Tema 9.

Piata muncii
 Planul temei:
1. Piata muncii si componentele ei. Echilibrul pe
piata muncii.
2. Ocuparea forței de muncă și șomajul.
Formele si cauzele aparitiei somajului.
3. Modelul ratei naturale a somajului.
4. Costurile somajului. Legea lui Okun şi rata de
sacrificiu.
5. Politici antisomaj. Piata muncii in RM.
• Piaţa muncii reprezintă locul de confruntare, în spaţiu, timp, pe
total şi pe structură a ofertei de muncă cu cererea de muncă.

• Oferta de muncă reprezintă resursele de muncă de care dispune

societatea la un moment dat.
• Curba ofertei de muncă SL- reflectă relaţia directă între oferta de
muncă şi nivelul salariului real; arată cum se modifică oferta de
muncă pe măsura creșterii salariului real (W/P).

Mărimea ofertei de muncă este diferită în timp şi spaţiu datorită

influenţei unui ansamblu de factori, cei mai semnificativi fiind:
• populația totală;
• mărimea populației active;
• dimensiunea salariului;
• raportul dintrte utilitatea şi dezutilitatea muncii;
• necesitatea de a continua să existe salariatul şi familia sa;
• sistemul de educaţie şi formare profesională;
• conţinutul şi durata muncii;
• securitatea ocupării;
• gradul de independenţă economică.
.

OFERTĂ
DE MUNCĂ

Factorii de influenţă:
W/P W
SL • Mărimea salariului real obţinut :
↑ W/P => ↑ SL
• Dinamica populaţiei active : SL
↑ pop.act. => ↑ SL
• Existenţa posibilităţilor alternative
de obţinere a veniturilor :
L
↑ pos.alt. => ↓ SL L

a) abordare clasică • Nivelul de dezvoltare a protecţiei b) abordare keynesistă

sociale : ↑ prot.soc. => ↓ SL
• Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă
salariată ce se formează într-o economie de piaţă,
la un moment dat, exprimată prin numărul
locurilor de muncă.
• Cererea de muncă se exprimă prin locuri de
muncă, iar fluxul ei porneşte de la firme, instituţii
spre populaţie.

• Curba cererii de muncă este o curbă cu pantă

negativă, reflectând faptul că firma va angaja mai
multă muncdacă salariile sunt mai mici şi invers.
• Curba (dreapta) cererii DL reflectă relaţia inversă
între cererea de muncă şi nivelul salariului real
(W/P).
.

CERERE
DE MUNCĂ

W/P Factorii de influenţă:

• Mărimea salariului real plătit : ↑ W/P => ↓ DL

• Cererea la bunurile producerea cărora necesită un
anumit tip de muncă : ↑ Dbunuri => ↑ DL
DL
• Preţul la factorul substituibil capital : ↑ PK => ↑ DL

L • Faza ciclului de afaceri : recesiune => ↓ DL

 Echilibrul pe piaţa muncii
W/P
(salariului
real)
DL SL

(W/P)1
E
(W/P)0

(W/P)2

0 L1 L* L2 L (numărul de lucrători)
şomaj

Echilibrul pe piaţa muncii se realizează în rezultatul confruntării cererii și ofertei de muncă. Echilibrul pieţei muncii se
obţine la salariul real (W/P)0, nivel la care DL= SL, iar numărul de angajaţi este L*.
La un salariu real mai mare decât (W/P)0, există un exces de ofertă de muncă, adică un şomaj ridicat, pe când la un salariu
real mai mic decât (W/P)0, există un exces de cerere de muncă.
Cum se poate ajunge la un echilibru pe piaţa muncii?
La un nivel al salariului (W/P)1, numărul angajaţilor va fi la un nivel L1 mai mic decât L*, apărând astfel un exces de ofertă
de muncă. În această situaţie, echilibrul pieţei muncii se va realiza numai prin creşterea numărului angajaţilor de la L1 la
L*, aşa cum arată săgeata din figură.
La un nivel al salariului (W/P)2 mai mic decât (W/P)0, numărul angajaţilor va fi la nivelul L2 ma mare decât L*, apărând
astfel un exces de cerere de muncă. În această situaţie, echilibrul pieţei muncii se va realiza munai prin scăderea
numărului de nagajaţi de la L2 la L*., aşa cu arată săgeata din figura 1.
Concluzii:
• Prețul muncii este flexibil, el se reduce sau crește în
funcție de cererea și oferta de muncă. Astfel, în situația
de deficit al resurselor de muncă, are loc o creștere a
salariului real, ceea ce contribuie la reducerea DL și
creșterii SL, orientând piața spre starea de echilibru.

• În situația de echilibru pe piața muncii, șomajul

lipsește: fiecare individ care dorește să muncească
pentru un salariu de echilibru, are de lucru. Astfel,
șomajul poartă în mare măsură un caracter voluntar,
deoarece este condiționat de refuzul persoanelor de a
accepta retribuția oferită.
În evaluarea remunerării muncii se deosebesc:
• salariul nominal (W ) reprezintă suma de bani
pe care o primeşte salariatul pentru munca
prestată.
• salariul real (W/P) exprimă cantitatea de
bunuri şi servicii care poate fi procurată, la un
moment dat, cu salariul nominal.
• Indicele salariului real se determină prin
împărţirea indicelui salariului nominal la
indicele preţului.
 L – forţa de muncă; U – şomerii ; E – populaţia ocupată

Populaţia totală

în vârstă de în afara vârstei

muncă de muncă

populaţia aptă populaţia inaptă

de muncă de muncă

populaţia populaţia
ocupată neocupată

populaţia în afara
şomeri
pieţei muncii
Indicatorii pieței forței de muncă:
• Populația totală – cuprinde persoanele prezente pe teritoriul țării și
cetățenii acestei țări aflași în străinătate.
• Populaţia ocupată - cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care
au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau
servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în scopul obţinerii
unor venituri sub formă de salarii, plată în natură şi alte beneficii.
• Populația inactivă include urm. categorii de persoane: elevi sau
studenți, pensionari, casnice, persoane întreținute de alte persoane
sau de stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente,
etc.) persoane descurajate (persoane disponibile să lucreze, care nu au
un loc de muncă, dar nu au întreprins nimic în acest scop în ultimele 4
săptămâni).
• Șomerii – reprezinta acea parte a populatiei active care n-are ocupatie
și-și cauta un loc de munca. Somerii sunt considerati persoanele care
simultan indeplinesc urmatoarele conditii (conform Organizatiei
Mondiale a Muncii):
- sunt apti de munca;
- nu au loc de munca;
- pot incepe lucrul imediat (sunt disponibili);
- caută un loc de muncă.
• Rata şomajului (U) reprezintă ponderea șomerilor în
numărul total al persoanelor apte de muncă (populaţiei
active):
U = (Ș / Pactivă) 100 %,
Ș – numarul somerilor (înregistraţi la oficiile de forţă de
muncă), oam.;
Pactivă – populatia activ disponibila, oam.

• Pentru a determina numarul populatiei active (Pa) este

necesar de a aduna numarul populatiei ocupate cu numarul
somerilor.
Pa = Po + S

• Rata ocupării (Ro) – se determină ca raport dintre numărul

persoanelor apte de muncă ocupate (Po) și numărul
persoenelor apte de muncă (populației active).
Ro = (Po / Pa) 100 %.
 Formele șomajului
• Somajul frictional se caracterizeaza prin cautarea si asteptarea unui
serviciu. Aici se raporta persoanele care cauta un serviciu conform
calificarii si preferintelor individului. Aici se raporta si persoanele
care se-au pierdut serviciul sezonier. Persoanele respective posed[
deprinderi de muncă pe care le pot propune imediat pe piața
muncii. Acest somal poarta un caracter de scurta durata si este
binevol.

• Somajul structural depinde de modificarile tehnologice structurale

in economie. Aici se raporta persoanele profesiile carora ua devenit
invechite și mai puțin solicitate. Acest somaj este cu o durata mai
lunga, deoarece angajarea persoanelor respective în câmpul muncii
necesită o nouă pregătire profesională, si nu este binevol.

• Șomaj ciclic – apare în faza de criză a ciclului economic, când

ocuparea se reduce ca rezultat al dezechilibrului dintre cererea și
oferta agregată. Cererea agregată joasă condiționează reducerea
cererii pentru forța de muncă, pentru toate specialitățile.
• Rata naturala a somajului (Un) - Rata naturală a şomajului corespunde
echilibrului macroeconomic şi stabilizează (nu accelerează) inflaţia. Din aceste
considerente rata naturală a şomajului este identificată prin noţiunea NAIRU (Non
–Accelerating-Iinflation Rate of Unemployment) (rata șomajului care nu
accelerează inflația).
Un=6%
• Rata naturală a şomajului este mobilă atât în timp, cât şi pe ţări. Ea depinde de mai multe
circumstanţe: durata şi frecvenţa şomajului, mărimea salariului minim, starea sistemului de
asigurare socială, activitatea sindicatelor, motivaţia pentru muncă a populaţiei. Rata naturală
a şomajului se determină anual ca media aritmetică a mărimilor reale a ratei şomajului
pentru 10 ani precedenţi şi evaluări de prognoză pentru următorii 10 ani.

• În anii 60 ai sec.XX, rata naturală a şomajului în ţările dezvoltate constituia 4%. În

ajunul crizei financiar-economice mondiale ea varia de la 5% până la 7% din
numărul populaţiei economic active.

• În ultimele decenii rata naturală a şomajului a crescut fiind influenţată de

următorii factori:
– creşterea ponderii adolescenţilor şi femeilor, în mai mare măsură supuşi şomajului, în numărul
total al populaţiei economic active;
– progrese instituţionale pe piaţa muncii (majorarea mărimii şi termenului de acordare a
alocaţiilor de şomaj, creşterea nivelului salariului minimal).

Rata efectivă a şomajului - de obicei nu este egală cu rata naturală.

Devierea ratei efective a şomajului, înregistrate în momentul dat, de la
rata naturală reprezintă rata şomajului ciclic.
(U - Un) reprezintă șomajul ciclic.
• Pe fundalul creşterii şomajului real se observă şi majorarea
ratei lui naturale. Indivizii, în urma pierderii locului de lucru,
degradează psihologic, îşi pierd potenţialul profesional-
calificativ, diminuînd posibilitatea viitoarei angajări. Cele
expuse contribuie la creşterea şomajului fricţional şi
structural. În căutarea locului de lucru în străinătate, o
parte din populaţia economic activă părăseşte ţara. Chiar şi
în urma înviorării economiei, rata naturală a şomajului, de
regulă, nu scade până la nivelul iniţial. Acest fenomen este
cunoscut sub denumirea de histereză.

• Histereza – fenomen care apare într-o economie aflată în

echilibru pe termen lung confruntată cu o perturbare, de
exemplu, o recesiune. Rezultatul recesiunii se resimte chiar
şi după ce perturbarea a dispărut, economia fiind
incapabilă să revină la nivelul de echilibru pe termen lung al
producţiei şi şomajului.
.

CAUZELE ŞOMAJULUI

➢ refuzul benevol de a lucra (şomaj voluntar)

➢ condiţii impuse de sindicate, stat şi situaţii de recesiune (şomaj
involuntar)
➢ modificări în structura economiei (şomaj structural)
➢ căutarea unui loc de muncă, migraţii, etc. (şomaj fricţional)
➢ factori demografici
➢ rigiditatea salarială
➢ asigurările de şomaj
➢ puterea sindicatelor
➢ politica fiscală
➢ histereza şomajului
➢ euroscleroza
 Costurile social-economice ale şomajului. Legea lui Okun
I) Costuri economice:
– diminuarea intensităţii procesului de dezvoltare economică;
– volum de producţie nerealizat – pierderea unei producţii de bunuri şi servicii
datorată şomajului (decalajul ciclic al PIB).
• Aceste costuri pot fi exprimate cu ajutorul “Legii lui Okun”, care reflectă legătura dintre rata
șomajului și rata de creștere economică.
• Conform calculelor lui Arthur Okun, creşterea şomajului real cu fiecare procent supra rata
naturală a şomajului, duce la reducerea PIB-ului potenţial în mediu cu 2,5%. Matematic,
formula generală a reducerii PIB-ului potenţial ca rezultat al şomajului ciclic poate fi
prezentată prin egalitatea:

unde: Y – PIB real (efectiv); Y* – PIB potenţial;  – coeficientul Okun , coeficient empiric al
sensibilităţii PIB la modificarea şomajului ciclic cu 1%; u – rata reală a şomajului; u* – rata
naturală a şomajulu; (U - U*) reprezintă șomajul ciclic.
• Astfel, diminuarea PIB-ului reflectă pierderea producţiei de bunuri şi servicii, ceea ce semnifică diminuarea
nivelului de trai, scăderea veniturilor şi a ritmurilor de creştere economică a ţării.
Problemă. Nivelul şomajului natural a constituit, în anul curent 7%, iar nivelul şomajului efectiv 15%. Coeficientul de
sensibilitate a PIB faţă de şomajul ciclic este de 2,5.
Determinaţi: mărimea decalajului dintre PIB real şi cel potenţial; b) mărimea pierderilor provocate de şomajul ciclic,
dacă PIB real a constituit 400 mln.u.m.
Rezolvare:
Conform legii lui Okun, mărimea decalajului dintre PIB real şi cel potenţial se determină după formula:
În mărime absolută, aceste pierderi vor constitui 100mln.u.m. (400 / 0,8  0,2).
2) Costuri financiare:
– scăderea veniturilor populaţiei;
– pierderea veniturilor bugetului de stat rezultate din impozite:
atât directe cât şi indirecte, determinate de reducerea
cheltuielilor;
– pierderea contribuţiilor în fondul asigurărilor sociale, care
puteau fi încasate.
– majorarea alocaţiilor pentru şomaj;
3) Costuri sociale:
– diminuarea nivelului de trai al populaţiei;
– degradarea ( profesională şi socială ) a şomerilor;. Costul
şomajului pe termen scurt nu are consecinţe serioase, pe
când cel pe termen lung este devastator. Are loc pierderea
calificării, experienţei de muncă şi a capacităţilor de muncă
intensivă.
– creşterea situaţiei criminogene în societate.
 Politici antişomaj
Politici active - au ca scop
prevenirea fenomenului de şomaj
şi majorarea nivelului ocupării.
• stimularea agenţilor economici
prin pîrghii economico-
financiare în extinderea
activităţii economice;
• încurajarea investiţiilor prin
acordarea facilităţilor, în
vederea relansării şi creşterii
economice, în vederea creării
locurilor de muncă;
• stimularea mobilităţii
persoanelor active spre alte
locuri de muncă.
Politici pasive - pornesc de la nivelul
ocupării efective în economie şi
urmăresc găsirea de noi soluţii de
ocupare a excedentului forţei de
muncă.
• pregătirea, calificarea şi
reintegrarea şomerilor proveniţi din
diferite ramuri;
• trecerea la noi forme de angajare
(pe timp parţial sau cu orar redus);
• instituirea unui sistem de sprijinire
a şomerilor, care vor să devină
întreprinzători particulari;
• acordarea de credite avantajoase
agenţilor economici care angajează
şomeri;
• limitarea cumulului de funcţii;
• restricţionarea emigrării;
• scăderea vîrstei de pensionare;
• prelungirea şcolarizării obligatorii.