Vibratorul electromecanic

Pentru că articolul meu din data de nouă

octombrie cu titlul ”Generatorul de impulsuri ca
dispozitiv „free energy” a suscitat interes și am primit
câteva comentarii interesante, m-am gândit să prezint
în continuare o completare utilă și lămuritoare.
În primul rând am fost chestionat cu privire la
preferința mea de a mă întoarce la o tehnologie veche și depășită de mult de
electronica semiconductorilor.
Spunând din start că nu am nimic special împotriva semiconductorilor, am trei
motive majore pentru care prefer și recomand ca, în măsura posibilităților, să nu fie
folosiți. Să nu uităm că Nikola Tesla și contemporanii lui nu au avut la dispoziție nici
tuburi electronice cu vid ( care au apărut abia spre sfârșitul vieții lui Tesla ) și nici
tranzistoare, și cu toate astea realizările lor sunt absolut impresionante...
Ce nu știu marea majoritate, educați fiind încă de mici cu privire la avantajele
electronicii semiconductorilor, este că semiconductorii prin calitatea lor de
consumatori pur rezistivi, nu au absolut de loc potențialul de a „produce” surplus de
energie. Acolo unde o fac, cum e cazul oscilatorului auto-blocat, cunoscut mai
popular drept „hoț de juli”, câștigul energetic nu vine de la funcționarea tranzistorului
care nu are decât rol strict de întrerupător ciclic, ci de la funcționarea inductorului
acestui oscilator.
Semiconductorii pot lucra numai ca amplificatoare sau comutatoare dar o fac
exclusiv pe baza consumului de energie din sursa de alimentare a circuitului din care
fac parte.
Comutatoarele electromecanice în schimb, prin faptul că produc scântei, a căror
radiație electrică extrem de puternică este un important destabilizator al echilibrului
electromagnetic al mediului, aduc câștiguri impresionante de energie în circuitul din
care fac parte. Scânteia electrică e o creștere bruscă de tensiune, care poate fi chiar de
zeci de ori mai mare decât tensiunea de alimentare a circuitului și care se petrece cu
acea intensitate care este permisă de grosimea conductorului cel mai subțire din
circuitul din care face parte comutatorul electromecanic respectiv... Cu alte cuvinte,
ca să dăm un exemplu, dacă într-un circuit simplu al cărui conductor bobinat este de
0,5 mm diametru, alimentat fiind la 12 V, avem o putere maximă absorbită la
funcționarea în curent continuu de 12 V x 0,6 A = 7,2 Wh în momentul în care are
loc apariția unei scântei, în acel circuit, puterea instantanee poate ajunge să crească de
zece și chiar peste zece ori : adică 120 V x 0,6 A = 72 W. Important de spus este că
în acel moment puterea nu este extrasă din sursa de alimentare a circuitului, ci din
contră, impulsul respectiv contribuie la regenerarea, reîncărcarea susei dacă
aceasta este una de natură chimică ( baterie sau acumulator ).
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

De unde vine acest surplus de energie ? Vine din autoinducția dată de

conductori, care e cu atât mai puternică cu cât conductorul e mai lung iar curentul de
alimentare se întrerupe mai brusc. Să nu uităm că în esență orice conductor, indiferent
că e sau nu înfășurat pe o carcasă sau pe un miez, constituie o bobină.
Într-un circuit cu semiconductori, potențialul impulsului generat de scânteie,
întors în circuitul respectiv, duce adeseori la distrugerea semiconductorilor din acel
circuit. De aceea și pentru că scânteia radiază electric în jur perturbând transmisiunile
radio, a fost declarată de știința oficială drept un fenomen păgubos și periculos și ca
urmare, se militează și se acționează pe toate căile pentru eliminarea ei.
Acum imaginați-vă ce putere electrică orară va fi în acel circuit dacă el va lucra
cu impulsuri având o rată de numai o sută de întreruperi pe secundă : 72 x 100 x 3600
= 25,92 KW. Firește că puterea reală nu va fi aceasta datorită pierderilor de tot felul,
dar vă garantez că jumătate din puterea asta tot se obține.
Numai gândul că există acest potențial de câștig energetic ne poate face să
înțelegem ce pericol extrem pentru stăpânii sistemului energetic este o asemenea
tehnologie... Pentru că... în fond interesul stăpânilor sistemului energetic global nu e
ca noi să „producem” energie ci să o consumăm. Ca urmare declararea scânteii ca
fiind un fenomen păgubos, pică numai bine, pe interesele lor...
Un alt motiv pentru care nu agreez folosirea semiconductorilor este acela că sunt
dispozitive realizabile exclusiv prin tehnologii de fabricație uzinală. Deși se pot face
tranzistoare artizanal, pentru realizarea lor e nevoie de materiale care nu sunt la
îndemâna oricui și de asemenea de stăpânirea foarte bună a manoperei specifice
bijutierilor...
Imaginați-vă următorul scenariu, puțin cam tras de păr, dar cât se poate de
posibil... Locuiești în taigaua extremului orient, undeva foarte aproape sau dincolo de
cercul polar nordic și te afli în miezul iernii. Cea mai apropiată localitate în care
există un magazin de unde poți cumpăra tehnologie modernă se află la câteva sute de
kilometri distanță. A nins fără întrerupere în ultima lună iar troienele sunt de câțiva
metri înălțime... După încetarea ninsorii s-a așternut un ger năprasnic care are deja o
săptămână și fiind toiul iernii situația asta va continua încă vreo câteva luni... Casa ți-
e încălzită de o centrală termică murală identică cu cele pe care le folosim toți aici în
zona temperată. Dacă se arde o piesă pe placa electronică a acelei centrale, cine ți-o
repară și cum ?... Nu spun mai multe... Deci faptul că semiconductorii sunt piese
uzinate e al doilea motiv...
Iar al treilea ține tot de acest aspect și anume că ne face dependenți de o
tehnologie care ne este total inaccesibilă. Depindem te tehnologii uzinate care nu ne
stau în putință să le duplicăm artizanal și ca urmare devenim sclavii celor care le
produc și le comercializează la ce prețuri vor ei, pentru că au monopolul de a fi
singurii care le pot produce.
În contrast cu aceste trei aspecte, un comutator electromecanic poate fi construit
de oricine și când spun oricine, chiar la oricine mă refer. Chiar și un copil de zece

2
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

ani... Eu am construit primul asemenea comutator electromecanic când aveam exact

vârsta asta de vreo zece – unsprezece ani... Veți spune... „Păi nu mă pricep !”
Faptul că nu te pricepi nu e un impediment... Atât timp cât materialele necesare
se găsesc pe toate drumurile, a reuși să construiești un comutator electromecanic bun,
e chestie de îndemânare căpătată prin exercițiu.. Deci materiale se găsesc și nu ai
decât să faci unul, două, nouă... zece, etc... Pe primele nu le vei reuși dar cu un pic de
perseverență în mod sigur vei reuși... Și vor funcționa... Nu la fel ca un tranzistor, dar
dacă se strică știi și ai cu ce să-ți faci altul în maximum o oră de meșterit...
Eu am mai vorbit în scrierile mele despre funcționarea în regim de autooscilație
a unui releu electromagnetic. Deci această soluție o exclud aici, atât pentru că am
discutat-o deja, cât și pentru faptul că frecvența de oscilație obținută este foarte
scăzută, fiind în general sub cincizeci de oscilații pe secundă.
Mă voi referi strict la construcția unor contacte mecanice vibratoare a căror
vibrație se obține prin conlucrarea cu bobina căreia îi dorim întreruperea ciclică a
alimentării.
Cel mai simplu comutator electromecanic este un fir de cupru sprijinit
transversal pe un alt fir și care are lipit pe el un bănuț sau un pătrat de tablă subțire de
fier ( de la o conservă ) cu diametrul sau cu latura de 2 – 3 mm. Se poate apela și la
înfășurarea în jurul conductorului de cupru a unuia din fier, mai subțire, pe o lungime
de circa un centimetru. Acest fir sprijinit fiind de un alt fir este un contact normal
închis... Dacă se află în fața miezului unei bobine pe care o alimentăm prin acest
contact, la închiderea circuitului, bobina va produce câmp magnetic care va atrage
bănuțul de tablă și firul pe care e lipit acesta și va întrerupe circuitul. Firul va reveni
apoi la loc prin propria sa greutate sau/și elasticitate și ciclul se va relua... Dacă firul
e de numai 0,5 mm diametru ca-n exemplul de mai sus frecvența la care va oscila
acest comutator va fi de circa 50 – 150 de ori pe secundă, sau chiar mai mult, funcție
de lungimea firului, de distanța față de miezul bobinei și de materialul din care este
construit acest miez.
Trebuie să știți că spre deosebire de alte metale, cuprul, prin îndoiri repetate se
călește, adică devine tot mai elastic și mai tare... Ca urmare la zona unde se va
produce mișcarea firului în nici un caz nu există riscul ca acesta să se rupă...
Iată una din posibilele configurații ale unui asemenea contact mecanic
electromagnetic, care poate fi făcut spre
exemplu din conductor de instalație
electrică izolat cu PVC, care firește că, ar
fi unul de mare putere... Recomand să
încercați să faceți așa ceva pornind tocmai
de la realizarea cu conductor PVC și
trecând apoi la realizarea lui din conductor
de bobinaj din ce în ce mai subțire și mai
mic... O altă soluție este folosirea unor

3
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

lamele subțiri din tablă de alamă sau cupru, lipite pe o mică placă de material izolator.
Alama mai ales, este un metal foarte rezistent la stres îndelungat. Se mai poate folosi
o lamă fixă din cupru și una din oțel recuperată dintr-o ruletă stricată lipite de
asemenea pe o mică placă de plastic.
Trebuie să știți că scânteia care apare într-un contact electromecanic este o
conducție de înaltă frecvență, deci fiecare din impulsurile rezultate va fi de fapt un
impuls de curent modulat la înaltă frecvență. Și pentru că în comentariile pe care le-
am primit la publicarea articolului precedent, a fost și întrebarea : cum se poate obține
curent de înaltă frecvență fără ajutorul tranzistoarelor ?.... răspund și aici așa cum am
răspuns acolo : cu ajutorul scânteii care e prin ea însăși o conducție de curent
alternativ multi-armonic de înaltă frecvență.
De fapt Nikola Tesla, numai cu ajutorul scânteii a reușit să obțină curent de
înaltă frecvență, descărcarea prin scânteie fiind parte a unor oscilatoare clasice
bobină-condensator. Vă prezint mai jos un grupaj de imagini dintr-un filmuleț în care
ni se arată cum se poate construi un oscilator de înaltă frecvență, fără tranzistor și
rezistență, care poate înlocui cu succes un hoț de juli, folosindu-se numai două piese,
anume un mic transformator cu miez din ferită și un căpețel de creion din grafit...

Filmul se numește „Transistor Free Joule Ringer - Super Simple Config” și

poate fi găsit pe Youtube.

4
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

Funcționarea e destul de simplă și se bazează pe faptul că conducția prin carbon

care e rezistiv, deci reduce mult consumul, este întreruptă de vibrația conductorului în
momentul în care se închide curentul electric în bobina micului transformator. În acel
moment câmpul electromagnetic apărut face ca conductorul să vibreze insesizabil cu
ochiul liber. Vibrația la rândul ei face ca între bara de grafit și conductorul sprijinit
liber pe ea să apară o scânteie electrică a cărui curent e amplificat de transformator.
Consumul din bateria de 9 V este la fel ca și la un hoț de juli de circa 30 mA,
( 0,27 W ) dar funcționarea micului transformator, face ca la ieșire, curentul alternativ
de înaltă frecvență obținut, să fie suficient de puternic ca să aprindă becul cu leduri
conceput pentru a fi alimentat la rețea... Becul, chiar dacă autorul filmului nu
specifică, este probabil unul de 3 – 5 W ). În imaginea din stânga jos am reușit să
prind cadrul în care se vede scânteia minusculă care există între firul de cupru și
creionul de grafit. E acel mic punct alb !
Și remarcați faptul că vorbim de un montaj extrem de simplu, alimentat la o
baterie compactă de 9 V. În cazul particular al acestui experiment, frecvența de
oscilație este undeva între zece și cincisprezece kilohertzi, sesizabilă auditiv, dar ea
depinde de grosimea firului care constituie primarul transformatorului și de
caracteristicile miezului de ferită care va amplifica preponderent acea frecvență care
este mai apropiată de zona cea mai bună de oscilație magnetică a feritei respective.
O altă modalitate de obținere mecanică a curentului pulsatoriu, de astă dată din
nou la o frecvență relativ scăzută, este tot folosirea a două fire care se sprijină unul pe
celălalt, dar celui de deasupra, înaintea
contactului i se relizează o bobină în aer de
vreo cinci - zece spire iar în interiorul ei se
introduce un magnet minuscul. Când
circuitul se va alimenta, bobina va fi
respinsă de magnet și se va ridica de pe
firul de sprijin întrerupând circuitul după
care la revenirea ei în poziția inițială ciclul
se reia. Circuitul poate fi relizat și prin
atracție caz în care polaritatea bobinei fiind
invers va fi atrasă de magnet și atunci firul
trebuie să fie poziționat sub cel cu care
lucrează ca întrerupător. Frecvența depinde de grosimea și lungimea firului și de
mărimea magnetului folosit. Vedem în imaginea alăturată una din posibilele realizări
practice ale acestui principiu de funcționare, schema circuitului fiind, în imaginea de
la începutul articolului...
Și în sfârșit, iarăși o modalitate de realizare asemănătoare cu prima, folosind un
fir sprijinit pe un altul și având pe el lipit un bănuț dintr-o tablă subțire este ca firul
respectiv să fie fixat cu un punct de lipire cu „superglue”, pe un fir elastic din
cauciuc, fir care poate fi extras de la un elastic de croitorie sau prin decuparea unui

5
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

elastic de borcan. Elasticul va fi fixat întins între două puncte fixe, așezate în fața
miezului bobinei a cărui circuit dorim să-l întrerupem, iar frecvența de oscilație va
depinde de elasticitatea cauciucului și de grosimea firului metalic lipit pe el. În cazul
în care bobina nu are miez se poate proceda la lipirea pe fir și pe elastic, în locul
bănuțului din tablă, a unui magnet discoidal minuscul.
O altă modalitate, tot cu elastic și cu magnet prin care însă, se obține curent
alternativ ci nu pulsatoriu, ar fi să nu se întrerupă deloc circuitul bobinei, aceasta
inițial lucrând ca un electromagnet static, după
care intrând în oscilație prin faptul că magnetul
este rând pe rând atras și scăpat de câmpul
magnetic al bobinei datorită opoziției elasticului
va duce la apariție unui curent alternativ în
bobină. Vedem această posibilitate în imaginea
alăturată.
Dincolo de contactele recuperate din relee
vechi sau de cele rotative antrenate de motorașe
de mică putere, probabil că există și alte
modalități de a întrerupe cu regularitate circuitul electric al unui inductor, dar ele, nu
mi se arată mie în acest moment, însă sunt convins că fantezia creatoare a meșterilor
poate că le va descoperi.
Oricare din modalitățile de întrerupere mecanică repetată a conducției, într-
un circuit conținând o bobină, va face ca în acel circuit, câștigul energetic să fie
foarte mare, prin conlucrarea sinergică dintre radiația electrică a scânteii din
contact și auto-inducția bobinei respective.
Dacă bobina va fi bifilară de tipul „bobină pentru electromagneți” a lui Nikola
Tesla, alimentarea fiind făcută între mediană și unul din capete, atunci între cele două
capete ale ei va fi cules categoric un curent electric mult mai puternic decât cel extras
din bateria sau acumulatorul respectiv. Deoarece principiul de lucru și construcție a
generatoarelor de impulsuri electromecanice cu bobină este unul scalabil, se poate
ridica la orice scară, un asemenea dispozitiv putând fi folosit de la auto-alimentarea
sau încărcarea acumulatoarelor unui mijloc de transport până la asigurarea energiei
electrice undeva în afara rețelei globale de curent alternativ.
În altă ordine de idei, aș spune că dispozitivele „free energy” nu sunt înțelese,
printre altele, și pentru că în electrotehnică există o dilemă nerezolvată datorată
proastei înțelegeri a fenomenelor electrice. Dilema este cea dintre consumator și
generator. Din perspectiva consumatorului ai nevoie de consumuri cât mai mici care
sunt date de impedanța mare a circuitului. Din perspectiva producătorului de
electricitate pentru a obține puteri cât mai mari, ai nevoie de impedanțe cât mai
mici... Deci atât consumul cât și generarea fiind invers proporționale impedanței, ai o
contradicție... Ori dispozitivele „free energy” sunt îngemănarea dintre un consumator
foarte mic și un generator foarte puternic. Deci ca să ai consum mic și câștig mare

6
 Cătălin Dan Cârnaru Vibratorul electromecanic

trebuie să ai impedanță mare pe consumator și mică pe generator. De aici pornește

dilema... pentru că numai un singur om s-a gândit să realizeze bobine de impedanță
mare cu fir gros și suficient de lung ca să obțină impedanța dorită astfel ca ele să
poată lucra simultan atât ca un consumator de putere foarte mică cât și ca generator
de putere foarte mare : Joseph Newman.
Un generator de impulsuri care poate fi unul electromecanic cu bobină tip
Ruhmkorff, făcut cu bobină de impedanță
mare realizată cu fir gros dar foarte lung, va
consuma foarte puțin dar va scoate puteri de
sute de ori mai mari decât consumă pentru
că puterea reactivă generată nu e limitată de
impedanță ci depinde de lungimea și
grosimea conductorului... Simplu ca bună
ziua !
Totul depinde de fantezia meșterilor
electroniști și electricieni care se vor apleca asupra folosirii acestor principii.

Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 29. 10.2020