UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI DE MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE si MANAGEMENTUL AFACERILOR AGRICOLE
STUDENT MUNTEANU ANDREI MIHAI
GRUPA 230B

Profitul
Profitul este excedentul încasărilor realizate peste costurile de fabricaţie şi
distribuţie a bunurilor obţinute. De aici, rezultă c ă profitul este avantajul realizat
în forma bănească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economic ă. Profitul
este principalul obiectiv al unei firme

Profitul este avantajul realizat în formă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate
economică.

Tipuri de profit

profitul brut- diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale .

profitul net -partea din profitul brut ce rămâne după ce se plătesc impozitul şi alte taxe pe
profit.

Profitul normal -cel considerat suficient de orice agent economic pentru a-şi continua
activitatea.

Profitul de monopol -agentul economic dispune de anumite condi ţii naturale sau
economice pe care alţii nu le au.

Profit legitim- venit meritat care se obţine de firmă în urma activităţii economice pe care
o desfăşoară.

Profit nelegitim -venit nemeritat, obţinut ca urmare a unor situaţii care nu ţin de
activitatea legală a firmei.

Funcţiile profitului
Funcţia de motivare a firmelor;

Funcţia de stimulare a iniţiativei economice ;

Funcţia de creştere a eficienţei;
Funcţia de control asupra activităţii firmelor
Funcţie socială.
Masa profitului şi rata profitului

Masa profitului - profitul total obţinut de un agent economic într-o anumită

perioadă de timp.  Daca este o marime diferita de zero dar negativa, este vorba de
pierdere, iar legislatia confirma ca aceasta este opusul profitului, ca agentul care o
inregistreaza nu poate progresa.
Rata profitului se determina ca raport procentual intre masa profitului si costurile facute
pentru obtinerea acesteia, volumul capitalului sau cifra de afaceri.

Rata profitului - gradul de profitabilitate a unei firme comerciale în raport cu o

serie de factori economice(cifra de afaceri,capitalul folosit, costuri totale etc. )Rata
profitului se determina ca raport procentual intre masa profitului si costurile facute pentru
obtinerea acesteia, volumul capitalului sau cifra de afaceri.

pr ’  =  . 100 ; pr ’ =  . 100 ; pr ’ =   . 100 , in care :

pr ‘ – rata profitului;

pr – masa profitului ;

c – costurile;

C – capitalul folosit;

CA – cifra de afaceri.

Rata profitului reprezinta gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramura sau economie nationala.
Daca din calculul acestui indicator nu se obtine o cifra pozitiva rezulta ca, se inregistreaza pierdere.

Profitul producatorului ( Pr ) este diferenta intre incasarile totale sau cifra de afaceri   ( adica intre cantitatea
vanduta Q inmultita cu pretul P si nivelul costurilor C ).

Pr = p Q – C in care :

Q=F(x,y)

iar C este suma valorii factorilor care-l determina pe Q.

C = xpx + ypy, deci:

Profitul, ca functie determinata de cele doua elemente incepe sa se realizeze cand
productivitatea marginala a fiecarui factor exprimata valoric, este egala cu pretul sau,
ceea ce inseamna ca producatorul va utiliza un factor de productie in cantitati tot
mai mari atata timp cat incasarile care decurg din utilizarea unor cantitati
suplimentare din acel factor vor fi superioare pretului platii pentru factorul respectiv.
Atat marimea cat si dinamica ratei profitului sunt influentate de numerosi factori.

Cel mai important factor este, desigur, masa profitului ca venit al intreprinderii. Intre
rata si masa profitului relatia este direct proportionala. Masa profitului are, la randul
sau, o conditionare complexa determinata de:

a) nivelul productivitatii sau randamentul factorilor care influenteaza volumul

rezultatelor;

b) pretul de vanzare si costul intrucat masa profitului este diferenta dintre aceste
doua elemente;

c) volumul, structura si calitatea productiei, care actioneaza asupra masei profitului

atat separat cat si in unitatea lor;

d) viteza de rotatie a capitalului. Timpul necesar pentru parcurgerea unei miscari

complete pe traseul capital banesc – capital productiv – activitate economica – bunuri
economice – bani incasati din vanzarea marfii produse, este timpul de rotatie.
Volumul profitului este direct proportional cu viteza de rotatie.

Obtinerea de profit:

1. stimuleaza initiativa si acceptarea riscului din partea celor care-l urmaresc drept
scop al activitatii lor;

2. incita sporirea eforturilor productive;

3. cultiva spiritul de economie.

Pentru agentii economici in actiune este esentiala acceptiunea oficial – legislativa in
functie de care se orienteaza si pe baza careia se consolideaza nu numai unitatile
economice ci si societatea, intrucat pe seama profitului se constituie veniturile
bugetului de stat, se creeaza noi locuri de munca, se asigura functionarea
activitatilor necesare.

PROPRIETATA ECONOMIC
Proprietatea este un concept complex, cu o încarcatura juridica, filosofica si
economica. În sens juridic proprietatea reprezinta „dreptul de a utiliza si de a
dispune de un bun, într-un mod excesiv si absolut, sub rezerva unor limitari
precizate de legiuitor”.
Optica juridica a proprietatii exprima relatia de posesiune a ceva de catre cineva.
Viziunea filosofica fundamentala ideea de proprietate, pornind de la personalitatea
umana : în proprietate omule se implica si se realizeaza ca fiinta totala,
manifestându-si responsabilitatea prin proprietatea pe care o poseda, de care
dispune si pe care o integreaza social prin folosire eficienta .
În sens economic, proprietatea este definita ca totalitate a relatiilor dintre oameni în
legatura cu bunurile, relatii legate de norme istoriceste determinate pe plan social.
Ca raport socio-economic,proprietatea exprima :
- Dreptul de posesiune al bunurilor;
- Dreptul de dispozitie asupra obiectului proprietatii;
- Dreptul de gospodarire, administrare, gestionare a bunurilor;
- Dreptul de a culege roadele utilizarii proprietatii.
În cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotarâtor,din acesta
decurgând toate celelalte. Aceste atribute reprezinta monopolul proprietarului,
înstrainarea lor fiind o functie exclusiva acestuia: înstrainarea lor totala genereaza
relatii de vânzare-cumparare, donatie, mostenire; iar înstrainarea lor partiala provoaca
relatii de închiriere, arendare, concesionare.
Atributele mentionate ale proprietatii nu trebuie întelese simplist, în sensul ca se
rezuma la puterea de „a detine, a folosi si a dispune de lucruri”. În jurisprudenta
vestului se opereaza cu conceptul de proprietate înteles ca „un set de drepturi”, care
determina legitimitatea participarii la procesul de dezvoltare sociala.
În esenta, proprietatea exprima unitatea dintre obiectul si subiectul ei.
Obiectul proprietatii îl formeaza bunurile, în întreaga lor tipologie :
1. bunurile de consum, vizeaza omul ca fiinta biologica, consumator de bunuri,
2. bunurile economice sau mijloacele de productie, vizeaza omul ca factor de
productie.
Societatea este interesata atât în dezvoltarea productiei de bunuri de consum cât si
a bunurilor economice, de volumul si productivitatea acestora din urma depinzând, în
buna parte, posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietatii.
O forma distincta a proprietatii, care prezinta mult interes pentru ingineri este
proprietatea intelectuala, industriala si comerciala, reprezentata de patente, marci de
fabrica sau comerciale, dreptul de autor si drepturi conexe dreptului de autor,
desene si modele industriale, scheme ale configuratiei circuitelor integrate si altele.
Subiecti ai proprietatii sunt :
1. persoane fizice;
2. persoane juridice;
3. statul, care prin intermediul administratiei publice, detine, utilizeaza si gestioneaza
o anumita parte din bunurile societatii;
4. organizatiile internationale , constituite prin aderarea anumitor agenti din diferite
tari.
În economia contemporana, odata cu progresul tehnico-stiintific, cu sporirea
considerabila si diversificarea obiectului proprietatii,se îmbogateste structura raportului
de proprietate. Proprietatea evolueaza, adaptându-se noilor conditii,permitând
dezvoltarea continua a economiei de piata. Astfel, se accentueaza pluralismul
formelor de proprietate, se intensifica raporturile de competitie între formele
proprietatii, are loc întrepatrunderea sferelor publice si private ale proprietatii.
Constituindu-se proprietatea mixta, se amplifica interventia statului în economie. În
aceste conditii, drepturile de proprietate formeaza o parte tot mai importanta din
regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor economice, hotarând ce miscari
economice trebuie facute. Pluralismul formelor de proprietate creeaza premisele
stimularii initiativei, ofera posibilitati neîngradite de actiune si optiune tuturor agentilor
economici, prin instrumentele si mecanismele pietei. Revolutia manageriala determina
trecerea puterii de decizie si a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat
si pe planul redistribuirii veniturilor. Cresterea interventiei statului în economie îsi face
simtita tot mai mult prezenta prin parteneriat, în sensul transformarii statului intr-un
veritabil partener pentru întreprinzatori, integrându-se organic în mecanismul
economiei de piata.