Notite de curs

Veniturile
Salariul, Renta, Profitul, Dobanda
 Salariul = venitul prin care se remunerează munca celui ce o
presteaza şi de aceea este considerat preţ al muncii având însă denumirea
specifica de salariu.
Salariul poarta denumirea de: - cost, pentru angajator,
- venit, pentru posesorul muncii.

Salariul reprezinta venitul prin care se remunereazã munca

persoanei angajata într-o unitate economica sau administrativã.
Salariul nu este o remuneratie oarecare a muncii, ci un mod foarte
special de recompensare, adica pretul unei munci închiriate si întrebuintate
de un întreprinzãtor, de un agent economic utilizator pe baza de contract
 Forme ale salariului: salariu direct, salariu indirect, salariu de baza,
salariu brut, salariu net, salariu colectiv, salariu minim garantat
Salariu nominal - reprezinta suma de bani pe care o primeste salariatul
atunci cand presteaza o munca
Salariu real - reprezinta cantitatea de bunuri materiale sau/si servicii care
se poate achizitiona la un moment dat cu acest salariul nominal.
Salariul nominal se imparte in doua categorii:
- brut, care este dat de salariul calculat inainte de impozitare si
cuprinde sumele care exprima salariul de baza si toate adaosurile salariale
sau venituri brute din munca.
- net sau efectiv, calculat dupa impozitare.
Salariul direct reprezinta remuneratia efectiva primita de salariat,
corespunzator cu cantitatea de munca prestata si cu efectele ei. Acesta
este format din salariul net, concediul legal, salariul al-XIII-lea.

.
 Salariul indirect reprezinta acea fractiune a salariului-cost, care este
platita familiei salariatului în functie de alte criterii decat consumul efectiv de
munca.
Salariul de baza reprezinta acea forma a salariului-venit, care se
determina în functie de salariul minim real.
Acesta se obtine prin înmultierea salariului tarifar orar negociat, cu
numarul de ore lucrate într-o luna sau într-o alta perioada de timp (zi sau
saptamana).
Salariul colectiv este acea forma a salariului-cost care se acorda tuturor
angajatilor, ca sume care reprezinta participarea acestora la rezultatele financiare
ale firmei (salariatilor pot sa le fie acordate anumite facilitati pentru membrii
familiei, cum sunt platile pentru cantina, gradinite finantate de catre firma,
constructia si administrarea unor camine de locuit, organizarea de tabere pentru
copii personalului).
Salariul minim reprezinta salariul fixat legal pentru a garanta angajatilor
din categoriile defavorizate un venit care sa corespunda minimului de subzistenta,
determinat în raport cu mediul social.
Salariul poate fi privit sub doua aspecte:
- ca venit - din acest punct de vedere el va reflecta tendinta de crestere
nelimitata determinata de necesitatea satisfacerii trebuintelor salariatilor;
din acest considerent in managementul firmelor el este utilizat ca mijloc de
realizare a mobilizarii partii latente a capacitatii de munca deoarece in mod
natural, un salariat nu pune in functiune intreaga sa capacitate de munca,
apreciind prin experienta implicarea sa in procesele de munca;
-ca un cost - din acest punct de vedere el va reflecta tendinta ce se
manifesta din partea firmei de reducere sau crestere limitata; aceasta
tendinta este determinata de ponderea sa in totalul costurilor firmei care
urmareste ridicarea eficientei.
- Salariul este pentru firme si autoritati publice un pret administrat care se
formeaza in urma negocierilor intre participantii la activitatile economice in
calitate de purtatori ai cererii si ofertei de munca;
Trebuie remarcat faptul ca in comportamentul individului se manifesta
alternanta a doua tendinte contradictorii: efectul de substituire respectiv
efectul de venit.
Efectul de substituire determinat de faptul ca salariatul inlocuieste o
mare parte din timpul sau liber cu timp de munca; aceasta situatie
conduce la cresterea venitului dar si la cresterea dificultatilor de refacere a
fortei de munca;
Efectul de venit determinat de faptul ca salariul atinge un anumit nivel,
fapt care-l determina pe posesorul fortei de munca, sa inlocuiasca o parte
din timpul de munca cu timp liber.
 Un model al ofertei individuale de munca este prezentat în figura
de mai jos.
Teoria Salariu - eficienta
Productivitatea individuala este functie crescatoare de salariul real.
Astfel, o crestere a salariilor, atrage cresterea costului direct al
unitatii de munca si a productivitatii. Pe baza acestor corelatii se obtine
formula de calcul a eficientei muncii:

Em = Qm∙Wm
Unde:
-Em = eficienta muncii,
-Qm = cantitatea de muncã,
-Wm = productivitatea muncii.
Formele de salarizare sunt urmatoarele:
-în regie,
-în acord,
-mixtã.
 Forme de salarizare:
a) in regie: remunerarea salariatilor in functie de timpul lucrat
b) in acord: remunerarea salariatilor pe operatii, activitati, produse
c) mixta: remunerearea pe unitatea de timp, dar cu indeplinirea
anumitor obiective

Dobânda
Aceasta reprezintă suma de bani plătită pentru dreptul de folosinţă
temporară a mijloacelor băneşti împrumutate.

Dobanda este o forma de venit ce reprezinta suma de bani ce i

se cuvine proprietarului de capital banesc pentru serviciul adus intr-
o activitate economica prin intermediul acestui capital.
Dobanda este, practic, suma de bani pe care debitorul o
plateste creditorului pentru banii primiti sub forma de credit.
 Pentru debitor dobânda este o cheltuială iar pentru creditor ea este un
venit.
Rata dobanzii = venitul anual exprimat procentual care este obtinut fie ca
remunerare pentru orice imprumut banesc, fie ca este adus de o
obligatiune, fie ca este castigul realizat cu un capital pe orice piata
concurentiala.
Rata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual
între masa dobânzii (anuale) şi capitalul utilizat în condiţii normale.

Formula pentru calculul dobanzii este:

d’-rata dobânzi
D-dobânda totală;
C-capitalul împrumutat.
Tipuri de dobanda:
- simpla;
- compusa;
- nominala;
- reala.
Dobânda simplă - suma încasată pentru închirierea serviciului adus
de un capital în condiţiileîn care dobânda nu se capitalizează; este
foarte rar folosită.
Dobânda compusă – suma respectivă presupune capitalizarea
dobânzii, ceea ce înseamnă că se calculează dobândă la dobândă
(reprezintă suma ce revine proprietarului după n ani)
 Profitul
Profitul este definit ca fiind diferenţa între veniturile şi cheltuielile
efectuate de către o unitate economică.
Mărimea şi dinamica profitului sunt evidenţiate de indicatori precum:
-masa profitului
-rata profitului.

Profitul este un venit autonom, prin aceasta înţelegându-se că el nu

poate fi confundat cu nici una din celelalte forme de venit: salariu,
dobândă, rentă.
De asemenea, profitul este un venit aleatoriu adica nu se poate ştii
în avans care va fi mărimea sa sau daca el va fi obtinut, pana la urma.
În structura profitului se disting mai multe elemente componente
drept pentru care se intalneste:
a) Profitul brut, care este reprezentat de partea ce rămâne din venitul
total după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie:
P = V-C
în care: P -profitul brut;
V -venitul total sau încasat;
C -cheltuieli de producţie (costul).
b) Profitul net reprezintă partea din profitul brut care ramane dupa ce
se platesc impozitul si alte taxe pe profit.

Tipuri de profit: legal; nelegal; brut; net; contabil; economic.

Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul
contabil.
Profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi
costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de
aceasta într-o perioadă de timp.
 Profitul, este în cel mai restrâns sens, venitul pe care îl obţin agenţii
economici, ca produs al utilizării capitalului.
În sensul cel mai larg, profitul este câştigul pe care îl obţin agenţii
economici, ca surplus peste costul de producţie.
Profitul îndeplineşte urmatoarele funcţii:
a) funcţia de motivare a firmelor- profitul stimulează iniţiativa economică a
acestora, el determină acceptarea riscurilor de către întreprinzători şi prin
aceasta, contribuie la stimularea producţieide bunuri
b) funcţia de creştere - profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării
firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc.
El reprezintă sursa principală a acumulărilor cu ajutorul careia se
realizeaza investiţiile (investitiile asigura creşterea economica)
c) funcţia de control asupra activităţii firmelor–profitul furnizeaza informatii
despre calitatea activităţii agenţilor economici.
Cu cât profitul este mai mare şi cu cât perioada în care se însuşeşte el
este mai îndelungată, atunci se pun in valoare calităţile agentilor economici
d) funcţia socială – aceasta functie asigura baza procurării resurselor
necesare pentru finanţarea acţiunilor social -culturale.
 Profitul este esential atat pentru agentii economici cat si pentru
societate deoarece pe seama acestuia :
- se reproduc pe un plan superior conditiile pentru reluarea activitatilor
economice
- se asigura dezvoltarea “capitalului uman” ;
- se creaza noi locuri de munca.
Repartitia profitului este reglementata prin acte normative care
au in vedere utilizarea acestuia pentru :
- modernizare si autofinantare;
- consumul personal
Factorii de influenţă a profitului: nivelul productivităţii, preţul de
vânzare, costul, volumul, structura şi calitatea producţiei, viteza de
circulaţie a capitalului, economisirea capitalului
 Renta

O altă formă de venit întâlnită în societate o constituie renta.

Aceasta a fost asociata multă vreme cu utilizarea resurselor
naturale, îndeosebi a pământului.
Cea mai veche formă a rentei poate fi întâlnită în agricultură
sub numele de renta funciară.
În perioada actuala, renta este un venit stabil realizat de
posesorul unui bun imobiliar (pământ, clădiri, construcţii, resurse de
apă) sau mobiliar (hârtii de valoare, capital bănesc).
Plata pentru folosirea unei resurse economice nesubstituibile, a
cărei ofertă totală este insuficientă în raport cu cererea, constituind
un venit pentru posesorul acesteia poarta denumirea de rentă
economică.
Renta reprezintă venitul ce revine proprietarului pentru
transferarea dreptului de folosinţă şi de uzufruct al oricărui factor de
producţie cu însuşiri speciale către ale persoane.
Renta poate fi privită sub formă materială (sub forma de
bunuri) şi sub forma economică (sub formă bănească).
 Realizarea rentei presupune existenta simultana a trei conditii:
 bunul respectiv sa fie limitat cantitativ;
 bunul sa nu poata fi substituit cu un alt bun, cel putin o perioada de
timp;
 oferta din bunul respectiv sa fie inelastica in raport cu variatia
pretului.
O alta forma de renta este renta miniera care reprezinta suma
de bani platita proprietarilor de mine, pentru dreptul de a exploata
bogatiile acestora.
 Renta in constructii se plateste de catre arendasi pentru dreptul de
a construi. Si in acest caz exista renta absoluta, diferentiala si de
monopol.
 Renta consumatorului reprezinta diferenta de care beneficiaza
acesta platind bunurile cumparate de el la un pret mai mic decat ar
fi dispus sa plateasca.
 Renta vanzatorului se realizeaza de catre acesta atunci cand
reuseste sa vanda la un pret mai ridicat decat estimase anterior.
.
 Renta de abilitate se obtine de catre acei intreprinzatori sau
lucratori care, avand aptitudini si calitati profesionale exceptionale,
realizeaza, prin spirit de prevedere si capacitati manageriale, un
profit mai ridicat, sau, in cazul salariatilor, un venit mai mare decat
ceilalti din aceeasi categorie.
Renta conjuncturala se realizeaza de catre intreprinzatorii care
au posibilitatea sa vanda in momentul in care pretul creste datorita
lipsei de oferta.
Pretul pamantului reprezinta renta anuala capitalizata la
dobanda zilei respectiv la cea asteptata.
P= R/d
PP –pretul pamantului;
R - renta ;
d - rata dobanzii.