Uiversitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor

Specializarea Finante şi Bănci

Lucrare de licenţă
Modalităţi de impozitare a profitului şi implicaţii ale practicării lor

Coordonator,
Domnul prof. univ. dr. Gheorghe Filip

Absolvent,
Leibu Monica

Iaşi, iulie 2010

 Contents
Introducere............................................................................................................................................3
Cap I. Conţinutul economic, rolul şi locul impozitului pe profit în formarea resurselor financiare
publice...................................................................................................................................................5
1.1. Impozitul noţiuni generale.....................................................................................................5
1.2. Trasaturile şi elementele tehnice ale impozitului pe profit. Reflectarea principiilor
impunerii în cazul impozitului pe profit.............................................................................................6
1.3. Rolul impozitului pe profit prin prisma funcţiilor în general..................................................8
1.4. Locul impozitului pe profit in formarea resurselor financiare..............................................12
CAP. II. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi aplicarea impozitului pe profit şi implicaţii
ale acestuia..........................................................................................................................................16
2.1. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi aplicarea impozitului pe profit şi implicaţii
ale acestuia în condiţiile diferitelor ţări...........................................................................................16
2.2. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi aplicarea impozitului pe profit şi implicaţii
ale acestuia în condiţiile Romaniei..................................................................................................17
2.3. Impozitul minim........................................................................................................................18
CAP. III. Analiza prelevărilor sub forma impozitului pe profit şi factorilor de influenţă şi implicaţii la
nivel microeconomic...........................................................................................................................23
3.1. Prezentarea societăţii.............................................................................................................23
3.1.1. Scurt istoric şi obiect de activitate....................................................................................23
3.1.2. Structura organizatorică şi funcţională a S.C. Confecţii Vaslui S.A....................................24
3.1.3. Organizarea compartimentului financiar- contabil...........................................................28
3.2. Analiza prelevarilor sub forma impozitului pe profit la S.C. CONFECTII VASLUI S.A. şi factorii de
influenţă..........................................................................................................................................29
Concluzii..............................................................................................................................................32
Bibliografie..........................................................................................................................................34
 Introducere

‘Impozitele înseamnă ceea ce plătim pentru o societate civilizată’

Justice Oliver Wendell Holmens

În ţările cu economie de piaţă, un rol deosebit de important şi cu implicaţii multiple, îl

au problemele fiscale şi bugetare.
Fiscalitatea este percepută de multe întreprinderi şi de mulţi administratori de o
manieră negativă, ca o piedică în derularea unei afaceri profitabile. Într-un fel, această
abordare este de înţeles, este greu să cedezi o parte din câştig fără nici un fel de contrapartidă
imediată şi explicită. Nu trebuie uitat însă că această sarcină fiscală resimţită ca apasătoare
este consecinţa existenţa cheltuielilor publice1. Pentru cetăţeanul contribuabil, impozitul este
înainte de toate perceput ca o restricţie a libertăţii sale, tocmai ca urmare a elementului de
autoritate.
Impozitul pe profit este o sursă importantă şi consistentă de venit la bugetul de stat. O
societate care plăteşte impozit pe profit dă dovadă că reuşeşte să utilizeze foarte bine
resursele economice, are parte de un management de calitate, de o bună organizare a
activităţii şi nu în ultimul rând societatea respectivă se integrează cu succes mediului de
afaceri şi susţine financiar economia naţională.
În condiţiile în care unele firme au tendinţa să se sustragă de la plata impozitelor şi
taxelor este de apreciat faptul că un număr mare de societăţi comerciale care calculează,
înregistrează şi achită la termenele stabilite prin legea impozitul pe profit.
Cu ajutor impozitelor statul implementează o fază sau alta a procesului reproducţiei
sociale, în funcţie de interesul pe care îl are la un moment dat.
Astfel, statul foloseşte pârghia impozitelor pentru a stimula creşterea producţiei în
anumite ramuri ale economiei, de a implanta unităţi economice, în anumite zone geografice
rămase în urmă din punct de vedere economic.
Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului. România face
parte, începând cu 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, şi în acest context, trebuie să
promoveze politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene. Reforma
sistemului fiscal fiind o necesitate a armonizării sistemelor fiscale europene, a determinat
frecvente modificări ale reglementărilor legale în acest domeniu.

1
Contabilitatea nu-i doar pentru contabili’, Costel Istrate, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2009, pag. 26
 Legislaţia fiscală din ţara noastră, aplicată în ultima perioadă, conţine prevederi
menite să contribuie la armonizarea acesteia cu aceea a Uniunii Europene.
 Cap I. Conţinutul economic, rolul şi locul impozitului pe profit
în formarea resurselor financiare publice

1.1. Impozitul noţiuni generale

Impozitele constituie, prin proporţii, arie de manifestare şi vechime, forma principală

a resurselor financiare publice. Ele au apărut încă din sclavagism, fiind considerate primul
element de finanţe publice, în măsura în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter
obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispoziţia sa, în formă bănească.
După unii autori, însă, originea impozitelor moderne se găseşte în ajutoarele de tip
feudal, bazate pe consimţământul vasalilor faţă de rege. În raport cu existenţa acelui
consimţământ, presupus de sistemul ajutoarelor feudale şi menţinut, oarecum, în regimul de
instituire a impozitelor moderne prin votul parlamentelor, se poate invoca şi o nuanţă a
caracterului voluntar al impozitelor. Pe primul plan, însă, în sistemele impozitelor moderne, a
trecut definitiv caracterul lor impus, de prelevări obligatorii ale unor resurse private la
dispoziţia statului, fără a se nega suportul democratic al instituirii lor de către organe
legislative alese de cetăţeni (contribuabili). Astfel, noţiunea de impozit semnifica, în primul
rând, o obligaţie impusă de către stat supuşilor săi, constând în a se ceda acestuia părţi din
veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor sale de
Funcţionare, respectiv a cheltuielilor publice.
Conţinutul economic al impozitelor consta, deci, în procesele economice de
redistribuire, mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) către stat, în vederea
acoperirii nevoilor publice. Cum economia de piaţa se bazează pe administrarea resurselor în
cadrul proprietăţii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de
repartiţie secundară, a veniturilor şi, în mai mică măsură, a averilor acumulate de persoanele
fizice şi juridice.
Totodată, prin prisma derulării acestor procese, impozitul exprima o relaţie socială
între persoanele fizice şi juridice, (care cedează părţi din veniturile sau averile lor), pe de o
parte, şi stat, (care preia la dispoziţia sa resursele respective, constituindu-şi fondurile băneşti
necesare funcţionării sale), pe de altă parte.
1.2. Trasaturile şi elementele tehnice ale impozitului pe profit.
Reflectarea principiilor impunerii în cazul impozitului pe profit

Caracteristicile definitorii ale impozitelor, că principala formă a resurselor financiare

publice, pot fi sintetizate astfel:
1. Prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (în sarcina contribuabilului) şi se
realizează în mod silit. În această relaţie dintre stat şi persoanele fizice sau juridice,
acţionează obligaţia de a plăti suma stabilită drept impozit fără a se cere consimţământul
expres al plătitorului, iar în cazul în care acesta din urmă nu se conformează, statul poate
aplica măsuri coercitive. Sub acest aspect, este de observat că ipostaza de forţă publică în
care se afla statul îi conferă acestuia dreptul de a executa silit încasarea impozitelor de la
persoanele private, dacă acestea nu efectuează operaţiunile de plată în condiţiile prevăzute de
lege. Acest drept este prevăzut prin legile de instituire a impozitelor, iar în virtutea forţei sale,
statul îi poate constrânge pe supuşii săi să-şi îndeplinească şi această obligaţie.
2. Impozitele se preleva la dispoziţia statului, fără o contraprestaţie directă din partea
Acestuia. Între prelevările sub formă de impozite şi acţiunile de finanţat cărora le sunt
destinate nu se stabileşte, în principiu, o corespondentă directă. În mod independent de
destinaţia, ce li se va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice şi juridice fără ca statul
să le ofere, în schimb şi în mod direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, în ideea de
contraprestaţie. În mod indirect, însă, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obţinerea
de foloase din partea statului, dar aceasta apare ca o operaţiune separată, distinctă. Aşadar,
cheltuirea resurselor mobilizate prin impozite presupune prestarea de către stat a unor servicii
publice şi, implicit, anumite avantaje în favoarea persoanelor fizice şi juridice, fără a se
urmări, însă, existenţa unei corelaţii între mărimea prelevării ca impozit şi mărimea foloaselor
ce revin contribuabililor, cu atât mai mult cu cât de serviciile statului beneficiază şi cei care
nu sunt afectaţi de plată impozitelor.
3. Prelevarea sub forma impozitelor se efectuează cu titlu nerestituibil (nerambursabil),
exprimând, deci, transfer definitiv la dispoziţia statului, ceea ce înseamnă că sumele prelevate
nu se mai restituie contribuabililor. Această trăsătură este, de altfel, imprimata categoriei
generale a finanţelor, în accepţiunea să restrictiva.
Este evident că, în aceste condiţii, prelevarea ca impozit presupune o reducere a puterii de
cumpărare a contribuabilului şi acumularea ei la dispoziţia statului. Acest transfer de putere
de cumpărare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv, un rău necesar, de către
 societate, pornind de la considerentul că funcţionarea statului nu ar fi posibilă în absenţa
prelevărilor sub forme ale impozitelor, taxelor etc

Elementele tehnice ale impozitul pe profit

Principalele elemente tehnice folosite în practicarea impozitelor sunt: subiectul;

Suportatorul; obiectul; sursa; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta.
Subiectul reprezintă persoana fizică sau juridică în sarcina căreia este stabilită, prin
lege, obligaţia de plată a impozitului. Din acest motiv, subiectul se mai numeşte şi plătitor.
Tot pentru a-l desemna pe subiect, este utilizat şi termenul de contribuabil, semnificând
persoana fizică şi juridică care, plătind impozitul, cedează părţi din veniturile sau averile sale
sub formă de impozite sau contribuţii obligatorii către stat.
În cazul impozitului pe profit, subiecţii sunt:
- persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă atât din
România, cât şi din străinătate;
- persoanele juridice străine care care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
- persoanele juridice sau fizice nerezidente, care desfăşoară activităţi în România împreună cu
o persoană juridică romana, într-o asociere sau într-o altă entitate ce nu da naştere unei
persoane juridice, pentru profitul realizat în România;
- persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în
România, cât şi în străinătate, din asocieri care nu dau naştere unei persoane juridice;
- persoanele juridice străine, obţin venituri din sau în legătură cu proprietăţile imobiliare situate
în România şi din înstrăinare unui drept de proprietate deţinut de o persoană juridică romană.
Suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică aflată în postura de a
suporta efectiv impozitul plătit, în sensul cedării unei părţi din puterea sa de cumpărare, prin
efectul de diminuare a venitului sau averii sale (antrenat de plată impozitului). Acesta mai
este cunoscut şi sub denumirea de destinatar al impozitului, adică cel căruia îi este destinată
sarcina fiscală. Persoana suportatorului poate fi, deci, identică sau nu cu cea a subiectului.
În cazul impozitului pe profit suportatorul impozitului este acelaşi cu subiectul.
Obiectul impozitului este cunoscut şi sub denumirea de materie
impozabilă,reprezentând valori sub diferite forme ale veniturilor şi averilor sau activităţi
aducătoare de valori ce intră sub incidenţa impozitării.
În cazul impozitului pe profit, obiectul este profitul impozabil.
 Sursa impozitului desemnează substanţa sau valoarea din care se preia sau se suporta
impozitul, presupunând o diminuare a ei. Ea se confunda, adesea, cu obiectul impozitului
(materia impozabilă), iar formele obişnuite sub care se constituie sunt cele ale veniturilor
realizate şi, uneori, ale averilor deţinute.
Refenindu-ne la impozitul pe profit sursa o constituie profitul.
Unitatea de impunere este concretizată prin unitatea de măsură în baza căreia se
dimensionează materia impozabilă. Astfel, în cazul impozitelor pe profit unitatea de
impunere se confunda cu unitatea monetară a statului respectiv.
Cota impozitului, cunoscută şi sub denumirea de cota de impozitare, exprima mărimea
procentuală a impozitului ce revine pe unitatea de materie impozabilă, respectiv suma
stabilită ca impozit pe unitatea de măsură a obiectului respectiv.
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%
începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu excepţiile prevăzute la art. 38 din Titlul II al Codului
fiscal modificat.
Asieta desemnează un ansamblu de modalităţi şi procedee tehnice folosite de organele
fiscale la aşezarea, calcularea, urmărirea şi încasarea impozitelor, respectiv reglementările
prin care se pune în aplicare realizarea impozitului ca venit al statului. Uneori, asieta este
definită sau interpretată în sensul de bază de calcul a impozitului, tinzându-se a fi confundată
cu materia impozabilă sau obiectul impozitului.
Baza de calcul a impozitului pe profit o reprezintă profitul impozabil calculat că diferenţa
între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul relizarii de venituri,
dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile
nedeductibile.

=( - )- +

1.3. Rolul impozitului pe profit prin prisma funcţiilor în general

În ipostaza de principala componentă a resurselor financiare publice, impozitele

îndeplinesc, în aria de manifestare a lor, funcţiile specific finanţelor, evidenţiind unele
particularităţi ce marchează procesele de redistribuire a PIB, în care sunt implicate.
Astfel, prin impozit se realizează, în cea mai mare măsură, prima latură a funcţiei de
repartiţie atribuită finanţelor publice, ceea ce înseamnă că el însuşi îndeplineşte o asemenea
funcţie. Sub acest aspect, se remarcă faptul că impozitul este principal formă de imobilizare a
resurselor băneşti la dispoziţia statului, concretizând o parte a procesului de repartizare a PIB
şi chiar a avuţiei naţionale.În mod, implicit, pe seama lui se realizează în bună măsură
redistribuirea de resurse în sfera activităţilor material şi cea a activităţilor nemateriale,
inclusive între ramuri sau subramuri economice.
În îndeplinirea acestei funcţii, impozitul mijloceşte direct efectuarea operaţiilor de
prelevare de resurse băneşti de la persoane fizice şi juridice la dispoziţia statului, sub diferite
forme ale impozitelor directe pe venituri (venituri, profit etc.) sau pe averi (terenuri, clădiri,
activul net etc.). Considerate împreună cu alte forme ale prelevărilor obligatorii (care sunt
similar impozitelor), acestea asigura cea mai mare parte a resurselor curente ale statului,
atingând ponderi de circa 90% şi chiar mai mult, după cum se poate constata în tabelul nr 1

Ponderea resurselor fiscal in veniturile bugetare totale

Tabelul nr. 1
Tara 1980 1985 1990 1996

SUA 91.73 89.81 92.05 92.98

Marea 86.34 87.92 90.42 91.75

Britanie

Franta 94.52 93.66 91.60 92.31

Germania 95.63 91.90 93.32 93.07

Suedia 85.48 83.54 86.77 86.24

Spania 91.80 90.40 92.73 91.83

Argentina 86.65 90.32 89.56 92.18

Brazilia 80.82 60.10 60.45 61.02

Uruguay 94.45 95.38 94.73 92.84

India 80.21 78.33 78.92 72.86

Iran 31.80 45.62 40.12 30.61

Israel 71.88 60.90 72.52 78.05

Camerun 91.28 91.45 69.72 72.61

Maroc 86.18 84.33 85.97 88.76

Coreea 86.30 86.94 88.39 86.13

 Sud

Thailanda 90.03 86.83 90.58 90.91

Turcia 78.39 82.34 80.31 82.31

Romania 22.30 28.82 89.08 87.28

Sursa – Government Finance Statistics Yearbook 1987- 1997

Considerate separate, în afară contribuţiilor de domeniul asigurărilor sociale,

impozitele deţin o proporţie mai redusă în resursele curente totale, dar rămân cu ponderea cea
mai mare în ansamblul resurselor bugetare. În cadrul funcţiei de repartiţie, practicarea
impozitelor apare a urmări, în principal, un scop financiar; acela de a procura resursele
băneşti necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor sale, motiv pentru care acesteia I se
atribuie, uneori, denumirea de funcţie de finanţare.
Corespunzător funcţiei de control ce revine finanţelor (în general), impozitele
mijlocesc, în mare măsură, exercitarea controlului financiar de stat asupra unei multitudini de
procese economice şi sociale, de mare amploare şi impact în societate. În această funcţie,
impozitele oferă suportul obiectiv al efectuării controlului în formă bănească de către
persoanele care îndeplinesc atribuţiile de control financiar (ale statului) verifică respectarea
legalităţii, atât în îndeplinirea obligaţiilor de plată de către contribuabili, constatând
eventualele încălcări ale normelor de tinere a evidentelor, calcularea şi plata sumelor datorate
etc., cât şi în efectuarea ansamblului operaţiunilor economice şi financiare, inclusive în
folosirea resurselor publice, sancţionând abaterile şi luând măsuri de prevenire a lor în viitor.
O a treia ipostaza de îndeplinire a unie funcţii, recunoscută atât finanţelor, cât şi a
impozitelor, constă în capacitatea acestora de a stimuli sau inhiba anumite procese sau
fenomene economice sau sociale. Prezentată, mai ales, ca expresie a rolului îndeplinit de
către finanţe, respective, de către fânaţe, respective, de către impozite, aceasta ipostază
evidenţiază evidenţiază valenţele sale de ajustare şi reglare macroeconomică, folosit pe scară
largă în politicile fiscal- bugetare de influenţare asupra a evoluţiei economiei echivalând cu
îndeplinirea unei e treia funcţii.
De altfel, noţiunile de funcţie şi rol, privind categoriile economice, se întrepătrund că
semnificaţii, ceea ce explică şi tendinţa de a fi substituite, adesea. Totuşi, prima noţiune
vizează explicit menirea socială a unei categorii economice, iar cea de a doua se referea în
mod expres la rezultate ale îndeplinirii acelei meniri.
Prin altfel, ca expresie a îndeplinirii funcţiilor sale, rolul impozitului, se manifestă în
următoarele direcţii:
 - asigurarea resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice
bugetare;
- redistribuirea veniturilor (respective a PIB) între sfere sau domenii de activitate,
ramuri şi subramuri economice;
- redistribuirea pe baze mai echitabile a veniturilor între membrii societăţii;
- influenţarea vieţii economice şi sociale, în acord cu obiectivele politicii generale.
Considerate global, procesele de redistribuire a PIB mijlocite de către impozite
favorizează realizarea reproducţiei sociale prin realocarea resurselor între sfere, domenii de
activitate şi categorii de indivizi. Aşa, de exemplu, sumele prelevate în cadrul funcţiei
financiare a impozitului se depersonalizează, urmând a fi realocate indiferent de provenienţa
lor. Pe această bază, se crează posibilitatea orientării veniturilor prelevate spre domenii de
activitate utilă societăţii, dar în care nu se crează PIB.
Pe de altă parte, impozitul este una din pârghiile principale de acţiune asupra evoluţiei
economiei şi o variabilă importantă inclusă în modelele de creştere economică echilibrată.
Implicarea impozitului se revela cu pregnantă, dacă este privit ca o parte constitutive a
PIB, respectiv a veniturilor ce revin participanţilor la procesele de producţie şi repartiţie,
pornind de la următoarele relaţii:

= ∙i

+I

in care:
- impozitul pe venit in suma absoluta:

– consumul (personal)current:

- cota de impozit pe venit;

- investitii (noi);

- venit total realizat;

– venitul disponibil (ramas dupa deducerea impozitului).

Din relaţiile anterioare se poate constata că, în principiu, rolul de instrument de

influenţare a activităţii economice atribuit impozitului se axează pe manevrarea mărimii
prelevărilor sub formă de impozit faţă de venitul total, cu impactul său de modificare a
cuantumului venitului disponibil. Astfel, dacă se urmăreşte stimularea întreprinzătorilor
pentru creşterea producţiei, şi, deci, a ofertei, trebuie să se diminueze prelevarea sub formă de
impozit, rezultând o creştere corespunzătoare a venitului disponibil rămas, din care o parte,
mai mare, va putea fi destinată unor noi investiţii.Pe seama investiţiilor efectuate, vor creşte
capacităţile de producţie şi numărul locurilor de muncă şi se va reduce şomajul, sporeşte
producţia şi se dezvoltă economia. Dimpotrivă, în situaţia că s-ar dori o încetinire a ritmului
producţiei, constatând tendinţa de supraîncălzire a economiei, se poate acţiona în sens invers,
majorând impozitele, pentru a reduce venitul disponibil, şi investiţiile, ceea ce va limita
oferta.
În baza raporturilor de condiţionare existente, referindu-se la rolul impozitelor,
francezul Pierre Lalumiere arata că “impozitele pot fi folosite pentru a încuraja (sub forma
exonerării) sau descuraja (pe calea suprataxării) o anumită activitate economică”, iar
americanul P.A. Samuelson considera impozitele unul dintre principalii stabilizatori
încorporate pentru a acţiona împotriva unei recesiuni economice sau pentru a tempera un
boom economic.

1.4. Locul impozitului pe profit in formarea resurselor financiare

Pe anii 2003-2009, prevederile privind veniturile totale ale statului şi în cadrul acestora, a
impozitelor directe şi a impozitului pe profit, au fost. 

Impozitul pe profit în totalul veniturilor statului, anii 2003-2008 Tabelul nr.2

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Venituri-total 24.123,50 28.827,90 35.736,60 42.822,60 55.575,50 67.004,70
Din care: 24.044,50 28.785,60 35.615,80 42.761,50 55.496,30 66.888,00
venituri curente        
Din care: venituri fiscale 22.356,90 26.930,60 33.119,60 40.486 52.185,90 60.175,50

Din care: 3.939,60 4.921,00 6071 7.446 10.382,00 12.821,30

Impozit pe profit        
Ponderea impozitului pe 16,33% 17,07% 16,98% 17,38% 18,68% 19,13%
profit în total venituri
Sursa : Legile bugetare anuale2

2
Legea 631/ 27.11.2002, Legea 507/ 28.11.2003, Legea 511/ 22.11.2004, Legea 379/ 15.12.2005, Legea 486/
27.12.2006, Legea 388/ 2007, privind bugetul de stat
 Din tabelul de mai sus reiese faptul că veniturile totale ale statului au fost în continuă
creştere, din anul 2003 până în anul 2008, inclusiv, şi, de asemenea, şi impozitul pe profit,
care a avut o pondere de 16,33% în total venituri în anul 2003, ajungând la 19,13% în anul
2008
Impozitul pe profit în totalul impozitelor directe pe anii 2003-2008

Tabelul nr. 3

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Impozite 5.048,90 5.841,70 7.523,80 8.853 11.783,40 14.477,30
directe total
Din care : 3.939,60 4.921 6.071 7.446 10.382 12.821,30
Impozitul pe
profit
Ponderea 78,02% 84,23% 80,60% 84,10% 88,10% 88,56%
impozitului pe
profit în
totalul
impozitelor
directe
Sursa : Legile bugetare anuale3

Graficul nr. 1: Impozitul pe profit în totalul impozitelor directe

Sursa : Datele sunt folosite din tabelul 3

3
Legea 631/ 27.11.2002, Legea 507/ 28.11.2003, Legea 511/ 22.11.2004, Legea 379/ 15.12.2005, Legea 486/
27.12.2006, Legea 388/ 2007, privind bugetul de stat
 Impozitele directe totale au avut o creştere, în valori absolute, relativ constantă din
anul 2003 până în 2006, când faţă de 2005, creşterea a fost de 1.330 mil lei, pentru ca, apoi,
în 2007 faţă de 2006 creşterea să se cifreze la 2.930 mil lei. În 2008, creşterea faţă de 2007, a
fost de 2.693 mil lei.
Şi ponderea impozitului pe profit în totalul impozitelor directe a crescut continuu pe
perioada analizată, cu excepţia anului 2005, când acesta a fost de 80,6%, comparativ cu 2004,
când ponderea a fost de 84,23%, în 2008 s-a ajuns la 88,56%.
Impozitul pe profit în totalul veniturilor curente, anii 2003-2008
Tabelul nr. 4
Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Venituri 24.044,50 28.785 35.615,80 42.761,50 55.496,30 66.888
curente
Impozitul pe 3.939,60 4.921 6.071 7.446 10.382 12.821,30
profit
Ponderea 16,38% 17,09% 17,04% 17,41% 18,70% 19,16%
impozitului pe
profit în
venituri
curente
Sursa : Legile bugetare anuale4

Graficul nr. 2

Sursa : sunt utilizate datele din tabelul nr. 4

Analizând veniturile curente pe anii 2003-2008, din graficul 2.3 constatăm că şi

acestea au crescut pe întreaga perioadă, de 24.044 mil lei în 2003, la 66.888 mil lei, adică de
2,78 ori ; şi impozitul pe profit a crescut din 2003 până în 2008 inclusiv, de la 3.939 mil lei la
12.821 mil lei adică de 3,25 ori.

4
Legea 631/ 27.11.2002, Legea 507/ 28.11.2003, Legea 511/ 22.11.2004, Legea 379/ 15.12.2005, Legea 486/
27.12.2006, Legea 388/ 2007, privind bugetul de stat
 După cum se poate observa, veniturile totale au fost în continuă creştere din 2003
până în 2008 şi la fel şi impozitul pe profit care a concurat la realizarea veniturilor statului.
Cea mai mare pondere a impozitului pe profit în totalul veniturilor statului,
prognozată, a fost în anul 2008 de 19, 13%
Concluzionand, putem spune ca impozitul pe profit ocupa un loc foarte important in
formarea resurselor fiananciare ale statului.
 CAP. II. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi
aplicarea impozitului pe profit şi implicaţii ale acestuia

Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului. Reforma

sistemului fiscal fiind o necesitate a armonizării sistemelor fiscale europene, a determinat
frecvente modificări ale reglementărilor legale în acest domeniu.
Organismul cu rol de iniţiere şi urmărire a modului de aplicare a legislaţiei fiscal bugetare
este Comisia Europeană, înfiinţată prin Tratatul de la Manstricht- Olanda, semnat în 1992 şi
intrat în vigoare în 1993.

2.1. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi aplicarea

impozitului pe profit şi implicaţii ale acestuia în condiţiile diferitelor
ţări

Atragerea unor noi investiţii este scopul oricărui stat în vederea obţinerii unei economii
prospere. Taxele impuse pe afacere joacă un rol important în atragerea investitorilor. Astfel,
potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, în unele state membre ale Uniunii Europene (UE),
impozitul pe profit este inexistent.
Există state în lume care nu percep afaceriştilor impozit pe profitul comercial. În
Uniunea Europeana avem patru astfel de exemple: Cipru, Luxemburg, Malta şi Republica
Cehă. Statele UE cu un impozit pe profit mic sunt: Irlanda cu 12,5%, Lituania, Bulgaria şi
Letonia cu 15%. Trei state ale Uniunii Europene, România, Estonia şi Bulgaria, practică un
impozit pe profit de 16%. Următoarele sunt Slovacia şi Polonia care percep 19%, conform
unui studiu al Băncii Mondiale.
Un impozit pe profit de 25% este practicat de: Germania, Austria şi Slovenia. Urmează
Finlanda cu 26%, Portugalia cu 27,5%, iar Suedia şi Danemarca practică un impozit pe profit
de 28%, în Regatul Unit impozitul este de 30 %.
Celelalte şapte state membre au un impozit pe profit care depăşeşte 30%. Astfel,
Olanda are 31,5%, Grecia 32% iar Italia 33%. Belgia percepe pe profit o taxă de 33,9% iar
Franţa se situează pe locul 2 în topul ţărilor cu cel mai mare impozit pe profit. Pe primul loc
în clasamentul ţărilor cu cea mai mare taxa pe profit se află Spania cu 35%. Una peste alta, se
pare că statele dezvoltate economic practică o taxare mult mai mare a impozitului.
Este de remarcat faptul că dintre cele 10 state foste comuniste, în prezent membre ale
Uniunii Europene, nouă se află pe lista celor cu impozite pe profit mici, sub 20%. Situaţia
poate fi considerată un semnal pozitiv, Bulgaria are un impozit pe profit mai mic decât al
nostru.
Volumul investiţiilor străine ar putea înregistra scăderi şi din cauza pieţelor
concurente. Bulgaria şi Ungaria sunt două dintre ţările vecine care au atuuri pentru atragerea
investitorilor. Impozitul pe profit este un exemplu în acest sens, în Romania este de 16%, în
timp ce Bulgaria percepe un impozit pe profit de 15% iar cel al Ungariei este egal cu al
nostru.

2.2. Analiza cadrului reglementativ privind instituirea şi aplicarea

impozitului pe profit şi implicaţii ale acestuia în condiţiile Romaniei

Potrivit Constituţiei României, art 138, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc
numai prin lege.
Legea care reglementează impozitul pe profit în România este Legea 571/ 22 decembrie
2003 privind Codul Fiscal ( Titlul II ).
În cadrul reformei fiscale din România, prin legislaţia privind impozitul pe profit s-a
urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară. Transformările prevederilor legale sunt
evidente în domeniul impozitului pe profit, îndeosebi de la 1 ianuarie 2000, procesul de
armonizare continuând, astfel încât de la 1 iulie 2002 intră în vigoare Legea 414/ 26 iunie
2002, privind impozitul pe profit.
Codul Fiscal reglementat de legea 571 din 2003 a suportat numeroase modificări de-a
lungul timpului.
Prin H.G 44/ 2004 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii 575/ 2003
privind codul fiscal.
Codul fiscal stabileşte cadrul legal pentru toate impozitele şi taxele care constituie venituri
la bugetul de stat şi bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste
impozite şi taxe, modul de calcul şi de plată al acestora.
 În ce priveşte structura veniturilor fiscale, impozitele directe – pe venit şi avere –
reprezină 2/3 din total, iar cele indirecte – pe bunuri şi servicii – 1/3.
În anul 1991 pentru determinarea impozitului pe profit se utilizau cote progresive
compuse ( pe tranşe ) cuprinse între 5%- 77%. Pentru stimularea agenţilor economici legea
prevedea scutiri de impozit pe profit pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani în funcţie de
obiectul de activitate. Din 1992 se aplică două cote de impozit pe tranşe de venit: 30% pentru
profitul impozabil până la 1.000.000 lei şi 45% pentru partea din profitul impozabil care
depăşeşte 1.000.000 lei. Acest sistem este înlocuit ulterior cu impozitarea pe bază de cote
proporţionale de 38% şi apoi 25% asupra profitului impozabil. Din anul 2005 conform Legii
571/1993 privind Codul fiscal modificată se aplică cota unică de impozitare de 16%.
Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de
la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la
nivelul echivalentului în lei a 15.000 de euro.
Reducerea cotei de impozitare de la 25% aplicată până în anul 2004 la 16% în anul
2005, stimulează agenţii economici în utilizarea profitului rămas ca surse proprii de finanţare
şi stimulare a angajaţilor prin participarea la profit. În acelaşi timp, pentru a nu fi afectate
veniturile bugetare volumul profitului obţinut trebuie să crească, astfel ca nivelul impozitul
pe profit vărsat la buget să fie acelaşi sau mai mare.
România face parte, începând cu 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, şi în acest
context, trebuie să promoveze politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii
Europene.
Legislaţia fiscală din ţara noastră, aplicată în ultima perioadă, conţine prevederi menite
să contribuie la armonizarea acesteia cu aceea a Uniunii Europene.

2.3. Impozitul minim

Impozitul minim se va aplica în cazul firmelor al căror impozit pe profit se sitează sub
nivelul aferent în care se încadrează.
Impozitul pe profit minim, calculat în funcţie de venituri, va fi stabilit astfel:
 pentru venituri totale anuale între 0 – 52.000 lei – impozit minim anual de 2.200 lei;
 pentru venituri totale anuale între 52.001 – 215.000 lei – impozitul minim anual de
4.300 lei;
  pentru venituri totale anuale între 215.001 – 430.000 lei – impozitul minim anual de
6.500 lei;
 pentru venituri totale anuale între 430.001 – 4.300.000 lei –impozitul minim anual de
8.600 lei;
 pentru venituri totale anuale între 4.300.001 – 21.500.000 lei – impozitul minim anual
de 11.000 lei;
 pentru venituri totale anuale între 21.500.001 – 129.000.000 lei – impozitul minim
anual de 22.000 lei;
 pentru venituri totale anuale de peste 129.000.001 lei – impozitul minim anual de
43.000 lei.

Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale, se iau în calcul veniturile totale obţinute
din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
 venituri din variaţia stocurilor;
 venituri din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor
resurse pentru finanţarea investiţiilor;
 venituri din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
 venituri din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
conform reglementărilor legale;
 veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care
nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform regelementărilor
legale;
 veniturile realizate din despăgubiri de la societăţi de asigurare;5
La determinarea impozitului datorat contribuabilii vor avea în vedere următoarele:
a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului/ anului potrivit codului fiscal;
b) încadrarea în tranşa de venituri totale anuale în funcţie de veniturile totale anuale
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent din care se scad veniturile care nu se
includ potrivit codului fiscal;
c) stabilirea impozitului minim anual/ trimestrial datorat corespunzător tranşei de
venituri totale anuale;
d) compararea impozitului pe profit trimestrial/ anual cu impozitul minim trimestrial/
anual şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.

5
HG nr. 488/2009, pag. 1
 Prevederile referitoare la impozitul pe profit minim nu se aplică societăţilor în
inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului.
Nu intră sub incidenţa impozitului minim societăţile care la data de 1 mai 2009 se
aflau în inctivitate temporară şi aceasta încetează în cursul anului 2009, pentru perioada
aferentă de la încetarea inactivităţii până la 31 decembrie 2009.
Impozitul minim nu se va aplica nici contribuabililor nou înfiinţaţi, pentru anul în
care se înregistrează la Oficiul Registrului Comerţului.
Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului ca urmare a operaţiunilor de
reorganizare (fuziune, divizare etc.) vor aplica impozitul pe profit minim de la data
înregistrării la oficiul registrul comerţului. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin
fuziunea a două sau mai multe societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat,
veniturile totale anuale sunt veniturile însumate ale societăţilor participante, înregistrate la
data de 31 decembrie a anului precedent.
În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin divizarea unei societăţi, pentru
determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale se determină proporţional cu
valoarea activelor tranferate de către persoana juridică cedentă, conform proiectului întocmit
potrivit legii, care stabileşte şi criteriul de repartiţie a activelor şi pasivelor tranferate. În cazul
fuziunilor prin absorbţie sau în cazul divizărilor prin care activele şi pasivele se transferă
către una sau mai multe societăţi existente, pentru determinarea impozitului minim datorat de
către societăţile beneficiare, la veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a
anului precedent.
În continuare vom exemplifica mecanismul impozitului minim prin mai multe cazuri
concrete:
Cazul 1: Dacă o societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea
impozit pe profit în sumă de 167 lei. Pentru calcularea impozitului minim contribuabilul ia în
calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2009, determinând un impozit minim în
valoare de 2.200 lei, corespunzătoare tranşei de venituri totale anuale în sumă de 35.000 lei.
Pentru perioada 1 mai – 30 iunie din trimestrul al II-lea impozitul minim se
calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi
înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: ( 2.200 / 12 ) * 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă
de 167 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul
are obligaţia de plată a impozitului minim în sumă de 367 lei.
 Cazul 2: Dacă o societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea
impozit pe profit în sumă de 782 lei. Pentru determinarea impozitului minim contribuabilul ia
în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008 determinând un impozit minim în
valoare de 2.200 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 45.000 lei.
Pentru perioada 1 mai – 30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se
calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual de 12 luni şi
înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: ( 2.200 / 12 ) * 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă
de 782 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul
are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 782 lei.
Cazul 3: Dacă societatea comercială înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul
trimestrului al II-lea. Pentru determinarea impozitului minim contribuabilul ia în calcul
veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008 determinând un impozit minim în valoare
de 6.500 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 298.000 lei.
Pentru perioada 1 mai – 30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se
calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual de 12 luni şi
înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: ( 6.500 / 12) * 2 = 1.083 lei.
Prin urmare, pentru trimestrul al II-lea societatea datorează impozitul minim în sumă
de 1.083 lei. Impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este în sumă de 7.000 lei.
Pentru determinarea impozitului datorat pentru trimestrul al III-lea se efectuează următorul
calcul: 7.000-1.083 = 5.917 lei.
Se compară impozitul pe profit aferent trimestrului al III-lea, în sumă de 5.917 lei, cu
impozitul minim aferent acestei perioade: ( 6.500 / 12 ) * 3 = 1.625 lei şi se datorează
impozitul pe profit.
La închiderea exerciţiului financiar 2009, contribuabilul înregistrează pierdere fiscală.
Prin urmare pentru trimestrul al IV-lea datorează impozitul minim în sumă de 1.625 lei. În
acest caz, impozitul pe profit de recuperat reprezintă impozitul datorat în cursul anului
respectiv mai puţin impozitul minim.
Cazul 4: Dacă o societate comercială înregistrează la sfârşitul anului 2008 pierdere
fiscală în sumă de 600 lei. În cazul anului 2009 societatea înregistrează în trimestrul I
pierdere fiscală, iar în trimestrul al II-lea = ( 13.200 – 600 ) * 16% = 2.016 lei.
Pentru determinarea impozitului minim contribuabilul ia în calcul veniturile totale
înregistrate la 31 decembrie 2008 determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei
corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 38.000 lei.
 Pentru perioada 1 mai – 30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se
calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual de 12 luni şi
înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: ( 2.200 / 12 ) * 2 = 367 lei.
Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă
de 1.568 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei,
contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 1.568 lei.
 CAP. III. Analiza prelevă rilor sub forma impozitului pe profit şi
factorilor de influenţă şi implicaţii la nivel microeconomic

3.1. Prezentarea societăţii

3.1.1. Scurt istoric şi obiect de activitate

Întreprinderea de Confecţii Vaslui a luat fiinţă în anul 1965 şi a intrat în funcţiune

în anul 1967 având ca profil producerea de îmbrăcăminte exterioară pentru bărbaţi. În anul
1972 s-a finalizat procesul investiţional prin realizarea unui bloc de nefamilişti şi a unei
cantine.
Întreprinderea a funcţionat până în anul 1990 ca unitate independentă, cu personalitate
juridică, gestiune economică proprie în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, aparţinând de
Centrala Industriei Confecţiilor Bacău.
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1254 din 4 decembrie 1990 a luat fiinţă S.C.
Confecţii Vaslui S.A. care a preluat integral patrimonial fostei Întreprinderi de Confecţii
Vaslui, capitalul social fiind de 115,7 milioane lei împărţit în 25.139 acţiuni nominative.
În anul 1992 a demarat acţiunea de retehnologizare prin achiziţionarea de instalaţii şi
prese de călcat tip manechin produse de firma MACPI. De asemenea s-au achiziţionat 352
maşini de cusut dotate cu dispozitive de automatizare a unor operaţiuni auxiliare, maşini de
cusut cu 2 ace escamotabile, cusut ascuns, butoniere, produse de firme de renume în domeniu
PFAFF şi JUKI. S-au mai achiziţionat sisteme informatice performante care au condus la
îmbunătăţirea activităţii de urmărire şi gestiune economică.
În 1995 a demarat procesul de privatizare a S.C. Confecţii Vaslui S.A. La privatizare
s-au utilizat facilităţile prevăzute, la acel moment, în Normele metodologice pentru aplicarea
Legii nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor de stat,
Fondul Proprietăţii Private şi Agenţia Naţională pentru Privatizare, publicate în Monitorul
Oficial al României Nr. 21/19956.
La S.C. Confecţii Vaslui S.A. 40% din pachetul de acţiuni a fost preluat de angajaţii
societăţii şi restul a fost privatizat prin intermediul certificatelor şi cupoanelor. Pentru
procentul achiziţionat de angajaţi, aceştia au plătit jumătate din sumă în termen de o lună, iar
pentru cealaltă jumătate s-a obţinut un împrumut de la bancă. Perioada de rambursare a
împrumutului a fost de şase ani, dar acesta a fost plătit într-un an şi şase luni din profit (nu au
6
Acest act normativ a fost abrogat
fost repartizate dividende) de către societate. Fiecare angajat al societăţii a putut depune orice
sumă până la 25.000.000 lei şi pentru a veni în sprijinul acestora societatea a acordat premii
pentru a putea fi cumpărate acţiuni. În ceea ce priveşte cupoanele şi certificatele, iniţial un
cupon şi un certificat valorau 1.000 de acţiuni, dar în final valoarea acestora a ajuns la 828 de
acţiuni (un cupon valora 807 acţiuni şi un certificat 21 de acţiuni).
În 1995 societatea avea 6.300 de acţionari, dar majoritatea celor care au depus
cupoane şi certificate au vândut aceste acţiuni şi în anul 2010 societatea mai are doar 2.495
de acţionari din care primii 18 deţin mai mult de 50% din acţiuni. Capitalul social este format
din 69.898.725 actiuni ordinare, fiecare acţiune deţinutã dând dreptul la un vot în adunarea
generalã.
S.C. Confecţii Vaslui S.A. este o societate cu scop lucrativ care desfăşoară în
principal următoarele activităţi7: producerea şi comercializarea de confecţii pentru femei,
bărbaţi şi copii din toată gama de materii prime şi materiale; activitatea de cercetare-
proiectare în domeniul confecţiilor textile şi a unităţilor de producţie în domeniu; activitatea
de reparaţii şi punerea în funcţiune a utilajelor şi instalaţiilor inclusiv la terţi; producerea şi
comercializarea pieselor de schimb; activitatea de comerţ exterior (import-export), respectiv
operaţiuni comerciale privind bunuri, produse şi servicii de orice tip, alimentaţie publică,
consulting, engineering, marketing, leasing, publicitate, intermediere, consignaţie, transport,
participări la licitaţii valutare, alte servicii; producerea şi comercializarea tuturor bunurilor şi
serviciilor specifice activităţilor din obiectul de activitate.

3.1.2. Structura organizatorică şi funcţională a S.C. Confecţii Vaslui

S.A

Organizarea poate fi definită astfel „un proces de diviziune a muncii, de precizare a

responsabilităţilor”8 derivat din necesitatea de a stabili ierarhii şi autoritatea necesară
îndeplinirii sarcinilor. Prin intermediul organizării se obţine o mai bună comunicare între
grupuri deoarece sunt bine definite canalele de comunicare. Organizarea presupune
diviziunea muncii atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Diviziunea verticală a muncii implică: stabilirea ierarhiilor, stabilirea liniilor de
autoritate stabilirea fluxului de comunicaţii din interiorul organizaţiei. Acest tip de diviziune

7
Preluare din Statutul Societăţii Comerciale Confecţii Vaslui S.A
8
Nica, P., Prodan, A., Iftimescu, A., Management. Concepte şi aplicaţii practice, ediţia a Va, Editura Sedcom
Libris, Iasi, 2002,pag.267
a muncii porneşte de la faptul cã munca specializată este mai eficientă, realizându-se prin
departamentarea/separarea activităţilor şi gruparea lor în posturi şi departamente. Pe când,
prin diviziunea orizontală a muncii se obţine structura organizatorică.
S.C. CONFECŢII VASLUI S.A. are o structură organizatorică de tip ierarhic–
funcţional compusă din compartimente funcţionale şi de producţie. Principalele avantaje pe
care acest tip de structură organizatoricã le aduce la S.C. Confecţii Vaslui S.A. sunt: o mai
bună centralizare a controlului strategic al rezultatelor, permite dezvoltarea funcţională bazată
pe competenţe distincte, permite folosirea învăţături/ experienţei asociate cu specializarea
funcţională, simplifică procesul de recrutare, perfecţionare şi conducere a personalului din
fiecare compartiment. Principalul dezavantaj al acestei structuri organizatorice la S.C.
Confecţii Vaslui S.A. este slaba comunicare între nivelurile funcţionale asociată cu
centralizarea excesivă.
Structura organizatorică a S.C. Confecţii Vaslui S.A este prezentată în Anexa nr.1.
Managementul la S.C. Confecţii Vaslui S.A este asigurat, potrivit legii şi Statutului
societăţii, de:
Adunarea Generală a Acţionarilor-organul suprem de deliberare şi decizie;
Consiliul de Administraţie-organul executiv;
Comisia de Cenzori-organul de control
Adunarea Generală a Acţionarilor poate fi ordinară sau extraordinară şi are
următoarele atribuţii: alege membrii Consiliului de Administraţie şi ai Comisiei de cenzori,
stabileşte bugetul de venituri şi cheltuieli şi după caz, programul de activitate pe exerciţiul
următor, examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de profit şi pierderi, după
analizarea rapoartelor Consiliului de Administraţie şi al Comisiei de Cenzori, aprobă
repartizarea profitului; hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la
modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora;
Adunările Generale ordinare au loc cel puţin o dată pe an, la trei luni de la încheierea
exerciţiului economico-financiar. Adunările Generale extraordinare se convoacă de
administratori ori de câte ori este nevoie, sau la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin a
zecea parte din capitalul social şi la cererea Comisiei de Cenzori.
Consiliul de Administraţie este compus din 5 administratori aleşi pe o perioadă de 4
ani şi aceştia au calitatea de acţionari. Cei 5 administratori aleg prin vot secret pe unul dintre
ei drept preşedinte, acesta fiind şi managerul general al societăţii şi reprezentantul legal al
acesteia.
 Consiliul de Administraţie are în principal următoarele atribuţii: aprobă structura
organizatorică a societăţii şi numărul de posturi, precum şi normativul de constituire a
compartimentelor funcţionale şi de producţie; angajează şi concediază personalul şi
stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia; stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile
personalului pe compartimente; aprobă contractul colectiv de muncă; stabileşte strategia şi
tactica de marketing; aprobă încheierea şi rezilierea contractelor cu principalii parteneri;
supune anual aprobării A.G.A, în termenul prevăzut de lege, raportul cu privire la activitatea
societăţii, bilanţul şi contul de profit şi pierdere pe anul precedent, raportul comisiei de
cenzori, precum şi proiectul de program de activitate şi proiectul de buget al societăţii pe anul
în curs; aprobă în caz de urgenţă, contractarea de credite în lei şi în valută pentru
achiziţionarea de materii prime pentru a nu se înregistra stagnări ale capacităţilor de producţie
cât şi pentru retehnologizare, stabilind valoarea acestora, iar pentru perfectarea acestor
contracte să constituie garanţiile mobiliare şi mobiliare solicitate de bănci din patrimoniul
societăţii; înfiinţează magazine, puncte de desfacere şi alte unităţi de comercializare a
produselor în ţară şi în străinătate; convoacă Adunările Generale ordinare şi extraordinare;
rezolvă orice alte probleme stabilite de A.G.A.
Comisia de Cenzori reprezintã organul de control format din trei cenzori şi trei
cenzori supleanţi aleşi de A.G.A. pe o durată de trei ani, nu pot avea calitatea de funcţionari
ai societăţii.
Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile
financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele societăţii şi dacă acestea din
urmă sunt ţinute conform normelor legale. Cenzorii au următoarele atribuţii principale:
verifică în cursul exerciţiului economico-financiar gospodărirea fondurilor fixe şi a
mijloacelor circulante, a portofoliului în efecte, casa şi registrele de evidenţă contabilă şi
informează Consiliul de Administraţie asupra neregulilor constatate, prezintă rapoarte scrise
Adunării Generale a Acţionarilor cu privire la încheierea exerciţiului financiar, asupra
exactităţii inventarului, a documentelor şi informaţiilor Consiliului de Administraţie, asupra
conturilor societăţii, a situaţiilor financiare; prezintă punctul său de vedere la propunerile de
reducere a capitalului social sau de modificare a Statutului şi Contractului societăţii;
controlează operaţiunile de lichidare a societăţii; convoacă A.G.A. când nu a fost convocată
de administratori şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de
2 ani consecutivi, sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situaţii.
Compartimentele funcţionale sunt următoarele:
 Compartimentul producţie şi preţuri întocmeşte programul de fabricaţie şi a calculaţiile
de preţ.
 Compartimentul tehnologic asigură dotarea tehnică necesară desfăşurării în condiţii
normale a procesului de fabricaţie.
 Compartimentul proiectare prototipuri realizează piesele unicat în vederea lansării în
fabricaţia în serie.
 Compartimentul organizare şi proiectare tehnologică este responsabil cu întocmirea
fluxurilor tehnologice.
 Compartimentul mecano-energetic menţine în stare de funcţionare utilajele şi asigură
utilităţile necesare desfăşurării procesului tehnologic (apă, energie electrică, abur
tehnologic, aer comprimat).
 Compartimentul personal este responsabil cu recrutarea şi pregătirea personalului,
stabilirea sarcinilor de serviciu ale fiecărui salariat şi cu salarizarea acestora.
 Compartimentul CTC-laborator răspunde de controlul calităţii materiilor prime şi a
produselor finite.
 Compartimentul administrativ-apărare civilă este însărcinat cu întreţinerea bunurilor
societăţii şi pregătirea personalului cu privire la evenimentele neprevăzute (cutremure,
inundaţii, furtuni, incendii).
 Compartimentul juridic asigură respectarea cadrului juridic în societate şi o reprezintă pe
aceasta în relaţiile cu terţii.
 Compartimentul financiar-contabil înregistrează în contabilitate operaţiunile economice
în care este implicată societatea, asigură respectarea regimului fiscal, întocmeşte bugete
de venituri şi cheltuieli, întocmeşte analize etc.
 Oficiul de calcul răspunde de sistemul informatic al firmei.
 Compartimentul C.F.G.F.(Control Financiar şi Gestiune Financiară) realizează controlul
financiar, urmăreşte încadrarea în costuri şi efectuează inventarierea patrimoniului.
 Compartimentul desfacere, export, marketing promovează produsele firmei, prospectează
piaţa, întocmeşte contracte şi urmăreşte derularea contractelor şi a operaţiunilor de
export.
 Compartimentul aprovizionare, import răspunde de asigurarea materiilor prime şi
materialelor necesare desfăşurării procesului de producţie.
 Compartimentele de producţie sunt organizate conform cerinţelor procesului tehnologic,
sunt constituite din patru ateliere de producţie şi anume: sala de croit şi broderie, atelierul
de producţie 2, atelierul de producţie 3, atelierul de producţie 4.
 Funcţiile întreprinderii a S.C. Confecţii Vaslui S.A. sunt: funcţia de cercetare-
dezvoltare, funcţia comercială, funcţia de producţie, funcţia financiar-contabilă şi funcţia de
personal.
Aceste funcţii nu trebuie analizate separat ci împreună, deoarece ele se completează
una pe cealaltă pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţii a procesului de producţie.

3.1.3. Organizarea compartimentului financiar- contabil

Aşa cum rezultă dintr-un subcapitol anterior, structura organizatorică a S.C. Confecţii
Vaslui S.A este de tip ierarhic funcţional cu un număr mic de nivele ierarhice, compusă din
compartimente şi ateliere specifice. Compartimentul financiar-contabil se află sub conducerea
Directorului Economic şi este format din: biroul financiar, biroul contabilitate, biroul analize
economice, biroul CFI şi CFP.
Schematic organizarea compartimentului financiar contabil se prezintă ca în figură nr. 1

COMPARTIMENTUL
FINANCIAR CONTABIL

Biroul Biroul Biroul Biroul

Financiar Contabilitate CFI şi CFP
Analize Economice

Fig. nr.1. Organizarea compartimentului financiar-contabil la S.C. Confecţii Vaslui S.A.

Orice intrare sau ieşire din S.C. Confecţii Vaslui S.A., precum şi darea în consum a
materiilor prime sau materialelor auxiliare sau obţinerea producţiei este reflectată printr-un
document justificativ întocmit în unul sau mai multe exemplare la compartimentul specific
(aprovizionare, desfacere, magazii, secţii de producţie etc.). Întotdeauna aceste documente
justificative ajung la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitate.
Biroul financiar gestionează operaţiunile efectuate prin intermediul casieriei şi băncilor,
calculează obligaţiile fiscale ale societăţii şi întocmeşte documentele de plată cu respectarea
termenelor legale, efectuează plata drepturilor băneşti către salariaţi pe baza documentelor
primite de la compartimentul personal şi ţine evidenţa avansurilor de trezorerie.
 Biroul contabilitate răspunde de evidenţa gestiunilor de materii prime, materiale, produse
finite; calculaţia costurilor (postcalcul); ţine evidenţa mijloacelor fixe şi a obiectelor de
inventar; calculează şi înregistrează în contabilitate amortizarea mijloacelor fixe,
înregistrează operaţiunile contabile în registrul jurnal şi întocmeşte documentele contabile de
sinteză.
Biroul analize economice urmăreşte desfăşurarea în condiţii de eficienţă a activităţii
societăţii prin calcularea indicatorilor de rentabilitate şi analizează influenţa, favorabilă sau
nefavorabilă, a factorilor care intervin în procesul de producţie.
Biroul Control financiar intern (CFI) şi Control financiar preventive (CFP)
supraveghează desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţii financiar contabile.
La S.C. Confecţii Vaslui S.A. acest birou urmăreşte corectitudinea înregistrării în
contabilitate şi întocmirii documentelor contabile precum şi respectarea normelor legale în
vigoare. Biroul CFP şi CFI este direct subordonat directorului economic.

3.2. Analiza prelevarilor sub forma impozitului pe profit la S.C.

CONFECTII VASLUI S.A. şi factorii de influenţă
Baza de calcul a impozitului pe profit o reprezintă profitul impozabil calculat ca diferenţă
între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri,
dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile
nedeductibile.

=( - )- +

Flux informaţional impozit pe profit

Departamentul financiar contabil are sarcina de a calcula pe baza documentelor

contabile şi mai ales în baza balanţei de verificare profitul contabil în funcţie de dimensiunea
veniturilor şi a cheltuielilor la care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
nedeductibile.
În cazul în care din aceste calcule rezultă o pierdere, aceasta se recuperează din
profitul înregistrat în următorii cinci ani consecutivi.
În cazul în care agentul economic înregistrează profit, acestuia îi revine obligaţia de
a-l vira la bugetul statului în numerar sau prin ordin de plată, până la data scadentă.
 Contribuabilii au obligaţia de a depune la Administraţia Finanţelor Publice o
declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 a primei luni care urmează
trimestrului pentru care a fost calculat impozitul sau până la data de 15 februarie a anului
următor. O dată cu declaraţia de profit anuală, contribuabilii au obligaţia de da o declaraţie
privind plăţile şi angajamentele de plată către persoanele nerezidente precum si suma, scopul,
numele şi adresa beneficiarului.
Fluxul informaţional al impozitului pe profit poate fi sintetizat prin anexa 2.

La S.C. CONFECTII VASLUI S.A. evoluţia profitului net în perioada 2003-2009 este
prezentată în tabelul nr. 5

Profit
Cifra de net/pierdere
Ani afaceri(RON) Venituri(RON) Cheltuieli(RON) netă(RON)
2003 22740962,7 24973257,4 19199200,6 4981709,5
2004 23152992,2 24623542,6 20191999,9 3398816,3
2005 19548038 20727210 18409126 1949467
2006 17359226 18674728 16312702 2000476
2007 13995604 15480825 13460277 1709381
2008 14335508 15120830 12598179 2138474
2009 11621510 13457383 11115932 1928840
Tabelul nr. 5: Situatia profitului net la S.C. CONFECTII VASLUI S.A. in perioada 2003-2009
Sursa: Situaţiile financiare anuale ale SC Confecţii Vaslui SA pe anii 2003,2004,2005,2006,2007, 2008, 2009

Graficul nr. 3

Susa:Datele din tabelul nr. 5

 La S.C. Confecţii Vaslui S.A. evoluţia profitului/pierderii nete, modificarea favorabilă
sau nefavorabilă a acestora (Δ) în perioada 2003-2009 este prezentată în tabelul nr. 6, anul de
referinţă fiind anul 2003.

∆(%) ∆(%) ∆(%) ∆(%) ∆(%) ∆(%) ∆(%)

  2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Cifra de afaceri 100 1,97 -14 -24 -38 -37 -49
Venituri 100 -1,4 -17 -25 -38 -40 -46
Cheltuieli 100 5,17 -4,11 0,84 -30 -35 -42
Profit net/perdere
netă 100 -32 -39 -60 -66 -57 -61
Tabelul nr.6. Situaţia profitului/ piederii nete la S.C.Confecţii Vaslui S.A în perioada 2003-2009
Sursa: Situaţiile financiare anuale ale SC Confecţii Vaslui SA pe anii 2003-2009

Din analiza atât a tabelului cât şi a graficului aferent observăm că profitul a avut o
evoluţie descendentă în mare parte fiind doar două excepţii anii 2006 şi 2008 dar cu toate
acestea cel mai mare profit s-a înregistrat în 2003, care a fost anul de maxim în activitatea
întreprinderii aceasta având un profit de 5.981.709.5 lei
Profitul a înregistrat o scădere în 2004 cu 32% lei iar în 2005 cu 39% faţă de 2003.
Principale cauze ale rezultatului sunt scăderea vânzărilor la nivel european şi reducerea
producţiei din România din cauza intrării Chinei pe piaţa producătorilor de textile.
În 2006 a avut loc o creştere cu 51.009 lei faţă de anul 2005 (dar faţă de 2003 a scăzut
cu 60% ) după care în 2007 a urmat din nou o scădere. Cauzele principale a scăderii profitului
au fost cheltuielile mai mari cu provizioanele pe fondul contracţiei economiei care a avut
impact negativ major asupra clienţilor firmei şi plata ratelor creditelor făcute în anii trecuţi
din cauza dobânzilor mari.
În anul 2008 profitul a crescut cu 429.153 lei faţă de 2007, ca rezultat al creşterii
semnificative a veniturilor operaţionale combinat cu un control eficient al costurilor.
O dată cu anul 2009 şi începutul crizei financiare activitatea firmei a avut de suferit
şi acest lucru s-a reflectat în scăderea profitului până la 1.928.840 lei respectiv o scăderea cu
61%. Totuşi în aceste condiţii întreprinderea a reuşit să rămână pe piaţă şi să îşi păstreze
clienţii cei mai importanţi.

Concluzii
 Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetului cu venituri,
fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu şi permanent din categoria veniturilor fiscale.
Având în vedere faptul că, în economia de piaţă, un rol deosebit de important şi cu implicaţii
multiple îl au problemele fiscale şi bugetare, precum şi faptul că «  impozitul înseamnă ceea ce plătim
pentru o societate civilizată », ar trebui vizate următoarele aspecte :
 Crearea unui cadru legislativ coerent şi stabil ;
 Menţinerea cotei de impozitare la un nivel scăzut, ceea ce va conduce la
creşterea numărului de investitori străini şi a volumui investiţiilor directe în
România ;
 Armonizarea permanentă a legislaţiei fiscale cu cea a comunităţii europene ;
 Crearea unui climat economic şi social favorabil creşterii numărului de
contribuabili prin înfiinţarea noi societăţi comerciale, astfel încât să crească şi
ponderea impozitului pe profit în totalul veniturilor statului ;
 Crearea unui mediu politic prielnic dezvoltării sectoarelor de producţie şi
servicii prin creşterea productivităţii, ceea ce va conduce la creşterea
veniturilor societăţilor şi, implicit, a bazei de impozitare a impozitului pe
profit.
Pe parcursul lucrării prezentate am subliniat faptul că impozitul pe profit este una din
formele de bază în alimentarea bugetului naţional, pe seama veniturilor agentului economic.
Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice, ca
urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat să poată fi calificat profit, este
necesar ca activitatea economică sa fie desfăşurată cu scopul obţinerii de beneficiu.
Consider că o societate care este administrată corect, beneficiază de un management
de calitate iar resursele sunt folosite corespunzător şi are un personal specializat şi motivat va
obţine beneficii financiare respectiv profit în urma activităţii.
Pentru această lucrare am ales societatea S.C. S.C. Confecţii Vaslui S.A. cu obiectul
de activitate producerea şi comercializarea de confecţii pentru femei, bărbaţi şi copii din toată
gama de materii prime şi materiale; activitatea de cercetare-proiectare în domeniul
confecţiilor textile şi a unităţilor de producţie în domeniu; activitatea de reparaţii şi punerea
în funcţiune a utilajelor şi instalaţiilor inclusiv la terţi; producerea şi comercializarea pieselor
de schimb; activitatea de comerţ exterior (import-export), respectiv operaţiuni comerciale
privind bunuri, produse şi servicii de orice tip, alimentaţie publică, consulting, engineering,
marketing, leasing, publicitate, intermediere, consignaţie, transport, participări la licitaţii
valutare, alte servicii; producerea şi comercializarea tuturor bunurilor şi serviciilor specifice
activităţilor din obiectul de activitate.
În urma analizei profitului observăm că profitul a avut o evoluţie descendentă în mare
parte fiind doar două excepţii anii 2006 şi 2008 dar cu toate acestea cel mai mare profit s-a
înregistrat în 2003, care a fost anul de maxim în activitatea întreprinderii aceasta având un
profit de 5.981.709.5 lei
Profitul a înregistrat o scădere în 2004 cu 32% lei iar în 2005 cu 39% faţă de 2003.
Principale cauze ale rezultatului sunt scăderea vânzărilor la nivel european şi reducerea
producţiei din România din cauza intrării Chinei pe piaţa producătorilor de textile.
În 2006 a avut loc o creştere cu 51.009 lei faţă de anul 2005 (dar faţă de 2003 a scăzut
cu 60% ) după care în 2007 a urmat din nou o scădere. Cauzele principale a scăderii profitului
au fost cheltuielile mai mari cu provizioanele pe fondul contracţiei economiei care a avut
impact negativ major asupra clienţilor firmei şi plata ratelor creditelor făcute în anii trecuţi
din cauza dobânzilor mari.
În anul 2008 profitul a crescut cu 429.153 lei faţă de 2007, ca rezultat al creşterii
semnificative a veniturilor operaţionale combinat cu un control eficient al costurilor.
O dată cu anul 2009 şi începutul crizei financiare activitatea firmei a avut de
suferit şi acest lucru s-a reflectat în scăderea profitului până la 1.928.840 lei respectiv o
scăderea cu 61%. Totuşi în aceste condiţii întreprinderea a reuşit să rămână pe piaţă şi să îşi
păstreze clienţii cei mai importanţi.
Aceste rezultate menţionate în situaţiile anuale financiare permit utilizatorilor acestora
respectiv, instituţiile de credit, investitorii, asociaţii precum şi furnizorii şi clienţii, într-un
cuvânt colaboratori să găsească în seviciile întreprinderii destulă încredere pentru a dori
încheierea de contracte pe termen lung.
În concluzie întreprinderea prezentată S.C. Confecţii Vaslui S.A. deşi a cunoscut o
scădere destul de mare a profitului se menţine la un nivel de profitabilitate destul de ridicat şi
colaborarea cu partenerii stabili, precum şi numeroasele lucrări de utilitate publică contractate
permite să fim încrezători în capacitatea acesteia de dezvoltare.

Bibliografie
1. Filip Gheorghe, Gabriel Zugravu Bogdan, Mihaiescu Sorin, Lungu Nicolae
Constantin, Voinea Gheorghe - Finanţe ISBN 570, Ed. Sedcom Libris Iaşi, 2001
2. Iulian Vacarel ,Fianante Publice Editura Didactică şi pedagocică, editia a V- a
3. Statutul Societăţii Comerciale Confecţii Vaslui S.A
4. Nica, P., Prodan, A., Iftimescu, A., Management. Concepte şi aplicaţii practice, ediţia
a Va, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2002
5. Ignat, I., Pohoaţă, I., Clipa, N., Luţac, Ghe., Economie Politică, Editura Economică,
Bucureşti, Editia a II-a, 2002
6. Ploae, V., Economia întreprinderii, Editura ExPonto, Constanţa, 2000
7. Ignat, I., Pohoaţă, I., Clipa, N., Luţac, Ghe., Economie Politică, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
8. Situaţiile financiare anuale ale SC Confecţii Vaslui SA
9. Adriana Ene, Impozitul pe profitul firmei in conditiile aderarii la U.E., Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2007
10. Adriana Florina Popa, Nicu Popa, Impozite si taxe reglementate de codul fiscal,
Editura Conta Plus, ANUL 2008
11. Anuarul statistic
12. Codul fiscal
13. Constitutiei României, art 138
14. Costel Istrate, Contabilitatea nu-i doar pentru contabili, Ed. Universul juridic,
Bucureşti, 2009
15. Dan Moraru,Oana Preda, Mihai Nedelescu, Cristina Stanescu, Finate Publice,
Editura Economica, Bucuresti 2007
16. Dumitru A. P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, Fiscalitatea in Romania,
Editura All Beck, Bucuresti 2005
17. Gabriel Stefura, Proces bugetar public, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza,
Iasi 2010
18. Gabriela Anghelache, Paul Belean,Finantele publice ale Romaniei , editura
Economica
19. Georgeta Vintila, Fiscalitate- metode si tehnici, Editura Economica, Bucuresti 2004
20. Gheorghe Bistriceanu, Sistemul fiscal al Romaniei, Editura Universitarea, Bucuresti,
2008
21. H.G 44/ 2004
22. H.G. nr. 488/2009
23. HG nr. 488/2009
24. Legea 379/ 15.12.2005
25. Legea 388/ 2007
26. Legea 486/ 27.12.2006
27. Legea 507/ 28.11.2003
28. Legea 511/ 22.11.2004
29. Legea 571/ 22 decembrie 2003 privind Cadrul Fiscal ( Titlul II ).
30. Legea 631/ 27.11.2002
31. Legea nr. 77/1994
32. Legii 571/1993 privind Codul fiscal modificată se aplică cota unică de impozitare de
16%.
33. Narcisa Roxana Mosteanu, FISCALITAE- Impozite si taxe- studiu de caz, Editura
Universitara, Bucuresti,2008