Studiul Individual

La Disciplina
“Expertiza mărfurilor”
Cu tema :
“Metodologia decelării falsificării mărfurilor”

Realizat de : Bocșa Anatolie, grupa COM152;

Chișinău 2019.
Falsificarea

Falsificarea este operaţia de modificare a

valorii de întrebuinţare a unui produs în mod
fraudulos. Falsificarea este sancţionată de lege.
Produsele alimentare sunt cele care se
pretează, în general, cel mai bine pentru
falsificare.

Potrivit normelor legale de igienă pentru

produsele alimentare, se consideră falsificare
adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice
în scopul mascării unor defecte ale produselor,
modificării sau conferirii unor proprietăţi pe
care produsul nu le justifică prin compoziţia sa.
Un număr de factori
favorizează falsurile şi anume:
lacune în
normativele
tehnice şi
tehnologice
precum şi în lipsa de organizare
uşurinţa tehnică reglementările şi controlul
de realizare a privind calitatea insuficient al
falsului; produselor; calităţii.

posibilitatea dificultatea
câştigului ilicit; tehnică de punere
în evidenţă a
falsului;
Direcţiile principale de falsificare a
produselor alimentare sunt :
îndepărtarea din produs
a unor componente
naturale;

remanierea sau menţinerea tuturor

reconditionarea componentelor
produselor degradate specifice ale
sau viciate pentru produsului, dar într-o
mascarea defectelor proporţie anormală;

falsificarea completă introducerea în produs

prin asocierea unor a unui sau a unor
componente chimice componente care nu
asemănătoare celor din sunt nici specifice nici
produsul natural; normale;

substituirea unor
componente naturale cu
comercializarea unui
altele sau cu
înlocuitor drept produs
componente artificiale,
natural;
contrar reglementărilor
legale;
Falsificări de materii prime

Carnea şi peştele se pot falsifica mai greu şi falsurile sunt mai uşor de pus în
evidenţă în cazul cărnii prin probe organoleptice şi histologice. Activitatea
frauduloasă devine tentantă dacă se face pe baza unor cunoştinţe profesionale
temeinice, în mod rafinat şi în cantităţi foarte mari.
Falsificări şi substituiri frauduloase apar, însă, la tocături, prin creşterea în
raport cu prevederile din normative a proporţiei de material făinos (orez, făină,
pâine) şi prin substituirea unei părţi din carne cu slănină, osânză sau
subproduse de abator mai ieftine.
Grăsimile sunt substituite în funcţie de nivelul preţurilor, de exemplu untul cu
margarină sau cu ulei vegetal. O formă specifică a falsului este folosirea
repetată a grăsimilor colectate de la prăjire, care au proprietăţi fizice şi chimice
modificate, devenind chiar dăunătoare sănătăţii datorită degradărilor termice.
Laptele şi brânzeturile sunt cel mai des obiect al substituirii din produsele
culinare, dar şi diluarea laptelui cu apă şi prezentarea unui sort de brânzeturi
drept altul sunt forme frecvente de falsificare.

Vinurile sunt falsificate în principal prin diluare cu apă, cupajare ilicită de

vinuri din soiuri bune cu vinuri comune sau degradate, recondiţionarea unor
vinuri degradate.
Cafeaua şi ceaiul se falsifică rar ca materii prime, ele fiind controlate de
importator. În alimentaţia publică se falsifică prin utilizarea ceaiului sau
cafelei epuizate, fals uşor de pus în evidenţă prin metode organoleptice şi de
laborator.

Mierea de albine se falsifică cu zahăr care este de trei ori mai ieftin dar
tehnicile de decelare a falsurilor sunt precise.
Falsificări de semifabricate culinare
 Se pot aminti şi în această categorie falsurile din tocăturile de carne. Se mai practică modificări de
raporturi în compoziţia semifabricatelor, în defavoarea componentelor valoroase (carne, caşcaval)

Falsificări de produse finite

 La mărfurile industriale, falsurile sunt, în general, mai greu de practicat deoarece sunt
mai uşor de constatat prin examinarea sumară a produsului şi datorită influenţei
negative a falsului asupra proprietăţilor produsului. De asemenea, manoperele
frauduloase sunt costisitoare pentru făptaş. La această categorie de produse, falsurile
care aduc atingere dreptului de proprietate industrială, de exemplu folosirea fără
drept a unor mărci, este frecventă.
 La falsificarea produselor alimentare este posibilă obţinerea unor venituri
ilicite cu riscuri mici ale falsifiatorului, de aceea expertiza trebuie să acorde
atenţia cuvenită acestor falsuri:

sustragerea de carne
din produse

înlocuirea ei cu
materii făinoase şi
crupe

sustragerea de ouă
destinate fabricării
pastelor făinoase

produse de cofetărie
cu substituiri de
materii prime şi
semifabricate etc.
Înlocuitorii de produse alimentare şi
utilizarea lor legală
Înlocuitorii de produse alimentare şi
utilizarea lor legală

Alte exemple de surogate apărute ulterior sunt cele de cafea şi

cacao, laptele şi brânzeturile vegetale, preparatele filate şi
texturate de soia asemănătoare preparatelor de carne, mierea
artificială.

Înlocuitorii de produse alimentare se pot folosi legal, dar trebuie

supuşi aprobărilor legale şi trebuie declaraţi şi marcaţi cu
menţiuni şi semne distinctive. Dacă la fabricarea unor produse se
folosesc înlocuitori, aceştia trebuiesc declaraţi atât în actele de
omologare, cât şi pe etichetele produselor.

În această categorie sunt incluşi şi diferiţi adjuvanţi sintetici

care, de asemenea, trebuie declaraţi în actele de omologare şi
pe eticheta sau ambalajul produsului. Astfel sunt, de exemplu,
coloranţii şi aromatizanţii sintetici.