c) un element de capital fix;
d) o înclinaţie marginală.

3. Rata reală a dobânzii se află în relaţie pozitivă cu:

a) rata impozitării;
b) rata nominală a dobânzii;
c) cursul de schimb al monedei naţionale;
d) rata creşterii economice.

4. Rata dobânzii este influenţată mai ales de:

a) mărimea creditului;
b) capacitatea de plată a debitorului şi durata acordării creditului;
c) prestigiul şi puterea economică a băncii care a acordat creditul;
d) raportul dintre cererea şi oferta de credit.
5. Rata dobânzii poate să scadă când:
a) scade oferta de credite;
b) scade cererea de credite;
c) creşte inflaţia;
d) creşte deficitul bugetar.

6. Reducerea ratei dobânzii are ca efect:

a) creşterea solicitărilor de credite;
b) reducerea solicitărilor de credite;
c) descurajarea investiţiilor;
d) creşterea dorinţei de economisire.

7. Dacă creditul se acordă pe o perioadă de timp mai mare de un an, atunci:

a) dobânda nu se poate plăti annual;
b) dobânda se capitalizează;
c) dobânda se scade anual din suma datorată;
d) dobânda este mai mică.

8. Un credit obţinut pe o perioadă de n ani poate fi rambursat în două moduri: integral la scadenţă sau în tranşe
anuale egale. Dobânda plătită în primul caz, comparativ cu dobânda plătită în cel de-al doilea caz, este:
a) mai mare;
b) mai mică;
c) egală;
d) mai mare sau egală.

9. În cazul dobânzii compuse nu se aplică formula:

a) Sn = C(1 + d’)n;
b) D = C x d’ x n;
c) D = C(1 + d’)n;
d) D = Sn – C;

10. La o rată nominală a dobânzii de 15% şi o rată aşteptată a inflaţiei de 10%, rata reală a dobânzii este:
a) 25%;
b) 10%;
c) 15%;
d) 5%.

11. La un credit luat pe 3 luni, de 50 de milioane şi o dobândă plătită de 5 milioane, rata dobânzii a fost de:
a) 20%;
b) 40%;
c) 60%;
d) 80%.

12. Pe cât timp trebuie să plasăm un credit de 100.000 um cu o rată a dobânzii de 10% pentru a realiza o
dobândă de 5000 um?
a) pe 90 de zile;
b) pe 180 de zile;
c) pe 60 de zile;
d) pe 100 de zile.

13. O sumă de 40.000 u.m. plasată pe 75 de zile, cu o rată a dobânzii de 9%, generează o sumă finală totală de:
a) 50.275 u.m.;
b) 40.750 u.m.;
c) 60.250 u.m.;
d) 41.575 u.m.
14. O societate comercială contactează un împrumut de 100 mil. u.m. pe 5 ani, pe principiul dobânzii simple,
cu o rată a dobânzii de 30%, rambursabil în 5 tranşe anuale egale. Dobânda pe care o va achita băncii în cel
de-al doilea an este:
a) 20 mil. u.m.;
b) 24 mil. u.m.;
c) 30 mil. u.m.;
d) 36 mil. u.m.

15. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ pentru a obţine în 2 ani un venit din
dobândă de 210 u.m., în condiţii de dobândă compusă, la o rată anuală a dobânzii de 10%?
a) 2.000 u.m.;
b) 1.200 u.m.;
c) 1.100 u.m.;
d) 1.000 u.m.

Problemă rezolvată:

1. Care va fi rata dobânzii la un credit de 50 de milioane u.m., contractat pe 3 luni şi o dobândă plătită de 5
milioane u.m.?
n = 3 luni
C = 50 milioane u.m.
D = 5 milioane u.m.

d' = ?

D = C . n . d’
5 milioane = 50 milioane x x d'

d' = = 0,4 = 40%.