Sunteți pe pagina 1din 11

Formele de venit n

economia de piat
Profitul.Dobnda.Renta
Cuprins:
1.Introducere
2.Profitul
3.Dobanda
4.Renta
1.Introducere
Economia de pia este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privata
asupra mijloacelor de producie.
Este un sistem cooperativ n care fiecare individ se integreaz din i n vederea propriului
interes. Statul nu intervine n aciunile ce fac obiectul pieei. n viziunea lui Ludwig Von
Mises, virtuile economiei de pia sunt:
1. se sprijin pe proprietatea privat,
2. suveranitatea consumatorului (esena capitalismului este dat de punerea
produciei economice la dispoziia consumatorului),
3. capitalismul, prin sistemul concurenei sociale i asigur proprii stimului
(concurenta catalactic),
4. aaz libertatea la baza edificiului economic i social (individul este n msur s
aleag felul n care dorete s se integreze n ansamblul societii, libertatea
economic include i libertatea de a grei),
5. face din profit i urmrirea acestuia de ctre ntreprinztor o for motrice
perpetu,
6. i asigur dinamica i vitalitatea printr-un permanent proces de selecie.
Piaa nu nseamna un loc, ci un proces, modul n care, prin vnzare i cumprare, prin
producie i consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societii (Ludwig
von Mises, "Capitalismul i dusmanii si").

2.Profitul
Termen de origine latin, profitul vine de la verbul proficere care inseamna a
progresa, a da rezultate, apoi dobindind semnificatia de a da, sau a aduce profit.
Acest fapt, explica de ce profitul este considerat drept venit sau o forma de venit.
Intentia de a da profitului doar sensul pozitiv a facut ca adesea el sa se identifice cu
notiunea de beneficiu. Relatia dintre profit si beneficiu este destul de generala, unii
autori considerindu-le ca sinonime, altii apreciind ca sunt notiuni distincte si difera ca
sfera de cuprindere.
Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca
produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin
agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este
avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica.
Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine
profit.
Privit ca diferenta intre pretul de vinzare si costul de productie profitul, mai precis
profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal sau economic.
Profitul normal reprezinta acea parte a profitului pe care o realizeaza si insuseste
intreprinzatorul (agentul economic) in calitatea sa de proprietar al factorilor de productie.
Ca venit al proprietarului care este si intreprinzator, profitul normal nu se include in
costul de productie. Acesta corespunde venitului care ar reveni intreprinzatorului daca el
ar inchiria capitalul sau altui intreprinzator, sau daca ar lucra ca salariat la acesta. Prin
urmare, profitul normal reprezinta minimum de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina
pentru a functiona in continuare. in acest caz, nielul venitului total incasat se identifica cu
cel al costurilor de oportunitate, ceea ce inseamna ca pe baza incasarilor se poate asigura
continuarea activitatilor la aceiasi parametrii functionali.
Partea de profit ce se obtine ca venit peste costul de productie indiferent daca acest
venit este produs al unor factori de productie inchiriati sau ca urmare a jocului
concurentei pe piata, reprezinta profitul supranormal sau economic. in timp ce, profitul
contabil reprezinta excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic
reprezinta diferenta dintre venitul total al firmei si costurile de oportunitate ale tuturor
intrarilor (factorilor) utilizate de aceasta intr-o perioada de timp. Adesea, teoria generala a
profitului are in vedere acest tip de profit.
Profitul normal, indiferent daca se investeste in factori de productie care intra in
proprietatea intreprinzatorului sau agentului economic, in general are aceeasi natura, este
consumat ca venit personal de catre acesta, facind parte din profitul total, dar intrind in
costul de productie la fel ca orice cost.
Profitul economic se realizeaza numai in procesul schimbului in cadrul mecanismelor
pietei concurentiale unde domina incertitudini generate de confruntarea dintre
numeroasele riscuri asumate de catre producatori, tinind seama de asemenea riscuri, se

poate aprecia ca profitul economic pe care-l realizeaza si insuseste agentul economic


(intreprinzatorul), reprezinta o rasplata a muncii sale.
Pe linga cele doua forme principale de profit, normal si supranormal, in cadrul
economiilor de piata din lumea contemporana mai sunt intilnite si alte forme, diferentiate
din alte puncte de vedere, intre care un interes special il reprezinta profitul realizat pe
pietele cu concurenta imperfecta si anume, profitul de monopol sau supraprofitul de
monopol. Acesta este realizat de firme, respectiv corporatii ce si-au asigurat o pozitie de
monopol pe piata si care rezulta din cele mai diferite situatii in care-si desfasoara
activitatea, putind impune monopolul in privinta cantitatilor de marfuri vindute, al
calitatii lor, in conditiile folosirii noilor realizari tehnico-stiintifice.
O forma speciala de profit este asa-numitul profit neasteptat, care se realizeaza de catre
agentii economici cei mai diferiti, in conditiile unor conjuncturi economico-politice sau
de alta natura, favorabile. Asemenea situatii se pot intilni fie in unele zone geografice ale
globului in urma unor evenimente conjuncturale, fie in cazul unor produse de natura
deosebita precum petrolul sau alte resurse natural-materiale ce constituie monopolul
exclusiv al unui numar redus de producatori, respectiv vinzatori.
Profitul se determina potrivit unei metodologii oficiale, rezultate din reglementarile in
vigoare ale fiecarei tari si reprezinta o suma globala, care teoretic si practic poate fi
formata din doua componente:
-profitul legitim sau legal - realizat in contextul respectarii prevederilor legale de-a lungul
intregii activitati din care este obtinut. Este de dorit ca intreaga diferenta dintre venituri si
costuri sa reprezinte un asemenea profit pentru a inlatura orice aspecte neplacute ce
rezulta din nerespectarea legalitatii
-profitul nelegitim sau nelegal - realizat in contextul incalcarii deliberate sau nu a
legalitatii, prin atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege,
sustragerea de la plata impozitelor si a taxelor, "umflarea costurilor", efectuarea unor
duble inregistrari etc.
Profitul, este impozitat conform legilor din fiecare tara. Cine-l detine poate dispune de
profit numai dupa plata impozitelor. Pornind de la marimea si modul de stabilire a
impozitelor a aparut conceptul de profit admis, care reprezinta institutionalizarea unei
marimi a profitului care se stabileste nu atit in functie de factorii economici, ci de decizia
autoritatilor si de politica statului de a asigura un anumit nivel al profitului pe ramuri,
subramuri, pe categorii de marime a firmelor etc. Adesea el apare si sub titulatura de
profit net.
Indiferent de forma pe care o imbraca, profitul indeplineste anumite functii pentru
agentii economici, proprietari, intreprinzatori, populatie, societate in general:
a)functia de motivare a firmelor, luate in ansamblu ca entitati economice, a
intreprinzatorilor si proprietarilor firmelor respective. Profitul stimuleaza initiativa
economica a acestora, el determina acceptarea riscurilor de catre intreprinzatori si prin
aceasta, contribuie la stimularea productiei de bunuri.

b)functia de crestere, ce pune in evidenta faptul ca profitul sta la baza cresterii productiei,
a dezvoltarii firmelor, a aparitiei de noi intreprinderi, etc. El reprezinta sursa principala a
acumularilor pe baza carora se constituie investitiile, sursa de baza a cresterii economice.
c)functia de control asupra activitatii firmelor. Nivelul si dinamica profitului insusi,
constituie un adevarat barometru al calitatii activitatii agentilor economici. Cu cit profitul
este mai mare si cu cit perioada in care se insuseste el este mai indelungata, cu atit mai
mult se verifica in practica, calitatile si abilitatea agentului economic in rindul oamenilor
de afaceri.
d)Profitul indeplineste o importanta functie sociala , constituind baza procurarii
resurselor necesare pentru finantarea actiunilor social - culturale.

3.Dobanda
Elementele definitorii ale dobanzii
Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc.
Aceste concepte si elemente se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii.
Astfel, intr-un sens, dobanda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o
primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru
capitalul incredintat altor persoane spre utilizare (dobanda imprumutului) pe o durata
data, pentru o folosire oarecare.
In sens restrans, sau ca formula mai mult utilizata, dobanda este suma ce revine
proprietarului la rambursarea sumei imprumutate sau pretul folosiri capitalului si totodata
remunerarea riscului pe care il implica imprumutul respectiv.
In aceste formulari regasim unele caracteristici, unele elemente descriptive, insa lipsesc
precizarile cu privire la originea dobanzii, la legile de formare si la justificarea sa.
In aceasta, o contributie pe deplin si-a adus-o, unul din cei mai importanti analisti ai
dobanzii. Acesta, in cercetarile sale, porneste de la unele constatari empirice, cu care sunt
de acord economistii din vremea sa:
- dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;
- pare ca este o calitate fireasca a capitalului;
- se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa se epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si
are astfel o durata eterna de constituire.

Factorii care determina nivelul dobanzii


Ca element al contractului de credit, nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte,
de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.
Fiecare dintre parti doreste sa aiba in contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care
sa motiveze si sa justifice decizia adoptata.

Deci se pune problema de a discerna si considera factorii cu audienta si acceptabilitate


generala. Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului. intreprinzatorul,
atunci cand isi propune sa mobilizeze un capital suplimentar, trebuie sa evalueze
posibilitatile de, respectiv dimensiunile profitului, intrucat el va trebui sa remunereze
corespunzator pe detinatorul de capital.
In concluzie Dobnda reprezint pretul care trebuie pltit pentru mprumutarea, respectiv
utilizarea, unei sume de bani pentru o anumit perioad, mai precis suma pe care un
mprumutat (debitor) o pltete unui mprumuttor (creditor), pentru banii mprumutai.
Prin modul ei de lucru, o banca poate s aib att calitatea de mprumutat, ct i cea de
mprumuttor, de aceea ea trebuie s plteasc, respectiv s ncaseze, dobnda pentru
sumele luate (depozite), respectiv date cu mprumut (credite). Pentru creditele acordate,
banca percepe o dobnd activ, iar pentru depozite pltete o dobnd pasiv.
Rata dobnzii este nivelul procentual aplicat capitalului mprumutat pe perioada derulrii
creditului.

Dup modul de calculare a dobnzii pentru sumele depuse la o banc (depozite), dobnda
pate fi de dou feluri:

Dobnd simpl, calculat pe baza fondurilor depuse iniial.


Dobnd acumulat, calculat prin aplicarea ratei dobnzii la suma reprezentnd
capitalul depus iniial i dobnda obinut pentru perioada anterioar.

La sumele date cu mprumut de banc, echivalentul dobnzii acumulate se numete


anatocism sau dobnd la dobnd i const n capitalizarea dobnzii unei sume
mprumutate, operaiune ce se concretizeaz n cumularea dobnzii scadente i neachitate
cu suma datorat i aplicarea n continuare a dobnzii la valoarea astfel rezultat.
Ca valoare, dobnda perceput de o banc pentru sumele date cu mprumut poate fi:

Dobnd fix, care rmne nemodificat pe toat durata contractului.


Dobnd variabil, care se modific pe perioada contractului n funcie de diferite
criterii, cel mai frecvent fiind vorba despre indicatori monetari

Calculul dobnzii compuse a condus la definirea unei funcii matematice numit functie
exponentiala de matematicieni din familia Bernoulli.

Dac suma din depozit aduce un supliment prin rata dobnzii de x anual, atunci sporul
lunar e x/12 ori valoarea curent, aadar lunar valoarea total e multiplicat cu (1+x/12),
i valoarea anual e (1+x/12)12.

4.Renta
Conceptul de rent.
Problematica rentei ocup un loc de prim nsemntate n obiectul de studiu al
tiinei economice. Datorit ndelungatei existene - de la societatea medieval la cea
modern i contemporan - renta se nscrie printre noiunile economice cu cea mai ampl
utilizare i cu cele mai felurite semnificaii. De asemenea, n cursul evoluiei gndirii
economice, noiunea de rent a cptat numeroase interpretri, dintre care trei sunt mai
importante:
- renta n nelesul uzual - venit fr munc;
- renta n nelesul economiei clasice - venit pltit pentru folosirea unui factor rar
(pmntul);
- rent n sensul modern i contemporan - venit ce revine posesorului oricrui factor de
producie, a crui ofert este rigid sau foarte puin elastic. Pentru utilizatorul factorului
respectiv (dac este alt persoan dect deintorul acestuia), renta constituie plata pentru
folosirea temporar a acestuia.
Mult vreme renta a fost legat de utilizarea resurselor naturale, ndeosebi a pmntului.
n zilele noastre, gndirea economic a extins sfera de aplicare a acestei categorii i la
deintorii celorlalte categorii de factori (munca, capitalul).

Mecanismul formrii rentei. Legea randamentelor neproporionale


Renta se deosebete de celelalte venituri (salariu, dobnd profit) prin coninut,
funcii specifice i mecanism de formare. La baza formrii rentei se afl Legea
randamentelor neproporionale (cunoscut iniial sub denumirea de "legea fertilitii
descrescnde").
O anumit perioad de timp, aciunea legii era restrns numai n domeniul
agriculturii, iar valabilitatea ei era limitat doar la zona randamentelor descresctoare
rezultate din folosirea unei suprafee de teren. Ulterior, sub incidena progresului
tiinifico-tehnic, s-a determinat c folosirea tuturor factorilor de producie (naturali,
materiali, umani) se afl sub influena acestei legi. Practic, arat c, folosirea unor
fraciuni egale din acelai factor de producie, asigur randamente diferite: la nceput
cresctoare, apoi staionare, iar n final descresctoare.
Dac obinerea rentei este condiionat de randamentele proporionale, mrimea ei
depinde de volumul produciei marginale, realizat prin folosirea unei cantiti
suplimentare dintr-un factor de producie.

Aceast producie suplimentar are o evoluie inegal, oscilant: crete,


staioneaz sau scade, n funcie de proporia n care se combin factorul variabil cu cel
constant.
Excedentul de produse ce poate fi obinut n urma folosirii unui factor de producie
cu caliti superioare celor medii, reprezint forma material a rentei.
Transformarea surplusului de producie fizic n venit sub form de rent, depinde
de situaia cererii i a ofertei pentru bunul respectiv, de raportul dintre ele.
Obinerea efectiv a rentei de ctre deintorul unui factor de producie cu caliti
deosebite, depinde de elasticitatea ofertei totale. Oferta rigid, n raport cu cererea, va
antrena o urcare a preului de vnzare, peste nivelul de echilibru, fapt ce va aduce
posesorului bunului respectiv un excedent de venit.
Venitul realizat de ctre deintorul unui factor de producie, a crui ofert total
este inelastic i insensibil la ridicarea preului de vnzare, poart denumirea de rent
economic.
Cu ct oferta total este mai rigid, cu att renta economic este mai mare. Ea rezult din
preul ridicat al produselor, la care cererea nesaturat nu poate fi acoperit prin mrirea
ofertei, deoarece producia este limitat.
Renta economic nu este un determinant al preului de vnzare, dimpotriv, se
realizeaz numai dup ce preul s-a urcat, ca urmare a deficitului de ofert, n raport cu
cererea total. n forma cea mai general, renta desemneaz venitul ce rezult din
insuficiena ofertei totale.

Formele de rent
n economia rilor dezvoltate economic, se constituie n prezent, mai multe forme
de rent:
A. Renta funciar
Renta funciar este prima form de rent cu origine n raritatea pmnturilor
fertile i insuficiena ofertei de produse agricole, n raport cu cererea aflat n cretere.
Oferta inelastic ridic preul produselor la un nivel care s permit deintorilor de
terenuri agricole, indiferent de categoria lor de fertilitate (sau de aezare fa de pieele de
desfacere), obinerea unui venit sub form de rent.
n concepia gndirii economice clasice (Smith i Ricardo), renta funciar se
fundamenteaz pe randamentul agricol descrescnd, datorat limitrii terenurilor fertile, a
cror producie este deficitar, n raport cu cererea de consum. Atragerea n producie a
terenurilor cu fertilitate mai sczut, trebuie s permit acoperirea cheltuielilor din
veniturile obinute i realizarea unui venit suplimentar din care s se constituie profitul
ntreprinztorului i plata chiriei pentru pmntul arendat. n continuare, preul ridicat al
produselor agricole (rezultat din confruntarea cererii n cretere cu oferta foarte puin
elastic), asigur realizarea unui excedent de venit, peste profitul normal, care revine
proprietarului terenului sub forma rentei funciare. Acest fenomen confirm remarca
fondatorului Ricardo, potrivit creia, nu renta este acea care determin preul grului, ci
preul grului este acela care determin renta i mrime ei.
7

Renta funciar este generat de nivelul ridicat al preului la principalele produse


agricole, a cror ofert inelastic (datorit limitrii naturale a pmntului) se raporteaz la
o cerere n cretere. Terenurile cu fertilitate slab dau producia cea mai mic, dar la
costurile cele mai ridicate; celelalte categorii de teren (cu fertilitate bun i foarte bun) la
un consum egal de factori (capital i munc), dau randamente superioare, iar costurile
individuale sunt mai mici.
Formarea rentei funciare implic drept premis, existena unei oferte inelastice n
raport cu cererea, insensibil la ridicarea preului, care, la rndul ei, presupune
imposibilitatea folosirii de nlocuitori.
Renta funciar constituie un venit ce revine proprietarului terenului, n virtutea
monopolului ce l deine asupra acestuia i de la care sunt exclui ceilali ageni
economici. Renta este pltit de ctre arendai sub form de arend, proprietarului
funciar, pentru dreptul de a exploata pe termen determinat o anumit suprafa de teren.
Din punctul de vedere al arendaului, renta este o plat pentru folosirea terenului, plat
care se constituie ntr-un element al costului de producie. Pentru el nu exist deosebire
ntre plata rentei i celelalte pli efectuate pentru: maini, ngrminte, for de munc
etc.
n agricultura contemporan, mai ales n cazul rilor dezvoltate economic,
asistm la o revoluionare a capitalului tehnic, a materialului biologic, al sistemelor de
cultivare a pmntului, fapt ce determin o cretere substanial a produciei i a
productivitii muncii, mrindu-se oferta de produse agricole. Ca urmare, n majoritatea
rilor dezvoltate s-a ajuns la asigurarea unei autonomii i securiti alimentare, precum i
la creterea surplusului de produse agricole destinate exportului. n acelai timp, n rile
mai puin dezvoltate, nivelul sczut al tehnicilor de producie genereaz randamente i
producii sczute, insuficiente n raport cu creterea demografic i cu nevoile economiei,
determinnd, n securitatea alimentar, penurie de produse agroalimentare i chiar
foamete.
Cu toate realizrile tiinifico-tehnice, diferenele de fertilitate, de potenial productiv i
poziia dintre terenuri se menin, ceea ce determin o difereniere a randamentelor fizice,
pe care o dau diferitele suprafee la un consum egal de factori. n consecin, fermierii
care cultiv terenuri mai fertile sau practic o agricultur intensiv, obin randamente
superioare nivelului mediu, realiznd o producie fizic excedentar (fa de medie)
-aceasta fiind forma natural-material a rentei.
Realizarea efectiv a rentei funciare de ctre proprietari, depinde de preul de
desfacere al produselor agricole, care este dependent de cerere i ofert. Micarea cererii
i ofertei, antreneaz fluctuaii ale preurilor i deci ale veniturilor agricultorilor. n
agricultura rilor dezvoltate, pentru a se asigura un anumit nivel al veniturilor, statul
intervine n stabilirea preurilor i n susinerea acestora. n acest scop se utilizeaz mai
multe categorii de preuri de intervenie, de preuri pe piaa intern, preuri care au drept
obiectiv asigurarea prin diverse ci i mijloace a veniturilor productorilor agricoli,
preuri care sunt superioare celor de echilibru. Utilizarea lor impune intervenia puterii
publice i asupra ofertei, prin crearea" de producie, sau provocarea de penurie" (dup
caz).
Preul de susinere - const n faptul c guvernul, garantnd preuri mai mari dect
cele care se formeaz pe pia, consumatorii nu absorb ntreaga cantitate de ofert,

depozitnd-o. Consumatorii pltesc, n acest caz preuri mai ridicate, dect cele rezultate
din jocul liber al pieei.
Preul garantat - care l nlocuiete pe cel de susinere i const n plata de ctre
guvern a unor subsidii, productorilor agricoli i care reprezint diferena dintre preul
pretins de productori i cele efectiv pltite de consumatori (mai reduse).
Datorit creterii produciei agricole, n rile dezvoltate, oferta agricol pe termen
lung tinde s se mreasc, iar pe termen scurt prezint fluctuaii n funcie de condiiile
naturale bune sau proaste. n acelai timp, n aceste ri, cererea la principalele produse
agricole este inelastic, nereuind s absoarb n totalitate oferta excedentar, acionnd
pentru reducerea preurilor de desfacere.
Mecanismul contemporan al formrii rentei funciare, are drept component
structural existena preurilor de intervenie la principalele produse agricole, prin
intermediul crora se regleaz oferta i cererea. Dac nu s-ar aplica aceast intervenie,
existena sectorului agricol ar fi periclitat, deoarece s-ar accelera procesul de ruinare al
unor productori (ndeosebi al celor mici i mijlocii), iar autonomia i securitatea
alimentar ar fi grav ameninat.
n agricultur se formeaz mai multe tipuri de rent:
a. renta absolut - ncasat de toi proprietarii funciari, indiferent de calitatea
terenului pe care l dein. Ca mrime absolut, renta este egal cu diferena dintre preul
de vnzare al produselor agricole i costul lor plus profitul normal.
Ra = Pva - (Cf + pn)
n mrime relativ, renta se exprim ca rat fa de veniturile aduse de terenul
arendat. n ara noastr, Legea arendei" prevede o rat n medie de 15%, difereniat pe
zone pedoclimatice.
b. renta diferenial (I i II)
- renta diferenial I - provine din diferena de fertilitate dintre terenuri, fiind
rezultatul cheltuielilor mai mici cu care se obin produsele pe terenurile fertile, n
condiiile n care preul de vnzare este determinat de cheltuielile realizate pe terenurile
mai slabe (aflate n circuitul agricol); .
- renta diferenial II - caracteristic agriculturii intensive, format ca diferen
ntre randamentul a dou sau mai multe investiii succesive sau simultane (pe suprafee
diferite) de capital i de munc.
c. renta de monopol - este supraprofitul realizat de posesorul unor
suprafee de teren cu nsuiri speciale, deosebite, care produc n cantiti
reduse produse cu caliti deosebite (ce nu pot fi realizate pe alte terenuri).
Vnzarea acestor produse, la preuri ridicate de monopol, permite obinerea unui
excedent peste profitul normal, ce revine proprietarului funciar. Mrimea i stabilitatea
rentei de monopol, depinde de decalajul dintre cererea pentru produsele respective i
oferta lor inelastic, de puterea de cumprarea a consumatorilor.
Elemente de monopol, concretizate n principal ntr-o ofert perfect inelastic, pot
fi create i pe ci artificiale (economice sau extraeconomice) ce scopul de menine preul
de vnzare ridicat.
d. renta de poziie - rezult din diferenele ce exist ntre terenuri,
privind distana fa de centrele de aprovizionare, desfacere sau fa de cile
de comunicaie. n condiiile realizrilor din domeniul transporturilor i

comunicaiilor, aceast form de rent i-a pierdut mult din importana avut
n trecut.
B. Renta minier i n construcii
n industria extractiv, proprietarii care dein resurse cu coninut bogat, sau care
pot fi exploatate cu cheltuieli mai reduse, realizeaz un supra-profit ce le revine sub
form de rent minier.
n construcii, renta se formeaz pe baza deosebirilor de poziie a diferitelor
terenuri construibile, terenuri mai bine echipate cu elemente de infrastructur (surse de
ap, energie, mijloace de transport, servicii comunale) sau sunt situate n centrul
localitilor, sunt arendate sau vndute la preuri mai ridicate, preuri ce cuprind n ele, pe
lng costuri i profituri normale i renta de construcii. Mrimea acestor rente depinde de
evoluia raportului dintre oferta i cererea pentru astfel de terenuri.
Dezvoltarea urbanisticii genereaz o permanent urcare a preului i a rentei pentru
terenurile din construcii, antrennd n acelai timp, o majorare a chiriilor pentru cldiri i
construcii. Majorarea este substanial, mai ales n centrul marilor metropole. Aceast
form se ncaseaz de ctre proprietarul terenului.
C. Renta vnztorului - apare atunci cnd reuete s vnd la un pre
mai mare dect cel estimat anterior de el.
D. Renta cumprtorului - apare atunci cind cumparatorul cumpara un
produs la un pret mai mic decit se astepta; apare deci o diferenta sub forma de
renta;
E. Renta de abilitate (de ndemnare) - se obine de ctre acei
ntreprinztori sau lucrtori care, avnd aptitudini i caliti profesionale
excepionale, realizeaz prin capaciti manageriale i spirit de prevedere, un
profit mai ridicat sau un salariu mai mare dect ceilali din aceeai categorie.
F. Renta de raritate - este rezultatul limitrii resurselor economice,
datorit condiiilor naturale sau elementelor de monopol create i ntreinute
n mod artificial.
G. Renta de transfer - se obine prin modificarea destinaiei unui
factor de producie, schimbare care asigur un venit mai mare comparativ cu
utilizrile anterioare. Se obine de ctre ntreprinztor, n urma opiunii uneia
dintre mai multele alternative de utilizare ale unui factor de producie.
H. Renta industrial sau comercial - se obine atunci cnd marile
corporaii sau firme, care au posibilitatea s foloseasc anumite elemente de
monopol, i aliniaz preul de desfacere la cel practicat de firmele mai mici
din ramura respectiv i care nu pot supravieui dect practicnd preuri mai mari. n
aceste condiii, firmele puternice obin un profit suplimentar (prin intermediul preului
umbrel"), denumit rent industrial sau comercial.
I. Renta conjunctural - se obine de ctre ntreprinztorii care au posibiliti s
stocheze mrfurile, o perioad n care preurile sunt mai reduse, vnzndu-se atunci cnd
preurile devin mai mari.
J. Renta de stat - se prezint sub forma mprumutului de stat, pentru care se
pltete periodic o rent, de regul sub forma unui procent fix din valoarea obligaiilor
(mprumutul acordat statului).

10

K. Renta viager - sum de bani pe care o persoan fizic sau juridic se oblig s
o plteasc periodic unei persoane, pe timpul vieii acesteia (ex.: pensia pentru limit de
vrst, pensia suplimentar etc.).

Fazakas Attila Daniel


Ing.Transportului si traficului
Grupa: 423/1

11