LTDL, M1: ADMINISTRAREA FIRMEI

ETICA ÎN AFACERI

În literatura de specialitate, etica (termen provenit din grecescul „ethos” – morav, obicei, caracter) este
„disciplina filozofică care studiază problemele teoretice şi practice ale moralei; în vorbirea curentă, termenul de
etică se utilizează adesea şi în sens de morală”
Astfel, pe de o parte, „etica este ştiinţa care studiază principiile morale, originea, natura, esenţa, dezvoltarea
şi conţinutul lor”, iar, pe de altă parte, „etica reprezintă ansamblul de reguli, valori şi norme morale care
reglementează comportamentul persoanelor în societate sau/şi determină obligaţiile acestora, în general, sau într-
un anumit domeniu de activitate, în particular” Etica semnifică „ştiinţa binelui şi a răului”.
Termenul de morală (provenit din latinescul „mos, mores” – obicei) desemnează un anume cod special, un
ansamblu de reguli cărora fiecare individ trebuie să i se conformeze pentru a fi acceptat în societate.
„Morala reprezintă, astfel, totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor, normelor,
regulilor determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum
şi dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune, societate), în funcţie de categoriile bine, rău, datorie,
dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi opinia publică”.
Etica afacerilor (etica economică), formă particulară a eticii aplicate, reprezintă ansamblul de reguli şi
norme morale care vizează conduita agenţilor în activitatea economică (în afaceri), atât la nivel individual, cât şi la
nivel colectiv.
Comportamentul etic al agenţilor economici este marcat de respectarea riguroasă, benevolă, a unor principii
cum sunt: încrederea şi sinceritatea deplină între agenţi; corectitudine în negocieri şi în îndeplinirea obligaţiilor
contractuale; respectarea întocmai a tuturor angajamentelor asumate; mutualitatea avantajelor oferite şi a riscurilor.
Acceptarea şi respectarea normelor de etică economică este, de fapt, o problemă de conştiinţă economică cu un
impact puternic asupra cristalizării normelor juridice. Încălcarea lor creează o imagine nefavorabilă asupra
agenţilor economici.
Pentru etica în afacerile economice prezintă un interes deosebit două tipuri de clasificări:
1. În funcţie de modul de abordare a eticii în afaceri; şi
2. În funcţie de nivelul la care este percepută etica în afaceri.
O primă clasificare a eticii în afacerile economice, în funcţie de modul de abordare a problematicii, pune
în evidenţă patru variante:
- Etica regulilor – porneşte de la premisa că un individ sau o societate trebuie să se conformeze principiilor
etice acceptate; etica regulilor este cea mai simplă formă de etică şi, de asemenea, cea mai veche, iar principala
dificultate legată de acest tip de etică rezidă în diferenţierea dintre regulile categorice şi cele necategorice;
- Etica posibilului – se reduce la respectarea legilor, la deontologia profesională şi la un anumit
conformism, persoanele care preferă acest tip de etică adoptând, în majoritatea cazurilor, obiceiurile mediului şi
profesiei lor; - Etica convingerii – este caracterizată de un puternic caracter subiectiv, fiecare individ elaborându-şi
un set de criterii şi norme morale, pornind de la propria sa experienţă în confruntarea cu situaţii din exterior şi cu
ideile celorlalţi;
- Etica responsabilităţii – presupune asumarea conştientă a responsabilităţii cu privire la actele proprii şi
prevederea consecinţelor actelor individuale; nu există morală a convingerii care să nu fie, în acelaşi timp, şi a
responsabilităţii.
 O altă clasificare specifică eticii în afaceri se poate realiza în funcţie de nivelul la care aceasta este
percepută, la fiecare dintre aceste niveluri existând anumite valori şi reguli de comportament ce trebuie respectate
pentru a putea vorbi despre afirmarea principiilor morale.
Din punct de vedere teoretic, se poate vorbi de trei perspective în ceea ce priveşte relaţia dintre etică şi
afaceri:
I.Incompatibilitatea dintre afaceri şi etică (afacerile nu au nimic în comun cu etica);
II.Compatibilitatea dintre afaceri şi etică (afacerile îndeplinesc un rol special în cadrul comunităţii: ele aduc
un beneficiu maxim comunităţii doar atunci când interesele de afaceri sunt prioritare altor interese divergente);
III.Preeminenţa (întâietatea) eticii asupra afacerilor (în anumite situaţii, interesele de afaceri ale
companiilor trebuie să se supună considerentelor etice; uneori, etica este mai importantă decât afacerile).
- Evaluare de control
1. Ce este etica/ etica afacerilor? Ce sunt regulile morale/ valorile/ virtutile/ principiile etice?
2. De ce este necesara etica in afaceri?
3. Care sunt problemele de ordin etic in management?