COMUNICAREA MANAGERIALA

Universitatea Politehnica, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor,

Bucuresti
CUPRINS:

Definitia comunicarii manageriale……………………………………………………….3

Tipuri de comunicare manageriala……………………………………………………….4
Validarea interlocutorului………………………………………………………………...5
Dificultati in procesul de comunicare…………………………………………………….6
Concluzii………………………………………………………………………………….7
Bilbiografie……………………………………………………………………………….8

2
 Webster defineste in dictionarul sau termenul de comunicare ca fiind un act/situatie de
transmitere; un mesaj verbal sau scris; un schimb de informatii; un sistem de comunicare; un
proces prin care se realizeaza un schimb de sensuri intre indivizi cu ajutorul unui sistem
comun de simboluri”. Alti autori precum Himstreet si Batsy definesc comunicarea
mentionand: „ca manager, principala preocupare o reprezinta procesul de transmitere si
fluxul informatiei. Ca scriitor si vorbitor, principala preocupare o reprezinta
construirea/prezentarea mesajului. Ca emitator si receptor al mesajului esti obligat sa fii
preocupat de sens. Aceste trei abordari diferite referitoare la definirea comunicarii isi propun
doar sa izoleze diferitele aspecte ale procesului de comunicare in scopul realizarii unei cat
mai precise intelegeri”.

Comunicarea manageriala implica doi parteneri: managerul si subordonatul sau,

colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emitatori sau receptori si urmaresc in egala
masura ca prin comunicare sa se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite. Personalitatea
managerului inhiba in multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri. Este important sa se
determine ce rol joaca fiecare in procesul de comunicare, care sunt obligatiile care le revin.
Managerul, prin pozitia pe care o are, exercita o putere si o influenta considerabila asupra
interlocutorului. Pentru unii dintre angajati conducatorul este primul reprezentant al
autoritatii, o persoana inteleapta care indruma, protejeaza, sustine, da sfaturi. Acest “transfer
de sentimente”, de obicei inconstient, explica de ce conducatorul constituie un model.
Comunicarea manageriala este puternic influentata de relatia manager-subordonat si
genereaza adesea la cel din urma o atitudine “ambivalenta” –atat pozitiva cat si negativa.
Managerul, in calitate de emitator , trebuie sa-si dea seama ca influenta pe care o exercita
asupra receptorilor poate fi foarte puternica si ca exersand aceasta influenta ia asupra sa o
responsabilitate morala considerabila.

Tehnici de comunicare organizationala:

- planificarea eficienta a timpului comunicarii;

- simplificarea limbajului;
- ascultarea eficienta;
- utilizarea canalelor de comunicare informale;
- urmarirea comunicarii;
- regularitatea fluxului informational;
- utilizarea feedback-ului;
- empatia;
- incurajarea increderii reciproce.

Obiectivele de comunicare organizationala:

- sa informeze;
- sa asigure coeziunea si circulatia informatiilor;
- sa faciliteze dinamica schimbarii;
- sa mobilizeze resursele umane;
- sa favorizeze exprimarea;
- sa faca cunoscute initiativele echipelor de lucru;
- sa dezvolte atentia personalului.

3
 Tipuri de comunicare manageriala- comunicarea suportiva si comunicarea
empatica

Caracteristicile comunicarii suportive – are ca scop sprijinirea, crearea si dezvoltarea

relatiilor positive de comunicare, ca o conditie necesara in comunicarea eficace si eficienta.
Comunicarea suportiva se foloseste pentru a fi acceptat social si pentru a realize optim scopul
si obiectivele comunicarii. Comunicarea suportiva este absolute necesara pentru indrumarea
sau sfatuirea subordonatului sau in situatia in care interlocutorul e puternic implicat
emotional in actul de comunicare. Modul in care interlocutorul este ascultat in cadrul
comunicarii suportive trebuia sa sugereze ca acesta este important, ca i se respecta
sentimentele si chiar daca managerul nu are aceleasi puncte de vedere i se atesta importanta
contributiei interlocutorului la comunicare.
Comunicarea orientata spre mentinerea relatiilor bune in grup se poate traduce prin
incercarea de a reconcilia dezacorduri, de a reduce tensiuni existente, de a propune
compromisuri si flexibilitate in atitudini, de a facilita participarea tuturor membrilor grupului
la discutii printr-o atitudine deschisa, cooperanta.

Comunicarea empatica – presupune intelegerea deplina fata de interlocutor la nivel

intellectual si emotional. Comunicarea empatica inseamna adoptarea cadrului interlocutorului
de referinta, a modului sau de a privi lucrurile, de a percepe ce se intampla. Comunicarea
empatica concretizeaza prin generarea unei atmosfere de cooperare, nedefensive, printr-o
ascultare empatica, prin concentrarea asupra elementelor psihologice si mai putin a celor
logice dintr-o comunicare. Ascultand empatic managerul intelege ce se afla in spatele a ceea
ce face sau spune interlocutorul. Astfel se evita interpretarea sau sfatuirea din partea
managerului.
Cel mai mare risc al ascultarii empatice ewste cel al vulnerabilitatii: intelegand
interlocutorul, managerul isi poate schimba propriul mod de a vedea lucrurile si risca
identificarea cu persoana interlocutorului. Un alt risc al comunicarii empatice este acela de a
nu fi priceput in acest stil de comunicare, ceea ce poate induce in eroare interlocutorul.

Activitatea de indrumare si sfatuire

Activitatea de indrumare, ca activitate specifica de comunicare manageriala presupune

transmiterea de informatii, instructiuni si reguli menite cresterii performantelor
subordonatilor. Indrumarea subordonatilor, cand problemele apar din cauza atitudinilor sau
factorilor de natura emotionala poate spori rezistenta la schimbare, de aceea se impune
comunicarea de sfatuire, care poate fi neproductiva daca este adoptata intr-o situatie care
necesita indrumare.
In indrumare si sfatuire comunicarea orientate spre probleme trebuie sa fie corelata cu
standarde clare, reguli sau obiceiuri si nu cu pareri personale care tind sa fie interpretate ca
“atacuri” orientate asupra persoanei. Intr-o situatie care necesita indrumare sau sfatuire
trebuie evitate afrimatiile generale pentru ca acestea blocheaza comunicarea, relatiile dintre
interlocutori devenind tensionate.

4
 Asigurarea continuitatii comunicarii:
Comunicarea are caracter de continuitate, e corelata, se verifica daca ceea ce se spune la
un moment dat este legat in vreun fel de ceea ce s-a spus anterior si decurge natural din
aceasta. Folosind comunicarea cu caracter de continuitate si corelata se confirma valoarea
comunicarii a interlocutorului. Atunci cand un manager foloseste indrumarea sau sfatuirea
trebuie sa-si assume responsabilitatea pentru propriile afirmatii; in acest mod se transmite
interlocutorului ca este respectat si apreciat, ca se actioneaza de la egal la egal.

VALIDAREA INTERLOCUTORULUI

Daca in modul de comunicare al unui manager se exprima superioritate, rigiditate si

indiferenta acesta genereaza sentimente negative deoarece prin acest comportament se
contesta imaginea de sine a interlocutorului, se neaga importanta si valoarea acestuia, se
neglijeaza nevoia de recunoastere si corelare a acestuia. Acest fel de comunicare
“invalideaza” interlocutorul si constituie o bariera in calea comunicarii deschise, mai ales
cand managerul foloseste indrumarea sau sfatuirea.
Comunicarea care il face pe interlocutor sa se simta recunoscut, inteles, acceptat ii va da
semtimentul de validare. Ea se caracterizeaza prin flexibilitate si egalitate intre pozitiile
comunicatorilor si s bazeaza pe consens. Comunicarea de pe pozitia de egal ii da
interlocutorului sentimentul ca are un cuvant de spus in identificarea si rezolvarea
problemelor. Comunicarea “de pe pozitia de sef” este total neproductiva in indrumarea si
sfatuirea, deoarece managerul nu doreste sa exercite control asupra interlocutorului, ci sa
rezolve in comun o problema.
Flexibilitatea in comunicare exprima disponibilitatea de a accepta ca exista alternative,
puncte de vedere diferite, ca interlocutorul poate contribui in mod semnificativ atat in
rezolvarea problemelor cat si in relatiile comunicarii in ambele sensuri genereaza atmosfera
de echipa si este un rezultat implicit al comunicarii egalitare si flexibile. Interlocutorul se
simte important si acceptat daca isi pun intrebari, i se da timp de raspuns, este incurajat sa
participe active la conversatie.
Comunicarea bazata pe consens valideaza individul in sensul ca se concentreaza asupra
ariilor de acord mutual si de angajare comuna. Modalitatile de realizare a acestei comunicari
sunt: remarcarea comportamentelor si atitudinii positive ale interlocutorului inaintea celor
negative, a ideilor importante inaintea celor mai putin importante, a ariilor de acord inaintea
celor de dezacord. Comunicarea care valideaza interlocutorul creaza acestuia sentimentul de
valoare personala si autoincredere care contribuie la motivare.

5
 Dificultati in procesul de comunicare manageriala

Comunicarea necongruenta se caracterizeaza prin lipsa de concordanta intre comunicarea

verbala si cea nonverbala, intre ceea ce comunicatorii gandesc si ceea ce ei exteriorizeaza
prin comunicare (intre intracomunicare si comunicarea observatila)., intre ceea ce traiesc si
ceea ce constientizeaza.
In indrumare si sfatuire e necesara comunicarea congruenta; afirmatiile reale, oneste sunt
intotdeauna mai eficace decat cele artificiale sau ascunse. Managerii care nu exprima ceea ce
gandesc risca sa-si piarda din credibilitate; interlocutorul “simte” ca exista ceva ascuns si se
va concentra instinctiv asupra descifrarii acestei neconcordante, ascultarea si intelegerea
mesajului propriu-zis trecand pe locul doi. Comunicarea poate fi astfel puternic distorsionata.
Rigiditatea in comunicare se maifesta printr-o comunicare ce nu lasa loc pentru
alternative sau pentru vreo contributie din partea interlocutorului in procesul de comunicare.
Indiferenta se manifesta cand nu este recunoscuta valabilitatea, importanta, valoarea celeilate
persoane. Se poate manifesta prin absenta oricarei conversatii, prin neacordarea de feedback
chiar daca este solicitat prin intreruperea frecventa a persoanei care vorbeste prin folosirea de
cuvinte impersonale sau neacordarea atentiei discutiei.
Invalidarea in cazul comunicarii de indrumare si sfatuire are consecinte mult mai grave
decat critica si dezacordul; acestea valideaza individul prin recunoasterea ca acesta merita cel
putin osteneala de a fii corectat sua contrazis.

6
 Concluzii

Managerul desfasoara o serie de activitati care tin de managementul traditional (planifica,

organizeaza, iau decizii, controleaza) si de asemea administreaza si conduc resursele umane
(motiveaza, indruma, sfatuiesc, solutioneaza conflicte, perfectioneaza si instruiesc personalul
din subordine), formeaza si intretin relatii cu personalul din interiorul si exteriorul
organizatiei.
Managerul trebuie sa-si trateze interlocutorul in cadrul unui process de comunicare in
mod egal, astfel incat acesta sa se simta recunoscut, inteles, sa i se accepte punctele de vedere
diferite chiar daca ideile sale nu sunt aplicate; in felul acesta subordonatul participa active I
conversatie si este motivate sa intervina si sa se implice in rezolvarea problemelor.
Fiecare stil de comunicare are avantaje, dar si anumite dezavantaje. Astfel un manager
trebuie sa invete sa foloseasca comunicarea suportiva, necesara indrumarii si sfatuirii, sa
foloseasca de asemenea comunicarea congruenta si empatica, dar sa incerce sa evite
sentimentele de vulnerabilitate.

7
BIBLIOGRAFIE:
1. Candea, Rodica M. ; Candea, Dan – “Comunicare manageriala aplicata”, Ed.
Expert, Bucuresti 1998
2. Candea, Rodica M. ; Candea, Dan – “Comunicare manageriala: concepte,
deprinderi, strategie”, Ed. Expert, Bucuresti 1996
3. Chiriacescu, Adriana – “Comunicarea interumana. Comunicarea in afaceri.
Negociere”