Subiecte pentru atestarea semestrială 1 la disciplina ,,Analiza financiară a întreprinderii,,

1. Definiția analizei financiare- este un domeniu al activității umane orientat spre cercetarea,
explicarea și previziunea proceselor care se petrec cu resursele financiare și fluxurile
acestora, prin aplicarea unor metode și procedee specifice asupra situațiilor financiare cu
scopul de a obține informații pentru gestiunea eficientă a entității economice.

2. Obiectivul principal ai analizei financiare-constă în acumularea informației veridice

privind situația financiară a întreprinderii
3. Sarcinile AFÎ-analiza preventivă a datelor contabile; caracteristica patrimonială a
întreprinderii (activele); caracteristica surselor de finanțare (pasivele); caracteristica
echilibrului (stabilității) financiare; analiza eficienței activității economico-financiare;
4. Obiectul analizei financiare în sens larg și în sens restrâns, În sens larg, obiectul
analizei financiare îl reprezintă diferite sisteme social-economice și elementele acestora
(entitățile din producție și comerț, organizațiile bugetare, burse, companiile financiare). În
sens restrâns, obiectul analizei financiare vizează performanțele entității și situația financiară.
5. Subiecții interni ai analizei financiare a întreprinderii și interesul lor față de
rezultatele AFÎ- a) proprietarii - manifestă un interes deosebit față de utilizarea eficientă a
capitalurilor investite, capacitatea acestor capitaluri de a genera venituri și profituri; b)
personalul managerial - are sarcina de a organiza activitatea întreprinderi, gestiunea eficientă
a resurselor financiare puse la dispoziție de către pr0oprietari și investitori. Ei răspund în fața
proprietarilor pentru realizarea acestor sarcini. În afară de acesta managerii sunt interesați în
remunerare, asigurare socială, dezvoltarea carierei.
6. Subiecții externi ai analizei financiare a întreprinderii și interesul lor față de
rezultatele AFÎ- a) cu interes financiar direct - creditorii, furnizorii de resurse (materiale,
energetice) b) cu interes financiar indirect - statul care este reprezentat de organe fiscale,
organe de control fiscal, organe de administrare locală și organe statistice; partenerii de
afaceri, și anumite cumpărătorii; consultanții financiari; bursele de valori și alte persoane ce
examinează situația entităților.
7. Obiectivele analizei financiare interne și externe- Scopul analizei interne constă în
examinarea situației financiare a entităților și identificarea rezervelor financiare de
perfecționare a acelei entități. Analiza financiară externă mai mult se axează pe aprecierea
întreprinderii în special sub aspectul echilibrului financiar, solvabilității și riscului din
relațiile entității cu alți participanți al mediului exterior.
8. Partucularitățile analizei financiare.
 9. Rolul analizei financiare în întemeierea deciziilor privind gestiunea activitîții
financiare curente- Analiza financiară fiind o funcție importantă în sistemul gestiunii
financiare a întreprinderii presupune numeroase reflecții în funcție de conținutul procesului
gestionar. Gestiunea financiară în cadrul întreprinderii se realizează în cele 4 direcții: A.
Asigurarea activității întreprinderii în baza planurilor a întreprinderilor. Prima direcție
presupune elaborarea planurilor de activitate în baza analizei performanțelor și eventualii
creșteri a întreprinderii. . b.Fundamentarea deciziilor de investire. A doua direcție prevede
analiza și evaluarea deciziilor investiționale pe termen scurt și pe termen lung. C.
Identificarea și fundamentarea analitică atragerii surselor de finanțare (pentru a organiza
activitatea). D. Gestiunea activității financiare curente. La a patra direcție se referă: - politica
relațiilor cu creditorii; - posibilitatea de a beneficia de reduceri;
10. Rolul analizei financiare în întemeierea deciziilor privind atragerea surselor de
finanțare.
Identificarea și fundamentarea analitică atragerii surselor de finanțare (pentru a organiza
activitatea). Ne referim la următoarele activități analitice: - determinarea volumului necesar
de resurse financiare; - gradul de accesibilitate și timpul de acordare a resurselor financiare; -
formele de acordare a resurselor, ce lipsesc în cadrul entității (credite pe termen scurt și
termen lung, credite de consum, credit comercial); - riscul asociat cu sursa de finanțare; -
metodele de mobilizare a resurselor financiare; - cheltuielile legate de atragerea resurselor.
11. Informația internă, utilizată în AFÎ și sursele acesteia.
Informația din surse interne este preponderent formată în contabilitatea financiară. Această
informație visează un rând de date ce reflectă utilizarea factorilor de producție. Informația
din sursele interne poate fi cu caracter: de raport, de plan, de gestiune.
12. Cerințele, înaintate față de baza informațională ai AFÎ.
Informația utilizată în analiza financiară trebuie să corespundă următoarele cerințe. - exactă; -
profundă; - eficientă; - vechimea informației.
14. Metodele principale ale analizei financiare.
Metoda de comparatie, analiza orizontala (in timp) analiza pe verticala( analiza structurala)
analiza trendului, analiza ratelor si analiza factoriala.
19. Definiția coeficientului financiar- valoare relativă ce se determină prin împărțirea unui
indicator la altul. Coeficientul descrie proporția celor 2 valori, dar nu informează despre
conținutul acestei proporții. De aceea este nevoia de a avea o bază de comparație.
 20. Funcțiile coeficienților financiari- 1. Informează despre situația financiară și
semnalează despre problemele identificate. 2. Interpretează în mod obiectiv documentele
financiare ale întreprinderii.

18. Clasificarea indicatorilorii analitici și exemple de indicatori financiari pentru

fiecare tip.

19. Definiția coeficientului financiar- valoare relativă ce se determină prin împărțirea unui
indicator la altul. Coeficientul descrie proporția celor 2 valori, dar nu informează despre
conținutul acestei proporții. De aceea este nevoia de a avea o bază de comparație.

20. Funcțiile coeficienților financiari- 1. Informează despre situația financiară și

semnalează despre problemele identificate. 2. Interpretează în mod obiectiv documentele
financiare ale întreprinderii.

21. Esența analizei indicative-Se utilizează rata (coeficienții) medie pe sector, ramură a
economiei naționale. Analiza efectuată în baza acestor coeficienți se numește analiză
indicativă.
22. Esența analizei imperative-Analiza efectuată cu aplicarea coeficienților normativi se
numește analiza imperativă
23. Definiția situației financiare a întreprinderii-Situatia financiara reprezinta un document
oficial care sintetizeaza fidel si real atat situatia si performanta financiara a unei entitati, cat si
alte informatii cu privire la activitatea desfasurata de aceasta la un moment dat.
24. Definiția activelor întreprinderii conform SNC- - resurse economice identificate și
controlate de către subiect ca rezultatul faptelor economice din trecut, de la utilizarea cărora
se așteaptă obținerea beneficiilor economice;

25. Gruparea activelor ăn funcție de gradul de lichiditate și definițiile lor conform SNC.
În funcție de gradul de lichiditate activele se divizează în: a) active circulante - se presupune
că se vor cheltui pe parcursul ciclului normal de activitate, sau vor fi vândute, sau vor fi
 primite în timp de 12 luni sau reprezintă numerarul; b) active pe termen lung - includ restul
patrimoniului;
26. Tipologia bilanțurilor contabile.
În analiza financiară pot fi utilizate diferite tipuri de bilanț. A. În funcție de etapa dezvoltării
întreprinderii se întocmește bilanț: - de intrare; - curent; - de lichidare; - de divizare; - de
comasare. B. După sursa de întocmire avem bilanț: - de inventariere - se întocmește în baza
înregistrării și reviziei a bunurilor; - de tip carte - se întocmește în baza datelor din contabilitate;
- general - include rezultatele, identificate în procesul inventarierii și în baza datelor înregistrate
în contabilitate. C. După forma de proprietate, bilanțurile pot fi: - a întreprinderilor de stat; - a
organizațiilor municipale, cooperative; - a entităților economice private și mixte; - a
organizațiilor obștești (sindicate). D. După tipul de informații avem bilanț: - cu caracter de
raport; - cu caracter de prognosticare. E. După modul de reflectare bilanțul poate fi: - sinestătător
(pentru entitățile economice, persoanele juridice); - separat (se întocmește de către
subdiviziunile, filialele entității dacă aceasta este prevăzut de politica contabilă a întreprinderii).
27. Aspectele analizei patrimponiale.
- structura și componența activului; - durata perioadei de utilizare; - destinația utilizării; -
apartenența activelor întreprinderii (deoarece careva active pot fi luate în arendă); - aflarea
patrimoniulu
28. Definiția părților componente a pasivului din bilanț conform SNC.- capitalul propriu
- valoarea reziduală a activelor după scăderea obligațiilor; obligații - reprezintă îndatorarea
reală a subiectului, ce a apărut în urma faptelor economice din trecut, rambursarea cărora va
provoca ieșirea resurselor, ce conțin beneficii economice.
29. Grupe de pasive în funcție de termenul de rambursare.
Datoriile în funcție de termenul de rambursare se divizează în: a) datorii curente - care se
așteaptă să fie achitate în timp de 12 luni după data de raportare; b) datorii pe termen lung -
restul datoriilor.
30. Definiția echilibrului financiar- reprezinta corelatia dintre capitalul împrumutat și
capitalul propriu și caracterizează dependența entității de surse împrumutate de finanțare

31. Sursele de informare pentru analiză poziției financiare- . Bilantul contabil, 2. Situatia
modificarii capitalului propriu, 3. Situatia fluxurilor de trezorerie, 4. Notele explicative.
32. Definiția solvabilității întreprinderii și dimensiunile solvabilității- Solvabilitate-
înseamnă capacitatea entității economice de a-și onora obligațiile la timp în corespundere cu
condițiile stabilite Dimesiunile solvabilitatii- solvabilitatea bilantului contabil, lichiditatea
activelor, solvabilitatea generala

33. Ratele echilibrului finaciar a entității economice, formulele de calcul, normativele

 34. Ratele lichidității bilanțului a entității economice, formulele de calcul, normativele.

35. Ratele solvabilității generale a entității economice, formulele de calcul, normativele.

1. rata autonomiei financiare; 2. rata de atragere a capitalului împrumutat; 3. levierul
financiar; 4. rata lichidității generale; 5. rata de acoperire a capitalului propriu.
36. Indicatorii modelului Du Pont pentru determinarea clasei de solvabilitate și formulele de
calculare a acestor indicatori.

37. Esența rotației activelor- Rotația este o categorie ce caracterizează intensitatea utilizării a
resurselor financiare a întreprinderii. Indicatorii de rotație demonstrează viteza de
transformare a activelor în lichidități pentru o perioadă de gestiune. Viteza de rotație depinde
de factori interni și de factori externi

38. Factorii ce influiențează viteza de rotație a activelor- La factorii interni se referă: politica
de formare a prețurilor; structura patrimoniului (divizarea activelor în active imobilizate și
active circulante); metoda de evaluare a stocurilor. La factori externi se referă: sfera de
activitate (producția, comerț și intermediere); ramura sau sectorul; proporțiile entității;
situația macroeconomică (mai ales inflația)
39. Indicatorii de rotație a activelor.